Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 165/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 18590/3/2009
1186/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR. 165
Ședința publică din data de 21 MAI 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
JUDECĂTOR 2: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR: ---
GREFIER:
* * * * * * * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat prin procuror.
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-inculpată împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 30 aprilie 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta inculpată, personal, în stare de arest preventiv, asistată juridic de apărător desemnat din oficiu, cu delegația nr.-/14 mai 2009, la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenta-inculpată, prin apărătorul desemnat din oficiu, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, în principal, punerea în libertate, având în vedere, pe de o parte, faptul că dreptul la libertate este inviolabil și măsura arestării preventive poate fi dispusă numai în condițiile legii, cu respectarea dispozițiilor constituționale, și, pe de altă parte, împrejurarea că pericolul concret pentru ordinea publică nu a fost demonstrat și nu există dovezi că s-ar sustrage procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că există cel puțin indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit infracțiunile de care este învinuită și, în egală măsură, lăsarea acesteia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura infracțiunii și modalitatea concretă de comitere, omor deosebit de grav, săvârșit cu premeditare și brutalitate, prin aplicarea de lovituri violente asupra unui în vârstă de 60 ani, în locuința sa, în scopul jafului, considerente pentru care reiterează solicitarea de respingere ca nefondat a recursului, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurenta-inculpată, personal, solicită să fie judecată în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință dată în Camera de Consiliu din 30 aprilie 2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală (dosar nr.18162/-), fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și, în temeiul dispozițiilor art.155 și următoarele Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților și, pe o perioadă de 30 de zile de la 02.05.2009 până la 05.06.2009, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestora, inculpații aflându-se în situația prevăzută de art.148 lit.f Cod procedură penală.
Astfel, în cauză există indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art.681Cod procedură penală, că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, astfel cum rezultă din probele administrate până la acest moment procesual.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei dispuneri a prelungirii duratei arestării preventive, arătându-se că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, s-a reținut că inculpata este cercetată sub aspectul infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie, prevăzute de art.174-175 lit.a Cod penal, art.176 lit.d Cod penal și art.211 alin.1 Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 14/15 ianuarie 2009, aceasta, împreună cu inculpatul, în imobilul din B,-, -.6, sector 6, i-au aplicat mai multe lovituri cetățeanului italian, în vârstă de 68 ani și i-au sustras sume de bani și bunuri, provocându-i victimei mai multe leziuni grave rezultate ca urmare a unor lovituri aplicate în mod repetat la nivelul capului, ce au condus la multiple fracturi cranio-faciale și la stop cardio-respirator resuscitat în mediu intraspitalicesc.
Potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Curtea constată că hotărârea pronunțată de Tribunalul București este legală și temeinică.
Cât privește legalitatea, este de observat că, în speță, sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru ca față de recurenta inculpată să se dispună prelungirea duratei măsurii arestării preventive.
Astfel, contrar susținerilor recurentei, Curtea reține că în cauză este îndeplinită cerința prevăzută de art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că există suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 681Cod procedură penală, care justifică în continuare presupunerea rezonabilă că inculpata a comis faptele pentru care este cercetată, relevante în aceste sens fiind: procesul - verbal de cercetare la fața locului; actele medicale și concluziile provizorii ale raportului de autopsie; procesul - verbal încheiat de organele de urmărire penală la data de 22.01.2009 la Spitalul Universitar de Urgență B, din care reiese că victima, conștientă fiind, i-a identificat de pe planșele foto, pe cei doi inculpați ca fiind autorii faptelor; raportul de constatare tehnico - științifică dactiloscopică, care stabilește prezența în locuința victimei a urmelor papilare aparținând inculpatei; declarațiile martorilor și, cărora inculpatul le-a relatat împrejurările și modalitatea de comitere a faptelor, după săvârșirea acestora; procesele - verbale de conducere în teren cu martorii, și; procese - verbale de redare a comunicărilor și convorbirilor telefonice; listingurile apelurilor telefonice, din care rezultă contactul păstrat prin intermediul telefonului mobil între inculpata, aflată în locuința victimei, și inculpatul, precum și prezența inculpatei la domiciliul victimei la ore târzii în noaptea de 14/15.01.2009, în acest interval de timp ajungând la locul faptei și coinculpatul; declarațiile martorilor, și, procesele - verbale de percheziție domiciliară.
Totodată, așa cum a reținut și instanța de fond, în cauză sunt incidente și prevederile art. 148 lit. b) și f) Cod procedură penală, în sensul că există date suficiente din care rezultă că inculpata a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori și alterarea, în acest mod, a mijloacelor de probă, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile ce fac obiectul urmăririi penale este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a acesteia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere în acest sens natura și gravitatea deosebită a faptelor pentru care inculpata este cercetată - prin care se aduce atingere celor mai importante relații sociale ocrotite de normele juridice, respectiv cele referitoare la dreptul persoanei la viață, modalitatea concretă în care se reține că acestea au fost comise (cu premeditare, pentru a săvârși o tâlhărie, prin aplicarea cu sălbăticie de multiple lovituri victimei împreună cu o altă persoană), urmarea produsă (cauzarea de multiple leziuni victimei care, în final, au condus la decesul acesteia), rezonanța socială negativă pe care o are acest gen de fapte, precum și sentimentul de insecuritate pe care îl generează în rândul societății civile lăsarea în libertate a unei persoane acuzate de săvârșirea unor fapte de o asemenea gravitate.
De asemenea, învederând aspecte ce țin de temeinicia hotărârii atacate, corect tribunalul a apreciat că recurenta prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel fiind, se constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpata subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acesteia, Curtea apreciază că, în mod legal și temeinic, instanța de fond a admis propunerea de prelungire a duratei măsurii preventive formulată de MINISTERUL PUBLIC, menținerea stării de arest preventiv fiind justificată și de necesitatea finalizării actelor de urmărire penală, astfel cum acestea sunt menționate în referatul Parchetului.
Față de toate aceste argumente, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondat - recursul declarat de inculpată și, având în vedere că aceasta este cea care se află în culpă procesuală, o va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din 30 aprilie 2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală (dosar nr.18162/-).
Obligă recurenta la 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care se avansează onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.----II.
Președinte:Corneliu Bogdan Ion TudoranJudecători:Corneliu Bogdan Ion Tudoran, Dumitrița Piciarcă
