Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 173/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi.1113/2009)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.173
Ședința publică de la 26 MAI 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 2: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 3: Ciobanu Corina
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul formulat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 5 MAI 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales - avocat, cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Pentru recurentul inculpat, apărătorul ales arată că înțelege să critice încheierea recurată sub aspectul faptului că recursul a fost soluționat după expirarea mandatului, si nu din culpa inculpatului, sens în care arată că în cauză sunt încălcate disp art.159 al.8 Cod pr penală, având în vedere disp. deciziei nr.25/2008 a ÎCCJ, și care potrivit disp. art.197 al.1 Cod pr penală s-a adus o vătămare inculpatului iar aceasta nu poate fi înlăturată decât prin constatarea nulității absolute a încheierii recurate și înlăturarea măsurii arestării preventive întrucât inculpatul se află arestat în baza unul mandat de arestare preventivă expirat, astfel încât, având în vedere și disp. art.140 alin.1 lit.a Cod pr. penală solicită a se dispune admiterea recursului.
Pe de altă parte, arată că încheierea este nelegală în ceea ce privește măsura de prelungire a arestului preventiv dispusă față de inculpat câtă vreme nu sunt întrunite cumulativ condițiile prev de art.143, art.148 Cod pr. penală precum și cele prev. de art.155 Cod pr. penală, sens în care solicită a se avea în vedere motivele expuse de parchet în referatul întocmit pentru care a solicitat prelungirea arestării preventive a inculpatului, care, în opinia sa, sunt nejustificate și nu impun privarea de libertate a inculpatului, întrucât, pe tot parcursul procesului penal poziția inculpatului a fost una de colaborare cu organele penale și nu a impietat cu nimic buna desfășurare a procesului penal, astfel încât, starea de libertate fiind starea normală, cea de arest fiind excepția, solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, respingerea propunerii parchetului, cu punerea în stare de libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, cu privire la excepția nulității invocate, solicită a se dispune respingerea, ca neîntemeiată, sens în care solicită a se avea în vedere că cererea de recurs a fost înregistrată în termenul prevăzut de lege, iar împrejurarea că recursul nu a fost soluționat nu constituie un motiv pentru a se aprecia că încheierea atacată este lovită de nulitate absolută. Mai mult, arată că încheierea supusă recursului este una legală și temeinică, în mod corect apreciindu-se că se impune prelungirea măsurii arestări preventive atât pentru buna desfășurare a procesului penal dar și față de împrejurarea că fapta săvârșită de inculpat reprezintă un grad ridicat de pericol social, generat atât de natura cât și de modalitatea de săvârșire, valoarea prejudiciului dar si starea de recidivă a inculpatului.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat achiesează la concluziile apărătorului ales.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din data de 5.05.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală a fost admisă propunerea de prelungire a arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și în temeiul art. 155 s C.P.P.-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 9.05.2009 până la data de 7.06.2009.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1,2 și 5.Cod Penal, art. 215 al.1,2,3 Cod Penal, art. 288 alin. 1, art. 290 alin.1 și art. 291.
Cod PenalÎn fapt, s-a reținut că în cursul lunii noiembrie 2006, împreună cu inculpații, și alții, prin falsificarea de documente de identitate, acte bancare, prezentarea de identități false în fața funcționarilor BRD, au scos din contul părții vătămate suma de 2.394.400 RON, pe care și i-au însușit. Inculpatul a pus la dispoziția autorilor necunoscuți fotografia sa în vederea falsificării cărții de identitate pe numele.
S-a mai reținut că, la data de 28.11.2006 inculpatul, folosind cartea de identitate falsificată pe numele de, s-a prezentat la BRD - Sucursala C sub identitate falsă și a semnat în fals documentul de retragere și a ridicat suma de 180.000 lei; a semnat în fals documentul de retragere din bancă a sumei de 10.000 lei, pe care a ridicat-o, declarația privind identitatea beneficiarului real, în numele părții vătămate, pe care a semnat-o în fals și a depus-o în bancă.
