Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 2/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE NR. 2/
Ședința publică din data de 08 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentin Iancu
JUDECĂTOR 2: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 3: Maria Uzună
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin Procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de:
- inculpat - deținut în Arestul C;
- inculpat - deținut în Arestul C;
- inculpat - deținut în Arestul C, împotriva încheierii nr.2 din data de 06 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect prelungirea măsurii arestării preventive, pe o perioadă de 30 de zile.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- recurenții inculpați, - în stare de arest și asistați de avocat ales - în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosarul instanței de fond.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
Recurenții inculpați,, prin apărător ales, precizează că își mențin recursurile declarate în cauză.
Avocat, apărător ales al recurenților inculpați, având cuvântul, precizează că există o cerere care se referă la exercitarea efectivă a dreptului la apărare în sensul că solicită acordarea unui timp scurt, de câteva minute, pentru a putea studia încheierea pronunțată de instanța de fond.
Curtea, deliberând, admite cererea formulată de apărătorul ales al recurenților inculpați și dispune suspendarea ședinței de judecată pentru 10 minute.
După termenul alocat apărătorului ales al recurenților inculpați pentru studierea soluției instanței de fond, a fost reluată ședința de judecată.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de disp.art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător ales al recurenților inculpați, având cuvântul, critică încheierea recurată prin care a fost admisă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive apreciind că aceasta este nelegală și netemeinică.
Cu ocazia soluționării cererii la Tribunalul Constanța, precizează că a invocat două chestiuni care pot fi interpretate ca fiind prealabile, respectiv:
Pe de o parte, a învederat instanței de fond faptul că nu au fost respectat termenul de 5 zile prevăzut de art.159 alin.1 Cod procedură penală, iar pe de altă parte, a solicitat instanței să constate neregularitatea actului de sesizare reprezentat în speță, de propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive.
Apreciază că în mod greșit instanța de fond a respins ca nefiind întemeiate cele 2 chestiuni cu caracter de excepții.
Instanța de fond a apreciat că acest termen de 5 zile, reprezintă un termen procedural, cu caracter orientativ, iar nerespectarea lui nu ar atrage nicio sancțiune.
Consideră că hotărârea pronunțată de instanța de fond este greșită întrucât din punctul său de vedere acest termen este legal și peremtoriu, astfel că neîndeplinirea actului de sesizare cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive atrage decăderea procurorului din exercițiul dreptului procesual iar sancțiunea o reprezintă - nulitatea absolută a acestei hotărâri.
Argumentele pentru justificarea unei asemenea idei sunt următoarele:
Acest termen care garantează libertatea persoanei, nu poate fi decât peremptoriu, aspect rezultat din interpretarea instanței supreme - Decizia nr.25/2008, recurs în interesul legii, care impune o interpretare obligatorie a disp.art.150 al.8 teza a-II-a Cod procedură penală.
Precizează că nu a invocat această decizie în speță, ca fiind aplicabilă cum a fost înțeles în mod greșit de instanța de fond.
Încălcarea acestor dispoziții imperative, atrage nulitatea absolută.
La momentul solicitării arestării preventive, inițial, procurorul a reținut în sarcina celor trei inculpați pe lângă infracțiunea de tentativă la omor calificat și infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.323 al.1 Cod penal, chestiune care a reprezentat pentru apărare un motiv de a invoca încălcarea dispozițiilor privind competența materială.
Dacă se reține faptul că inculpații s-au asociat în vederea săvârșirii de infracțiuni, apreciază că această infracțiune nu poate fi incriminată decât de disp.art.7 ori 8 din Legea nr.39/2003.
A învederat instanței de fond împrejurarea că dacă se reține asocierea, infracțiunea o reprezintă cea din legea specială iar procurorul nu este competent.
Instanța de fond a sesizat această chestiune și a pronunțat o soluție "de compromis" prin care admite în parte propunerea numai pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat și se pronunță în mod clar în sensul că nu pot fi reținute în sarcina inculpaților disp.art.323 Cod penal.
Procurorul, la momentul solicitării prelungirii măsurii arestării preventive, are în vedere două infracțiuni - de tentativă la omor calificat dar și cea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, ignorând practic dispozițiile mandatului de arestare preventivă precum și ale încheierii recurate.
A solicitat instanței de fond să constate că actul de sesizare prezintă o neregularitate care trebuie sancționată cu nulitate absolută potrivit art.197 alin.2 și art.3 Cod procedură penală.
Consideră că aceste argumente ar trebuit să fie suficiente pentru a convinge instanța de fond să respingă propunerea de arestare preventivă fără a mai fi necesară analiza pe fond a temeiurilor legale avute în vedere la luarea și prelungirea acestei măsuri.
În condițiile în care instanța de recurs va aprecia că aceste chestiuni nu sunt de natură a schimba soluția instanței de fond și va analiza, solicită a se constata că temeiurile care au fost avute în vedere la arestarea preventivă - art.143 Cod procedură penală în referire la art.146 Cod procedură penală, art.148 al.1 Cod procedură penală și art.148 lit."f" Cod procedură penală, nu mai subzistă.
Instanța de fond a motivat succint că nu au fost administrate probe care să schimbe situația de fapt în așa manieră încât să constate la acest moment că nu mai există indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților.
Apreciază că acest punct de vedere este greșit întrucât cu ocazia arestării sunt suficiente acte de urmărire penală care să justifice concluzia simplă că există o bănuială legitimă și indicii temeinice, dar pe măsură ce trece timpul și se solicită prelungirea măsurii arestării preventive, exigența privind existența acestui indiciu trebuie să crească.
După ce se dispune arestarea inculpaților și trec 30 de zile, pentru a înfrânge acest drept fundamental al omului - libertatea persoanei, este nevoie mai mult decât aceste indicii temeinice, urmând a se trece în faza existenței unor probe care să demonstreze că în sarcina inculpaților pot fi reținute infracțiunile pentru care aceștia au fost arestați.
Judecătorul investit cu cererea de prelungire a măsurii arestării preventive, nu se pronunță pe fond și nu dă o soluție de "vinovat" sau "nevinovat", dar trebuie să " pipăie" fondul cauzei și trebuie să verifice dosarul de urmărire penală și să constate dacă există un minim de probatoriu care să justifice această concluzie potrivit căreia inculpații au săvârșit infracțiunea respectivă.
trebuie să crească pe măsură ce trece timpul în care inculpații au stat în arest preventiv, nefiind suficient a se constata că nu s-a schimbat nimic de la momentul arestării.
Apreciază că acesta este un argument în favoarea respingerii cererii de prelungire a măsurii arestării preventive.
Cu privire la martorul sub acoperire și la declarația acestuia care se referă la inculpatul, solicită instanței a verifica dacă acest martor protejat este una și aceiași persoană cu "martorul" întrucât în tot materialul de urmărire penală care arată "impresionant", există o singură declarație directă ce face referire la situația celor trei inculpați și care declară că i-a însoțit pe cei trei, că a purtat o armă fără drept asupra sa, de mai multe ori, că a fost prezent în zona comiterii faptei, că singur a aruncat arma folosită la comiterea faptei, de pe un pod mare, într-o apă mare.
Solicită instanței observa că prin atașarea acestei declarații a martorului cu identitate protejată, se lasă impresia că deja există doi martori care declară împotriva inculpaților, dar în realitatea, este posibil a fi vorba de una și aceeași persoană care declară împotriva inculpaților, interesat.
Din punctul său de vedere, cu ocazia acestei audieri, organele de urmărire penală, în mod flagrant, au încălcat disp.art.68 alin.1 Cod procedură penală, care interzice folosirea de promisiuni și îndemnuri, în scopul obținerii de probe.
Precizează că nu a fost prezent la audierea acestei persoane, dar nu poate să nu constate că deși are reținută în sarcină, prin propriile declarații, aceeași activitate ca inculpații, are calitatea de martor iar ceilalți trei inculpați au calitatea de inculpați arestați preventiv.
Nu cunoaște faptul dacă s-au folosit promisiuni sau îndemnuri, dar nu poate să nu constate această împrejurare.
Curtea, întreabă pe apărătorul ales al recurenților inculpați, care este din punctul său de vedere, interesul.
Avocat, apărător ales al recurenților inculpați, având din nou cuvântul, precizează că interesul constă în a-și diminua propria contribuție eventuală la comiterea faptei și aod elega în sarcina celorlalți inculpați și pentru a-și păstra calitatea de martor, deși singur susține că a săvârșit aceleași fapte ca și cei trei inculpați.
De altfel, acest tratament subiectiv și inechitabil, fără nici un fel de justificare, se păstrează și în ceea ce privește situația juridică a eventualului "autor moral" al infracțiunii, care este partener de afaceri al părții vătămate.
De asemenea, se mai susține față de acest partener de afaceri că a "comandat" săvârșirea acestei infracțiuni, dar nu l-a văzut reținut.
"" materialului de urmărire penală, ar fi justificat în mod clar cercetarea în stare de libertate și a celor trei inculpați, pentru că instanța de fond, atunci când a dispus arestarea preventivă vorbește despre situația unui coinculpat, care a fost prezentat la arestare împreună cu ceilalți trei, care se numește -.
La momentul respingerii propunerii arestării preventive și a dispus față de acesta obligarea de a nu părăsi localitatea, soluție îmbrățișată de parchet și neatacată, critică materialul de urmărire penală și, reține că declarația martorului nu se coroborează cu alte mijloace de probă pentru a dovedi că inculpatul a participat la comiterea faptei.
Când instanța de fond a făcut această interpretare în situația inculpatului, a procedat corect dar nu a mers mai departe să procedeze la fel și în situația celor trei inculpați, motiv pentru care solicită instanței de recurs, aplicarea unui tratament echitabil pentru toți inculpații.
Precizează că se arată de instanța de fond faptul că temeiurile care justifică luarea măsurii arestării preventive, se bazează pe procese verbale întocmite de investigator sub acoperire și pe listing-uri de convorbiri telefonice.
Atunci când procurorul încearcă să argumenteze existența indiciilor temeinice privind săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, se creează impresia că lucrurile sunt dovedite clar, că rezultă în mod indubitabil din actele dosarului.
Solicită a se lua act că atribuirea unor numere telefonice, cartelă nepersonalizată, se face exclusiv pe baza unui singur proces verbal, în care investigatorul sub acoperire spune: "prin mijloace specifice, am stabilit că numărul de telefon X, este folosit de inculpatul Y".
Precizează că de aici se "construiește" totul, plecând de la această ipoteză pe care procurorul o invocă și o arată ca fiind dovedită.
Apreciază că nu se justifică menținerea măsurii arestării preventive în baza art.1403alin.7 Cod procedură penală, iar pe cale de consecință, solicită revocarea acesteia cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpaților.
Procurorul, având cuvântul, precizează că au fost invocate două chestiuni pe care apărarea le-a apreciat ca fiind prealabile și anume că: procurorul nu a sesizat instanța cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive și neregularitatea actului de sesizare, respectiv a referatului întocmit cu propunerea de prelungire a arestării preventive, invocând în acest sens și Decizia pnr.25/02.06.2008, pronunțată de Înalta Curte de casație și Justiție.
Apreciază că sub acest aspect nu este vorba de o nulitate absolută pentru că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție stabilește caracterul imperativ al sintagmei "înainte de expirarea duratei arestării preventive, dispusă anterior încheierii atacate", iar nu caracterul imperativ al vreunui termen prevăzut pentru soluționarea unei cauze care are ca obiect o măsură preventivă.
Ca tare, cu privire la cele două chestiuni invocate, apreciază că în mod corect Tribunalul Constanța le-a respins ca neîntemeiate.
Având în vedere obiectul cauzei - prelungirea măsurii arestării preventive, precizează că urmărirea penală nu a fost finalizată, nu au fost administrate mijloace de probă.
Mijloacele de probă pe care procurorul de caz le propune, vin în sprijinul aflării adevărului în cauză, sub toate aspectele, motiv pentru care acesta a apreciat necesară efectuarea unui raport de constatare tehnico-științifică biocriminalistică pentru a se stabili dacă armele și munițiile ridicate cu ocazia efectuării percheziției domiciliare de la locuința inculpatului, au fost aruncate pe geamul de la B apartamentului de către acesta. Această împrejurare a fost observată și de către un martor care trecea prin zona respectivă.
Inculpatul a refuzat să fie audiat la procuror cât și în fața instanței, a refuzat să se supună probelor biologice pentru a i se stabili profilul genetic.
De asemenea, s-a propus de procurorul de caz, efectuarea unei constatări tehnico-științifice balistică pentru a se stabili tipul, marca, modelul, calibrul și seria armelor, dispozitivului de amortizare și a muniției ridicate la efectuarea percheziției, precum și stabilirea corectei încadrări juridice a faptei.
Față de aceste considerente, apreciază că aceste probe pe care procurorul de caz le-a propus, sunt în sprijinul aflării adevărului sub toate aspectele, a faptelor reținute în sarcina acestora.
Precizează că apărătorul ales al recurenților inculpați a mai făcut referire la art.323 Cod penal - asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni.
Apreciază că în cauză sunt indicii temeinice și probe certe că inculpații au săvârșit fapte pentru care sunt cercetați, indicii care se regăsesc în probele care au fost administrate până la acest moment procesual.
