Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 2/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- ÎNCHEIEREA NR. 2/
Ședința publică din 08 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
Președinte:dr. - - --vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 1: Mirela Sorina Popescu
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin
procuror.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 14 iunie 1968, în prezent aflat în Arestul A, împotriva încheierii nr.2/CC din 06 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul - inculpat, în stare de arest și asistat de avocat desemnată din oficiu pentru acesta, conform delegației avocațiale nr.117/2010, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza dispozițiilor art.172 alin.7 din Codul d e procedură penală, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, ia legătura cu acesta.
Întrebat fiind de instanță, recurentul-inculpat precizează că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu și dorește să dea declarație.
Curtea, procedează la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosar.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului, acordând părților prezente cuvântul asupra acestuia.
Avocat, desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului declarat de acesta, casarea încheierii recurate cu consecința punerii în libertate a inculpatului, deoarece în cauză nu mai subzistă motivele avute în vedere la luarea acestei măsuri, mai ales că din probele administrate până în prezent, nu rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, al doar încercând să aplaneze un conflict. Inculpatul are 5 copii în întreținere, soția sa este infirmă, iar el este singurul întreținător de familie.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, hotărârea tribunalului este legală și temeinică. S-au atașat la dosarul fondului concluziile medico-legale și în plus urmărirea penală nu este completă, nefiind finalizate concluziile raportului medico-legal de autopsiei și al expertizei ADN, dispusă în cauză. Arată că subzistă temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii arestului preventiv față de inculpat. De asemenea, arată că subzistă și pericolul public pe care inculpatul îl prezintă.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, deoarece nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor, cel care a săvârșit această faptă fiind numitul, el doar a încercat să-i despartă pe cei doi.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea nr.2/CC din 6 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș și, în temeiul dispozițiilor art.155 și urm. Cod pr.penală, s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului, cu încă 30 de zile, începând cu data de 12 ianuarie 2010 până la data de 10 februarie 2010, inclusiv. Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, iar onorariul pentru avocatul din oficiu - în sumă de 100 lei, conform împuternicirii avocațiale nr.81 din 6 ianuarie 2010, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a invocat menținerea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.148 lit.f Cod pr.penală), necesitatea finalizării concluziilor raportului medico-legal de autopsie și a expertizei ADN, prelungirea măsurii arestării preventive fiind în acord cu dispozițiile art.136 Cod pr.penală, referitoare la scopul acestora.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs, care a solicitat punerea sa în libertate.
Aceasta, deoarece, nu mai subzistă motivele ce au justificat arestarea sa, nu sunt probe care să-i demonstreze vinovăția.
Au mai fost invocate aspecte referitoare la viața sa de familie, faptul că are în întreținere cinci copii minori și că soția sa este bolnavă.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.385/9 alin.ultim Cod pr.penală, curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, pornind de la dispozițiile art.155 și urm. Cod pr.penală și art.148 lit.f Cod pr.penală, curtea apreciază ca fiind justificată prelungirea măsurii arestării preventive în raport de menținerea temeiurilor în baza cărora a fost dispusă și de necesitatea efectuării actelor de urmărire penală indicate în propunere de către parchet.
In altă ordine de idei, există indicii privind săvârșirea infracțiunii de omor calificat de către inculpat, oferite prin declarațiile acestuia, precum și ale martorilor e,.
Nu trebuie ignorat nici Raportul de constatare medico-legală nr.4512/7 din 16 septembrie 2009, care conturează presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta imputată.
Așadar, critica referitoare la inexistența probelor de vinovăție este neîntemeiată pentru că în stadiul actual al urmăririi penale nu se poate vorbi de existența unor probe indubitabile de vinovăție, fiind suficiente indiciile temeinice în acest sens.
In legătură cu pericolul social ce ar putea fi generat de o eventuală lăsare în libertate a inculpatului, curtea notează că infracțiunea de care inculpatul este acuzat este gravă, existând, așa cum s-a arătat, indicii temeinice de săvârșire a ei.
Acuzația creează un sentiment de revoltă din partea opiniei publice dar și de insecuritate, care solicită o ripostă fermă din partea autorităților.
Și antecedentele penale ale inculpatului condamnat anterior pentru o infracțiune săvârșită cu violență reliefează periculozitatea inculpatului care, odată pus în libertate, ar putea periclita sănătatea, integritatea fizică sau chiar viața semenilor săi.
In fine, este important de reținut că inculpatul este om al străzii și locuiește prin canale, nefiind preocupat de membrii familiei sale, de sănătatea soției ori de întreținerea celor cinci copii minori, așa cum a susținut.
Așadar, în baza argumentației ce precede, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
In baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, care vor include și onorariul avocatului din oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 14 iunie 1968 în comuna, județul A, domiciliat în comuna, sat, bloc nefamiliști,.A,.302, județul A, -, reținut în Arestul - A, împotriva încheierii nr.2/CC din 06 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul-inculpat să plătească 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariul datorat avocatului din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 3: Raluca
dr.- ---
Grefier,
Red.- -
Tehnored./ex.2
Jud.fond Gh.
29 ianuarie 2010
OPINIE SEPARATĂ
Soluția ce se impunea în cauză era admiterea recursului inculpatului, casarea încheierii nr.2/CC din 06 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Argeș și, pe fond, respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului, fiul lui și, -, deoarece de la momentul la care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului unele acte de cercetare efectuate au condus la un dubiu privind autorul faptei și nu s-au efectuat acte de urmărire penală ce erau relevante pentru a se stabili cu certitudine dacă acest inculpat este sau nu autorul infracțiunii de omor săvârșită asupra victimei.
Încă de la momentul formulării propunerii de arestare preventivă a acestui inculpat au existat date care-l indicau drept autor al faptei pe martorul e, pentru care urmele contactului cu victima erau mult mai evidente decât cele găsite pe hainele inculpatului, iar martorul prezenta la rândul său leziuni mai grave ce au fost produse în cadrul conflictului violent cu victima. In plus, martorul a arătat că e era plin de sânge pe față și pe mâini, dar și pe mânecile hainelor în momentul în care s-a întâlnit cu el la izvor, unde acesta se spăla.
Martora era în relații de concubinaj cu e, iar un pulovăr indicat chiar de ea ca fiind purtat în seara săvârșirii faptei, de culoare mov-, și alb, a fost, de asemenea, găsit la cercetarea la fața locului, având mai multe de sânge. Cum eaf ost cel atacat de victimă, aspect confirmat inclusiv de către acesta, martora era motivată să intervină în conflict în apărarea concubinului ei și chiar să-l ajute pe acesta să târască victima sub de beton unde a fost găsită, pentru a ascunde urmele faptei acestuia, cu atât mai mult cu cât martora, la rândul ei, nu este străină de infracțiunile îndreptate împotriva vieții persoanelor.
De asemenea, mobilul așa-zisului martor e, de suprimare a vieții victimei este mai conturat decât cel al inculpatului, victima bătându-se inițial cu e, deoarece acesta din urmă era nervos că el fusese nevoit să dea bani pentru băutură, în condițiile în care victima cheltuise banii afectați în acest scop și și-a amintit că, anterior, aceasta fugise cu niște cutii de conserve pe care în mod obișnuit ar fi trebuit să le mănânce împreună.
În plus, raportul de constatare privind detectarea comportamentului simulat pentru inculpatul, nu a stabilit modificări care să constituie indicii certe în sensul că răspunsurile negative pe care acesta le-a dat la întrebările relevante, vizând participarea sa la uciderea sau doar la lovirea victimei, sunt nesincere și prezintă caracteristicile certe ale comportamentului simulat.
Cei doi presupuși martori, e și, dar posibili participanți la săvârșirea faptei, nu au fost supuși aceluiași tip de testare pentru a se detecta dacă sunt sinceri sau nu în declarațiile lor ce participarea la lovirea, respectiv, târârea victimei, deși existau suficiente indicii incriminatoare în ceea ce-i privește.
privind faptul că inculpatul ar fi autorul acestui omor, s-a amplificat și mai mult o dată cu săvârșirea unui alt omor de către așa zisul martor, la data de 18 noiembrie 2009, în împrejurări similare celor reținute în sarcina inculpatului.
Astfel, inculpatul, arestat în cauza ce formează obiectul dosarului nr.718/P/2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, este acuzat că, în ziua de 18 noiembrie 2009, tot în urma unui conflict spontan, pe fondul consumului de alcool, a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în zona feței și toracelui victimei e de 55 de ani, persoană care este cunoscută ca fiind "om al străzii", provocând decesul victimei.
Inculpatul (din cauza menționată) a avut aceeași atitudine ulterioară săvârșirii faptei, respectiv a abandonat victima și a negat săvârșirea faptei, chiar împotriva declarațiilor celorlalte persoane care îl acuzau și a urmelor de sânge care s-au descoperit pe hainele sale. El susține că în ziua anterioară i-a curs lui personal sânge din, iar despre leziunile pe care le avea a susținut că și le-a produs tăind lemne sau căutând în tomberoane. Acesta oferă, deci, explicații asemănătoare celor din dosarul în care este cercetat inculpatul, atât în ce privește sângele de pe hainele sale, cât și asupra leziunilor care, în ambele cazuri, erau consecința conflictului cu victimele.
In acel dosar, există declarația mai multor martori care îl cunosc pe ca fiind o persoană deosebit de agresivă, care sare la bătaie asupra altor oameni ai străzii. Și acesta are aceleași condamnări pentru infracțiuni de violență ca cele reținute în sarcina inculpatului.
Relevant este și faptul că însuși procurorul de caz, care a solicitat prima prelungire a arestării preventive a inculpatului doar pentru întocmirea raportului de necropsie, la prezenta prelungire a menționat că urmează a se efectua în cauză și o expertiză ADN, probatoriu care se impunea încă de la momentul la care s-a făcut propunerea inițială de arestare a inculpatului și care a fost menționat, alături de alte tipuri de acte de cercetare, în hotărârile anterioare ale curții de apel ca fiind necesare pentru dovedirea săvârșirii faptei.
Față de toate aceste considerente, apreciez că există în continuare un dubiu major asupra autorului omorului cercetat în prezenta cauză, care trebuie să-i profite inculpatului.
Date fiind și deficiențele de instrumentare a urmăririi penale, care nu a investigat la timp și complet fapta, ignorând posibilitatea participației așa-zisului martor la săvârșirea faptei, ajungându-se astfel la a patra cerere de prelungire a arestării preventive fără ca ancheta să progreseze în vreun fel, apreciez că măsura arestării preventive nu poate fi prelungită, impunându-se respingerea propunerii parchetului, ca urmare a admiterii recursului în baza dispozițiilor art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală și a rejudecării propunerii de prelungire a arestării preventive.
In acest caz, cheltuielile judiciare ar fi rămas în sarcina statului, conform art.192 alin.3 Cod pr.penală.
JUDECĂTOR,
- -
Red.-
Tehnored./ex.2
29 ianuarie 2010
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Corina Voicu, Raluca
