Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 16/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 42/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
INCHEIERE NR. 16
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 14 ianuarie 2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
JUDECĂTOR 2: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea RECURSULUI declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva încheierii din data de 05 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția II Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul - inculpat, personal, asistat juridic de apărător ales,fără împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează depunerea la dosar, prin Biroul Registratură, a răspunsului demersurilor întreprinse în vederea discutării posibilității retragerii recursului, în sensul că nu s-a dat curs propunerii de retragere a recursului declarat de parchet. Nu mai are alte cereri.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței să constate că recursul a fost declarat în condiții de legalitate, însă inculpatul a fost pus în libertate și astfel, recursul a rămas fără obiect.
Având în vedere că în procedura penală nu există o asemenea instituție, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de parchet.
Apărătorului ales al intimatului - inculpat solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ca fiind nefondat și nelegal.
Intimatul - inculpat, având cuvântul, se raliază concluziilor apărătorului său.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva încheierii din data de 05 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția II Penală în dosarul nr- constată:
Prin încheierea de ședință din 5 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția II Penală (dosar nr-), a fost respinsă, ca neîntemeiată, propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului .
S-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea B pe o durata de 30 de zile.
În baza art. 145 alin. 1/1 Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, s-a impus inculpatului să respecte următoarele obligații:
-să se prezinte la organele de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
-să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție de la domiciliu sau ori de câte ori este chemat;
-să nu își schimbe locuința fără încuviințarea Tribunalului București;
-să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
-să nu comunice cu inculpații și.
În baza art. 145 alin. 22)Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra faptului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.223/D/P/2009, înregistrat pe rolul Tribunalului București la data de 4 ianuarie 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pentru o perioadă de 30 de zile, de la 09.01.2010 până la 07.02.2010.
În motivarea propunerii, s-a învederat instanței faptul că, la data de 24.11.2009, ora 1100, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuiții -, și, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 al.1 din Legea nr.39/2003, concurență neloială prev. de art.5 lit. a și b din Legea nr.11/1991, contrafacerea, imitarea sau folosirea fără drept a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor și punerea în circulație fără drept a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art.83 lit.a și b din Legea nr.84/1998 și înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prev. de art. 297 Cod penal cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.
S-a reținut că, la data de 21.09.2009, ofițeri de poliție judiciară din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția de Combatere a Crimei Organizate, în temeiul dispozițiilor art. 221 Cod penal, s-au sesizat din oficiu cu privire la activitatea infracțională a numiților -, și, reținând că există date și indicii temeinice cu privire la constituirea unui grup infracțional organizat, având ca scop introducerea în țară, depozitarea, distribuția și comercializarea unor produse naturiste (suplimenți alimentari) contrafăcute.
Ulterior, numitul, în calitate de asociat al FARM din Municipiul T, a sesizat organele de urmărire penală cu privire la existența unui grup infracțional care se ocupă cu distribuirea pe piață a unor produse contrafăcute, copii identice ale originalelor comercializate de către societatea mai menționată și pentru care deține drept de proprietate intelectuală asupra ambalajului și modului de prezentare, conform certificatului emis de OSIM.
-numitul a menționat că persoanele din grupul infracțional conduc și administrează, iar marfa contrafăcută este distribuită de numitul "", fost șef de zonă al depozitului farmaceutic "RADIX" - distribuitor autorizat al produselor comercializate de FARM
În fapt, în cursul anului 2008, FARM - Taî nceput activitatea de import și comercializare pe piața internă a produsului " DE ", depunând totodată documentația aferentă obținerii dreptului de proprietate exclusivă asupra ambalajului și modului de prezentare, în vederea obținerii protecției pe teritoriul României.
La data de 30.04.2009, Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci a emis certificatul de înregistrare al desenului/modelului nr.-/2009. privind ambalajul în care se comercializează " DE ", FARM, obținând protejarea acestui produs pe piața internă.
Anterior emiterii certificatului, FARM obținuse drept de comercializare pentru " DE ", în baza avizului de notificare emis de Institutul de -Resurse Alimentare la data de 17.10.2007, care precizează cu exactitate compoziția capsulei, după cum urmează: fructe de koncing-18%, fructe de morella -13%, fructe de -16%, fructe de -13%o glucomanani -12%, de -16%, rădăcini de esculenta -12%.
produsului s-a realizat conform nr.HG 106/2002, modificat prin HG1719/2004, fiind interzisă inscripționarea ambalajului/prospectului produsului cu proprietăți de prevenire, tratarea sau vindecarea unor boli sau să se facă referire la asemenea proprietăți.
Avizul devenea nul, în situația modificării compoziției și calității produsului.
În luna mai a anului 2009, autoritățile din domeniul sănătății publice au emis notificarea de alertă nr.035/20.05.2009, în baza căreia Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor a demarat o serie de controale și verificări la sediul și depozitele FARM, în scopul identificării lotului de produse -, analizat de Laboratorul - Gent Belgia, care a concluzionat că. în conținutul " DE " din lotul - a fost identificată prezența substanței denumite "", substanță ce reprezintă un derivat al amfetaminei.
Prin adresa nr.14299/30.10.2009, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor - Direcția Generală Siguranța Alimentelor, a confirmat faptul că a primit o notificare din partea Agenției pentru Siguranța Lanțului Alimentar care semnala prezența sibutraminei în " DE " din loturile - și -, importate din și comercializate pe piața românească de către firma FARM din localitatea nr.234, județul T, precum și de FARM din localitatea nr.228, județul T, pentru produsul "SUPER ".
Conform aceleiași notificări, produsele care conțin sibutramină se încadrează în categoria medicamente, având o cu totul altă cale specifică de avizare și autorizare, modul de prezentare și comercializare al acestora, realizându-se doar prin farmacie sau unități spitalicești și nu la orice magazin alimentar. Mai mult, punerea pe piață, la liber, intrând în compoziția suplimentelor alimentare, care în conformitate cu legislația comunitară în vigoare (regulamentul CE nr. 178/2002) se încadrează ca alimente, constituie un pericol de sănătatea publică.
Se arată că substanța numită sibutramină, consumată în lipsa supravegherii medicale de specialitate, are o serie întreagă de efecte adverse printre care se regăsesc paresteziile, aritmiile cardiace, melene, febră, icter, angine pectorale, disfuncții renale și efecte psihotrope.
În urma controlului efectuat de către inspectorii Direcției de Sănătate Publică T la sediul FARM nu s-au găsit în evidențele acestei firme lotul cu numărul respectiv. De asemenea, la controlul oficial al inspectorilor, această societate comercială a declarat pe propria răspundere că lotul respectiv nu a fost importat de către firma sa.
Pentru cel de-al doilea lot, cu numărul -, același buletin de analiză menționa prezența sibutraminei în produsul DE.
Reprezentantul FARM a solicitat analizarea produselor pe care le-a importat și le deținea în depozite la Laboratorul Central al, această analiză indicând că "în probele examinate nu este conținut de sibutramin-clorhidrat".
Fiind audiat de către organele de urmărire penală, numitul, asociat al FARM, a menționat că această societate desfășoară activități de import și distribuire pe piața internă a produsului DE, fiind unic importator și distribuitor, beneficiind de protecție pe teritoriul României.
În cursul anului 2009, întâmpinat mai multe probleme în legătură cu produsul în cauză, în sensul că au apărut pe piață produse identice care erau însă contrafăcute, la sediul firmei efectuându-se multiple controale din partea autorităților competente ale statului, aceste controale fiind determinate de semnalările primite și care aveau ca obiect prezența unei substanțe denumită sibutramină în produsele pe care le comercializa.
Acesta a mai declarat că produsele în cauză erau inscripționate cu numărul de lot -, însă acest lot nu a fost niciodată importat în România de către firma sa. Cu toate acestea, a hotărât oprirea de la comercializare a suplimentului alimentar " DE ".
Fiind convins că lotul în cauză reprezintă o contrafacere, numitul a trimis spre expertizare la Laboratorul Central al Farmaciștilor iom ostră de produs din lotul pe care îl importase în România. Ca urmare a analizei efectuate, acest laborator a comunicat că produsul în cauză nu conține sibutramină.
De asemenea, -numitul a constatat că, deși comercializarea acestui produs era interzisă, totuși pe piața românească, respectiv în magazine gen "" și "Farmacii", acesta era prezent în continuare pentru comercializare.
Ulterior, acesta a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că există, pe raza Municipiului B, un grup de persoane care, prin intermediul, distribuie în România, fără documente produsul DE, mult sub prețul de piață, produsul fiind însă contrafăcut și aducând prejudicii societății pe care o deține.
