Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 18/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.18/ DOSAR NR-
Ședința publică din 13 martie 2009
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Simona Franguloiu
JUDECĂTOR 2: Alexandru Vasiliu
JUDECĂTOR 3: Mihaela Alexandru
Grefier - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Covasna.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Covasna la data de 9 martie 2009 în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții inculpați și în stare de arest ( deținuți în Arestul J C ) asistați de apărător ales, avocat, recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Arestul IPJ C ) asistat de apărător ales, avocat, recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Arestul J C ) asistat de apărători aleși, avocat și.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Instanța constată cauza în stare de judecată și, în temeiul dispozițiilor art. 385 ind.13 Cod procedură penală.
Avocat pentru recurenții inculpați și arată că au declarat recurs împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Covasna la data de 09 martie 2009, prin care s-a prelungit măsura arestării preventive a inculpaților pentru că se încalcă prevederile art. 5 paragraf 3 din CEDO. Consideră că se încalcă aceste dispoziții având în vedere că în motivarea încheierii atacate se arată că față de gravitatea faptelor, prejudiciul mare produs, preocuparea organelor de urmărire penală de a eradica fenomenul se impune prelungirea măsurii arestării preventive pentru că prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Art. 5 din CEDO statuează că nu este suficient a se reține ca temei al prelungirii măsurii arestării preventive împrejurarea că fapta este calificată datorită încadrării, ca fiind o faptă gravă. Ori convenția statuează că trebuie să fie și alte elemente probatorii care să susțină încadrarea respectivă. Judecătorul de la fond nu motivează nimic, care sunt considerentele pentru care a prelungit măsura arestării preventive, a reprodus art. 155 Cod procedură penală, nu este o analiză din care să rezulte care sunt temeiurile care au subzistat la arestare sau dacă au intervenit elemente noi. Ori, în cauză nu au intervenit elemente noi. Mai trebuie analizat doar dacă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii mai subzistă. Judecătorul fondului avea obligația conform convenției europene să arate care sunt indiciile pentru care se impune prelungirea măsurii arestării preventive și că temeiurile subzistau. Consideră că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru că judecătorul fondului nu s-a pronunțat pe fond. A se avea în vedere că inculpaților li s-au făcut percheziții informatice, nu s-a găsit nimic. Toți martori de la au fost audiați astfel că nu știe ce martori mai trebuia audiați. Încheierea pronunțată de Tribunalul Covasna suferă pentru că se spune că pericolul pentru ordinea publică rezultă din faptul că acuzația este gravă, că se preocupă organele de urmărire penală să eradicheze fenomenul și ca un ultim argument se invocă ce prevede dispozițiile art. 155 Cod procedură penală. Judecătorul fondului nu s-a pronunțat pe fond, nu a făcut nicio referire la temeiuri noi și nu s-a făcut trimitere la vechile temeiuri.
Inculpatul a fost acuzat că lucrând în compartimentul IT la SC SRL că în ziua de 01 august 2008 încercat on line prin sistemul multi - cash să trimită 95.000 ron într-un cont la Banca, nu s-a reușit. Se susține că în data de 08 august 2008, reușit. Parchetul a susținut că inculpatul a fost înregistrat pe bandă că ar fi intrat în camera serverelor, pe server s-a pus o cameră de luat vederi, care nu era înregistrată legală. Ori, aceste înregistrării nu pot constitui probă în fapt pentru că acea cameră nu era legalizată. Tot fundamentul acuzării și arestării inculpatului a fost că acea cameră care l-a văzut că a intrat în ziua de 08 august 2008, la ora 16,46 și că la ora 17,21 s-ar fi făcut operațiunea. Ori, această operațiune se putea face și în câteva minute. Se susține că inculpatul ar fi întrat în camera serverelor, că ar fi deținut asupra lui semnăturile acelor doi directori și ar fi cunoscut și parolele și că în acest fel a plecat suma de 95.000 ron în contului unei cartele pe numele. Probă în dosar este un proces verbal în care se spune că un lucrător de la ar fi anunțat că în data de 11.08.2008 când s-a descoperit fapta, inculpatul ar fi intrat în camera serverelor și că a șters de pe ecran înregistrarea filmată din 08.08.2008 între orele 16,46 - 18,00.
Solicită a se avea în vedere declarațiile date de către directori care spun că sub nicio formă acele cartele cu semnăturile electronice nu erau la îndemâna nimănui, că erau ținute sub cheie și că niciodată nu au dat acele cartele din mână și că nici nu s-a pus vreodată problema care ei să divulge parola, care se reînoia din 6 în 6 luni. Se mai susține de către parchet că în data de 01 august s-a mai încercat a se mai face o transmitere dar nu s-a reușit pentru că ar fi lipsit niște elemente. Ori, acel ordinul de plată din 01.08.2008 a rămas o săptămână vizualizat în contabilitate și nimeni nu s-a întrebat ce caută acel ordin de plată cu o sumă așa de mare. În 08.08.2008 când operațiunea a reușit cerința fundamentală era ca cele 2 semnături electronice să fie introduse în calculator și după acea se forma parola pentru a intra în sistem pentru a se valida semnătura. Nu există în acest dosar niciun indiciu care să ateste că inculpatul a reținut fără drept cele două cartele cu semnăturile electronice și că a intrat în posesia celor 2 parole.
Pentru inculpatul se spune că temeiurile care au subzistat au fost acelea că inculpatul a făcut legătura între inculpatul și inculpatul. A văzut procesul verbal de percheziție al inculpatului în care se menționează ce telefoane s-au ridicat, se spune în actul de sesizare că la inculpatul s-ar fi găsit acasă 2 cartele cu terminația 588 și cu 700 cu care acesta ar fi vorbit, pe cartel 588 cu și, cu cartele cu terminația 700 cu. I-a cerut inculpatului să îi dea procesul verbal de la percheziția domiciliară, pentru că procurorul în actul de sesizare și în cererea de prelungire a făcut afirmația că cu aceste cartele inculpații țineau legătura și se puneau de acord cum să săvârșească aceste infracțiuni. Ori, solicită să se observe procesul verbal încheiat la data de 27 februarie 2009 de la percheziția domiciliară a inculpatului în care se arată că s-au găsit la acesta 2 telefoane cu altă terminație, respectiv 913 și 895. Procurorul a indus în eroare cu susținerea că cele 2 telefoane nu acestea care sunt aici găsite ci alte cartele de pe care s-a vorbit ar fi fost găsite la inculpatul. Atunci se întreabă care sunt temeiurile care subzistă de la arestare și până la acest moment. Consideră că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, singurul argument al parchetului acesta a fost că de pe cele 2 cartele se vorbe cu inculpatul și. S-a încercat a se susține că inculpatul în ziua de 9 și 10 fost în zona unor bancomate unde scotea banii, pe ideea că a fost localizat pe telefonul cu terminația 588. Cum poate demonstra procurorul că vorbea la telefonul cu terminația 588 de lângă bancomat, nu există această probă și procurorul nu demonstrează acest lucru, decât afirmă. A solicitat audierea a 3 martori cu care să probeze că în data de 9 și 10 fost plecat inculpatul din județ.
De asemenea, arată că nu i s-a dat voie să aibă legătura de confidențialitate cu inculpații, el a arătat că potrivit dispozițiilor art. 172 alin.4 Cod procedură penală avocatul are dreptul la legăturii în condiții de confidențialitate cu inculpatul. La Poliția Cis -a oferit ocazia de a vorbi cu cei 2 inculpații pe care îi reprezintă în locul unde se dau parchetele și i s-a cerut ca să vorbească printr-un aparat cu inculpatul. Astfel că, consideră că i s-a încălcat dreptul la apărare.
A se mai avea în vedere că la Tribunalul Covasnaa solicitat și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Avocat pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului declarat de inculpat și astfel cum a susținut și colegul său trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că încheierea atacată nu este motivată, preluarea unui text de lege nu corespunde cu motivarea unei cererii de prelungire măsurii arestării preventive. Nu se arată care sunt temeiurile care subzistă. Inculpatul are 3 cartele la Bank acesta putea să se afle oricând în fața unui bancomat, deci nu are de ce să fie surprins dacă inculpatului i s- făcut sau nu poză în fața unui bancomat, atâta timp cât este client a acestei bănci, deci aceasta nu este probă care să justifică măsura prelungirii măsurii preventive. Se reține că este o analiză a înregistrării audio, ori până în momentul de față nu a ascultat-o, nu a avut cum să o conteste, nu este reală și nu corespunde adevărului. Cu privire la faptul că cercetarea inculpatului în stare de libertate ar prezenta un pericol social, solicită a se avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, dacă va fi lăsat în stare de libertate, chiar cu acea obligație de a nu părăsi țara, se va prezenta de fiecare dată când va fi solicitat de către organul de anchetă. În continuare susține că acei bani nu îi puteau scoate fără cunoștință celor care aveau semnăturile. Inculpatul nu a scos niciun și nu îi cunoaște personal pe ceilalți inculpați, necunoscându-i pe aceștia nu are cum să participe la săvârșirea aceleiași fapte într-un grup infracțional organizat. Nu sunt indicii temeinice, probe pe grup infracțional organizat.
În raport de cele menționate solicită admiterea recursului și pe cale de consecință cercetarea inculpatului în stare de libertate. În subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Avocat pentru recurentul inculpat arată că își însușește concluziile puse de către colegii săi cu privire la motivele de recurs împotriva încheierii de ședință din 09 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, măsură pe care o consideră nelegală și netemeinică, neexistând o motivare în fapt și în drept al acestei încheierii. Consideră că prelungirea măsurii arestării preventive nu se mai impune pentru că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă în prezent și nu mai subzistă nici un pericol concret pentru ordinea publică. Dacă s-ar analiza motivarea judecătorului de la fond se va observa că acesta nu a făcut decât să ia niște texte de lege, a încadrat fapta ca fiind mai mare de 4 ani și că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, a mai motivat că urmează a fi efectuate în cauză probe în urmărirea penală. Ori, în cauză s-au efectuat atât percheziții domiciliare cât și audierii de martori. Din perchezițiile efectuate au fost ridicate de la domiciliul inculpatului mijloace informatice, acestea au fost analizate de către experți care au concluzionat că nu au legătură cu așa zisa infracțiune săvârșită de către inculpați. Cu privire la laptopul și calculatorul găsite la inculpat, acestea au fost dobândite cu mult timp anterior săvârșirii acelei fapte și că oricum nu au avut legătură cu săvârșirea faptei. Consideră că cercetarea inculpatului în stare de libertate nu ar împieta buna desfășurare a procesului penal, având în vedere probatoriul administrat până la acest moment. A se avea în vedere declarația dată de inculpat în care a recunoscut ceea ce a săvârșit. Faptul că împrumuți un card unui prieten reprezintă o infracțiune sau dacă te duci și ridici o sumă de bani din contul tău, reprezintă o infracțiune. Atâta timp cât banii pe care i-a ridicat de pe card din cont știa că provin de la rudă a persoanei căreia îi împrumutase iar că termenul pentru care îi împrumuta-se era de 12 ore, că termenul a fost prelungit din diverse motive este cu totul altceva și atunci nu înțelege unde este infracțiunea pe care a săvârșit-o inculpatul. S-au reținut în sarcina inculpatului 2 infracțiuni, constituirea de grup organizat în scopul comiterii de infracțiuni, ori inculpați nici nu se cunosc, există listingul detailat al telefoanelor, nu există o legătură directă între acești inculpați. A se observa că prevederile dispozițiilor art. 148 Cod procedură penală nu își găsește aplicarea pentru prelungirea măsurii arestării preventive, din punct de vedere al condițiilor pe care aceste le prevede și din punct de vedere al cazurilor prevăzute în mod expres. Consideră că lipsesc cu desăvârșire elementele constitutive pentru care inculpatul este menținut în stare de arest și trebuie analizate circumstanțele atenuante, cât și circumstanțele reale și personale ale inculpatului. Acesta nu are cazier, nu am mai avut niciodată probleme cu legea.
În raport de cele menționate solicită în principal casarea cu trimitere, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, având în vedere că inculpatul are domiciliul în
Avocat pentru recurentul inculpat arată că inculpatul este acuzat de două infracțiuni foarte grave. Solicită a se avea în vedere că în momentul arestării inculpatul nu cunoștea pe nici unul din persoanele implicate și arestate în cauză. Inculpatul nu a făcut decât că a folosit un cont pe care îl avea deschis și-a ajutat un prieten, prietenul respectiv nu are legătura cu prezenta cauză. Solicită analizarea probelor din dosar cât și circumstanțele în baza cărora inculpatul a fost arestat de 29 de zile. De asemenea, a se avea în vedere că nu subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, elemente noi nu au intervenit.
Pentru toate acestea solicită în principal casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Covasna și trimiterea acesteia spre rejudecare, iar în subsidiar revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Avocat de asemenea, mai arată că pe 11 august, ora 12.00 s-a descoperit fapta și se face sesizare la poliție la data de 25 august 2008.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Covasna la data de 09 martie 2009, având în vedere că aceasta respectă normele prevăzute de codul d e procedură penală. Instanța de fond a motivat de ce se impune prelungirea măsurii arestării preventive și anume pe considerentul că nu este completă urmărirea penală și că urmează a se efectua anumite acte de cercetare penală care se impun raportat la probatoriul deja administrat. Apreciază că încheierea pronunțată de Tribunalul Covasna este legală și temeinică, din punct de vedere al formei și al fondului și nu există nici un motiv care să determine trimiterea cauzei spre rejudecare.
Solicită a se avea în vedere motivele care l-au determinat pe procuror să solicită această cerere de prelungire a măsurii arestării preventive, pentru că urmărirea penală nu este completă și se impune a se efectua anumite acte de urmărire penală, a se termina perchezițiile informatice, s-a apreciat că mai este necesară audierea unor martori, inclusiv martori propuși în apărare de către apărătorii inculpaților, de a se finaliza dosarul și a se prezenta materialul de urmărire penală.
Apreciază că încheierea pronunțată de instanța de fond este și temeinică pentru că din punct de vedere al indiciilor în mod normal nu ar mai fi trebuit să se facă vorbire de indicii temeinice pentru că deja la momentul la care s- luat măsura arestării preventive a existat o instanță de control judiciar care a stabilit că aceste indicii există. În ceea ce privește pe inculpatul, s-a făcut afirmația de către apărătorul ales al acestuia în legătură cu faptul că au fost audiați martori de la, martori care au declarat că nu i-ai dat lui acele cartele, scopul audierii acestor persoane a fost tocmai pentru a demonstra că acele cartele cu semnăturile se aflau într-un loc cu securitate, loc în care nu avea acces orice persoană, lucru care nu se întâmpla față de persoanele care erau angajate la SC, pentru că fiecare angajat avea dreptul să intre în acest sistem informatic al firmei pentru care asigura serviciile de internet, lucru care s-a și întâmplat. De asemenea, s-a făcut vorbire că înregistrarea video ar fi nelegală, există totuși o înregistrare care atestă că inculpatul a intrat în camera serverelor și că au fost șterse imaginile din data de vineri. Au fost audiați martorii de la SC, aceste persoane au fost singurele în sediul SC în ziua respectivă și la ora critică, iar din imaginile respective se arată că acestea nu au intrat în ziua respectivă în camera serverelor, în afară de inculpatul.
Cu privire la inculpatul s-a făcut afirmația că, cartela cu terminația 588 nu a fost găsită la inculpat, este un lucru corect, dar la percheziția domiciliară de la s-a ridicat un telefon, din răspunsurile care au fost comunicate de către operatorul de telefonie în colaborare cu s-a comunicat că în telefonul aparținând inculpatului a fost introdusă și folosită cartela cu terminația 588. Această cartelă nu a fost găsită la percheziție, dar s-a găsit telefonul în care a fost introdusă această cartelă și pe baza listingului a rezultat că această cartelă s-a folosit în perioadele critice. În ceea ce privește susținerea apărătorului inculpatului nu este vorba despre o inducere în eroare a judecătorului de la fond, pentru că lucrul aceste este evident și rezultă din probatoriul administrat în cauză și rezultă în mod evident și nu poate fi contestat faptul că persoana care a folosit această cartelă, respectiv inculpatul a fost localizat în apropierea unor -uri din care în aceiași perioadă inculpatul retrăgea sume de bani care se aflau în contul inculpatului.
În ceea ce privește pe inculpatul din probele administrate rezultă că acesta s-a aflat în fața unui bancomat pentru a retrage bani dintr-un card care nu îi aparține și în cadrul căruia a fost virată o sumă de bani de la SC și acest lucru rezultă dintr-o înregistrare video și, de asemenea, pe baza unor chestiuni tehnice s-a stabilit că la ora la care apărea figura acestui inculpat în fața bancomatului acea persoană a făcut retrageri din contul aparținând inculpatului, aceasta este o probă indubitabilă. De asemenea, s-a făcut expertiză pe voce, inculpatul a dat datele de identificare ale inculpatului, inclusiv parolă și toate datele la bancă și a solicitat inclusiv să se ridice plafonul de retragere a unei sume de bani din cadrul aparținând inculpatului.
Faptul că inculpați nu se cunosc și că nu există un grup infracțional organizat, astfel cum susține apărătorul ales al inculpatului, este adevărat că cel puțin față de declarațiile lor sau lipsa de declarații au rezultat că între ei nu a existat un grup cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, însă legăturile dintre ei conduc la concluzia că a existat o legătură infracțională în scopul însușirii acelei sume de bani.
Cu privire la inculpatul, solicită a se avea în vedere declarația dată de numitul " ",care este o persoană care se află deținută în Penitenciarul Jilava și care a arătat că i-a pus în legătură pe inculpatul cu inculpatul, dar nu știe ce s-a discutat. Din moment ce " " a arătat că nu știe ce s-a discutat rezultă fără îndoială că a existat o legătură între și, cu privire la deschiderea cardului și înmânarea cardului și înmânarea tuturor datelor cu privire la persoana inculpatului și date cu privire la identificarea contului.
. perioadei când s-a dispus arestarea preventivă s-au efectuat o serie de acte de urmărire penală, au fost administrate probe, audierii de martori însă s-au efectuat o serie de verificări în plus față de veniturile inculpatului și a se observa că s-a ridicat un autoturism Audi TT, achiziționat după perioada săvârșirii faptei, de asemenea s-au făcut verificări la banca și rezultă că după luna august acesta a accesat diferite site-uri cu pariuri unde a plătit 10.000 rol, și-a creat un cont în ianuarie 2009 cu suma de 30.000 rol, a negociat cumpărarea unui apartament de 1 miliard și J, un de 12.000 rol, o plasmă de 3.000 rol, solicită a se observa că inculpatul lucrează la firma SC și este plătit cu suma de 1.000 rol, sunt chestiuni care vin să justifice temeiurile reținute în sarcina inculpatului.
În raport de cele menționate solicită respingerea recursurilor, față de modalitatea de comitere, legăturile dintre ei, prejudiciul creat, toate acestea sunt elemente care să ducă la concluzia că prin lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Avocat în replică arată că nu este adevărat că inculpatul avea acces la server, dacă directori au afirmat că la server aveau acces numai cei de la serviciul contabilitate, consideră că acel listing din care rezultă că inculpatul a vorbit cu și, nu poate constitui probă. De asemenea, depune la dosar un set de contracte de credite și de ipotecă.
Avocat în replică arată că parola a fost ridicată de și nu de inculpatul. Nu au negat niciodată că inculpatul a ridicat acele sume de bani și în ceea ce privește înstrăinarea cadrului s-a suspus un neadevăr, cadrul a fost dat prin intermediul acelei persoane numită " " și nu a existat contact direct între și.
Avocat în replică arată că până în momentul de față inculpatul nu a dat nici un fel de declarație. Consideră că urmărirea penală se poate face cu inculpatul în stare de libertate, deoarece urmărirea penală nu fi finalizată în termen de 29 de zile așa cum susține reprezentanta parchetului.
Avocat în replică arată că reprezentantul Ministerului Public în ceea ce-l privește pe inculpatul nu a adus nici un argument care să-l inculpe pe acesta, mai mult de cât atât afirmația făcută de procuror îl ajută pe inculpat, în sensul în care parola folosită la bancă a făcut-o.
Inculpatul având ultimul cuvânt arată că este nevinovat și își însușește concluziile puse de către apărătorul său.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Inculpatul având ultimul cuvânt arată că este nevinovat și că solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
1.Constată că prin încheierea de ședință din 09 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr- s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților, și.
Pentru a se dispune astfel prima instanță a reținut, în esență, că prin faptele comise s-a cauzat un prejudiciu foarte mare persoanei vătămate și că față de impactul săvârșirii unor astfel de infracțiuni este puternic în opinia publică, existând un pericol concret pentru ordinea publică.
S-a mai arătat că prelungirea măsurii arestării preventive este necesară deoarece urmărirea penală nu a fost finalizată și este necesară efectuarea unor noi acte de procedură. S-a respins și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu motivarea că nu se justifică.
2.Împotriva acestei încheierii au declarat recurs inculpații care au solicitat în principal admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât prima instanță nu a motivat dispoziția de prelungire a măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsurii cu acea a obligării de nu părăsi țara. S-a mai susținut că nu sunt indicii temeinice și nici probe din care să rezulte că inculpați ar fi săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată și că oricum lăsarea lor în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
3.Recursurile sunt nefondate.
În raport de obiectul cauzei și de cadrul procesual în care se desfășoară judecarea recursului în legătură cu prelungirea măsurii arestării preventive, se constată că în această materie sunt aplicabile dispoziții de procedură speciale, cu caracter derogator de la prevederile care reglementează judecarea recursului.
Astfel, sunt incidente dispozițiile art. 159 Cod procedură penală, raportat la art. 140 ind.3 alin.3 - 7 și 9 Cod procedură penală. Din dispozițiile art. 140 ind.3 alin.7 Cod procedură penală rezultă că atunci când instanța de recurs apreciază că prelungirea măsurii arestării preventive este netemeinică sau nelegală dispune revocarea acesteia, nefiind prevăzută posibilitatea legală de trimiterea a cauzei spre rejudecare primei instanțe, întrucât încheierea nu este corespunzător motivată.
Chiar dacă instanța de recurs constată în prezenta cauză o motivare mai sumară din partea primei instanțe, Curtea are obligația legală de a examina cauza sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, urmând să aprecieze în mod direct asupra prelungirii măsurii arestării preventive.
Din actele de procedură existente la dosar rezultă că sunt îndeplinite cerințele art. 143 Cod procedură penală, întrucât există cel puțin indicii temeinice din care rezultă bănuiala legitimă că inculpații sunt autorii infracțiunilor pentru care au fost arestați preventiv.
În această etapă procesuală instanța nu face aprecieri cu privire la existența unor probe din care să rezulte vinovăția sau nevinovăția inculpaților, fiind suficientă o presupunere întemeiată pe indicii temeinice că inculpații sunt autori faptelor, condiție îndeplinită în cauză în raport de faptul că la dosar există o serie de acte de constatare din partea unor organe de specialitate în materie de telefonie mobilă și informatică, precum și alte acte și declarații de martori care conturează într-o anumită măsură acuzațiile care se aduc inculpaților. Este vorba despre efectuarea unor convorbirii telefonice care au avut loc între inculpați, deși aceștia susțin că nu se cunosc, pătrunderea inculpatului în camera serverelor în intervalul de timp în care s-a dispus transferul bancar, la acea dată existând numai alte două persoane care erau prezente la locul de muncă în compartimentul IT, precum și despre ridicarea sumei de bani transferate, operațiune făcută în intervalul imediat următor transferului, unul dintre inculpați fiind identificat cu mare probabilitate ca fiind autorul unora dintre operațiunile de la bancomate. Chiar și din declarațiile inculpaților, deși aceștia contestă săvârșirea faptelor rezultă elemente de fapt care se coroborează cu alte acte de procedură.
Temeiurile care au fost avute în vedere în mod justificat la luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut și nici nu s-au modificat așa încât nu se impune nici revocarea și nici înlocuirea măsurii arestării preventive. Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă cu prisosință chiar din starea de fapt, întrucât prin modalitatea de săvârșire și mai ales prin rezultatul produs, respectiv un prejudiciu de 950.000 lei se constată că a fost perturbată în mod semnificativ ordinea publică și s-a creat o stare de insecuritate pentru siguranța operațiunilor bancare efectuate prin instrumente informatizate.
Măsura arestării preventive este prelungită pentru prima dată, durata acesteia putând să ajungă în prezent până la 60 de zile, durată care se dovedește a fi necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a se efectua noi acte de urmărire penală care în mod obiectiv nu puteau fi realizate în întregime în intervalul primelor 30 de zile de arestare preventivă.
În raport de probele ce urmează a fi administrate se va aprecia ulterior cu privire la necesitatea prelungirii sau a menținerii măsurii arestării preventive, la împlinirea primelor 60 de zile.
Circumstanțele personale care caracterizează pe inculpați trebuie puse în balanță cu gravitatea faptelor săvârșite, astfel încât aceste circumstanțe nu sunt suficiente în acest moment pentru a justifica înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură.
4. Așa fiind în temeiul art. 385 ind.15 pct.1 lit.b Cod procedură penală recursurile urmează să fie respinse.
5. Potrivit art. 192 alin.2 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina inculpaților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Covasna la data de 09 martie 2009 în dosarul nr-, pe care o menține.
Obligă inculpații să plătească statului sumele de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 13 martie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
red./23.03.2009
dact.Gh./23.03.2009
6 exemplare
jud fond/
Președinte:Simona FranguloiuJudecători:Simona Franguloiu, Alexandru Vasiliu, Mihaela Alexandru
