Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 196/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi: 1308/2009)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.196
Ședința publică de la 9 IUNIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 2: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 3: Ciobanu Corina
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE-DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATA ȘI TERORISM a fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursurile formulate de inculpații și împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II- Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător ales - avocat - cu delegație depusă la dosar, recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător ales - avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a procedat la atașarea dosarului de urmărire penală nr.109/D/P/2009.
În susținerea recursului, apărătorul recurentului inculpat depune la dosar un set de acte privind starea precară de sănătate inculpatului.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Pentru recurentul inculpat, apărătorul ales solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, respingerea propunerii parchetului privind prelungirea măsurii arestării preventive luată față de clientul său. În susținerea motivelor de recurs, expunând situația de fapt, arată că în raport de circumstanțele reale în care au fost săvârșite faptele, dar și cele personale ale inculpatului, măsura dispusă este nelegală întrucât, din punct de vedere subiectiv, inculpatul a avut o poziție de neînțelegere a consecințelor faptelor sale, inculpații fiind practic determinați să săvârșească faptele. Precizează de asemenea, că desigur, inculpatul nu se poate prevala de necunoașterea legii, însă în raport cu vârsta si gradul de cultură, se poate aprecia că nu a conștientizat gravitatea faptelor, or, față de aceste împrejurări, precum și de faptul că pe tot parcursul cercetărilor a colaborat cu organele de cercetare, iar până la pronunțarea hotărârii este beneficiarul prezumției de nevinovăție, inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate, fără a impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal și fără să reprezinte un real pericol pentru ordinea publică, și mai mult decât atât, lăsarea în libertate i-ar da posibilitatea de a se îngriji de starea sa precară de sănătate, ceea ce nu-i permite regimul de detenție.
Pentru recurentul inculpat, apărătorul ales solicită a se avea în vedere că motivele expuse în referatul întocmit de pachet nu se referă la clientul său și analizând activitatea infracțională săvârșită de fiecare inculpat, se constată că probele dosarului dovedesc că cel pe care îl apără nu a făcut altceva decât să ajute la punerea în vânzare a drogurilor, însă nu a vândut nici un drog pentru a obține venituri pentru sine ori pentru alte persoane, iar pe de altă parte nu există nici un fel de date din care să rezulte că acesta își va relua activitatea infracțională, considerente pentru care apreciază că, lăsat în libertate, inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu constituie un impediment în buna desfășurare a cercetărilor. Față de aceste împrejurări, solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondate, recursurilor formulate de inculpați și de menține a încheierii atacate, ca fiind legală și temeinică, apreciind că instanța de fond, în mod corect, a constatat că se impune prelungirea măsurii arestării preventive pe de o parte pentru finalizarea urmării penale, întrucât urmează a se efectua ultimele actele procedurale, iar, pe de altă parte, pentru că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura si gravitatea faptelor comise - trafic de droguri de mare risc, amploarea și frecvența acestui fenomen infracțional, care pune în pericol sănătatea publică, cantitatea de drog traficată, caracterul de repetabilitate al faptelor. Mai arată că probele administrate în cauză dovedesc pe deplin vinovăția inculpaților iar starea precară de sănătate nu constituie un criteriu pentru ca inculpatul să fie pus în libertate, existând posibilitatea reluării activității infracționale.
Recurentul inculpat, având cuvântul, arată că nu este autorul moral al faptelor și solicită să fie cercetat în stare de libertate, precizând că-și însușește concluziile apărătorului ales.
Recurentul inculpat arată că a fost determinat de către colaboratorul sub acoperire să săvârșească faptele, nu cunoștea legile pentru a conștientiza gravitatea faptelor iar suma de 300 euro a luat-o pentru a-și ajuta familia. Solicită instanței
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea de ședință din camera de consiliu de la data de 27 mai 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală, a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală și în baza art.155 și urm. Cod de procedură penală s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților (fiul lui și, născut la data de 05 09 1988 În T M, jud T, CNP -, arestat în baza nr.71/UP/04.04.2009 emis de Tribunalul București Secția a II-a Penală), (fiul lui și, născut la data de 19 08 1987 în B, CNP -, arestat în baza nr. 73/UP/04.04.2009 emis de Tribunalul București Secția a II-a Penală) și (fiul lui și, născut la data de 03 11 1982 în B, CNP -, arestat în baza nr.72/UP/04.04.2009 emis de Tribunalul București Secția a II-a Penală) pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 03.06.2009 la 02.07.2009, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de la Tribunal a apreciat că propunerea Ministerului Public de prelungire a duratei măsurii arestării preventive este întemeiată având în vedere că temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestora, neexistând împrejurări noi care să schimbe aceste temeiuri.
Astfel, sub aspectul indiciilor temeinice, în accepțiunea data de lege acestei noțiuni, care creează presupunerea ca inculpații au săvârșit faptele penale pentru care sunt cercetați, s-a constatat că probele administrate de organele de urmărire penală, cu referire la procesele verbale efectuate de organele de poliție, declarațiile martorilor, raportul de constatare tehnico-științifică nr.- din data de 08.04.2009, declarațiile inculpaților precum și alte acte procedurale întocmite în cauză, sunt de natură a contura vinovăția inculpaților.
În al doilea rând, evaluând condițiile impuse de dispozițiile art. 148 lit. f Cod de procedură penală, judecătorul de la Tribunal a observat ca pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele comise este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, în sensul cerut de lege, pericol pus în evidență atât prin natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților, ce se reflectă în limitele de pedeapsă prevăzute de lege, modalitatea concretă și împrejurările de comitere, urmările produse constând în aceea că astfel de fapte creează un impact negativ în rândul societății civile, de neîncredere și de insecuritate, amploarea pe care a luat-o acest gen de infracțiunii, cantitatea ridicată de droguri traficată, diversitatea drogurilor oferite verbal spre vânzare (cocaină, metamfetamină și heroină), precum și suma mare care urma a fi obținută în ipoteza vânzării cu succes a cantității de droguri deținute.
Sub același aspect s-a avut în vedere și faptul că săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc presupune acceptarea, de către autor, a punerii în pericol grav a integrității fizice, psihice și în cele din urmă, a însăși vieții "clienților", dependența acestora fiind speculată În interes propriu.
Față de circumstanțele reale ale faptei și circumstanțele personale ale inculpaților (lipsa antecedentelor penale nefiind considerată un argument de nerespins împotriva privării de libertate, ca măsură preventivă, în condițiile in care infracțiunile în discuție au o gravitate sporită) s-a considerat că punerea în libertate a acestora ar îngreuna finalizarea urmăririi penale, știut fiind că această măsură poate fi dispusă, respectiv menținută pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, în înțelesul art. Cod de procedură penală, apreciindu-se totodată că durata privării de libertate care va fi atinsă ca urmare a admiterii propunerii cu care a fost investită instanța nu este de natură să conducă la o încălcare a termenului rezonabil la care face referire art.159 alin. 13 Cod de procedură penală, durata procesului fiind justificată de complexitatea cauzei și necesitatea administrării complete a probatoriului.
Pe de altă parte, avându-se în vedere actele de urmărire penală ce mai urmează a se efectuate în cauză, respectiv efectuarea de cercetări în vederea identificării și prinderii numitului" " ("", " "), redarea datelor obținute ca urmare a realizării percheziției informatice asupra sistemului informatic utilizat de către inculpatul, redactarea integrală a proceselor verbale de redare a discuțiilor interceptate și înregistrate în mediul ambiental, conform autorizației emise în cauză, prezentarea materialului de urmărire penală și emiterea rechizitoriului, Tribunalul a apreciat că aceste acte procesuale urmează a se face în condiții optime doar cu inculpații aflați în stare de arest.
