Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 20/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 20/ DOSAR NR-
Ședința publică din 28 martie 2008
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Simona Franguloiu
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Radu G -
JUDECĂTOR 3: Alexandru Vasiliu
Grefier - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, - și împotriva încheierii de ședință din 26 martie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții inculpați, - - și, în stare de arest ( deținuți în Arestul B ) asistați de apărător ales, avocat.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat, depune la dosar împuternicire avocațială pentru recurenții inculpați și arată că a luat legătura cu aceștia și nu sunt cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, de asemenea, arată că nu are cereri de formulat în cauză.
Constatând că nu sunt cereri de formulat, cauza fiind în stare de judecată, instanța în temeiul art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursurilor.
Avocat, pentru recurenții inculpați, - și, solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii de ședință din 26 martie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților și s-a respins cererea formulată de inculpați privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, casarea încheierii atacate și pe cale de consecință să se dispună în principal neprelungirea măsurii arestării preventive pentru inculpați, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Consideră că la acest moment procesual nu se mai impune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților având în vedere că urmărirea penală este aproape de finalizare, s-au audiat inculpații, s-a audiat partea vătămată iar de aproximativ 2 luni de zile se așteaptă rezultatul unor expertize, pe parcursul acestei perioade au venit rapoartele de expertiză a aparatului foto folosit, a telefonului mobil de asemenea, de la Serviciul de Medicină Legală. Urmează să sosească de la Institutul de Criminalistică B - expertiza biocriminalistică de tip ADN, aceasta fiind practic ultima probă care se efectuează în cadrul urmării penale. Apreciază că această ultimă probă nu poate fi influențată în niciun fel de starea de arest sau de libertate a inculpaților.
Pe de altă parte solicită a se observa durata arestului preventiv, suntem încă în faza de urmărire penală cel puțin în ceea ce-l privește pe inculpatul minor cu această propunere de prelungire de 10 zile s-ar atinge termenul maxim prevăzut de lege în dispozițiile art. 160 ind. h alin.3 Cod procedură penală s-ar ajunge la un termen de 90 de zile.
Apreciază că termenul scurs până la acest moment este mai mult decât rezonabil având în vedere și circumstanțele reale de săvârșire a faptei de care sunt acuzați cei trei inculpați.
Și pentru inculpații majori solicită să se observe că au puțin peste vârsta de 18 ani iar modul de gândire și circumstanțe în care au văzut cele întâmplate sunt foarte aproape de cele ale unui minor. Dat fiind vârsta fragedă a inculpaților a și condus la săvârșirea faptelor de care sunt acuzați, fapte pe care inculpați le-au recunoscut în maniera în care s-au petrecut.
Referitor la faptele reținute în sarcina inculpaților este de menționat că inculpați nu au urmărit niciun moment să o lipsească pe partea vătămată, nu au folosit amenințări și nici acte de agresiunea supra sa consecința și finalul la care s-a ajuns, respectiv ca partea vătămată să se arunce de la etajul trei al locuinței în care se afla a fost un eveniment nefericit, în momentul în care unul dintre inculpați a intrat în cameră fără a exista un schimb de replici, partea vătămată a deschis geamul și s-a aruncat. Inculpați nu au urmări acest fapt și nici nu au prevăzut că partea vătămată va avea o astfel de reacție. Inculpații o cunoșteau pe partea vătămată, cu câteva luni anterior în vara anului 2007 au mai întreținut relații sexuale cu această parte vătămată, care era cunoscută în localitatea ca o persoană care întreține astfel de raporturi sexuale cu diverse persoane. Inculpații au condus-o pe partea vătămată în imobilul unde locuiesc, au desfășurat acte sexuale cu aceasta, din punctul de vedere al inculpaților aceasta a fost de acord și și-a manifestat acordul în acest sens, ulterior au întrebat-o dacă dorește să părăsească imobilul aceasta nu a data nici un răspuns astfel că inculpați au plecat și au lăsat-o singură pe partea vătămată în acel imobil. La momentul în care s-au dus să-i dea drumul părții vătămate fiind seară, ca să nu fie văzuți de toți vecini s-a petrecut evenimentul relatat.
Consideră că perioada petrecută în arest preventiv este mai mult decât suficient ca ei să înțeleagă că au greșit.
Solicită a se avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților - nu au antecedente penale, inculpatul minor urma cursurile unei instituții de învățământ iar ceilalți inculpați majori lucrau în localitatea la o societatea comercială.
La acest moment apreciază că se poate dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv localitatea și astfel s-ar atinge scopul prev. de art. 136 Cod procedură penală în sensul că inculpați nu au încercat și nu sunt date că au încercat sau că se vor sustrage de la cercetarea judecătorească și nu vor impieta buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor formulate de către inculpați, ca nefondate, menținerea încheierii de ședință din 26 martie 2008 prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților și s-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Încheierea dată este legală și temeinică, având în vedere că urmărirea penală nu a fost finalizată, mai sunt acte de urmărire de efectuat printre care și expertiza biocriminalistică de tip ADN iar pe de altă parte subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Inculpatul -, având ultimul cuvânt, arată că regreta fapta săvârșită și solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Inculpatul - -, având ultimul cuvânt, arată că regreta fapta săvârșită și solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regreta fapta săvârșită și solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
Constată că, prin încheierea din 26 martie 2008, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașova respins cererile inculpaților, și, de înlocuire a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, prelungind arestarea preventivă a acestora, pentru inculpații și - pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la data de 9 aprilie 2008 până la data de 8 mai 2008 inclusiv, iar pentru inculpatul minor pe o perioadă de 10 zile, respectiv de la data de 30 martie 2008 până la data de 9 aprilie 2008. S-a motivat că temeiul care a determinat luarea măsurii arestării preventive impune în continuare privarea de libertate a acestora.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații solicitând înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. S-a motivat că, față de probatoriul necesar în cauză și ținând seama de poziția procesuală adoptată, de recunoaștere a faptelor, durata totală a arestării preventive a depășit termenul rezonabil în care trebuia efectuată urmărirea penală, în special pentru inculpatul minor pentru care, la expirarea duratei prelungirii dispuse, s-ar împlini termenul maxim de 90 de zile, prevăzut în art. 160 alin. (3) Cod procedură penală.
Recursul este fondat.
Inculpații au fost arestați preventiv la data de 11 ianuarie 2008 pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal și viol, prevăzute de art. 189 alin. (1) și (2) Cod penal și, respectiv art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) Cod penal. S-a reținut că, în perioada 8-9 ianuarie 2008, au lipsit-o de libertate pe partea vătămată minora -, în vârstă de 12 ani și 9 luni, pe care au închis-o într-o garsonieră, situată la etajul 3 într-un bloc din comuna, întreținând cu aceasta, prin constrângere, relații sexuale normale și orale. Urmare acestor acțiuni, partea vătămată a sărit pe fereastră suferind leziuni ce au necesitat 45-50 zile de îngrijiri medicale. Temeiul arestării l-a constituit cazul prevăzut în art. 148 alin.(1) lit. f) Cod procedură penală, respectiv pentru infracțiunile săvârșire legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura arestării preventive a fost de mai multe ori prelungită, ultima dată prin încheierea atacată, pe motiv că urmărirea penală nu a fost finalizată, fiind necesară depunerea raportului de expertiză biocriminalistică de tip ADN asupra mijloacelor materiale de probă și apreciindu-se că temeiul care a determinat luarea acestei măsuri subzistă, pericolul concret pentru ordinea publică constând în impactul pe care faptele săvârșite l-au produs în conștiința opiniei publice, precum și în posibilitatea ca, în lipsa unei reacții ferme din partea autorităților judiciare, alte persoane să comită fapte similare.
Potrivit art. 136 alin. (1) Cod procedură penală măsurile preventive au drept scop buna desfășurare a procesului penal, astfel că și în ipoteza în care arestarea preventivă s-ar întemeia pe cazul prevăzut în art. 148 alin. (1) lit. c) Cod procedură penală, respectiv există date că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni, scopul urmărit prin măsura procesuală este diferit de scopul pedepsei, prevăzut în art. 52 alin. (1) teza a doua Cod penal, întrucât măsura preventivă privește numai persoana față de care s-a dispus, pe când pedeapsa urmărește atât o prevenție specială, cât și o prevenție generală. De aceea, motivarea primei instanțe, în sensul că prelungirea arestării preventive se impune și pentru ca alte persoane să nu săvârșească fapte similare, este străină filozofiei măsurilor preventive.