Prin încheierea din data de 12.03.2009 Tribunalul București - Secția I Penală a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile, în baza art. 148 lit. a și f
C.P.P.Tribunalul a apreciat că temeiurile care au stat la baza arestării preventive se mențin și în prezent, și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Prima instanță a reținut că în cauză există indicii temeinice în sensul că inculpatul a comis infracțiunile reținute în sarcina sa, respectiv, declarațiile martorilor, procesul verbal de verificare și identificare a inculpatului, fotografia aplicată pe cartea de identitate folosită la comiterea infracțiunii, procesul verbal de recunoaștere a inculpatului de pe planșele foto de către funcționarul bancar, raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică, înregistrarea efectuată cu camerele de supraveghere în incinta BRD.
Prima instanță a constatat că sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit.f întrucât C.P.P. pentru infracțiunea de înșelăciune legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea faptelor, împrejurările, modalitatea în care se reține că ar fi fost comise, rezultatul produs, cuantumul ridicat al prejudiciului, apartenența inculpatului la o rețea infracțională specializată în acest gen de infracțiuni, relevă pericolul concret pentru ordinea publică, pe care l-ar putea produce lăsarea sa în libertate.
De asemenea, prelungirea măsurii arestării preventive se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal.
Împotriva încheierii de ședință a declarat recurs inculpatul, cu motivarea că recursul a fost soluționat după expirarea mandatului, si nu din culpa inculpatului, sens în care arată că în cauză sunt încălcate disp art.159 al.8 Cod pr penală, având în vedere disp. deciziei nr.25/2008 a ÎCCJ, și care potrivit disp. art.197 al.1 Cod pr penală s-a adus o vătămare inculpatului iar aceasta nu poate fi înlăturată decât prin constatarea nulității absolute a încheierii recurate și înlăturarea măsurii arestării preventive întrucât inculpatul se află arestat în baza unul mandat de arestare preventivă expirat, având în vedere și disp. art.140 alin.1 lit.a Cod pr. penală.
Se arată totodată că încheierea este nelegală în ceea ce privește măsura de prelungire a arestului preventiv dispusă față de inculpat câtă vreme nu sunt întrunite cumulativ condițiile prev de art.143, art.148 Cod pr. penală precum și cele prev. de art.155 Cod pr. penală, față de motivele expuse de parchet în referatul întocmit pentru care a solicitat prelungirea arestării preventive a inculpatului, și care sunt nejustificate și nu impun privarea de libertate a inculpatului, întrucât, pe tot parcursul procesului penal poziția inculpatului a fost una de colaborare cu organele penale și nu a impietat cu nimic buna desfășurare a procesului penal.
Examinând recursul formulat de inculpat, Curtea constată că acesta este nefondat.
Cu privire la nulitatea încheierii pronunțată în cauză, Curtea constată că la data de 2.04.2009 Tribunalul București Secția I Penală a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pentru o durată de 30 de zile, de la data de 9.04.2009 la data de 8.05.2009.
La data de 4.05.2009 s-a înregistrat propunerea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București prin care s-a solicitat în temeiul art. 155.C.P.P. prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pentru încă 30 de zile, de la data de 9.05.2009 la data de 7.06.2009.
Prin încheierea de ședință din data de 5.05.2009 Tribunalul București Secția I Penală a admis propunerea formulată de parchet și a dispus prelungirea arestării preventive de la data de 9.05.2009 la 7.06.2009, inclusiv.
Recursul declarat de inculpat la data de 6.05.2009 a fost primit la Tribunalul București la data de 11.05.2009 și a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 13.05.2009.
Recurentul susține că soluționarea recursului de față după expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior sancționează cu nulitatea absolută încheierea primei instanțe din data de 5.05.2009.
Curtea constată că soluționarea prezentei căi de atac după expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior nu a avut loc din culpa instanțelor de judecată, cererea de recurs fiind înregistrată la Tribunalul București după data de 8.05.2009.
Pe de altă parte, această situație nu este sancționată din punct de vedere procesual, o asemenea sancțiune, a nulității absolute, ori o altă sancțiune nefiind prevăzute de lege.
Prima instanță s-a pronunțat asupra propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive mai înainte de expirarea duratei dispuse anterior, astfel că din acest punct de vedere încheierea Tribunalului București este legală și nu sunt incidente dispozițiile art. 140 alin.1 lit.a Cod pr. penală, așa cum în mod neîntemeiat susține recurentul inculpat.
În ce privește susținerea că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prev de art.143, art.148 Cod pr. penală, Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de lege pentru a se dispune prelungirea măsurii arestării preventive.
În cauză există indicii temeinice în accepțiunea dată de art. 68 ind.1 din C.P.P. care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile reținute în sarcina sa, respectiv declarațiile martorilor, procesul verbal de verificare și identificare a inculpatului, fotografia aplicată pe cartea de identitate folosită la comiterea infracțiunii, procesul verbal de recunoaștere a inculpatului de pe planșele foto de către funcționarul bancar, raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică, înregistrarea efectuată cu camerele de supraveghere în incinta BRD. Astfel, raportul de constatare tehnico-științifică concluzionează că scrisul de pe formularul tipizat de retragere numerar 10000 RON, completat pe numele, scrisul de pe formularul tipizat de retragere numerar cu suma de 180.000 RON, completat pe numele, scrisul de pe formularul "declarație privind identitatea beneficiarului real" și de pe cele patru declarații olografe date de inculpatul, au fost executate de aceeași persoană, respectiv inculpatul.
Referitor la condițiile prev. de art. 148 lit.f C.P.P. Curtea constată că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de 26 rap. la art. 215 al.1,2,5 Cod Penal, art. 215 al.1,2,3 și Cod Penal pentru infracțiunea prev. de art. 288 al.1 este Cod Penal mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în raport de natura și gravitatea faptelor comise, de prejudiciul ridicat cauzat instituțiilor bancare, de caracterul repetat, în formă continuată al infracțiunii, de modul organizat în care se presupune că au acționat inculpatul și celelalte persoane implicate, ceea ce denotă o periculozitate sporită. De asemenea, inculpatul este cunoscut cu antecedente penale pentru același tip de faptă, ultima condamnare fiind de 5 ani închisoare, iar identificarea inculpatului a fost extrem de dificilă, acesta fiind depistat la data de 12.03.2009, în condițiile în care urmărirea penală a fost începută în cauză la data de 8.12.2006, ca urmare a plângerii formulate de BRD Generale SA.
Cu privire la condițiile prev. de art.155 Cod pr. penală, față de motivele expuse de parchet în referatul întocmit pentru care a solicitat prelungirea arestării preventive a inculpatului, Curtea constată că acestea sunt justificate și impun privarea de libertate a inculpatului, contrar celor afirmate de apărătorul acestuia.
Organele de urmărire penală au dat dovadă de diligență și au procedat în cursul prelungirii anterioare la efectuarea actelor de urmărire penală menționate în referatul întocmit de procuror, în cauză urmând a fi finalizată urmărirea penală prin prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului, urmând a fi sesizată instanța de judecată. În aceste condiții, în care temeiurile pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului nu s-au schimbat și subzistă în continuare, Curtea constată că nu există motive pentru revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive.
Mai mult, având în vedere împrejurarea că identificarea și depistarea inculpatului s-a făcut cu mare dificultate, Curtea apreciază că există riscul ca acesta să se sustragă judecății, în situația în care ar fi pus în libertate mai înainte de sesizarea instanței competente, prin rechizitoriu.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează a dispune respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul art. 38515pct. 1 litera b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii din camera de consiliu pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, la data de 5.05.2009 în dosarul -.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Ex.2 /23.06.2009
Tribunalul București Secția I Penală
Jud.
Președinte:Constantinescu MarianaJudecători:Constantinescu Mariana, Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina
