Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 200/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
1388/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
ÎNCHEIERE NR.200
Ședința publică din data de 12 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Hermina Iancu
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR - -
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-inculpată împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 2 iunie 2009 Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-inculpată, personal, în stare de arest preventiv, asistată juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr. 019.791/12.06.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentei - inculpate solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpatei, arătând că nu a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetată, singura dovadă fiind listing-ul convorbirilor telefonice care evidențiază trimiterea unor SMS-uri, astfel că inculpata poate fi cercetată în stare de libertate, la dosar mai fiind de depus numai raportul de expertiză medico-legală.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că există indicii temeinice că inculpata a săvârșit infracțiunile grave de care este învinuită, iar lăsarea sa în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Recurenta-inculpată, personal, arată că nu există probe că ar fi comis infracțiunile de care este învinuită, are o situație materială bună și deține o societate comercială care îi asigură un venit de 1.500 Euro lunar, astfel că nu există un interes material, convorbirile telefonice și SMS-urile nu dovedesc agresiunea asupra victimei, nu s-a găsit nicio sumă de bani care să dovedească faptul că ar fi participat la comiterea infracțiunii de omor.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 2.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr-, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București, iar, în temeiul art. 155 Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților și pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 6.06.2009 până la 5.07.2009.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut, în esență, că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143, art. 148 lit. b și f Cod procedură penală (pentru inculpata ) și, respectiv, art. 148 lit. a, b și f Cod procedură penală (pentru inculpatul ), în sensul că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele sub aspectul cărora sunt cercetați, inculpatul s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, există date că inculpații încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unor martori, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptelor, modalitatea concretă de comitere a acestora, rezonanța socială negativă a infracțiunilor de acest gen, care generează o stare de neîncredere și insecuritate în rândul societății, precum și circumstanțele personale ale inculpaților, fiind anterior condamnat la pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, trafic de droguri și tâlhărie.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpata, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei admiteri de către instanța de fond a propunerii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive formulată de MINISTERUL PUBLIC.
S-a arătat în motivarea recursului că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 155 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că nu există probe sau indicii temeinice că inculpata a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, iar lăsarea acesteia în libertate nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare în continuare a procesului penal.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpată ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Inculpata este urmărită penal pentru săvârșirea, în concurs, a infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie, prevăzute de art. 174 - 175 lit. a), 176 lit. d) Cod penal și art. 211 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că, în noaptea de 14/15.01.2009, împreună cu inculpatul, a pătruns în locuința victimei, în vârstă de 68 de ani, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri la nivelul capului, provocându-i leziuni care, ulterior, au condus la deces, după care a sustras din imobil importante sume de bani și mai multe bunuri.
Potrivit art. 155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând materialul probator administrat în cauză până la acest moment procesual, Curtea constată, astfel cum în mod corect a apreciat și instanța de fond, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpata se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acesteia.
Astfel, contrar susținerilor recurentei, Curtea reține că în cauză este îndeplinită cerința prevăzută de art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că există suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 681Cod procedură penală, care justifică în continuare presupunerea rezonabilă că inculpata a comis faptele pentru care este cercetată, relevante în aceste sens fiind: procesul - verbal de cercetare la fața locului; actele medicale și concluziile provizorii ale raportului de autopsie; procesul - verbal încheiat de organele de urmărire penală la data de 22.01.2009 la Spitalul Universitar de Urgență B, din care reiese că victima, conștientă fiind, i-a identificat de pe planșele foto, pe cei doi inculpați ca fiind autorii faptelor; raportul de constatare tehnico - științifică dactiloscopică, care stabilește prezența în locuința victimei a urmelor papilare aparținând inculpatei; declarațiile martorilor și, cărora inculpatul le-a relatat împrejurările și modalitatea de comitere a faptelor, după săvârșirea acestora; procesele - verbale de conducere în teren cu martorii, și; procese - verbale de redare a comunicărilor și convorbirilor telefonice; listingurile apelurilor telefonice, din care rezultă contactul păstrat prin intermediul telefonului mobil între inculpata, aflată în locuința victimei, și inculpatul, precum și prezența inculpatei la domiciliul victimei la ore târzii în noaptea de 14/15.01.2009, în acest interval de timp ajungând la locul faptei și coinculpatul; declarațiile martorilor, și, procesele - verbale de percheziție domiciliară.
Totodată, așa cum a reținut și instanța de fond, în cauză sunt incidente și prevederile art. 148 lit. b) și f) Cod procedură penală, în sensul că există date suficiente din care rezultă că inculpata a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori și alterarea, în acest mod, a mijloacelor de probă, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile ce fac obiectul urmăririi penale este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a acesteia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere în acest sens natura și gravitatea deosebită a faptelor pentru care inculpata este cercetată - prin care se aduce atingere celor mai importante relații sociale ocrotite de normele juridice, respectiv cele referitoare la dreptul persoanei la viață, modalitatea concretă în care se reține că acestea au fost comise (cu premeditare, pentru a săvârși o tâlhărie, prin aplicarea cu sălbăticie de multiple lovituri victimei împreună cu o altă persoană), urmarea produsă (cauzarea de multiple leziuni victimei care, în final, au condus la decesul acesteia), rezonanța socială negativă pe care o are acest gen de fapte, precum și sentimentul de insecuritate pe care îl generează în rândul societății civile lăsarea în libertate a unei persoane acuzate de săvârșirea unor fapte de o asemenea gravitate.
De asemenea, Curtea apreciază că prelungirea măsurii arestării preventive corespunde scopului prevăzut de art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, privarea în continuare de libertate a inculpatei fiind necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, în vederea aflării adevărului și lămuririi cauzei sub toate aspectele.
În consecință, constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpata subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acesteia, Curtea apreciază că, în mod legal și temeinic, instanța de fond a admis propunerea de prelungire a duratei măsurii preventive formulată de MINISTERUL PUBLIC, menținerea stării de arest preventiv fiind justificată și de necesitatea finalizării actelor de urmărire penală, astfel cum acestea sunt menționate în referatul Parchetului.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată și, față de faptul că recurenta este cea care se află în culpă procesuală, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, o va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - inculpată împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 2.06.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală pronunțată în dosarul nr-.
Obligă recurenta - inculpată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei - onorariul apărătorului din oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
-
Red.
Dact.
Ex.2/22.06.2009
Red. --
Președinte:Ana Hermina IancuJudecători:Ana Hermina Iancu, Ioana Alina Ilie
