Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 2/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE PENALĂ Nr. 2/2008
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
Judecător - - -
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de HG- procuror general adjunct
Pe rol se află judecarea recursului declarat de inculpatul - împotriva Încheierii penale nr. 8 /22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent Inculpat - personal în stare de deținere în Arestul A și asistat de avocat ales și avocat G ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus la dosar motive de recurs formulate de inculpat prin avocat ales.
S-a audiat inculpatul declarația acestuia fiind atașată la dosarul cauzei.
Apărătorii inculpatului recurent și reprezentantul parchetului arată că nu mai au alte cereri de formulat împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatul recurent, avocat G solicită admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului și punerea acestuia de îndată în libertate. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Susține că nu există indicii sau dovezi din care să rezulte vinovăția inculpatului, în cauză fiind administrate majoritatea probelor, respectiv au fost audiați martorii, s-a întocmit raportul de expertiză, s-a efectuat cercetarea la fața locului, probe nu conduc la concluzia că inculpatul ar fi săvârșit fapta de care este acuzat.
Dacă inculpatul ar fi în stare de libertate ar fi benefic pentru acesta sub aspectul formulării apărării în dovedirea nevinovăției și nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru toate aceste motive se impune admiterea recursului declarat de inculpat.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat față de concluziile puse de colegul său, solicită admiterea recursului, desființarea încheierii atacate cu consecința punerii inculpatului în stare de libertate.
Susține că în încheierea tribunalului nu sunt indicate în concret decât generic motivele pentru care se impune prelungirea măsurii arestării preventive, nefiind motive temeinice.
Astfel nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 cod pr. penală, astfel nu sunt date concrete că inculpatul ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, întrucât este o persoană cu o atitudine pozitivă, fără un limbaj violent, nu are antecedente penale și nu este cunoscut că ar avea un comportament violent.
Referitor la gravitatea faptei în practica CEDO, în hotărârea din 6 noiembrie 2007 s-a arătat că nu justifică menținerea unei persoane în arest preventiv doar pe baza prezumției dată de gravitatea faptei și din cauza pericolului ipotetic de a se sustrage urmării penale sau de a săvârși o altă infracțiune și se impune ca autoritățile au obligația să justifice arestul preventiv și pe alte rațiuni concrete și de a demonstra în mod convingător că măsura prelungirii arestului preventiv este justificată.
În încheierea nr. 8/2008 pronunțată de Tribunalul Alba nu se face referire la motivele concrete pentru care se impune prelungirea arestului preventiv și nu se încadrează în prevederile legale, motiv pentru care este nelegală și netemeinică și se impune a fi desființată.
Critică această încheiere susținând că nu este motivată, iar pentru menținerea stării de arest trebuie motive convingătoare, nu generice, iar parchetul nu urmărește să se afle adevărul.
Susține că inculpatul a solicitat în probațiune cereri, dar acestea au fost respinse, fără nici o motivare temeinică, deși ar fi de natură să conducă la aflarea adevărului.
Prin ținerea inculpatului în stare de arest acesta este prejudiciat, întrucât organele de anchetă nu se preocupă pentru aflarea adevărului, nu se cunoaște cauza morții victimei, nici locul faptei. În volumul I la fila 330 prietena cea mai bună a victimei enumără mai multe persoane care ar fi vrut să-i facă rău victimei, și deși prietenul victimei a amenințat-o pe victimă cu moartea, acesta nu este pus sub urmărire penală.
În cauză nu s-au găsit probe materiale care să conducă la ideea tranșării victimei de către inculpat, inculpatul neprezentând nici o urmă de tăiere, iar probele dosarului conduc ancheta spre o direcție greșită și apreciază că nu se dorește aflarea adevărului în acest caz.
Pentru toate aceste motive se impune admiterea recursului și punerea inculpatului de îndată în stare de libertate.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, susținând că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu s-au modificat, ele subzistând și în prezent, în cauză existând indicii că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este arestat. Cauza este mai complexă și pentru protecția ordinii publicii și pentru buna desfășurare a procesului penal se impune prelungirea măsurii arestării preventive.
Inculpatul având ultimul cuvânt susține că nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa, în cauză nu există dovezi în acest sens, nu prezintă pericol pentru ordinea publică și toată luna decembrie 2007 o poate justifica, nu a avut intenția să plece din țară, iar scopul lui este de a se prezenta la fiecare înfățișare pentru a ajuta la rezolvarea cazului. Pentru toate aceste motive se impune admiterea recursului și punerea sa în stare de libertate întrucât nu se justifică reținerea sa în stare de arest.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Constată că prin încheierea penală nr.8/22 ianuarie 2008 Tribunalul Albaa dispus în baza disp. art. 155 Cod procedură penală prelungirea arestării preventive a inculpatului pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de27.01.2008 și până la data de 25.02.2008.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut,în esență, de către instanța de fond că inculpatul a fost arestat pentru o perioadă de 30 de zile în baza mandatului de arestare preventivă nr. 5/2007 emis în baza Încheierii penale nr. 69/2007 a Curții de APEL ALBA IULIA sub acuza comiterii infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 rap. la art. 176 lit. a) Cod penal, apreciindu-se că sunt întrunite cerințele art. 143 și 148 lit. f) Cod proc. penală; că actele dosarului relevă că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza arestării inițiale nu au fost desființate, ci subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului; indiciile și probele avute în vedere în momentul arestării nu au fost înlăturate prin actele de urmărire penală efectuate ulterior,astfel că propunerea de prelungire a arestării preventive formulată de parchet este întemeiată,conf. art. 155 Cod proced. Penală.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs în termen inculpatul -.
În susținerea orală a cererii de recurs inculpatul personal și prin apărătorii aleși a criticat încheierea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie,susținând că în cauză nu există probe și indicii concret din care să rezulte că recurentul inculpat a comis fapta pentru care a fost arestat; că nu sunt îndeplinite cerințele legale referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică; că judecătorul de fond nu și-a motivat soluția și nu a analizat susținerile parchetului,după cum nu a analizat susținerile inculpatului referitoare la modul de desfășurare a urmăririi penale;că inculpatul este împiedicat de către organele de anchetă în a-și dovedi nevinovăția prin respingere probelor solicitate; că organele de anchetă nu sunt preocupate de aflarea adevărului; că practica O este în sensul de a nu fi arestată o persoană doar pe baza prezumției a fi de comis o faptă gravă și a pericolului ipotetic de a se sustrage urmăririi penale sau de a fi săvârșii o alta faptă - hotărârea Patsouria din 6 noiembrie 2007.
Se solicită astfel respingerea propunerii parchetului de prelungire arestului preventiv, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsii țara sau localitatea.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate în raport de criticile invocate de inculpatul recurent,precum și din oficiu în conf. art. 385/6 Cod procedură penală, cu referire la art. 155, 143 și 148 din același cod,Curtea de apel constată că recursul declarat de inculpat nu este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt întrunite nu doar condițiile prev. de art.143 Cod procedură penală dar și dacă există vreuna dintre cauzele expres și limitativ expuse de legiuitorul român în disp. art.148 alin.1 din Codul d e procedură penală.
Arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate (art.155 Cod procedură penală)
În cauza de față, respectiv în cauza ce formează obiectul dosarului nr.365/P/2007 al Parchetului de lângă Tribunalul Alba inculpatul - este cercetat sub acuza comiterii faptei de omor deosebit de grav prev. și ped. de art. 174 rap. la art. 176 lit. a) cod penal.
Aspectele reținute de către instanța de fond în încheierea de ședință pronunțată, cum că în actualul stadiu procesual inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică și că subzistă în continuare temeiurile care au determinat arestarea inițială și care impun în continuare privarea de libertate, sunt însușite de către Curtea de apel, deoarece ele au fundamentare faptică în probatoriul cauzei și corespund dispozițiilor legale în materia prelungirii stării de arest preventiv a inculpatului minor.
Probatoriul administrat în cauză demonstrează că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față inculpat continuă să subziste și aceasta justifică prelungirea.
Împrejurarea dovedită cauzei că martora -, prietena victimei în declarațiile date organelor de anchetă nu-l enumără și pe inculpat ca fiind în cercul de prieteni ai victimei nu este de natură a înlătura temeiurile care au stat la baza arestării câtă vreme inculpatul,chiar și în declarația dată instanței de recurs, a arătat că a cunoscut-o pe victimă și a fost în relații de prietenie cu aceasta.
Tot astfel, din declarația sus-numitei martore rezultă că victima în chiar ziua dispariției a fost amenințată cu moartea de către numitul, însă această împrejurare nu schimbă starea de fapt reținută anterior când s-a luat măsura arestării preventive raportat la ansamblul actelor de urmărire penală administrate până în această fază a procedurii.
Rezultă, deci, că situația de fapt pentru care este cercetat inculpatul nu s-a schimbat fiind nevoie de administrarea unui material probator complex din care să rezulte în mod clar și indubitabil vinovăția și implicarea inculpatului în comiterea faptei pentru care este cercetat.
Prin urmare, susținerea inculpatului că în speță n-ar exista temeiurile arestării preventive și respectiv, prelungirii acesteia, deoarece indiciile și probele vizând comiterea de fapte penale nu rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză, nu poate fi primită.
Curtea are a aminti că în actualul stadiu procesual judecătorul este chemat doar să stabilească dacă există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penal, dacă este incident vreunul dintre cazurile de arestare (art. 148 Cod proc. penală ) și dacă se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive ( art. 155 Cod proc. penală ).
Așa fiind, în raport de obiectul cauzei - propunere de prelungire a măsurii arestării preventive, judecătorul nu are competența de a verifica modul cum organele de anchetă înțeleg a desfășura urmărirea penală,care este atributul exclusiv al acestora, astfel că criticile invocate de recurentul inculpat sub acest aspect nu pot fi însușite de instanța de recurs.
Nici susținerea că, în speță, lăsarea inculpatului în libertate nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică nu poate fi primită, cazul prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală continuă să subziste.
Pericolul concret pentru ordinea publică poate fi dedus în lipsa unor criterii legale exprese, fie dintr-un pericol social concret deosebit de ridicat al faptei, fie din circumstanțele personale ale inculpatului.
Astfel, raportat la natura infracțiunii imputate inculpatului, respectiv infracțiunea cea mai gravă care aduce atingere vieții persoanei, modalitatea și împrejurările concrete în care se presupune că s-a comis fapta -suprimarea vieții unui minore de 17 ani,secționarea corpului victimei și abandonarea unor fragmente umane pe malul unui râu și în râu, duc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Este adevărat că într-o practică constantă a statuat că nu se justifică privarea de libertate a unei persoane doar pe baza prezumției dată de gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul și pe bata unui pericol ipotetic de a se sustrage urmăririi penale sau de a săvârși o altă infracțiune. Însă, tot la fel de adevărat este că aceeași curte a decis în mod constant că dacă indicii concrete impun luarea în considerare a unui interes public ce are a fi protejat precumpănitor, în pofida prezumției de nevinovăție, față de regula respectării libertății individuale fixată de Convenție,menținerea în detenție a unui acuzat este legitimă (,26 ianuarie 1993, c/, 13 iulie 1996, der Tang c/, 6 noiembrie 2003, Pantano c/ Italie), așa cum este cazul în speță.
Contrar susținerilor recurentului inculpat, la dosarul de urmărire penală există probe care dovedesc că inculpatul în mediu intim avea un comportament agresiv și chiar a manifestat în public acte de agresiune fizică față de victimă ( martorii, ).
Curtea de apel observă că inițial inculpatul a fost arestat la data de 27 decembrie 2007 când fost pus în executare mandatul de arestare preventivă nr. 5/2007 emis de Curtea de APEL ALBA IULIA în baza prin încheierea penală nr.69 din 27 decembrie 2007 Curtea de APEL ALBA IULIA - secția penală pe o durată de 30 zile, reținându-se în drept dispozițiile art.149/1 Cod procedură penală și cazul de arestare prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală.
De la data luării măsurii preventive în dosarul de urmărire penală s-au efectuat acte procedurale în vederea definitivării urmăririi penale.
În adevăr, prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului este justificată atât din rațiuni ce țin de natura faptei de care este acuzat inculpatul (omor deosebit de grav) cât și de considerente de economie și utilitate procedurală, necesitatea administrării unor probe esențiale cauzei: raportul de constatare medico - legală privitor la rămășițele victimei,raportul de expertiză medico - legală psihiatrică privitor la inculpat, rapoartele de constatare tehnico - științifică fizico-chimice privitoare la urmele de sol și la foliile de plastic,raportul de constatare tehnico - științifică biocriminalistică privitor la urmele de sânge de pe unele obiecte ridicate cu ocazia percheziției de la domiciliul inculpatului.
În ce privește criticile recurentului inculpat referitoare la nulitatea hotărârii atacate, Curtea observă că instanța de fond a motivat hotărârea judecătorească pronunțată prezentând suficiente argumente pentru a permite instanței de control judiciar verificarea lor, astfel că aceste critici nu sunt întemeiate.
Nici susținerea recurentului inculpat că măsura arestării preventive se impune a fi revocată din rațiuni de pregătire a apărării, nu poate fi însușită de curte,în contextul în care inculpatul are asigurată apărarea prin avocați aleși iar actualele reglementări procedurale garantează dreptul la apărare al oricărei persoane aflate în detenție provizorie.
Analizând măsura arestării preventive a inculpatului și din perspectiva dispozițiilor art. 5 paragraf 1 lit. c din CEDO, Curtea de Apel constată că sunt îndeplinite exigențele acestui text de lege arestarea inculpatului - până la acest moment procedural fiind legitimă.
Reținând și atitudinea diligentă a organelor de urmărire penală care au continuat administrarea probatoriului în cauză, în baza art. 159 cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii penale nr.8/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Conform art. 192 al.3 cod procedură penală va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva Încheierii penale nr. 8 / 22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosar nr-.
Obligă inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.01.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
/ 2 ex./25 Ianuarie 2008
Jud. fond ta
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
Secția pentru cauze cu minori și de familie
Dosar nr-
MINUTA ÎNCHEIERII PENALE NR.2/2008
În numele legii
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva Încheierii penale nr. 8 / 22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosar nr-.
Obligă inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.01.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
ss. - - ss. - - ss. - - -
Pentru conformitate,
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica
