Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 169/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 169/
Ședința publică din 19 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcțșia de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul t Eritorial Timiș este reprezentată de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr. 18/CC din 13.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul-recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, arată că nu se impune privarea de libertate a inculpatului și solicită a se diferenția pericolul concret pe care îl poate reprezenta punerea în libertate, față de pericolul social al faptelor. Precizează că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut fapta, astfel că nu există pericol concret pentru ordinea publică. Mai precizează că scopul măsurii preventive nu este acela de a pedepsi, ci de a asigura buna desfășurare a procesului penal și a asigura imposibilitatea sustragerii de la executarea pedepsei, iar dezideratul propus de lege ar putea fi atins și fără lipsirea de libertate a inculpatului, prin urmare, solicită admiterea recursului.
Procurorul solicită respingerea recursului, încheierea pronunțată de Tribunalul Timiș fiind temeinică și legală, iar temeiurile ce au stat la baza prelungirii măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f
C.P.P.Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului său și solicită cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 18/CC din 13.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 155, 156 și 159 Cod procedură penal, a fost admisă propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș.
S-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpații:
-, fiul lui și, născut la data de 02.09.1979 în B, jud. B-N, domiciliat B N,-,. C,. 28, jud. B-N, CNP -, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 3/17.01.2009 emis de Tribunalul Timiș, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 15.02.2009 până la data de 16.03.2009 inclusiv.
-, fiul lui și, născut la data de 14.06.1974 în, jud. T, CNP -, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 4/17.01.2009 emis de Tribunalul Timiș, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 15.02.2009 până la data de 16.03.2009 inclusiv.
În temeiul art. 139 alin. 1 Cpp raportat la art. 145 Cpp, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea formulată de apărătorul ales al inculpatului, av..
În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș nr. 5/D/P/2009 din data de 10.02.2009, înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 11.02.2009 sub număr unic de dosar -, s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpații și pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 14.02.2009 până la data de 15.03.2009.
În motivarea propunerii s-a arătat că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și trafic internațional de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. 2 și art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a Cp, iar inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000.
În sarcina inculpaților s-a reținut că în data de 15.01.2009, inculpatul a introdus în țară o cantitate de circa 190 de grame de cocaină pe care în seara zilei de 16.01.2009 a distribuit-o inculpatului, spre a fi comercializată consumatorilor.
S-a mai arătat că față de cei doi inculpați a fost luată de către Tribunalul Timiș măsura arestării preventive pentru o perioadă de 29 de zile, prin încheierea penală nr. 8/CC/17.01.2009, fiind emise mandatele de arestare preventivă nr. 3/17.01.2009 față de inculpatul și nr. 4/17.01.2009 față de inculpatul.
Ministerul Publica apreciat că se impune prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpați, raportat la complexitatea cauzei, la necesitatea completării materialului de urmărire penală cu privire la infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, urmând a se efectua următoarele acte procedurale: obținerea raportului de constatare tehnico-științifică de analiză a drogurilor de mare risc, audierea de către procuror a investigatorului sub acoperire, extinderea cercetărilor cu privire la numitul, coautor la săvârșirea infracțiunilor de trafic internațional de droguri de mare risc și trafic de droguri de mare risc, reaudierea inculpaților de față și confruntarea acestora cu numitul.
În probațiune a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 5/D/P/2009 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș.
Analizând cererea de prelungire din perspectiva actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală, tribunalul a reținut următoarele:
Prin ordonanțele nr. 5/D/P/2009 din data de 17.01.2009 emise de DIICOT - Biroul Teritorial Timișs -a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. 2 și art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, și față de inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, reținându-se în sarcina acestora că la data de 15.01.2009 a introdus în țară o cantitate de circa 190 de grame de cocaină pe care în seara zilei de 16.01.2009 a distribuit-o numitului spre a fi comercializată consumatorilor.
Prin încheierea penală nr. 8/CC/17.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 246/-, s-a dispus față de inculpați luarea măsurii arestării preventive pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 17.01.2009 până la data de 14.02.2009 inclusiv.
Pentru a dispune luarea acestei măsuri preventive față de cei doi inculpați, judecătorul a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, avându-se în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, raportat la natura și cantitatea drogurilor pe care inculpatul a distribuit-o inculpatului spre a fi comercializată, apreciindu-se totodată că lăsarea inculpaților în libertate reprezintă un pericol pentru ordinea publică, în special pentru sănătatea publică și integritatea fizică și psihică a persoanelor.
Potrivit dispozițiilor art. 155 Cpp, în cursul urmăririi penale arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită, în caz de necesitate și motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice o asemenea privare de libertate.
Din analiza probelor administrate in cursul urmăririi penale până in prezent Tribunalul Timișa reținut ca nu s-au modificat temeiurile avute in vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive si nici nu au intervenit elemente noi care sa justifice revocarea sau înlocuirea acestei masuri apreciata ca fiind justificata.
Raportându-se la materialul de urmărire penală, tribunalul a apreciat că în continuare subzistă temeiurile pentru care a fost luată măsura arestării preventive față de inculpații și, măsură preventivă luată în condiții de legalitate și temeinicie, existând date suficiente din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor de către organele de urmărire penală, fiind deci îndeplinite condițiile impuse de art. 143 Cpp
De asemenea, s-a considerat că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit o infracțiune care este pedepsită de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în condițiile în care există indicii temeinice privind săvârșirea unor infracțiuni grave, cu implicații profunde asupra sănătății fizice și psihice a inculpaților, cât și asupra colectivității din care fac parte și inculpații.
În acest sens s-a observat că drogurile distribuite de inculpați, respectiv cocaină, sunt considerate de legislația în vigoare ca fiind de mare risc, iar cantitatea de 185 de grame de cocaină depistată asupra inculpatului, căruia îi fusese distribuită de inculpatul, depășea cu mult cantitatea de 5- 10 grame despre care a făcut vorbire inculpatul, atât în declarația olografă cât și în declarația dată în fața procurorului, referindu-se la cantitatea de cocaină livrată în vederea consumului propriu. Cantitatea mare de cocaină, respectiv 185 de grame, imprimă un caracter și mai grav activității infracționale a inculpaților, conducând la concluzia că aceste droguri erau destinate comercializării către diferiți consumatori de astfel de stupefiante, cu atât mai mult cu cât în declarațiile date, inculpații și au recunoscut că în mod ocazional consumă hașiș, marijuana, respectiv droguri de risc, nefăcând precizări despre un eventual consum propriu de droguri de mare risc.
În plus, s-a apreciat că măsura arestării preventive apare ca fiind judicios aleasă în raport cu ansamblul criteriilor enumerate în art. 136 alin. 1 și 8 Cod procedură penală, având în vedere natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, gravitatea acestor infracțiuni, instanța apreciind că temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri privative de libertate subzistă și impun în continuare cercetarea inculpaților în stare de arest preventiv, pentru aflarea adevărului în cauză, pentru o bună desfășurare a procesului penal.
Prima instanță a apreciat că scopul procesului penal și buna lui desfășurare justifică prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpații și, iar mai mult decât atât săvârșirea acestor fapte neurmate de o riposta fermă a societății ar întreține climatul infracțional si ar crea atât inculpaților impresia ca poate persista in sfidarea legii, cât și altor persoane implicate în activități ilicite privind traficul de droguri de mare risc.
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpaților, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, stare de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, Tribunalul Timișa reținut că aprecierea necesității luării și prelungirii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului, pe de altă parte.
În aceste condiții, prima instanță a apreciat că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi cercetați în stare de libertate. Astfel, s-a reținut că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceste fapte au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
Totodată, tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului.
De asemenea, s-a constatat că prelungirea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor procesuale indicate în cuprinsul propunerii.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere că actele de urmărire penală învederate în propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive sunt necesare pentru finalizarea urmăririi penale, instanța, în baza dispozițiile art. 155, 156 și 159 Cod procedură penală, Tribunalul Timișa admis propunerea, dispunând prelungirea arestării preventive a inculpaților pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 15.02.2009 până la data de 16.03.2009, inclusiv.
Pentru motivele expuse mai sus, prima instanță a respins și cererea de înlocuire a măsurii preventive privative de libertate cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de apărătorul ales al inculpatului, av..
Împotriva încheierii penale nr. 18/CC/13.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Penală la data de în dosarul nr- din 11.02.2009, inculpatul a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara - Secția Penală sub nr- din 19.02.2009. Recursul nu a fost motivat în scris.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs analizate din oficiu, Curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Prima instanță a făcut o corectă apreciere privind existența în continuare a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul recurent, constatând că există indicii că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, în mod just Tribunalul a considerat că există indicii că inculpatul a săvârșit infracțiunile de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 și de trafic internațional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000.
Din declarațiile celor doi inculpați, declarația numitei, procesul-verbal de constatare a infracțiunii în flagrant și planșa foto anexă, procesul-verbal de cântărire și efectuare a testului antidrog și nota privind supravegherea operativă a inculpatului recurent efectuată în perioada 15-16.01.2009 rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit cele două infracțiuni constând în aceea că la data de 15.01.2009 inculpatul recurent a introdus în România o cantitate de circa 190 grame de cocaină pe care în seara zilei de 16.01.2009 a distribuit-o inculpatului spre a fi comercializată consumatorilor.
Tribunalul a reținut în mod corect atât pericolul social al faptelor săvârșite ( trafic de droguri de mare risc și trafic internațional de droguri de mare risc), cât și pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului (față de modul de săvârșire a faptei - pe timp de noapte, în locuri publice; numărul persoanelor implicate în activitatea infracțională; cantitatea de droguri introdusă în țară și traficată; lipsa garanțiilor că inculpatul ar abandona comportamentul antisocial - fără ocupație).
Instanța de recurs observă că sunt neîntemeiate susținerile apărătorului inculpatului recurent privind împrejurarea că față de lipsa antecedentelor penale și recunoașterea faptelor se poate lua și altă măsură preventivă decât arestarea. Astfel, pe de o parte, lipsa antecedentelor penale și recunoașterea faptelor reprezintă circumstanțe care vor fi avute în vedere de instanță la soluționarea acțiunii penale. Pe de altă parte, aceste circumstanțe nu diminuează pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului recurent, având în vedere că acesta nu are o ocupație stabilă, locuiește în Spania unde (conform susținerilor sale) lucrează ocazional ca zilier, este consumator de droguri.
În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește o faptă gravă, că această faptă are un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
Față de cele reținute, se apreciază și că lăsarea inculpatului în libertate ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celor imputate prin ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 18/CC/13.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Penală la data de în dosarul nr- din 11.02.2009.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 18/CC/13.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Penală în dosarul nr- din 11.02.2009.
În temeiul art. 192 al. 2.C.P.P. obligă recurentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 19.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. /20.02.2009
Tehnored.
2 ex./24.02.2009
Primă instanță: jud. - Tribunalul Timiș
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Florin Popescu, Anca