Precizează că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, avându-se în vedere gravitatea faptelor săvârșite dată de modalitatea de săvârșire, obiectul folosit de inculpatul și urmarea produsă.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursurilor ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea de ședință nr. 2/06 ianuarie 2009 Tribunalului Constanța - Secția penală s-au dispus următoarele:
A fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța.
În baza art. 159. Pr. Pen. raportat la art. 155,156. Pr. Pen. s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților:
-, fiul lui G și, născut la data de 03.09.1980 în mun. G, jud. G,
-, fiul lui și, născut la data de 17.04.1984 în mun. G, jud. G,
-, fiul lui și -, născut la data de 21.02.1981 în mun. G, jud. G,
dispusă prin încheierea nr. 163/11.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, pe o perioadă de 30 zile, de la data de 09.01.2009 la data de 07.02.2009 inclusiv.
Măsura dispusă s-a comunicat administrației locului de deținere.
În baza art. 192 alin. 3. Pr. Pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia."
Împotriva încheierii de ședință de judecată nr. 2 din 6 ianuarie 2009 Tribunalului Constanța au declarat recurs inculpații, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Din motivul de recurs se solicită casarea înheierii recurate și rejudecând să se respingă propunerea de prelungire a arestării preventive cu consecința efectuării cercetărilor penale cu inculpații în stare de libertate, pentru următoarele:
- nelegalitatea actului de sesizare a instanței pe motivul că în cauză nu s-au respectat prevederile din art. 159 alin. 1 Cod procedură penală. întrucât nu s-a respectat termenul de 5 zile și că instanța a fost sesizată cu săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni (pentru aceasta procurorul nefiind compatibil potrivit art. 7 din Legea nr. 39/2003);
- că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpaților, respectiv art. 143 în referire la art. 146 Cod procedură penală, art. 148 alin. 1 Cod procedură penală și art. 148 lit. F Cod procedură penală nu mai subzistă.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, prin prisma criticilor aduse, din probele dosarului se constată următoarele:
Potrivit art. 155 Cod procedură penală s-a solicitat prelungirea arestării preventive a celor trei inculpați pe timp de câte 30 de zile, respectiv: pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 - 175 lit. I Cod penal și aret. 323 lit. C Cod penal; pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 Cod penal în referire la art. 20 Cod penal raportat la art. 174 - 175 lit. I Cod penal și art. 323 Cod penal; și pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 Cod penal în referire la art. 20 Cod penal raportat la art. 174 - 175 lit. I Cod penal și art. 323 Cod penal pe motivul că în cauză sunt necesare efectuarea și a altor probe, instanța de fond în mod legal și temeinic a interpretat dispozițiile art. 317 Cod procedură penală în sensul că s-a mărginit la faptă și la persoana arătată în actul de sesizare și nu la încadrarea juridică, dispunând admiterea de prelungire a arestării preventive a inculpaților.
Cu privire la nerespectarea prevederilor din art. 159 Cod procedură penală instanța de control judiciar apreciază că acesta nu este un termen imperativ de decădere, iar condițiile din art. 185 alin. 1 Cod procedură penală acesta fiind un termen administrativ și care obligă organul judiciar să judece fondul, inclusiv calea de atac, până la data expirării arestării preventive.
În ce privește cel de al doilea motiv de recurs, potrivit art. 155 cod procedură penală, instanța poate dispune prelungirea măsurii arestării preventive motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițial impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În cauză temeiurile care au stat la baza arestării preventive au fost art. 143 cod procedură penală și art. 148 alineatul 1 lit. F Cod procedură penală, care și în prezent subzistă în baza probelor administrate până în prezent de organul de urmărire penală și dezvoltate de instanța de fond cu ocazia judecării cererii de prelungire a arestării preventive.
În consecință încheierea recurată fiind legală și temeinică, în baza art. 38515pct. 1 lit. B Cod procedură penală se vor respinge ca nefondate toate recursurile.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală cei trei recurenți vor fi obligați la câte 150 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală,
Respinge ca nefondate recursurile penale declarate de:
- inculpat - deținut în Arestul C;
- inculpat - deținut în Arestul C;
- inculpat - deținut în Arestul C, împotriva încheierii nr.2 din data de 06 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-
Conform art.192 alin.2 cod procedură penală, obligă recurenții la plata sumei de 150 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.309 alin.ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.01.09.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Jud. fond.:
Red.dec.jud.: -
Tehnored.gref.
2 ex./12.01.2009
Președinte:Valentin IancuJudecători:Valentin Iancu, Adriana Ispas, Maria Uzună
