Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 18/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
107/2010
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Încheiere nr.18/
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 2: Cristina Carmen Craiu
JUDECĂTOR 3: Daniela
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 06 ianuarie 2010 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.441.262/15.2010.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că au fost atașate Dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală și Dosarul de urmărire penală nr.1800/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, după care;
Nefiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat arată că recursul declarat de inculpat nu a fost soluționat în termenul prevăzut de art.159 alin.8 Cod procedură penală, respectiv înainte de expirarea duratei arestării preventive dispusă prin încheierea anterioară, nesocotindu-se Decizia nr.II/25.VI.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, care este obligatorie pentru instanțe, astfel că, deși prin decizia evocată nu s-au prevăzut sancțiuni, efectul juridic al nerespectării unui termen imperativ nu poate fi decât cel prevăzut de art.185 alin.2 Cod procedură penală, care enunță că atunci când o măsură procesuală nu poate fi luată decât înlăuntrul unui anumit termen, depășirea acestuia atrage, de drept, încetarea efectului măsurii, reglementări în raport cu care apreciază că starea de arest preventiv a recurentului-inculpat a încetat pe data de 10.2010, fiind incident cazul de nulitate prevăzut de art.197 alin.1 Cod procedură penală, întrucât vătămarea ce i-a fost adusă nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, considerente pentru care solicită admiterea recursului.
Pe fondul recursului, arată faptul că inculpatul a avut o atitudine procesuală constant sinceră și a regretat comiterea infracțiunilor, are o vârstă înaintată, 58 ani, și nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut un comportament corespunzător în societate înainte de arestare, este căsătorit și are un minor în întreținere, a conștientizat că a comis o fapte grave, cu consecințe importante, elemente în raport cu care apreciază că poate fi cercetat în stare de libertate până la pronunțarea unei hotărâri definitive, pentru a avea posibilitatea de a fi alături de familie, având în vedere și împrejurarea că soția sa este grav bolnavă și nu poate îngriji singură minorul. Mai mult decât atât, actele de urmărire penală se pot efectua, în bune condiții, cu inculpatul în stare de libertate, întrucât nu se va sustrage și se va prezenta în fața organelor judiciare, avându-se în vedere și faptul că principalul autor al infracțiunii se află, la acest moment, în libertate, cu interdicția de a părăsi țara, așa încât, pentru egalitate de tratament juridic, se impune cercetarea sa în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, arătând că încheierea de ședință este legală și temeinică, fiind îndeplinite toate condițiile legale pentru a se dispune prelungirea duratei măsurii arestării preventive.
Recurentul-inculpat, personal, arată că este de acord cu concluziile puse de apărătorul ales, regretă sincer săvârșirea infracțiunilor, se va prezenta ori de câte ori va fi chemat, soția sa este bolnavă de ciroză hepatică, au un minor, iar libertatea este cea mai scumpă.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din data de 6.01.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală în dosarul nr- s-a admis propunerea Parchetului de pe langă Tribunalul București și s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților, și pe o perioadă de 30 de zile, de la 11.01.2010 la 9.02.2010.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt, în esență, că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 155.pr.penală în sensul că temeiurile de fapt și de drept avute în vedere inițial, la momentul luării măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au schimbat și impun, în continuare, privaarea de libertate a acestora.
Instanța de fond a făcut o analiză pertinentă a proporționalității detenției preventive precum și a rezonabilității duratei acesteia pentru fiecare inculpat, prin prisma și a disp. art.5 parag.3 din Convenție, apreciind și necesitatea privării de libertate în raport cu natura și gravitatea infracțiunilor pentru care inculpații sunt cercetați,complexitatea cauzei și scopul urmărit, al bunei finalizări a fazei de urmărire penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul care, prin apărătorul ales, a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că, a fost încălcat termenul prev. de art.159 alin.8 pr.penală cu consecința încetării de drept a arestării preventive a inculpatului. Pe fond, s-a susținut că, în raport cu atitudinea sinceră avută și cu datele favorabile ce caracterizează persoana inculpatului, lăsarea acestuia în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu se mai impune privarea de libertate în lipsa vreunui risc de sustragere de la cercetări care să impieteze asupra bunei desfășurări a urmăririi penale.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii atacate, prin prisma criticilor invocate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dis part.385/6 teza finală Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefundat și îl va respinge, în condițiile art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală, în considerarea următoarelor argumente:
Asupra criticii invocată de recurentul inculpat prin apărătorul ales, privind încălcarea termenului prevăzut de art. 159 alin. 8 teza a II-a Cod procedură penală pentru soluționarea recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării preventive dispusă în cursul urmăririi penale.
Procedura prelungirii arestării preventive dispusă în cursul urmăririi penale conține, potrivit art. 159 din Codul d e procedură penală o succesiune momente subliniate prin dispoziții ce vizează asigurarea desfășurării acestei faze procesuale în cadrul rigorilor privind dreptul la libertate și siguranță astfel cum acesta este formulat în art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.
Art. 5 din Convenție consacră un drept fundamental al omului, anume protecția individului împotriva abuzurilor arbitrare ale statului aduse libertății sale în scopul evitării sau reducerii riscului arbitrariului și asigurării preeminenței dreptului.
Garanțiile instituite prin art. 5 din Convenție au ca obiectiv esențial evitarea faptului ca persoanele arestate în condițiile art. 5 paragraful 1 lit. c) să rămână multă vreme în stare de detenție înainte de a fi judecate pentru faptele de care sunt acuzate și se aplică detenției preventive, provizorii.
Art. 159 Cod procedură penală evidențiază modalitățile concrete de realizare și termenele ce trebuie respectate în cadrul procedurii prelungirii arestării preventive astfel încât să se asigure îndeplinirea actelor necesare în condiții de celeritate impuse de stricta limitare în timp a măsurii privative de libertate.
Aceasta este rațiunea pentru care, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis, în interesul legii, că sintagma folosită de legiuitor (în art. 159 alin. 8 teza a II-a Cod procedură penală) "înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate" are caracter imperativ, stabilind că recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive va fi soluționat întotdeauna înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate (Decizia nr. 25 din 2 iunie 2008 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 372 din 03.06.2009).
Prin urmare, recursul trebuie soluționat cu celeritate înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate. Dacă, din împrejurări obiective soluționarea recursului nu poate avea loc în acest termen, nu sunt incidente în cauză niciun fel de sancțiuni procedurale ca urmare a acestei întârzieri (în lipsa oricăror dispoziții legale), inculpatul privat de libertate bucurându-se de garanțiile prevăzute de Convenția europeană împotriva privării arbitrare de libertate prin dispunerea măsurii prelungirii arestării preventive cu depășirea acestui termen.
Încetarea de drept a măsurii arestării preventive are loc în condițiile limitativ prevăzute de art. 140 Cod procedură penală, astfel, că nu se poate susține că nesoluționarea recursului înainte de expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior încheierii atacate atrage încetarea de drept a măsurii arestării preventive a inculpatului, întrucât verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive s-a făcut în termenul prevăzut de lege (art. 159 alin. 6 și 7 Cod procedură penală).
Asupra măsurii dispusă de către instanța fondului, de prelungireamăsurii arestării preventive a inculpatuluicercetat sub acuzația de comitere a infracțiunilor de complicitate la trafic de influență prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 257 Cod penal, complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 rap. la art. 290 Cod penal (două fapte), complicitate la uz de fals prev. de art. 26 rap. la art. 291 Cod penal (două fapte), complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2 Cod penal, fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 Cod penal, complicitate la uz de fals, în formă continuată prev. și ped de art. 26 rap. la art.291 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și trafic de influență prev. de art. 257 Cod penal,Curtea constată că s-a făcut o corectă aplicare a disp. art. 155 Cod procedură penală întrucât, în speță, temeiurile arestării inițiale se mențin.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea de ședințădin data de 03.11.2009a Tribunalului București - Secția I Penală, pe o perioadă de 29 de zile, de la 03.11.2009 la 01.12.2009.( 258/UP din 3.11.2009).
Curtea constată că arestarea preventivă a inculpatului s-a făcut cu respectarea condiției existenței unor bănuieli legitime, plauzibile că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat în condițiile art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenție. Astfel, s-a constat că sunt îndeplinite exigențele art. 143 Cod procedură penală întrucât există date din care rezultă că inculpatul l-a ajutat pe inculpatul (care are calitatea de polițist) să obțină de la martorii denunțători și suma de 2700 euro și actele originale ale autoutilitarei Volkswagen LT 28 pentru a se ocupa de înmatricularea acesteia, acte pe care le-a remis unor alte persoane (ce nu au fost încă identificate) în vederea falsificării documentelor necesare înmatriculării, fiind persoana de legătură a înculpatului care se ocupa de falsificarea documentelor și depunerea dosarului de înmatriculare prin intermediul lui G căruia i-a dat înscrisurile contrafăcute pentru a fi folosite la înmatricularea autoutilitarei menționate, cei 2700 de euro, obținuți de la martorii denunțători fiind împărțiți cu ceilalți participanți.
Totodată există date verosimile că, în același mod, inculpatul a primit o sumă de bani precum și actele originale ale autoturismului marca Peugeot 406 cu numărul B-82. de la numitul G, acte pe care le-a remis, de asemenea, unor persoane neidentificate până în prezent în vederea falsificării documentelor necesare înmatriculării.
Înscrisurile contrafăcute reprezentând dovada de achitare a taxei de poluare au fost remise învinuitului G pentru a fi folosite la înmatricularea autoturismului menționat.
S-a mai reținut că există date că inculpatul, instigat de a contrafăcut certificatul de înmatriculare al autoturismului marca BMW model 320 3C cu număr B-32-, iar la 07.07.2009, 21.07.2009, 30.07.2009 și 11.09.2009 a vândut unor persoane diferite folii transparente reprezentând dovada efectuării inspecției tehnice periodice ().
În acest sens, au fost avute în vedere procesele verbale întocmite în urma perchezițiilor informatice asupra sistemelor informatice ridicate cu prilejul perchezițiilor domiciliare, procesele verbale de precheziție domiciliară, declarațiile martorilor și (cei care au transmis documentele autoutilitarei de la inculpatul către inculpatul ), declarațiile învinuiților, și, înregistrările de imagini privind pe inculpatul autorizate prin autorizația nr. 923//07.09.2009 emisă de Tribunalul București, interceptarea convorbirilor telefonice purtate de inculpatul din care rezultă că acesta apelează la inculpații și pentru falsificarea documentelor necesare înmatriculării.
Curtea constată, de asemenea, că au fost respectate și exigențele art. 148 lit. f) Cod procedură penală, gravitatea acuzațiilor de care este bănuit inculpatul în circumstanțele cauzei, respectiv conturarea unui adevărat sistem de procurare pe căi ilicite a unor importante sume de bani, cu participarea unor numeroase persoane cu un rol bine stabilit în activitatea infracțională, mijloacele și metodele de care s-a uzat (falsuri și uz de fals, corupere) pun în lumină existența pericolului pentru ordinea publică, precum și existența condițiilor care permit derogarea de la principiul dreptului la libertate, în vederea menținerii ordinii publice care impune în mod esențial, asigurarea reprimării infracțiunilor.
Măsura privativă de libertate a inculpatului este,în aceste circumstanțe, necesară și proporțională cu scopul principal urmărit, al protejării ordinii publice - așa cum s-a arătat și cu scopul fazei de instrucție (urmărire penală), iar detenția inculpatului permite desfășurarea normală a acesteia.
Astfel, în cauză urmează a se proceda la analiza înscrisurilor ridicate la perchezițiile domiciliare, identificarea și a celorlalte persoane cu privire la care există, de asemenea, date verosimile că sunt implicate în activitatea infracțională cercetată, efectuarea unor constatări grafoscopice asupra înscrisurilor presupus a fi falsificate și utilizate la înmatricularea unor autoturisme.
motivelor plauzibile care au dus la arestarea inculpatului reprezintă o condițiesine qua nona legalității menținerii în detenție, iar privarea de libertate continuă a fi legitimă, în acest caz, întrucât temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii privative nu s-au modificat, iar intervalul scurs de la luarea acestei măsuri nu a depășit limitele rezonabile ale sacrificiului care, în circumstanțele cauzei, poate fi impus în mod rezonabil unei persoane prezumată nevinovată, în conformitate cu exigențele art. 5 paragraful 3 Convenție.
Curtea conchide că încheierea analizată este legală și temeinică, prelungirea privării de libertate a inculpatului fiind necesară și proporțională față de scopurile urmărite cu referire la actele de urmărire penală ce urmează a fi efectuate în cauză.
Drept pentru care, n temeiul disp. art.38515pct.1 lit. b). Cod procedură penală va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 6.01.2010 a Tribunalului București Secția a II-a Penală, iar n temeiul disp. art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga pe recurentul inculpat la cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În temeiul disp. art.38515pct.1 lit. b). pr.penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 06.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția Il-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul disp. art.192 alin.2 pr.penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
ta
Red. - / 20.01.2010
Dact./ 21.01.2010
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Magdalena IordacheJudecători:Magdalena Iordache, Cristina Carmen Craiu, Daniela
