Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 174/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1142/2009)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.174
Ședința publică de la 26 MAI 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 2: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 3: Ciobanu Corina
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 30 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a-II- Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Pentru recurentul inculpat, apărătorul din oficiu solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpatului, apreciind că nu se impune prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpat, pe de o parte pentru că efectuarea actelor menționare în referatul întocmit de către parchet, în opinia sa, poate fi realizată și cu inculpatul în stare de libertate, neexistând indicii că poate influența administrarea acestora, iar, pe de altă parte pemtru că, lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un real pericol pentru ordinea publică, fapt dovedit de circumstanțele personale ale inculpatului -care avea un loc de muncă până la momentul arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se dispune respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că în mod judicios, instanța de fond a dispus prelungirea măsurii arestării preventive, aceasta fiind justificată atât pentru buna desfășurare a urmăririi penale, în cauză urmând a fi efectuate actele necesare finalizării urmăririi penale, dar și în raport de natura și nivelul ridicat de pericol social al faptelor comise - tâlhărie și omor deosebit de grav, acestea dovedind că lăsarea în libertate a inculpatului reprezintă un real pericol pentru ordinea publică.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat achiesează la concluziile apărătorului din oficiu.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din camera de consiliu din data de 28 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și, în baza art.156 și urm. din Codul d e procedură penală, a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților - (fiica lui și, născută la data de 24 octombrie 1974 în comuna, jud. I, CNP -, arestată în baza nr.29/UP/07 02 2009 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală) și (fiul lui și, născut la data de 20 martie 1974 în B, CNP -, arestat în baza nr.28/UP/07 02 2009 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală) pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 07 mai 2009 până la data de 05 iunie 2009, cu cheltuielile judiciare lăsate în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de la Tribunal a reținut că în cauză sunt incidente disp.art.155 din Codul d e procedură penală, subzistând temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpaților, în sensul că există indicii temeinice, precum și probe din care rezultă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și nivelul ridicat de pericol social al faptelor reținute în sarcina lor, fiind deci îndeplinite condițiile prev. de art.143 rap. la art.148 lit.f Cod de procedură penală.
Totodată, a apreciat judecătorul de la instanța de fond că necesitatea prelungirii măsurii arestării preventive luată față de cei doi inculpați este justificată și de actele de urmărire penală ce urmează a mai fi efectuate în cauză: finalizarea raportului de autopsie nr.A3/171/209, efectuarea raportului medico-legal de expertiză psihiatrică privind pe cei doi inculpați, efectuarea unor constatări tehnico-științifice, audierea altor persoane ce au cunoștință de cauză.
Împotriva acestei încheieri,a declarat recurs în termenul legal(la data de 04 mai 2009)inculpatul.
Recursul, nemotivat În scris a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală la data de 14 mai 2009.
Cu ocazia dezbaterilor orale desfășurate în ședința publică din data de 26 mai 2009, recurentul inculpat, asistat juridic de către apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, judecarea sa în stare de libertate, în susținerea cererii arătând că nu se impune prelungirea măsurii arestării preventive, întrucât pe de o parte, efectuarea actelor menționare în referatul întocmit de către parchet, în opinia sa, poate fi realizată și în condițiile lăsării sale în stare de libertate, neexistând indicii că ar putea influența administrarea acestora, iar, pe de altă parte, lăsarea lui în libertate nu ar prezenta un real pericol pentru ordinea publică, fapt dovedit de circumstanțele sale personale, concretizate prin aceea că până la momentul arestării preventive, a avut un loc de muncă.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 07 februarie 2009, pe o durată de 29 de zile, până la data de 07 martie 2009 inclusiv, în baza nr.28/UP emis de Tribunalul București Secția a II-a Penală, pe temeiul dispozițiilor art.143 și art.148 lit.a, b și f din Codul d e procedură penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de omor deosebit de grav, prev. de art.174 rap. la art.175 litera a și art.176 litera d Cod penal și tâlhărie, prev. de art.211 alin.1 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 litera a Cod penal, reținându-se în sarcina sa, că la data de 14/15 ianuarie 2009, în imobilul din B,-, -.6, Sectorul 6, împreună cu concubina sa, inculpata, i-au aplicat victimei, cetățean italian, în vârstă de 68 ani, lovituri repetate în zona capului, care au condus la multiple fracturi cranio-faciale și la stop cardio-respirator (la data de 31 ianuarie 2009 survenind decesul victimei), sustrăgându-i totodată bani și bunuri din locuință.
Măsura arestării preventive luată față de inculpat a fost prelungită ulterior de instanță, succesiv, până la data de 06 mai 2009 inclusiv.
Potrivit art.155 alin.1 Co de procedură penală, în cursul urmării penale, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită motivat dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Raportându-se la exigențele dispozițiilor legale anterior menționate, Curtea constată că judecătorul de la instanța de fond a pronunțat o încheiere legală și temeinică, prelungind motivat cu încă 30 de zile durata arestării preventive a inculpatului, întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială impun și în prezent privarea de libertate a acestuia pentru definitivarea în bune condiții a urmăririi penale.
Astfel, asemenea judecătorului de la prima instanță, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent în faza de urmărire penală relevă motive verosimile de a crede că inculpatul a săvârșit într-adevăr infracțiunile cu privire la care este cercetat penal, împrejurările de fapt pe care acestea se bazează fiind de natură a convinge un observator obiectiv de participarea sa directă, nemijlocită, la comiterea infracțiunii respective.
Sub acest aspect prezintă relevanță următoarele mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto aferente, actele medicale privind victima și concluziile provizorii ale raportului de autopsie, declarațiile martorilor audiați din care rezultă împrejurările în care faptele au fost comise și modul de acțiune folosit, dat fiind faptul că după comiterea faptelor, inculpatul le-a relatat acestora, procesul verbal de conducere în teren a martorului, care a indicat locul unde l-a lăsat pe inculpat, aflat în apropierea locuinței unde a fost săvârșită fapta, procesele verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice în care inculpatul, relatează că victima a decedat și că la ușa apartamentului unde a fost comisă fapta se află bandă și sigilii (aplicate pe exteriorul ușii de acces în locuința victimei, după efectuarea cercetării la fața locului, solicitându-le martorilor să-i facă rost de bani pentru a putea fugi, procesul verbal de conducere în teren a martorului, din care rezultă că după comiterea faptelor și anume în data de 17 ianuarie 2009 s-a deplasat împreună cu inculpatul (la solicitarea acestuia), cu autoturismul condus de martorul, la blocul unde au fost săvârșite infracțiunile, a intrat în scară și au observat că pe ușa apartamentului sunt aplicate sigilii, lucru pe care i l-a comunicat inculpatului, procesul verbal de conducere în teren a martorului (persoana care a condus autoturismul), în care acesta indică locul unde a oprit autoturismul, pentru ca martorul să meargă la ușa apartamentului unde fuseseră comise faptele, loc aflat în apropierea blocului G II 3 unde locuia victima, procesul verbal de conducere în teren a martorului din care rezultă că împreună cu martorul și cu inculpatul, s-au deplasat cu un autoturism în diverse zone ale orașului, unde inculpatul a aruncat obiecte de vestimentație și de încălțăminte aparținându-i atât lui, cât și inculpatei, purtate în momentul săvârșirii faptelor, listingurile apelurilor telefonice din care rezultă contactul păstrat prin intermediul telefonului mobil între inculpata, care se afla în apartamentul victimei și inculpatul, reprezentativă referitoare la apelurile efectuate de pe telefoanele mobile privind locațiile unde se aflau inculpații și în noaptea de 14/15 ianuarie 2009, din care rezultă că aceștia au păstrat contactul telefonic, iar apoi s-au aflat în apartamentul victimei, precum și traseul parcurs de către cei doi inculpați către și de la locuința victimei, planșa foto care ilustrează amplasamentul antenelor (cell-id-uri) din care rezultă în raport de listinguri și reprezentativă, că în noaptea de 14/15 ianuarie 2009, inițial în locuința victimei a ajuns inculpata, iar apoi inculpatul, declarațiile martorului Caita care pe lângă aspectele privitoare la modalitatea în care au fost săvârșite faptele, așa cum au fost relatate de inculpatul, arată că i-a împrumutat inculpatului înainte cu puțin timp de comiterea infracțiunilor o pereche de mânuși și o, procesul verbal încheiat la Spitalul Universitar de Urgență, prin care victima, fiind conștientă și cooperantă, i-a indicat pe cei doi inculpați ca fiind autorii faptelor.,
De altfel, însuși inculpatul, la acest moment procesual, nu mai contestă existența datelor și indiciilor temeinice care îndreptățesc bănuiala legitimă a săvârșirii faptelor ce-i sunt imputate.
Totodată, Curtea găsește că este în afara oricărui dubiu, că lăsarea inculpatului în libertate prezintă în continuare un real pericol pentru ordinea publică, prin raportare la gravitatea deosebită a faptelor de care acesta este acuzat pedepsite extrem de sever de legiuitor (mai ales infracțiunea de omor deosebit de grav pentru care pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani este prevăzută alternativ cu pedeapsa detențiunii pe viață), la împrejurările și modalitatea concretă de comitere a acestora (respectiv în urma unei înțelegeri prealabile dintre cei doi inculpați concubini, astfel că inculpata a răspuns anunțului de la rubrica "" a unui ziar, dat de victimă, cetățean italian în vârstă de 68 de ani, pe care, în scopul deposedării sale de bani și bunuri, au lovit-o cu brutalitate în apartamentul închiriat de aceasta), la urmările dramatice produse asupra victimei (constând în cauzarea unor leziuni traumatice foarte grave, în scopul deposedării acesteia de bani și bunuri, și care în cele din urmă au condus la decesul acesteia) și nu în ultimul rând la datele ce caracterizează persoana inculpatului, care deși are vârsta de 34 de ani, nu a produs nici o dovadă din care să rezulte că ar avea vreo ocupație sau un loc de muncă, pentru a se putea aprecia că are asigurată obținerea de venituri pe căi licite și se remarcă printr-o bogată antecedență penală, anterior fiind condamnat definitiv, prin 4 sentințe penale diferite, la pedepse cu închisoarea, pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat, de tâlhărie și de trafic de stupefiante, toate aceste elemente relevând periculozitatea sa socială sporită, în contextul săvârșirii unor fapte atât de grave și justificând în mod rezonabil temerea că punerea sa în stare de libertate, ar fi de natură să genereze în rândul opiniei publice un puternic sentiment de indignare și de neîncredere în corecta înfăptuire a justiției.
În sfârșit, raportându-se la scopul arestării preventive, astfel cum este definit în art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, Curtea apreciază că prelungirea acestei măsuri este necesară și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, prin nealterarea adevărului judiciar și a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, o atare apreciere fiind justificată pe de o parte de faptul că pe baza datelor existente în cauză s-a stabilit că inculpații au încercat să zădărnicească, în mod direct sau indirect, aflarea adevărului, prin influențarea unor martori, precum martorul, care a arătat că inculpatul, concubina coinculpatului, i-a solicitat să-i spună ce a declarat la poliție, interesându-se îndeaproape de mersul urmăririi penale, în timp ce coinculpatul se ascundea, iar pe de altă parte, de împrejurarea că inculpatul s-a sustras urmăririi penale, fiind prins pe data de 06 februarie 2009, când, la sosirea organelor de poliție, a sărit pe geamul imobilului în care locuiește martorul, situat în B,-, -.I,.43, Sectorul 4, unde înnoptase.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2 și 4 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică obligatorie pentru inculpat, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod de procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii de ședință din camera de consiliu din data de 30 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 Cod de procedură penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se va avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2
----II.
Președinte:Constantinescu MarianaJudecători:Constantinescu Mariana, Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina
