Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 18/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE Nr. 18
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 3: Ion
GREFIER:
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Serviciul Teritorial Timiș.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul recurent, împotriva încheierii penale nr. 1/CC din 7 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și în rejudecare, revocarea măsurii arestării preventive față de inculpat, sau, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura interzicerii de a părăsi țara sau localitatea. În motivare a arătat că prima instanță a motivat necesitatea prelungirii măsurii arestării preventive doar în raport cu modalitatea de comitere a faptelor, fără a ține seama că au fost flagrant încălcate dispozițiile art. 68 alin.1 și 2.p Cod Penal, care interzic determinarea unei persoane să comită o faptă penală în scopul obținerii unor probe, însă s-au folosit promisiuni și îndemnuri pentru ca inculpatul să continue traficul. Referitor la persoana inculpatului a arătat că acesta nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, nu a mai comis alte fapte, a recunoscut comiterea infracțiunii pentru care este cercetat, el fiind doar un consumator de droguri.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, apreciind că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare, astfel că se impune prelungirea acestei măsuri, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din cantitatea de pastile ecstasy găsite asupra inculpatului ( peste 1.000 pastile ).
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt a solicita admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 1/CC din 7 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 159 alin. 7.C.P.P. raportat la art. 155.C.P.P. și cu aplicarea art. 143.C.P.P. și art.148 alin.1 lit. f C.P.P. s-a admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timi șoara și s-a dispus prelungirea stării de arest a inculpatului, cu încă 30 zile, începând cu data de 09.01.2009 până la data de 07.02.2009.
În baza art. 139.C.P.P. raportat la art. 145.C.P.P. s-a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de apărătorul ales al inculpatului.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Timișa reținut următoarele: prin cererea introdusă la Tribunalul Timiș, Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timișa solicitat prelungirea arestării preventive a inculpatului, cu o durată de 30 zile, cu motivarea că în sarcina inculpatului s-a reținut că începând cu data de 19.11.2008 a pus în vânzare în mod repetat comprimate ecstasy colaboratorului sub acoperire, pentru ca la data de 11.12.2008 să fie surprins în flagrant în timp ce punea în vânzare aceluiași colaborator sub acoperire o cantitate de 1.000 comprimate contra sumei de 5.300 de euro. Organele de urmărire penală au mai arătat că dată fiind complexitatea cauzei și ținând seama de faptul că nu s-au putut administra toate probele, se impune prelungirea arestării preventive în vederea completării materialului de urmărire penală cu următoarele acte procedurale: obținerea rapoartelor de constatare tehnico-științifică pentru cantitățile de droguri găsite și ridicate cu ocazia percheziției autoturismului inculpatului, audierea colaboratorului sub acoperire și investigatorului sub acoperire, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut că prin ordonanța nr.141/D/P/2008 emisă la data de 12.12.2008 Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timișa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, reținându-se în sarcina acestuia că în începând cu data de 19.11.2008 a vândut în mod repetat colaboratorului sub acoperire aproximativ 350 de comprimate, pentru ca în seara zilei de 11.12.2008 să fie surprins în flagrant în timp ce vindea aceluiași colaborator sub acoperire o cantitate de 1.000 comprimate.
Prin încheierea penală nr.180/CC/12.12.2008 s- dispus arestarea preventivă a inculpatului, în consecință fiind emis și mandatul de arestare preventivă nr.88 din data de 12.12.2008 al Tribunalului Timiș.
Potrivit dispozițiilor art.155 în C.P.P. cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului poate fi prelungită dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile inculpatului, procesele verbale de identificare, constatare, rapoartele de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor, ale investigatorului sub acoperire și ale colaboratorului sub acoperire, procesele verbale de percheziție, din care rezultă suficiente indicii rezonabile referitoare la posibilitatea ca inculpatul să fie implicat în comiterea unei fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, Tribunalul Timișa constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au modificat, justificând în continuare privarea de libertate a inculpatului. Raportat la modalitatea de comitere a faptelor, la natura acestora, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în contextul în care din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a desfășurat activități cu repercusiuni dintre cele mai grave asupra relațiilor sociale, menținerea lui în arest fiind o premisă necesară pentru a se asigura aflarea adevărului în cauză și buna desfășurare a procesului penal.
Pe de altă parte, așa cum a subliniat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Kemmache împotriva Franței, în situația în care măsura arestării preventive a fost dispusă pentru protejarea ordinii publice, aceasta este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată. Or, în prezenta cauză, fiind vorba de săvârșirea de către inculpat unor acțiuni repetate de distribuire a unor droguri de mare risc, Tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului, prin gravitatea deosebită a activității acestuia și prin reacția opiniei publice referitoare la persoanele implicate în asemenea operațiuni care vizează traficul de droguri, este susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice.
Cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, apreciind că temeiurile în baza cărora a fost luată această măsură nu s-au schimbat până în prezent, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului, în baza art. 139.C.P.P. raportat la art. 145.C.P.P. a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva încheierii penale nr.1/CC pronunțată de Tribunalul Timiș la data de 07.01.2009 în dosarul nr-, a declarat recurs inculpatul, în termen legal, înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 14.01.2009.
Recursul nu a fost motivat în scris, ci cu ocazia susținerii orale a acestuia.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios s-a prelungit măsura arestării preventive a inculpatului, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 159. precum și art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, recursurile fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de actele depuse la dosar și declarațiile martorilor. Pe de altă parte, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpat ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpatului continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestora vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii, circumstanțele personale ale inculpaților).
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpaților, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate.
Astfel fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 007.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Văzând dispozițiile art. 192 alin. 2.proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.1/CC/7.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art.192 al.2 p Cod Penal obligă inculpatul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15 Ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.AN/tehnored AJ
2 ex/ 20.01.2009
Prima instanță: Trib. T -
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Codrina Iosana Martin, Ion
