Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 171/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 1243/2009)
OMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.171/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan
JUDECĂTOR 3: Carmen Veronica
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la data 22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv la Secția 15 Poliție și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează atașarea la dosar de copii de pe încheierea prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului și respectiv de pe nr.84/UP/28.04.2009 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală pe numele acestuia.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii prin care Tribunalul București - Secția I-a Penală a respins propunerea de prelungire a duratei măsurii arestării preventive a inculpatului.
Critică încheierea recurată ca fiind nelegală și netemeinică, apreciind că judecătorul fondului, atunci când a analizat propunerea parchetului, a făcut o interpretare eronată a probatoriului administrat în cauză și a pericolului social pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului. Este adevărat că, în speță, în sarcina inculpatului, a fost reținut un singur act material de trafic de droguri de mare risc, săvârșit la data de 27 aprilie 2009. Dat fiind faptul că procurorul este obligat să strângă probe atât în defavoarea inculpatului, cât și în favoarea lui, în baza rolului activ pe care îl are, acesta a apreciat necesară eliminarea contradicțiilor existente între declarațiile inculpatului și denunțul formulat în cauză, precum și lămurirea modalității în care inculpatul a înțeles să beneficieze de dispozițiile art.16 din Legea nr.143/2000, formulând un denunț împotriva unei alte persoane, presupusă a trafica droguri. Între timp, toate aceste aspecte s-au lămurit, iar astăzi, 25 mai 2009, și fost sesizată instanța de fond cu rechizitoriul cauzei. Deși inculpatul beneficiază de circumstanțe personale care îi sunt favorabile, având în vedere că are un loc de muncă și nu este cunoscut cu antecedente penale, apreciază că se impune totuși menținerea lui în stare de arest preventiv, ținându-se seama de împrejurările comiterii faptei pentru care este cercetat, de faptul că, și anterior, acesta a acționat în aceeași manieră, vânzând și altădată droguri, relevantă în acest sens fiind declarația martorului denunțător, precum și de aspectul că inculpatul însuși este cunoscut în "lumea traficanților" drept consumator de droguri.
De asemenea, apreciază că și motivarea judecătorului de la instanța de fond este contradictorie, în condițiile în care, potrivit art.155 alin.1 din Codul d e procedură penală, prelungirea duratei măsurii arestării preventive se dispune atunci când se mențin temeiurile inițiale, avute în vedere la luarea acestei măsuri. Or, judecătorul, deși a reținut că se mențin temeiurile inițiale ale arestării preventive, motivează respingerea propunerii de prelungire a duratei acesteia pe considerentul că procurorul a avut timp suficient pentru definitivarea urmăririi penale.
În consecință, în temeiul art.38515pct.2 lit.d din Codul d e procedură penală, solicită admiterea recursului și, pe fond, să se dispună prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de încă 30 de zile, începând cu data de 27 mai 2009 și până la data de 25 iunie 2009.
Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca fiind legală și temeinică, a încheierii judecătorului de la instanța de fond, apreciind că, în mod corect, acesta a constatat că nu se impune prelungirea duratei arestării preventive, întrucât nu au apărut temeiuri noi care să justifice cererea parchetului în acest sens. Solicită să se aibă în vedere că inculpatul este la prima abatere de acest gen, nu are niciun fel de antecedente penale, are numai 27 de ani, a recunoscut și regretă sincer fapta comisă, a colaborat din primul moment cu organele de urmărire penală și chiar a formulat un denunț cu privire la un alt presupus traficant de droguri. Învederează și faptul că inculpatul este acuzat de vânzarea a doar 0,07 grame de heroină, pentru care se presupune că a primit suma modică de 200.000 lei, care nici măcar nu a fost găsită asupra lui. De asemenea, arată că, înainte de a fi arestat, inculpatul muncea la o de fructe și legume în, iar patronul l-a vizitat și la locul de deținere, exprimându-și disponibilitatea de a-l reangaja dacă va fi pus în libertate. În raport cu toate aceste aspecte, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă vreun pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru aceste motive, solicită cercetarea în stare de libertate a inculpatului, precizând că acesta își ia angajamentul să se prezinte în fața organelor judiciare ori de câte ori va fi chemat.
Intimatul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, se raliază concluziilor apărătorului său și solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din Camera de Consiliu de la data 22 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I-a Penală a dispus astfel:
A respins, ca neîntemeiată, propunerea de prelungire a duratei arestării preventive a inculpatului (fiul lui G și, născut la data de 19 martie 1983 în comuna -, satul, județul T, arestat în baza nr.84/UP/28.04.2009 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-).
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această încheiere, judecătorul de la Tribunal a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv la data de 28 aprilie 2009, reținându-se a fi întrunite condițiile art.1491, art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, sub acuzația săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, constând în aceea că, la data de 27 aprilie 2009, intermediat, în schimbul sumei de 20 lei, vânzarea unei doze de heroină tip bilă, cu masa de 0,07 grame, de la învinuita către martorul cu identitate protejată "Bahană " (nume de cod), pentru suma de 50 lei.
Potrivit art.155 alin.1 din Codul d e procedură penală, în cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului, dispusă de instanță, poate fi prelungită motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Judecătorul de la Tribunal a apreciat că, deși există în continuare indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat, motivele pentru care s-a solicitat prelungirea duratei arestării sale preventive (reaudierea martorilor, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului) sunt neîntemeiate, în condițiile în care procurorul a avut suficient timp la dispoziție pentru întocmirea rechizitoriului, având în vedere complexitatea redusă a cauzei, precum și faptul că materialul probator deja aflat la dosar este suficient pentru trimiterea în judecată a inculpatului.
Totodată, ținând seama de împrejurările și modalitatea în care se reține că ar fi fost comisă infracțiunea, de faptul că nu există, în afara declarației martorului denunțător, alte probe din care să rezulte că inculpatul s-a ocupat și anterior cu traficul de droguri de mare risc, dar și de circumstanțele personale ale acestuia (necunoscut cu antecedente penale, având un loc de muncă), judecătorul de la Tribunal a apreciat că nu se mai menține temeiul prevăzut de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, lăsarea inculpatului în libertate neproducând un pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri,a declarat recurs în termenul legal(la data de 22 mai 2009, după pronunțarea soluției în ședință publică) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Biroul Teritorial București, fără a-l motiva în scris.
Recursul astfel declarat a fost înregistrat pe rolul acestei Curți în data de 25 mai 2009, la dosarul cauzei fiind atașate copii de pe încheierea prin care a fost dispusă arestarea preventivă a inculpatului și respectiv de pe nr.84/UP/28.04.2009 emis pe numele său de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
Cu ocazia dezbaterilor orale asupra recursului, reprezentantul Parchetului a criticat încheierea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că judecătorul de la instanța de fond s-a pronunțat în mod greșit, printr-o evaluare eronată a probatoriului cauzei, dar și printr-o motivare contradictorie, asupra propunerii de prelungire a duratei arestării preventive a inculpatului și solicitând ca, prin casarea în întregime a încheierii respective, instanța de recurs să dispună admiterea acestei propuneri și, în consecință, prelungirea privării preventive de libertate a inculpatului pe o perioadă de încă 30 de zile, începând cu data de 27 mai 2009 și până la data de 25 iunie 2009.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursulcu care a fost sesizatăeste nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Contrar susținerilor Parchetului, judecătorul de la instanța de fond a respins în mod corect propunerea acestuia de prelungire, pe o perioadă de încă 30 de zile, a duratei arestării preventive a inculpatului (măsură care expiră, la termen, în data de 26 mai 2009), dând o motivare legală și temeinică soluției astfel pronunțate.
În acest sens, Curtea constată în primul rând că nu există motive pertinente (de altfel, nici de Parchet invocate în concret) care să conducă la concluzia că ar mai fi îndeplinită în prezent condiția pericolului pentru ordinea publică ce ar determinat de lăsarea în libertate a inculpatului, prevăzută de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală și reținută inițial ca temei al arestării preventive a acestuia.
Dimpotrivă, datele personale ale inculpatului (necunoscut cu antecedente penale, având un loc stabil de muncă la data reținerii și o conduită procesuală constant sinceră și cooperantă), coroborate cu fapta concretă, de o gravitate relativ redusă, reținută în sarcina acestuia (intermedierea vânzării unei cantități infime de heroină pentru o sumă modică) și cu lipsa unor elemente probatorii convingătoare în sensul că ar mai fi săvârșit și anterior astfel de acțiuni (declarația martorului denunțător nefiind susținută de alte dovezi, iar Parchetul neformulând până în prezent astfel de acuzații în privința sa), oferă suficiente motive de a crede că lăsarea lui în libertate nu prezintă vreun pericol pentru comunitate și nici nu determină riscul comiterii altor fapte antisociale.
Totodată, după cum în mod corect s-a reținut și prin încheierea recurată, Curtea constată că, potrivit art.155 alin.1 din Codul d e procedură penală, prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului se poate dispune motivat numai dacă se impune în continuare privarea de libertate a acestuia, ceea ce presupune că măsura respectivă trebuie să fie necesară, între altele, pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, după cum prevede în mod explicit art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală.
Or, în speță, în raport cu atitudinea procesuală sinceră a inculpatului și cu gradul redus de complexitate a cauzei, în care a fost deja administrat întregul probatoriu care să permită organului de urmărire penală lămurirea deplină a situației de fapt, nu există motive obiective care să justifice în continuare necesitatea privării de libertate a celui cercetat.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a intimatului inculpat, fiind suportat din fondul Ministerului Justiției, conform art.189 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la data 22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 05.06.2009
-
Președinte:Vasile BăjanJudecători:Vasile Băjan, Niculae Stan, Carmen Veronica