Concret, contrafacerea semnalată consta în faptul că numărul de lot era diferit de cel pe care FARM l-a importat, conținutul capsulei diferă, atât la conținut cât și la culoare precum și o serie de diferențe în ceea ce privește imprimarea ambalajului, a prospectelor, neimprimarea numărului de lot pe blister, fiindu-i semnalată prezența în vederea comercializării în mai multe farmacii și drogherii din Municipiul
În urma verificărilor efectuate, s-a constatat faptul că are ca asociați și administratori pe inculpații și, având sediul social în Municipiul B, nr. 119, - 21B, Sc.3, Et.8, Ap.98, Sector 3, neavând declarate alte sedii secundare sau puncte de lucru, obiectul principal de activitate fiind comerțul cu ridicata nespecializat.
Din probatoriul administrat, a rezultat faptul că inculpații și au inițiat și constituit un grup infracțional organizat, în cursul anului 2008 împreună cu inculpatul, având ca scopul comercializarea printr-o rețea de distribuție paralelă a unor produse contrafăcute, suplimente nutritive similare la identitate cu produsele importate și comercializate de către FARM Astfel, inculpatul a fost angajat la RADIX, în funcția de șef de zona distribuție (societate comercială având ca obiect de activitate comercializarea de produse din categoria medicamente) la propunerea inculpaților și, folosindu-se de relațiile pe care le avea în rândul farmaciștilor și gestionarilor de magazin tip, le-a oferit acestora spre vânzare produsul " de slăbit" contrafăcut fără documente de proveniență la prețuri inferioare produselor originale.
În vederea acaparării unor noi segmente de piața și extinderea activității ilicite desfășurate de către, inculpatul, sub îndrumarea inculpaților și, s-a folosit de calitatea de agent de distribuție al acestei societății, dar și de alți agenți de distribuție pe care îi cunoștea, angajați ai unor firme de distribuție consacrate pe piața, prin intermediul cărora a fost prezentat drept rudă sau prieten apropiat al acestora, pretext sub care a putut să prezinte diverselor magazine ofertă de produse contrafăcute precum și să justifice prețul mult inferior al acestora, motivând lipsa adaosului comercial sau a documentelor de proveniența.
Inculpații și au avut rolul de a organiza achiziționarea de pe piața din a produselor contrafăcute capsula de slăbit, scop în care s-au deplasat personal în această țară. Produsele au fost trimise în România, sub formă de colete, având ca destinatar, urmărindu-se totodată depozitarea acestora la un depozit nedeclarat al societății identificat în B,-, sector 3.
De asemenea, inculpații și au creat site-uri internet și au postat mai multe anunțuri în care apar numele lor, precum și numerele de telefon folosite de către aceștia, prin intermediul cărora prezintă spre comercializare produsele contrafăcute si răspund la diverse întrebări ale vizitatorilor site-urilor în scopul de a le forma convingerea fermă că oferta vizează produse originale.
Inculpații și-au implicat și familia în activitatea infracțională în speță inculpata este soția inculpatului. Astfel în ziua de 16.11.2009 orele 13: 42, inculpatul pus în legătura telefonică cu inculpați și care se aflau în, le relatează acestora din urmă faptul că a fost oprit pe autostradă de un echipaj de poliție iar la controlul autoturismului au fost depistate în portbagaj mai multe mărfuri pentru care nu avea documente și drept urmare a fost chemat de Garda Financiară care a hotărât reținerea mărfurilor, urmând ca această instituție să trimită notificări la firmele care apăreau pe facturi respectiv la, ASISTA DISTRIBUTION, dar și la o persoana fizică autorizată și anume din
Din referatul de propunere de prelungire a măsurii arestării preventive, rezultă că inculpata intermedia vânzarea capsulelor de slăbit la indicațiile inculpatului.
Din declarațiile inculpaților a rezultat că au decis să înființeze o societate comercială care să aibă ca obiect principal de activitate comerțul cu produse naturiste, în acest sens înființând, avându-i ca asociat și administrator pe inculpații și.
Inculpatul arată că a solicitat și obținut în baza unui dosar depus la Institutul de Alimentare () notificări ce le permiteau punerea pe piața a unor produse printre care tableta chinezească pentru slăbit, și Super.
Inculpatul a precizat că pentru produsul Super existau deja la acea data încă opt societăți comerciale care avea notificări de la ce le permiteau să vândă acest produs.
A precizat că a hotărât împreună cu asociatul său să importe produsul de slăbit ce era în acel moment comercializat în România de FARM pentru începutul aprovizionând firma cu circa 30 de cutii provenind de la RADIX
Începând cu primăvara anului 2009 inculpații și au importat în România acest produs, totalizând circa 5000 de cutii capsulă de slăbit, o cutie conținând 5 foii cu câte 6 capsule și urma să mai sosească în România încă o comandă de 5000 de cutii, conținând același produs.
În ceea ce privește distribuția celor 5000 de cutii, inculpatul a declarat că de acest lucru s-a ocupat inculpatul care avea calitatea de agent de vânzări al, iar acesta la rândul său distribuia aceste produse și agenților de la alte firme.
Inculpatul a menționat că personal a distribuit în jur de 800 de cutii din acest produs unui agent al firmei Medica pe nume, arătând totodată că pentru acest produs nu elibera facturi fiscale, iar contravaloarea acestora o încasa de le cei ce o distribuia.
În cauză au fost efectuate percheziții domiciliare la sediul nedeclarat al, sediul legal al și domiciliul inculpaților și, precum și domiciliul inculpatului, la care au fost găsite mai multe cutii ale produselor capsulă de slăbit, Super, precum și alte produse care au fost ridicate împreună cu mai multe obiecte și sisteme informatice.
La data de 26.11.2009, prin ordonanțele de reținere 162 și 163 s-a dispus reținerea învinuiților și iar la data de 25.11.2009, prin ordonanța de reținere nr. 161 s-a dispus reținerea învinuitului.
La data de 25.11.2009, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații, și, conform ordonanței 223/D/P/2009, în privința inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, concurența neloială prev de art. 5 lit. a și b din Legea nr. 11/1991, contrafacerea, imitarea sau folosirea fără drept a unei mărcii în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor și punerea în circulație fără drept a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev de art. 83 lit. a și b din legea nr. 84/1998, înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev de art. 297 Cp cu aplic 37 lit. a Cp.
Prin încheierea de ședință din data de 26.11.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală, în dosarul nr-, s-a admis propunerea PICCJ- DIICOT și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, și emițându-se nr.273/UP/2009, 271/UP/2009, 272/UP/2009, considerându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit.f Cod procedură penală.
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost prelungită în de instanța de judecată la data de 09.01.2010, inclusiv. Din susținerile Reprezentantului Ministerului Public rezultă că inculpații și au fost pusi în libertate prin hotărârea Curții de APEL BUCUREȘTI.
La data de 04.12.2009 prin ordonanța nr. 223/D/P/2009 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, și din infracțiunea prev de art. 83 lit a și b din Legea nr.84/1998 în infracțiunea prev de art. 52 aii. 1 cu ref. la art. 30 din Legea nr.129/1992 cu modif ulterioare și din infracțiunea prev de art. 297 alin. 1 Cp în infracțiunea prev de art. 313 alin. 1 și 2 Cod penal, precum și extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale împotriva inculpaților și pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit b din Legea nr.241/2005, infracțiunea de folosirea de acte falsificate prev. de art. 273 din Legea nr.86/2006.
Prin adresa -/04.12.2009 IGPR - - Laboratorul de analiză a drogurilor a comunicat că în probele ridicate din produsele descoperite cu ocazia perchezițiilor domiciliare inscripționate ", de ", "Super " și "" se regăsește ca substanța activă sibutramină, iar în cele inscripționate "" se regăsește ca substanța activă cofeină.
Se menționează că sibutramină este supusă regimului stabilit de Legea nr.104/2008, privind prevenirea și combaterea traficului ilicit de substanțe cuprinse în "lista interzisă", precum și faptul că sibutramină este substanța activă din produsul "" care este utilizat în tratarea obezității și eliberat din farmacie numai pe baza de prescripție medicală.
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că:
Potrivit art. 155 alin. 1 Cod proc. pen. în cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În drept, Parchetul și-a întemeiat propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive pe dispozițiile art. 148 lit. f, art.149 al.1, art. 155, art. 156 și art. 159.
C.P.P.Potrivit art. 136.C.P.P. în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoarea, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, se poate lua una dintre următoarele măsuri: reținerea, obligarea de a nu părăsi localitatea, obligarea de a nu părăsi tara sau arestarea preventiva. In ceea ce privește alegerea măsurii preventive, alin. final al aceluiași articol prevede următoarele criterii complementare: scopul măsurii, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele penale și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
S-a constatat că, în cauză, temeiurile care au determinat arestarea inițială și anume întrunirea condițiilor prev. de art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit f Cod procedură penală nu mai subzistă, în sensul că, condiția prev. la art. 148 lit f teza a Il-a Cod procedură penală, referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului nu este susținută de probele aflate la dosar.
Astfel, s-a reținut că în jurisprudența CEDO (cazul Letellier contra Franței) se arată că elementul tulburării ordinii publice, nu ar putea fi apreciat ca pertinent și suficient decât dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea arestatului ar tulbura, în mod real ordinea publică. In afara de acesta detenția nu rămâne legitimă decât dacă ordinea publică este efectiv amenințată; continuarea detenție nu ar putea să servească pentru a anticipa o pedeapsă privativă de libertate.
Tribunalul a avut în vedere și practica CEDO prin care deja s-a statuat cu titlu de principiu că arestarea preventivă nu poate fii motivată pe prezumția potrivit căruia orice persoană este acuzată de săvârșirea unei infracțiuni de o anumită gravitate este considerata că intenționează să se sustragă procesului penal.
Ori, în speță asemenea date concrete nu au rezultat, context în care s-a concluzionat că din această perspectivă nu există riscul sustragerii cercetării dar nici de obstrucționare a actului de judecată. Astfel, s-a avut în vedere faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, nu are antecedentelor penale, faptul că are un loc de muncă și un copil minor în întreținere iar din susținerile sale rezultă că nu a cunoscut componența produselor importate de acesta.
Modalitatea de săvârșire a faptelor, contribuția acestuia relativ redusă la comiterea faptelor și natura lor sunt criterii ce vor fi avute în vedere la individualizarea pedepsei în cazul stabilirii cu certitudine a vinovăției inculpatului; mai mult, probele cu privire la existența unui pericol social pentru ordinea publică nu trebuie să aibă greutatea celor care ar justifica trimiterea în judecată și cu atât mai puțin a celor care ar motiva condamnarea.
Pentru considerentele expuse anterior, Tribunalul a apreciat că, în cauză, arestarea preventivă a inculpatului, care constituie o excepție în raport de starea de libertate, nu se impune pentru mai buna desfășurare a procesului penal, lăsarea în libertate a acestuia nefiind de natură sa creeze un pericol concret pentru ordinea publică, însă pentru a putea fi totuși controlat inculpatul și mai ales activitatea viitoare a acestuia și implicit pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, s-a arătat că se impune luarea față de inculpat a unei măsuri preventive, respectiv a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea
În plus, s-a arătat că, potrivit art. 156 alin. 1 Cod procedură penală, prelungirea duratei arestării preventive se dispune pe baza propunerii motivate a procurorului.
S-a apreciat că din analiza referatului cu propunere de prelungire a măsurii arestării preventive formulat de PÎCCJ - DIICOT nr.223/D/P/2009 din data de 04.01.2009, nu rezultă motivele pentru care se solicită prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, nefiind regăsite activitățile care urmează a fii efectuate în cursul urmăririi penale.
Pe cale de consecință, Tribunalul a respins propunerea parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului, ca neîntemeiată și a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea B pe o durata de 30 de zile.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă ÎCCJ, DIICOT, criticând-o pe considerente de legalitate și temeinicie.
Având în vedere că la 07.01.2010, Curtea de APEL BUCUREȘTI, în dosarul nr -, a respins propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului, și a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara pe o perioadă de 30 zile, Ministerul Publica solicitat amânarea cauzei pentru a putea retrage recursul declarat. La 14.01.2010, Ministerul Publica pus concluzii de respingere a recursului, având în vedere hotărârea definitivă, anterioară, a Curții de Apel d e înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara pe o perioadă de 30 zile.
Analizând recursul declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea constată că acesta este nefondat și urmează să-l respingă conform art 385/15 pct 1 litera b Cpp pentru următoarele considerente:
Față de inculpatul s-a pronunțat la 07.01.2010, o hotărâre definitivă privind respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive și înlocuirea măsurii cu obligarea de nu părăsi țara pe o perioadă de 30 zile. Având în vedere că măsura arestării preventive a fost înlocuită cu obligarea de a nu părăsi țara, printr-o hotărâre definitivă, la 07.01.2010, Curtea va verifica, dacă sunt incidente cazurile de revocare a acestei măsuri, prevăzute de art. 145/1 raportat la art.145 alin 3 Cpp (în cauză nu s-a formulat de către Ministerul Publico nouă cerere de arestare preventivă, solicitându-se respingerea recursului declarat împotriva încheierii prin care instanța de fond a înlocuit, la 05.01.2010, măsura arestări preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, astfel încât Curtea va analiza recursulin limine litis.
Măsura obligării de a nu părăsi țara, dispusă cu caracter definitiv prin hotărârea din 07.01.2010 a Curții de Apel, prin admiterea recursului împotriva unei încheieri anterioare celei recurate în prezenta cauză, poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive dacă inculpatul încalcă cu rea credință măsura sau obligațiile impuse. La dosar nu există, acte sau sesizări, depuse din partea organului de poliție desemnat cu supravegherea sau a procurorului de caz, privind nerespectarea măsurii sau a obligațiilor impuse de la dat apunerii în executarea, 07.01.2010 și până la judecarea prezentei cauze, 14.01.2010, dată la care recurentul a fost prezent în sala de ședință.
Având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara, concluziile Ministerului Public, de respingere a recursului ca nefondat, sunt corecte.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În opinie majoritară:
Conform art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală;
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva încheierii de ședință din data de 05 ianuarie 2010 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Cheltuielile avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
--- --- - -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red. --II.
OPINIE SEPARATĂ
Prin încheierea din 05.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr- s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată a propunerii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului - fiul lui - și, născut în 10.01.1979 în B, CNP -, arestat în baza nr. 273/UP/26.11.2009 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală. S-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea B, pe o durată de 30 de zile.
S-au instituit în sarcina inculpatului obligațiile prev. de art. 1451alin. 11lit. a-e Cod procedură penală și art. 12Cod procedură penală pe durata măsurii de a nu părăsi localitatea.
S-a dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța fondului a reținut sub aspectul situației de fapt următoarele: că inculpații și au inițiat și constituit un grup organizat infracțional în cursul anului 2008 împreună cu inculpatul având drept scop comercializarea printr-o rețea de distribuție paralelă a unor produse contrafăcute suplimente nutritive similare până la identitate cu produsele importate și comercializate de către SC Farm SRL. Inculpatul a fost angajat la SC SRL în funcția de șef de zonă distribuție (societatea comercială având ca obiect de activitatea comercializarea de produse din categoria medicamente) la propunerea inculpaților și și folosindu-se de relațiile ce le avea în rândul farmaciștilor și gestionarilor de magazine tip "", le-a oferit acestora spre vânzare produsul " de slăbit" contrafăcute, fără documente de proveniență și la prețuri inferioare produselor originale.
Inculpații și s-au ocupat de achiziționarea de pe piața din a produselor contrafăcute, deplasându-se personal în această țară. Produsele erau trimise în România sub formă de colete având ca destinatar SC SRL, depozitarea acestora avea lor într-un depozit nedeclarat al societății:- A, sector 3.
Inculpații și au creat site-uri internet și au postat anunțuri în care apar numele lor precum și nr. de telefon folosite, prin intermediul cărora prezintă spre comercializare produsele contrafăcute și răspund la diverse întrebări ale vizitatorilor site-urilor în scopul de a le forma convingerea fermă că oferta vizează produse originale.
Prin adresa nr. -/04.12.2009 - - Laboratorul de analiză a drogurilor a comunicat faptul că, în probele ridicate din produsele descoperite cu ocazia perchezițiilor domiciliare inscripționate "", " de slăbit", "Super " și "" se regăsește o substanță activă sibutramină, iar în cele inscripționate "" se regăsește substanță activă cafeină. este supusă regimului stabilit de Legea nr. 104/2008 privind prevenirea și combaterea traficului ilicit de substanțe cuprinse în "lista interzisă", precum și faptul că substanța activă din produsul "" care este utilizat în tratarea obezității și eliberat din farmacie numai pe bază de prescripție medicală.
Prin Ordonanța nr. 223/D/P/2009 în sarcina inculpatului, s-au reținut infracțiunile prev. de art. 52 alin. 1 ref. la art. 30 din Legea nr. 129/1992 cu modificările ulterioare, infracțiunea prev. de art. 313 alin. 1 și 2 Cod penal și s-au extins cercetările și s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005, infracțiunea de folosire de acte falsificate prev. de art. 273 din Legea nr. 86/2006.
Instanța fondului a avut în vedere atunci când a pronunțat soluția de înlocuire a măsurii arestării preventive următoarele aspecte:
În cauză, temeiurile care au determinat arestarea inițială prev. de art. 143 Cod procedură penală și înlăturarea cumulativă a condițiilor prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală nu mai subzistă, respectiv condiția prev. de art. 148 lit. f teza a II-a Cod procedură penală referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului nu este susținută de probele aflate la dosar.
Astfel, în jurisprudența CEDO (cazul Letellier contra Franței) se arată că elementul tulburării ordinii publice, nu ar putea fi apreciat ca pertinent și suficient decât dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea arestatului ar tulbura, în mod real ordinea publică. În afară de acesta detenția nu rămâne legitimă decât dacă ordinea publică este efectiv amenințată; continuarea detenției nu ar putea să servească pentru a anticipa o pedeapsă privativă de libertate.
Tribunalul a avut în vedere și practica CEDO prin care deja s-a statuat cu titlu de principiu că arestarea preventivă nu poate fi motivată pe prezumția potrivit căruiaorice persoană este acuzată de săvârșirea unei infracțiuni de o anumită gravitate este considerată că intenționează să se sustragă procesului penal.
Ori, în speță asemenea date concrete nu au rezultat, context în care s-a concluzionat că din această perspectivă nu există riscul sustragerii cercetării dar nici de obstrucționare a actului de judecată. Astfel s-a avut în vedere faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, nu are antecedente penale, faptul că are un loc de muncă și un copil minor în întreținere, iar din susținerile sale rezultă că nu a cunoscut componența produselor importate de acesta.
Modalitatea de săvârșire a faptelor, contribuția acestuia relativ redusă la comiterea faptelor și natura lor sunt criterii ce vor fi avute în vedere la individualizarea pedepsei în cazul stabilirii cu certitudine a vinovăției inculpatului; mai mult, probele cu privire la existența unui pericol social pentru ordinea publică nu trebuie să aibă greutatea celor care au justificat trimiterea în judecată și cu atât mai puțin a celor care ar motiva condamnarea.
Tribunalul a apreciat că în cauză arestarea preventivă a inculpatului, care constituie o excepție în raport de starea de libertate, nu se impune pentru mai buna desfășurare a procesului penal, lăsarea în libertate a acestuia nefiind de natură să creeze un pericol concret pentru ordinea publică însă pentru a putea fi totuși controlat inculpatul și mai ales activitatea viitoare a acestuia și implicit pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal impunându-se luarea față de inculpat a unei măsuri privative, respectiv a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea
Împotriva acestei soluții a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Structura Centrală împotriva încheierii din 05.01.2010 Tribunalului București. Motivele de recurs nu au fost depuse în scris, însă la data când trebuia a fi susținută calea de atac a recursului printr-o încheiere din 07.01.2010 s-a admis de către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală - C3 recursul declarat de inculpat împotrivaîncheierii din 09 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală,în dosarul nr. -s-a casat în parte, încheierea recurată și rejudecând în fond s-a respins propunerea de arestare preventivăa inculpatului formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Structura Centrală și s-a înlocuit măsura arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi țara și s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză. S-a luat act de retragerea recursului formulat de inculpatul.
La data de 07.01.2010 Completul C4 al Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală a fost investit legal cu soluționarea recursului declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Structura Centralăîmpotriva încheierii din 05.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penalăprin care s-a respins propunerea acestuia de prelungire a arestării preventive a inculpatului, dispunându-se înlocuirea cu obligarea de a nu părăsi localitatea B pe o perioadă de 30 de zile.
Anterior acestei date, Completul C3 al Curții de APEL BUCUREȘTI era deja investit cu soluționarea unui recurs declarat de către inculpatul împotrivaîncheierii de ședință din 09.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penalăprin care se prelungise arestarea preventivă pe 30 de zile a acestuia. Termenul de judecată al recursului, astfel cum a rezultat din fișa dosarului a fost stabilit la data de 06.01.2010 (miercuri).
S-a amânat pronunțarea pentru data de 07.01.2010 având Completul C3 a dispus admiterea recursului declarat de către inculpat și înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara pe o durată de 30 de zile.
Așadar, în cauza ce-l privește pe inculpatul se constată că, la date diferite au fost investite legal cu soluționarea a două recursuri, unul promovat de parchet, altul de inculpat, două complete ale instanței de control judiciar - diferite C3 și C4 însă C3 - cu soluționarea recursului declarat de către inculpat (încheierea din 09.12.2009 a Tribunalului București ), iar C4 cu soluționarea recursului declarat de parchet împotriva încheierii din 05.01.2010.
În cauză nu există autoritate de lucru judecat, fiecare încheiere recurată putând fi soluționată de sine stătător. De ce?
Apreciez că nr. 273/UP/26.11.2009 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală - ființează el nu a fost revocat de nicio instanță, doar s-a înlocuit o măsură preventivă cu o alta. Prin urmare nici un moment nu se poate susține teza conform căreia inculpatul nu poate fi rearestat ci doar pot apărea, soluții diferite însă sunt hotărâri recurate pronunțate la date diferite, inculpatul putea fi reîncarcerat în baza altei hotărâri și prelungită măsura din 30 în 30 de zile.
Precizez că rearestarea unui inculpat cu consecința nulității absolute a mandatului de arestare preventivă ar fi intervenit numai în măsura în care s-ar fi revocat urmare a unei cereri de revocare a măsurii arestării preventive a inculpatului ori aceasta nu a avut loc.
Nefiind autoritate de lucru judecat, măsura se prelungește la solicitarea Parchetului din 30 în 30 de zile, așa că aici nu poate fi aplicată instituția reglementată în prevederile art. 145 alin. (3)1din Codul d e procedură penală ce vizează încălcarea cu rea-credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor dispuse de instanță, motivat și de faptul că, în situația în care procurorul de ședință nu ar fi solicitat termen pentru a se consulta cu procurorul general în vederea retragerii căii de atac, pentru că în accepțiunea acestuia, această cale ar fi rămas fără obiect - atâta vreme cât un alt complet a dispus punerea în libertate a inculpatului, nici nu s-ar fi pus în discuție prevederile art. 145 alin. (3)1Cod procedură penală (cele două soluții s-ar fi dat în aceeași zi, însă, viza încheieri pronunțate la data diferite: 09.12.2009 și 05.01.2010).
În raport de cele invederate, consider că recursul parchetului nu a rămas fără "obiect", încheierile recurate în cauza dedusă judecății și soluțiile pronunțate nu sunt supuse autorității de lucru judecat, chiar dacă ar fi rămas definitive prin soluții diferite date de C, ele se judecă separat, completele au fost investite legal, în cauză nu a existat nicio cerere de revocare a arestării preventive (numai în acest caz apreciez că, într-adevăr recursul parchetului ar fi fost nefondat), aceasta având ca finalitate și revocarea mandatului de arestare preventivă, ori acesta există întrucât în baza lui o măsură preventivă s-a înlocuit cu o alta mai puțin restrictivă de libertate și, oricum, Curtea - C3 prin încheierea din 07.01.2010, prin admiterea recursului inculpatului, a înlocuit măsura arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara pe 30 de zile, iar C4 -în majoritate- a menținut soluția Tribunalului București - Secția a II-a Penală, prin care măsura a fost înlocuită cu obligarea de a nu părăsi localitatea B pe o durată de 30 de zile. Problema care s-ar pune, este aceea de executare și anume, nu poate părăsi localitatea B sau țara,oricum conținutul celor două măsuri este diferit.
În baza art. 38515pct. 2 lit. d din Codul d e procedură penală, se impunea admiterea recursului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -, casarea încheierii de ședință din 05.01.2010 și, pe fond, admiterea propunerii parchetului de arestare preventivă a inculpatului pe o durată de 30 de zile.
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Corneliu Bogdan Ion TudoranJudecători:Corneliu Bogdan Ion Tudoran, Lavinia Lefterache
