Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 17/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 67/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
ÎNCHEIERE NR. 17
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 14 ianuarie 2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
JUDECĂTOR 2: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție -Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea RECURSULUI declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 06 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția II Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat, personal, aflat în stare de arest la Secția 7 Poliție, asistat juridic de apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat precizează că a formulat recurs împotriva încheierii din 06.01.2010 a Tribunalului București - Secția II Penală, prin care s-a prelungit arestarea preventivă a inculpatului, încheiere pe care o apreciază netemeinică având în vedere următoarele aspecte:
Pentru a se lua sau a se prelungi măsura preventivă, trebuie îndeplinite o serie de condiții, cele prev. de 143 Cod procedură penală, referitoare la existența probelor și indiciilor temeinicie, și cele prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege să fie mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol pentru ordinea publică.
În speță, apreciază că nu este îndeplinită cea de-a doua condiție a art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv existența pericolului pentru ordinea publică în cazul în care inculpatul ar fi lăsat în libertate; astfel, nu este suficient să se comită o infracțiune pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani pentru a se dispune măsura preventivă a arestării, ci este necesar ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol pentru ordinea publică, pericol ce trebuie demonstrat prin probe.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului nu rezultă nici o probă care să demonstreze că, odată pus în libertate, acesta ar reprezenta pericol pentru ordinea publică.
Mai mult, potrivit art. 136 Cod procedură penală, măsurile preventive au ca scop asigurarea prezenței inculpatului la urmărire penală, judecată, ori pentru a se împiedica zădărnicirea aflării adevărului. Și, în acest caz, solicită instanței să constate că inculpatul nu poate influența în nici un fel urmărirea penală, acesta având o poziție sinceră, de recunoaștere și regret a faptei comise.
Față de toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, rejudecând, să se dispună respingerea propunerii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate, având în vedere și împrejurarea ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Apreciază că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.148 lit. f Cod procedură penală, în acest sens solicitând instanței să aibă în vedere nu doar natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, ci și modalitatea în care se reține că inculpatul a săvârșit-o, în concret, respectiv, începând cu perioada octombrie - decembrie 2009, acest inculpat se reține că a vândut cocaină la gram, în repetate rânduri, iar cu ocazia percheziției domiciliare au fost găsite 49 punguțe cocaină, aprox. 50 gr, pe care acesta intenționa să le vândă.
Având în vedere faptul că inculpatul a vândut în mod repetat droguri, iar sumele de bani pe care le obținea erau importante, și acest mod de derulare a activității devenise o obișnuință, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, și, odată lăsat în libertate, există riscul ca acesta să-și reia activitatea infracțională.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat,în replică, solicită instanței să constate că este vorba de 30 gr. cocaină și nu 50 gr. așa cum susține parchetul.
Recurentul - inculpat, având cuvântul, se raliază concluziilor apărătorului său.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință dată în Camera de Consiliu la 6 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția II Penală (dosar nr-), a fost admisă propunerea Parchetulului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial București și, în baza art. 155-159.C.P.P. s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive luate față de inculpatul, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 10 01 2010, până la data de 08 02 2010, inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut, în esență, că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, s-a arătat că în cauză există indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, fiind îndeplinite condițiile prev.de art.143 Cod procedură penală.
De asemenea, Tribunalul a reținut că sunt îndeplinite și cerințele prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, pericolul concret pentru ordinea publică rezultând din pericolul social deosebit al faptelor imputate - din impactul negativ deosebit în rândul opiniei publice pe care îl creează acestea, precum și din datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei admiteri a propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de parchet.
S-a arătat, în motivarea orală a recursului, că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, iar lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu - potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală - sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin 2.p, constând în aceea că în perioada octombrie - decembrie 2009 deținut și a vândut în mod repetat către diverse persoane inclusiv colaboratorului introdus în cauză diferite cantități de cocaină, iar la data de 11.12.2009 cu ocazia percheziției domiciliare a fost depistat deținând 49 punguțe de cocaină în vederea comercializării, fiind ridicate de asemenea instrumente folosite la porționarea și cântărirea drogurilor.
Împotriva inculpatului a fost luată măsura arestării preventive prin încheierea de ședință din data de 11.12.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală (dosar nr-), fiind emis mandatul de arestare preventiva nr. 285/UP/11.12.2009, reținându-se ca temeiuri ale luării acestei măsuri dispozițiile art.148 lit.f și art.143 Cod procedură penală.
Potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând materialul probator administrat în cauză până la acest moment procesual, Curtea constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, în cauză există suficiente indicii temeinice care justifică presupunerea întemeiată că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, fiind astfel îndeplinite cerințele prev.de art.148 alin.1 rap.la art.143 Cod procedură penală. Relevante în acest sens sunt: procesul-verbal de percheziție domiciliară, procesele-verbale de redare a convorbirilor înregistrate, rapoartele de constatare tehnico-științifică, declarațiile inculpatului, declarațiile colaboratorului introdus în cauză.
Totodată, Curtea constată că sunt îndeplinite și cerințele prev.de art.148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani și există date certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Acest gen de pericol este pus în evidență de natura și gravitatea faptei, precum și de modalitatea de săvârșire a acesteia, reținând și pericolul pentru sănătatea publică, în special a tinerilor.
În consecință, constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și impun în continuare privarea acestuia de libertate, Curtea constată că, în mod întemeiat, instanța de fond a admis propunerea de prelungire formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial, menținerea inculpatului în stare de arest preventiv fiind motivată și de necesitatea finalizării actelor de urmărire penală, astfel cum acestea sunt menționate în referatul Parchetului.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondat - recursul declarat de inculpat și, având în vedere că acesta este cel care se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat,
conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Conform art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală;
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință dată în Camera de Consiliu la 6 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția II Penală (dosar nr-).
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Președinte:Corneliu Bogdan Ion TudoranJudecători:Corneliu Bogdan Ion Tudoran, Lavinia Lefterache