De asemenea, potrivit art. 5 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale orice persoană arestată preventiv are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil, termen apreciat în funcție de complexitatea cauzei, de poziția procesuală adoptată de cel arestat și de diligența depusă de autoritățile judiciare. În cazul depășirii acestui termen, persoana arestată trebuie eliberată, eventual prin înlocuirea arestării preventive cu o măsură preventivă restrictivă de libertate care să asigure buna desfășurare a procesului penal.
Or, deși infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați sunt grave, atât în abstract cât și în concret, timpul scurs de la luarea măsurii arestării preventive a fost suficient pentru finalizarea urmăririi penale, având în vedere că inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor în materialitatea lor, astfel că expertiza biocriminalistică de tip ADN nu este de natură a aduce elemente de fapt noi care să servească la cunoașterea împrejurărilor în care au fost comise faptele pentru care inculpații sunt acuzați.
Având în vedere că inculpatul este minor și că ceilalți doi inculpați au împlinit de curând vârsta de 18 ani, curtea apreciază că durata arestării preventive a depășit termenul rezonabil prevăzut de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și că rezonanța faptelor în rândul opiniei publice s-a estompat, motiv pentru care, în baza art. 139 alin. (1) Cod procedură penală, va dispune înlocuirea arestării preventive cu măsura preventivă prevăzută de art. 145 Cod procedură penală, a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu fără încuviințarea organelor de poliție, respectiv comuna, pe o durată de 30 de zile, de la data de 28 martie 2008 până la data de 26 aprilie 2008, cu excepția prezentării la chemările organelor judiciare.
În afară de obligația de a nu depăși limita teritorială impusă, inculpații vor fi obligați să respecte și obligațiile prevăzute în art. 145 alin. (11) și alin. (12) lit. c) și e) Cod procedură penală, atrăgându-li-se atenția asupra posibilității înlocuirii aceste măsuri cu măsura arestării preventive în cazul încălcării cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor impuse.
Se va dispune punerea, de îndată, în libertate a inculpaților dacă nu sunt arestați în altă cauză și se va comunica copia prezentei acestora, precum și organelor prevăzute în art. 145 alin. (21) Cod procedură penală.
Așa fiind, în baza art. 38515pct. 2 lit. d) Cod procedură penală, se vor admite recursurile, se va casa încheierea atacată și se va rejudeca potrivit celor de mai sus.
În baza art. 192 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii din 26 martie 2008, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, pe care o casează și rejudecând:
Admite cererile de înlocuire a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitate, formulate de inculpații de mai sus, și în baza art. 139 alin. (1) Cod procedură penală înlocuiește măsura arestării preventive a inculpaților cu măsura prevăzută de art. 145 Cod procedură penală, a obligării de a nu părăsi comuna, județul B, pe o durată de 30 de zile, respectiv de la data de 28 martie 2008 până la data de 26 aprilie 2008 inclusiv, fără încuviințarea organului judiciar care instrumentează cauza, cu excepția chemărilor la organele judiciare.
În baza art. 145 alin. (11) și alin. (12) lit. c) și e) Cod procedură penală obligă inculpații ca pe durata măsurii să respecte și următoarele obligații:
- să se prezinte la organul judiciar care instrumentează cauza ori de câte ori sunt chemați;
- să se prezinte la Postul de Poliție al comunei conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care instrumentează cauza;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
- să nu se apropie de persoana vătămată, domiciliată în comuna, sat nr. 985, județul B și nici de membrii familiei aceștia, să nu comunice cu aceste persoane direct sau indirect și să nu se afle în locuința persoanei vătămate;
- inculpații și - să nu se apropie de inculpatul, să nu comunice cu acesta direct sau indirect, și nici inculpatul cu inculpații și -.
În baza art. 145 alin. (22) Cod procedură penală atrage atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau a obligațiilor impuse, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
Dispune punerea, de îndată, în libertate a inculpaților dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Copia prezentei încheieri se comunică: inculpaților, Postului de Poliție, județul B, jandarmeriei și poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul și organelor de frontieră în vederea asigurării respectării obligațiilor impuse inculpaților.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - G - - -
GREFIER
- -
red./15.04.2008
dact.Gh./16.04.2008/2ex
jud.fond
Președinte:Simona FranguloiuJudecători:Simona Franguloiu, Gheorghe Radu, Alexandru Vasiliu