Nu în ultimul rând Tribunalul a reținut că de la momentul arestării preventive și pana m prezent nu au fost administrate probe care să contureze o situație de fapt diferită de cea avută în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar datele ce caracterizează fapta și persoanele inculpaților, așa cum au fost prezentate anterior, permit să se concluzioneze că, în continuare, lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii judecătorului de la Tribunal,au declarat recurs în termenul legal inculpații(la data de 28 mai 2009) și (la data de 29 mai 2009).
Recursurile inculpaților au fost înaintate de Tribunal și înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 29 mai 2009.
În cursul judecării recursurilor, la solicitarea apărătorului inculpatului, a fost administrată proba cu înscrisuri în circumstanțiere, în acest context fiind depuse la dosarul cauzei un set de documente medicale referitoare la starea de sănătate a acestui inculpat.
Cu ocazia dezbaterilor desfășurate în ședința publică din data de 09 iunie 2009, apărătorul ales al recurentului inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, respingerea propunerii parchetului privind prelungirea măsurii arestării preventive luată față de acest inculpat. În susținerea motivelor de recurs, a arătat în esență că în raport de circumstanțele reale în care au fost săvârșite faptele, dar și de cele personale ale inculpatului, măsura dispusă este nejustificată, întrucât, din punct de vedere subiectiv, inculpatul a avut o poziție de neînțelegere a consecințelor faptelor sale, inculpații fiind practic determinați să săvârșească faptele. De asemenea, a mai precizat că desigur, inculpatul nu se poate prevala de necunoașterea legii, însă în raport cu vârsta si gradul său de cultură, se poate aprecia că nu a conștientizat gravitatea faptelor, or, față de aceste împrejurări, precum și de faptul că pe tot parcursul cercetărilor a colaborat cu organele de cercetare, iar până la pronunțarea hotărârii este beneficiarul prezumției de nevinovăție, inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate, fără a impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal și fără să reprezinte un real pericol pentru ordinea publică, iar mai mult decât atât, lăsarea în libertate i-ar da posibilitatea de a se îngriji de starea sa precară de sănătate, ceea ce nu-i permite regimul de detenție.
Pentru inculpatul, apărătorul ales al acestuia a solicitat de asemenea admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului, susținând că motivele expuse în referatul întocmit de pachet nu se referă la acesta, iar din punctul de vedere al activităților desfășurate de fiecare inculpat, probele dosarului dovedesc că inculpatul nu a făcut altceva decât să ajute la punerea în vânzare a drogurilor, însă nu a vândut nici un drog pentru a obține venituri pentru sine ori pentru alte persoane și în plus nu există nici un fel de date din care să rezulte că acesta își va relua activitatea infracțională, astfel că, lăsat în libertate, inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu constituie un obstacol în buna desfășurare a cercetărilor.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursurile inculpaților sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpații, zis " ", și, zis "" au fost arestați preventiv la data de 04 aprilie 2009, pe o durată de 30 de zile, până la data de 03 mai 2009 inclusiv, în baza încheierii de ședință din camera de consiliu pronunțată la data de 04 aprilie 2009 de către Tribunalul București Secția a II-a Penală, în dosarul penal nr-, pe temeiul dispozițiilor art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală sub acuzația săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2, alin.1 și alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.75, litera a, Cod penal, reținându-se în sarcina acestora că pe data de 04 aprilie 2009 au fost surprinși în flagrant, în parcarea restaurantului, Sectorul 1, B, în timp ce ofereau spre vânzare, împreună cu inculpatul -, investigatorului sub acoperire, însoțit de colaboratorul sub acoperire A, cantitatea de 306,64 grame de heroină, în amestec cu codeină, morfină și cofeină, pentru care au solicitat suma de 9.000 Euro.
Ulterior măsura arestării preventive a inculpaților a fost prelungită în condițiile legii, prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 28 04 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-, pe o perioadă de 30 zile, respectiv de la 04 mai 2009 până la 02 iunie 2009, inclusiv.
Prin încheierea recurată în prezenta cauză, s-a dispus de către judecătorul de la instanța de fond prelungirea duratei măsurii arestării preventive a celor doi inculpați pe o perioadă de încă 30 de zile, începând cu data de 03 iunie 2009 și până la data de 02 iulie 2009, inclusiv, constatându-se că temeiurile ce au determinat arestarea inițială a acestora se mențin și impun în continuare privarea lor de libertate.
Potrivit art.155 alin.1 Cod de procedură penală. în cursul urmării penale, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită motivat dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Raportându-se la exigențele dispozițiilor legale anterior menționate, Curtea constată că judecătorul de la instanța de fond a pronunțat o încheiere legală și temeinică, prelungind motivat cu încă 30 de zile durata arestării preventive a recurenților inculpați, întrucât temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea inițială a acestora impun și în prezent privarea lor de libertate pentru definitivarea în bune condiții a urmăririi penale.
Astfel, asemenea judecătorului de la prima instanță, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent în faza de urmărire penală relevă motive verosimile de a crede că inculpații au săvârșit într-adevăr infracțiunile pentru care sunt cercetați și pentru care se poate dispune în mod legal prelungirea privării lor preventive de libertate, împrejurările de fapt pe care acestea se bazează fiind de natură a convinge un observator obiectiv de participarea lor deliberată la comiterea infracțiunilor respective.
În acest sens, Curtea constată că, în cauză există și la acest moment, suficiente probe și indicii temeinice, care ilustrează participarea lor la săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt cercetați, relevante sub acest aspect fiind procesul-verbal din data de 04 aprilie 2009, întocmit de investigatorul sub acoperire, căruia i-a fost înmânată suma de 20.000 Euro, compusă din bancnote anterior înseriate, pentru a cumpăra cantitatea de 3 kg de heroină, și-n care se arată că inculpatul -, zis "", i-a înmânat, mai întâi, o mostră, care, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr.523.113/08 04 2009, întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil ale Drogurilor, conținea cantitatea de 0,72 grame de heroină, în amestec cu codeină și morfină, apoi a sosit la locul de întâlnire stabilit cu un autoturism taxi, condus de inculpatul --, zis " ", în care se mai afla inculpatul -, și i-a înmânat colaboratorului sub acoperire Ao E. din plastic, în cantitate de aproximativ 300 de grame, cântărită cu un cântar electronic de mare precizie, pentru care a solicitat suma de 9.000 Euro, declarațiile colaboratorului sub acoperire A, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 04 04 2009, întocmit de - - Direcția Antidrog, declarațiile martorilor-asistenți și -, conform cărora asupra inculpatului - au fost găsite un cântar electronic și 4 pungi, care, după cum atestă raportul de constatare tehnico-științifică nr.523.114/10 04 2009, întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil ale Drogurilor, conțin cantitatea de 306,64 grame de heroină, în amestec cu codeină, morfină și cofeină, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor din mediul ambiental purtate pe data de 04 04 2009, declarațiile inculpatului -, care a arătat că la domiciliul său mai deține droguri, iar întreaga cantitate de stupefiante, de aproximativ 2- 3 kg, i-a fost înmânată în de o persoană de culoare, necunoscută, pentru aot ransporta în Italia.
De asemenea, Curtea găsește întemeiată și aprecierea judecătorului de la instanța de fond cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică (în accepțiunea art.148 lit.f din Codul d e procedură penală) pe care îl prezintă, și la acest moment procesual, lăsarea în libertate a celor doi inculpați.
În evaluarea acestei cerințe legale, Curtea are în vedere în special natura și gravitatea semnificativă a faptelor pe care se presupune că aceștia le-au săvârșit, pusă în evidență nu numai de regimul juridic sancționator extrem de sever pe care legiuitorul l-a stabilit pentru traficul ilicit de droguri de mare risc (pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani), dar și de modalitatea de săvârșire a faptelor - fiind vorba de oferirea spre vânzare, a unei mari cantități de heroină, despre care, la început, au susținut că este cocaină, pentru a obține un preț mai mare,
În ceea ce privește datele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat, Curtea apreciază că este de-a dreptul surprinzătoare prezumtiva conduita antisocială a acestora, în condițiile în care fiind niște persoane foarte tinere, provenind din medii familiale bine organizate și fără abateri de la normele de conviețuire socială, și-au putut asuma cu atâta ușurință implicarea în infracționalitatea cu droguri, săvârșind fapte de o gravitate deosebită.
Totodată, Curtea reține că inculpatul nu a făcut dovada, cel puțin până în prezent, că ar avea o ocupație sau un loc de muncă, spre a avea asigurată obținerea în mod licit a disponibilităților financiare necesare subzistenței, împrejurare care îl face extrem de vulnerabil față de oportunitatea obținerii în mod facil a unor importante venituri ilicite, context în care apare ca fiind rezonabilă temerea că, aflat în libertate, inculpatul ar putea persevera oricând în comiterea de fapte ilicite, având ca obiect drogurile, ordinea de drept și însăși sănătatea publică, fiind astfel puse într-un grav pericol.
De altfel, această temere poate fi anticipată și în cazul inculpatului care deși are loc de muncă, fiind taximetrist la "",pare a fi lesne tentat de desfășurarea unor activități frauduloase, din dorința obținerii unui câștig imediat și considerabil, știut fiind că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor.
În egală măsură, la evaluarea acestei condiții prev. de art. 148 lit. f teza a II-a din Codul d e procedură penală, necesară a fi îndeplinită pentru prelungirea măsurii preventive privative de libertate, Curtea apreciază că nu pot fi ignorate nici amploarea pe care acest gen de infracțiuni a cunoscut-o în ultima perioadă, cu consecințe dramatice pentru sănătatea publică, în contextul creșterii îngrijorătoare a numărului consumatorilor de substanțe narcotice, mai ales în rândul tinerilor și nici puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legale de traficul de droguri o generează în rândul membrilor societății civile.
În raport cu gravitatea sporită a faptelor ce fac obiectul acuzației formulate împotriva inculpaților, Curtea opinează că lipsa antecedentelor lor penale, atitudinea procesuală sinceră și cooperantă manifestată de aceștia sau starea de sănătate precară invocată de inculpatul, nu constituie argumente pertinente care să justifice aprecierea că privarea lor de libertate nu ar fi necesară, conduita socială avută înainte și după comiterea faptelor și alte posibile referințe personale favorabile urmând a fi eventual ulterior valorificate în mod corespunzător în procesul de individualizare a pedepsei, în situația în care, se va ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare împotriva lor.
În sfârșit, raportându-se la scopul măsurii arestării preventive, astfel cum este definit în art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, Curtea apreciază că prelungirea acestei măsuri este necesară și pentru a se asigura finalizarea în condiții optime a urmăririi penale, prin îndeplinirea tuturor activităților procesuale și procedurale necesare lămuririi complete a cauzei și stabilirii corecte a adevărului judiciar.
Întrucât, pentru motivele mai sus arătate, se mențin și în prezent temeiurile ce au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați recurenți, Curtea, raportându-se la dispozițiile art.155 și urm. din Codul d e procedură penală, constată ca fiind legală și temeinică încheierea prin care judecătorul de la instanța de fond a dispus prelungirea duratei acestei măsuri, care se încadrează în limite de timp rezonabile și, totodată, este necesară pentru definitivarea în bune condiții a urmăririi penale.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și .
În temeiul art.192 alin.2 și 4 din Codul d e procedură penală, fiecare recurent inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod de procedură penală respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din camera de consiliu pronunțată la data de 27 mai 2009, de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 și 4 Cod de procedură penală obligă pe recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
a escu
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2
Jud.--II.
Președinte:Constantinescu MarianaJudecători:Constantinescu Mariana, Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina
