Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 04 August 2008
PREȘEDINTE: Petruș Dumitru
JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - -din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursurilor penale promovate de inculpații, și, toți deținuți în Arestul J V, împotriva încheierii de ședință din data de 29.07.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosar nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns: recurentul inculpat în stare de arest asistat de apărătorii aleși; av., av. și av., în stare de arest, asistat de apărătorii aleși, av. și - și recurentul-inculpat, în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat, în baza delegației emisă de Baroul Galați pe care o depune la dosar.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că acesta este primul termen de judecată.
Întrebat fiind, recurentul-inculpat precizează că înțelege limba română și nu are nevoie de interpret.
Întrebați fiind, recurenții -inculpați precizează că își mențin recursurile promovate.
procesuali arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, precizează că acesta a promovat recurs împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive, măsură ce a fost luată la data de 10.07.2008.
Inculpatul este cercetat printre altele, pentru comiterea infracțiunii de constituire a unui grup organizat, faptă prevăzută de dispozițiile art.7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, cauzând un prejudiciu de peste 7 miliarde lei vechi, așa cum s-a arătat de către Parchet.
Apreciază recursul promovat de inculpatul întemeiat, motiv pentru care solicită admiterea acestuia, casarea încheierii și cercetarea inculpatului în stare de libertate, pentru că numai astfel, așa cum a declarat și în fața anchetatorilor, are posibilitatea de a acoperi cel puțin în parte prejudiciul. Solicită a se avea în vedere că acesta a recunoscut sincer faptele și prin declarațiile date a ajutat chiar la stabilirea situației din această cauză.
În realitate inculpatul a fost manevrat de o altă persoană ce se află în spatele acestei afaceri, în sensul că a fost numit acționar al unei societăți deținând 90% dintre acțiuni astfel încât toate plângerile penale formulate să poată fi îndreptate împotriva sa.În realitate inculpatul nu a beneficiat de vreo sumă de bani ca urmare a tranzacțiilor făcute ci o altă persoană. Susținerile sale sunt confirmate și de.
Consideră că raportat la poziția adoptată de către inculpatul, cercetarea acestuia în stare de libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, condiție esențială pentru luarea măsurii arestării preventive și menținerea ei, acesta dorind să ajute la recuperarea prejudiciului și stabilirea adevărului.
Apreciind recursul promovat de întemeiat, solicită admiterea acestuia.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat,arată că propunerea de prelungire măsurii arestării preventive este folosită drept recurs de către colega sa, ce a susținut recursul pentru inculpatul, aceasta invocând și circumstanțe atenuante ce ar impune admiterea recursului și luarea eventual a unei alte măsuri deși atât din declarația inculpatului cât și din declarația inculpatului nu rezultă situația prezentată de apărător.
Solicită a fi întrebat recurentul inculpat dacă a dat declarații în sensul arătat de apărător.
În ceea ce privește încheierea recurată precizează că are de invocat anumite chestiuni, și anume:
1.Modalitatea nelegală în care s-a făcut propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive;
2.Îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.155 Cod procedură penală respectiv dacă se mențin temeiurile avute în vedere cu prilejul luării măsurii arestării preventive și dacă există sau nu situații noi de natură să impună prelungirea măsurii arestării preventive.
Așa cum rezultă din încheierea recurată a solicitat instanței să precizeze momentul la care dosarul fost înregistrat la Tribunalul Vrancea. A solicitat acest lucru întrucât respectiva cauză a fost înregistrată la ora 15.28 și s-a intrat în dezbateri la ora 16.15.
Precizează că la dosar erau atașate trei volume de urmărire penală.
A învederat aceste aspecte pentru ca instanța să constate că nu a existat timpul material necesar pentru a se lua cunoștință de actele dosarului.Raportul de dreptul public creat între avocat și instanța de judecată e guvernat de norme imperative, referitoare la dreptul la apărare, drept ce nu trebuie să se manifeste formal ci în sens material și substanțial în raport cu temeiurile invocate.
Arată că judecătorul a studiat doar propunerea Parchetului dar nu și volumele înaintate; consideră că a fost obstrucționat în acest raport juridic de drept public de către instanța de judecată care a achiesat la o altă nelegalitate privitoare la termenul de 5 zile, în care trebuia înaintat dosarul la instanța de judecată de către Parchet. În condițiile date datorită culpei Parchetului nu a avut timpul material necesar de studiere a dosarului iar dreptul la apărare nu a putut fi exercitat.
Deși a susținut aceste chestiuni referitoare la dreptul la apărare și la prima instanță, i s-a acordat cuvântul pe fond.
Actele din cele trei volume ale dosarului de urmărire penală au fost disipata în alte volume. Din întreg dosarul de urmărire penală nu rezultă decât existența unor "stângăcii juridice" privind efectuarea actelor procedurale.
Au fost încălcate prevederile CEDO, care sunt norme de drept intern ca urmare a ratificării la Tratatul din 1994. Astfel, a fost încălcat un principiu elementar de drept prevăzut de dispozițiile art.6 din CEDO și art.289 Cod procedură penală, respectiv principiul contradictorialității.
Tot în CEDO se arată "egalitatea de arme" în proces și mai ales în desfășurarea urmăririi penale; deasemeni punerea în mișcare a acțiunii penale trebuia realizată conform, dispozițiilor art.235 Cod procedură penală.
Pentru încălcarea principiilor enunțate urmează a sesiza atât cât și CEDO pentru că, indiferent de forța organului de urmărire penală, trebuie să se demonstreze că este respectată egalitatea și nu se poate discuta de o forță de intimidare.
Principiile de desfășurare a procesului penal trebuie respectate, aduse la îndeplinire în sensul legii, chiar dacă se judecă criminali de război, în caz contrar sancțiunea fiind casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare, fiind incidente dispozițiile art.197 alin.2 Cod procedură penală.
Nici judecătorul cauzei nu a avut timpul material necesar de a studia întregul dosar ci a copiat propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, însă a copiat-o necritic, așa încât încheierea este nemotivată, fapt ce constituie în sine, un nou motiv de casare cu trimitere a cauzei spre rejudecare.
Nu s-a arătat existența acelor motive ce a determinat luarea măsurii arestării preventive.
S-a arătat de către Parchet existența unui grup infracțional organizat ce a acționat în B, C, C, precum și existența unui prejudiciu de 700.000 RON, urmare a activității desfășurate de acest grup, din care făcea parte și inculpatul . Prejudiciul susmenționat a fost creat în perioada august 2007-iunie 2008.
În ceea ce privește existența grupului infracțional arată că din nicio declarație nu rezultă că din acesta făcea parte și inculpatul; inculpatul a arătat în declarațiile date că a desfășurat relațiile comerciale cu în sensul că i-a livrat mărfuri acestuia, primind în schimb plata. Nu se arată existența rezoluției comune cu privire la crearea grupului infracțional, a stabilirii operațiunilor în baza rolului fiecăruia; nu se fac decât afirmații cu caracter general relativ la o presupusă activitate infracțională; a solicitat fișa societății administrate de în raport cu SC SRL din care rezultă că toate raporturile comerciale s-au încheiat în noiembrie 2007 deși activitatea infracțională, se arată de către Parchet, s-a desfășurat în perioada iulie 2007-iulie 2008 (depune la dosar înscrisuri în acest sens: adresa cu nr. 29438/29.07.2008 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, copie a deciziei de impunere cu nr. 798/28.07.2008, decizia privind nemodificarea bazei de impunere cu nr. 799/28.07.2008, decizia de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de 28.07.2008, raport de inspecție fiscală încheiat la data de 28.07.2008,aviz de inspecție fiscală cu nr.24765/17.06.200, extras din Carta drepturilor și obligațiilor contribuabililor pe timpul desfășurării controlului fiscal, balanța de verificare a SC SRL pe perioada iulie-decembrie 200, ianuarie-mai 2008, fișa contului SC SRL pe luna decembrie 2007); raporturile comerciale dintre cele două societăți s-au concretizat în suma de 780 milioane lei, sumă ce a fost plătită cu cecuri, bilete la ordin și două compensări.
Nu s-au arătat indicii sau probe din care să rezulte că stabilirea relațiilor comerciale dintre și alte societăți a fost coordonată de.
Deasemeni arată că autorizațiile de percheziție au fost emise la data de 2.08.2008 când urmărirea penală nu era începută, iar interceptărilor telefonice li s-a dat o interpretare post factum.
Solicită a se avea în vedere că judecătorul de la prima instanță s-a pronunțat și cu privire la art.272 pct.2 din Legea nr. 31/1990, faptă față de care nu s-a început urmărirea penală, nu s-a pus în mișcare acțiunea penală; chiar dacă prin absurd s-ar admite că s-au comis faptele arătate de DIICOT instanța trebuie să constate că nu există nicio plângere formulată împotriva lui, acesta a desfășurat operațiuni comerciale în valoare de 700 milioane lei vechi și nu 7 miliarde lei vechi cât se arată că este prejudiciul.
A făcut dovada cu actele depuse că tot ceea ce s-a cumpărat de la inculpatul, s-a achitat, și nu există nicio neregularitate comercială în ceea ce privește fiscalitatea.
La momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpatul nu existau nici probe, nici indicii, în sensul că ar fi săvârșit fapta ce i se impută ci doar o " poveste" începută față de la C și la
Cu privire la celelalte trei volume depuse, arată că acestea conțin acte necertificate, ce nu au efect asupra lui; prin aceste acte nu s-a dovedit de către DIICOT existența vreunei legături cu societatea administrată de.
S- solicitat de către Parchet efectuarea controlului tematic de către lucrătorii operativi din cadrul Gărzii Financiare, în scopul constatării sau nu a infracțiunii de evaziune fiscală și folosirea cu rea credință a bunurilor societății întrucât toate actele se află la Garda Financiară ori din punct de vedere procedural operațiunea este inversă în sensul că întâi se face controlul și apoi propunerea de arestare preventivă; trebuie să se vadă existența neregularităților ce ar constitui infracțiuni pentru ca ulterior să se solicite arestarea.
Pentru considerentele expuse, în cazul în care instanța nu va casa încheierea cu trimitere spre rejudecare solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării având în vedere că actele nu se află la inculpați și raportat la natura infracțiunii, cercetarea acestora în stare de libertate nu ar impieta cu nimic desfășurarea urmăririi penale; nu există certitudine cu privire la existența probelor sau indiciilor în sensul că inculpatul ar fi comis faptele pentru care este cercetat.
Avocat, arată că superficialitatea dus la încălcarea principiului de drept potrivit căruia orice persoană cercetată trebuie să răspundă potrivit faptelor săvârșite,a împrejurărilor și modalităților în care a comis aceste fapte a consecințelor acesteia.În cauza de față nici un act din dosar nu-l indică pe ca fiind autorul infracțiunii de înșelăciune, semnatar al vreunui act sau modalități de plată, nu s-a găsit marfă contractată și neachitată de acesta. De altfel inculpatul a avut relații de afaceri cu firme mult mai mari decât cea administrată de inculpatul;deasemeni nu există vreo mențiune la Direcția Generală a Finanțelor Publice V în sensul că acesta ar fi dator vis a vis de obligațiile fiscale la bugetul de stat la organele fiscale de stat.
Solicită a se avea în vedere și împrejurarea că la momentul dezbaterilor încheierii recurate, procurorul de ședință nu a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive și pentru fapta prevăzută de 272 pct. 2 din Legea 31/1990 ci doar pentru cele prevăzute de art.215 Cod penal și art.7 din Legea nr. 39/2003; faptul că judecătorul s-a pronunțat și pentru fapta prevăzută de art.272 pct. 2 din Legea 31/1990dovedește superficialitatea manifestată în analiza actelor dosarului.Apreciază drept ridicol motivul de prelungire a măsurii arestării preventive pentru verificarea apărărilor inculpaților, și dacă apărările se vor dovedi nereale cine va dovedi de perioada in care a stat în arest; se solicită pentru definitivarea controlului Gărzii financiare ce se află în posesia tuturor documentelor; pentru identificarea unor noi părți vătămate. Sunt trei aspecte care denotă faptul că inculpatul este menținut in arest pentru crearea unor temeiuri și indicii si nicidecum că acestea ar exista la momentul de față.
Deși la dosar există nenumărate convorbiri telefonice învederează că nu are timpul material necesar pentru a le prezenta și inculpatului.
Inculpatul a arătat că a avut afaceri cu iar acesta a întârziat să-i aducă marfa, așa încât clienții pe care îi avea pentru marfa respectivă au fost nevoiți să aștepte, și în acest context purtat o discuție telefonică cu în termeni mai puțin amiabili.
Dacă s-ar fi studiat dosarul s-ar fi constatat că nu există indicii și temeiuri și nici nu au apărut altele noi; într-un dosar aflat la inculpatul este cercetat alături de numita, care, deși este deasemeni administrator de societate, nu este arestată.
Precizează că nu a făcut decât să-i închirieze mijloc de transport inculpatului pentru transportul mărfii; de altfel inculpatul a mai fost cercetat pentru astfel de fapte.
Consideră că dosarul abia acum se va constitui și pentru acest considerent motiv pentru care solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Avocat, invocă lucrarea CEDO-"Ultima speranță de Justiție"-autorul acesteia fiind. Plecând de la această lucrare arată că justiția trebuie înfăptuită de instanțe de judecată așa cum stabilește și Constituția.
Curtea de APEL GALAȚI s-a exprimat anterior în sensul că dacă motivarea hotărârii instanței de fond este lapidară, situație incidentă în cauza de față, nu se poate constata nulitatea absolută a încheierii respective.
La acest moment nu există un regim sancționator eficient în legea penală română, pentru că dacă ar fi existat unul, procurorul ar fi înaintat dosarul instanței în termenul prevăzut de lege și astfel ar fi fost respectat și dreptul la apărare
Atât instanța de fond cât și Parchetul au arătat în motivare că se impune prelungirea măsurii arestării preventive pentru efectuarea controlului tematic de către lucrătorii operativi din cadrul Gărzii Financiare, în scopul constatării sau nu a infracțiunii de evaziune fiscală, ori Garda Financiară are atribuții de constatare și sancționare contravențională pentru încălcarea activităților de natură economică pe când constatarea infracțiunii cade în sarcina procurorului, care în virtutea principiului oficialității și pe baza probatoriului administrat poate constata existența infracțiunii de evaziune fiscală; de altfel legiuitorul arată că evaziune fiscală poate constitui, după caz; contravenție sau infracțiune Precizează totodată că este inadmisibil a se regăsi în referatul de propunere a prelungirii măsurii arestării preventive terminologia următoare:un prejudiciu probabilîntrucât pentru a se solicita prelungirea măsurii arestării preventive trebuie să se indice un prejudiciu cert ca întindere; totodată acest prejudiciu nu se probează cu martori, confruntări așa încât la acest moment rămâne lipsită de substanță propunerea Parchetului motiv pentru care solicită înlocuirea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Solicită a se avea în vedere și opinia CEDO în sensul că este justificată menținerea măsurii arestării preventive numai atunci când există pericolul distrugerii probelor de către inculpat, a influențării martorilor, a sustragerii acestuia sau comiterea unei noi infracțiuni, însă niciuna dintre aceste situații
nu-i poate fi imputată lui.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, precizează că încheierea din 29.07.2008 a Tribunalului Vrancea prin care s-a prelungit măsura arestării preventive față de inculpatul este nelegală și netemeinică. Orice hotărâre judecătorească trebuie să se judece în spiritul legii și acest aspect a fost omis de Tribunalul Vrancea când a admis propunerea de prelungire măsurii arestării preventive.
Arată că a fost apărător ales al recurentului inculpat încă din a doua zi, după reținerea acestuia iar în ziua de 29.07.2008 deși s-a aflat în instanță până la orele 14.00 nu se cunoștea nimic despre vreo propunere a Parchetului, având în vedere că măsura arestării preventive expira la data de 01.08.2008. Cauza a fost înregistrată însă în cursul acelei zile, ulterior, iar la momentul punerii în discuție a propunerii Parchetului nu au fost anunțați apărătorii aleși ai inculpaților, deși cel puțin în cazul său se cunoștea că are delegație de avocat ales, și nu i s-a dat posibilitatea de a studia dosarul.
În cauză nu există nicio probă temeinică care să conducă la luarea măsurii arestării preventive iar propunerea de prelungire vizează efectuarea unui control de către Garda Financiară pentru a se constata dacă sunt întrunite sau nu elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală.
În așa zisa motivare încheierii din 29-07.2008 Tribunalul Vrancea arată că inculpatul avea calitatea de distribuitor al SC SRL ori în cauza de față este cercetat în calitate de inculpat fără a exista indicii în acest sens, probe concrete, din care să rezulte cu certitudine că se face vinovat de faptele ce i se impută.
Deasemeni se face referire că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică dar nu se arată în ce constă acest pericol.
Solicită, pentru considerentele expuse, casarea încheierii de ședință din 29.07.2008 și trimiterea cauzei spre rejudecare ori înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Curtea pune în vedere apărătorului ales al recurentului inculpat să precizeze dacă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se justifică sau nu.
Avocat arată că niciunul din motivele invocate de Parchet nu este întemeiat astfel încât să se poată prelungi măsura arestării preventive.
Avocat -, apărător ales al recurentului inculpat, precizează că antevorbitorii săi au ridicat probleme de procedură penală referitoare la percheziție, la măsura arestării preventive.
Cauza de față constituie o ipoteză prin care se indică organelor de urmărire penală anumite versiuni de lucru, acestea încercând de-abia acum să dispună trimiterea în judecată a inculpaților pentru infracțiunile de înșelăciune și constituire a unui grup organizat. Organele de urmărire penală lucrează în baza unor versiuni formate în urma efectuării actelor premergătoare.
Până la acest moment s-a vehiculat ideea că cei trei inculpați s-au constituit în grup organizat deși s-a afirmat justificat și temeinic că inculpatul nu are legătură cu ceilalți doi inculpați. Astfel, nu se poate pune în discuție organizarea în grup organizat cât timp textul de lege prevede un număr de trei sau mai multe persoane iar nu avea vreo legătură cu ceilalți doi.
Este adevărat că inculpatul a mai fost cercetat pentru fapte asemănătoare în anul 2006 dar față de acesta s-a dispus achitarea.
În această cauză primit marfa cu documentele aferente, a predat această marfă, primind plata. S-a reținut emiterea unor cecuri fără acoperire dar acestea nu au fost semnate de ci de.
Solicită a se avea în vedere practica comercială în sensul că se dau mărfuri cu promisiunea că se va efectua plata și în baza acestei promisiuni se fac contracte cu alte societăți și dacă se întârzie plata, nu se poate vorbi despre comiterea unei infracțiuni cu intenție.
Față de argumentele prezentate de Parchet arată că nu se impune prelungirea măsurii arestării preventive; încă de la început nu s-a impus arestarea preventivă neexistând probe directe ci simple prezumții.
Consideră că trebuie stabilit gradul de vinovăție al fiecărui inculpat în parte.
Reprezentantul Ministerului Public arată că o mare parte din argumentele apărătorilor au vizat motive de nelegalitatea hotărârii de luare a măsurii arestării preventive însă solicită a se avea în vedere că în conformitate cu art.155 alin.1 Cod procedură penală" arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate".
Discuțiile purtate cu privire la existența indiciilor, în condițiile existenței unei hotărâri definitive și irevocabile ce a statuat asupra acestora, sunt în contradicție cu interpretarea logico- juridică dispoziției legale sus amintite.
Presupunând că un inculpat este arestat abuziv, din neglijența magistraților, teoretic el nu mai poate sta mai mult de 180 zile, termen prev. de art.159 alin.3 Cod procedură penală.
Precizează că nu au fost încălcate dispozițiile art.197 alin.2 Cod procedură penală așa cum s-a arătat în susținerea motivului de recurs de către inculpatul pentru că încălcarea dreptului la apărare nu este similară și nu produce efectele nulității absolute. Această situație nu este echivalentă cu nulitatea absolută ci doar situația ce privește asistarea obligatorie a inculpatului.De altfel timpul avut la dispoziție de apărătorii inculpaților și mijloacele de probă studiate și verificate nu au vătămat drepturile și interesele inculpaților.
De asemenea arată că instanța nu și-a justificat soluția de prelungire a măsurii arestării preventive pe vreunul din mijloacele de probă existente
într-unul din cele trei volume atașate la dosar ci a avut în vedere dispozițiile art.155 Cod procedură penală.
În interpretarea acestui text de lege trebuie analizate activitățile pe care organele de urmărire penală le prezintă, dacă sunt utile, pertinente, dacă au legătură cu obiectul cauzei, ori situațiile invocate de procuror în prezenta cauză nu sunt străine de prezenta cauză.
Astfel, în ceea ce privește evaziunea fiscală, este adevărat că pentru această faptă procurorul se poate sesiza din oficiu dar are dreptul să efectueze acte premergătoare; cum actele ce se referă la infracțiunea din prezenta cauză se află la Garda Financiară, demersul procurorului nu-i poate fi imputat ca un act abuziv.
În ceea ce privește motivul de verificare a apărărilor inculpaților, arată că aceștia au fost arestați și și-au prezentat poziția cu privire la faptele ce li se impută; nu au fost încălcate dispoziții legale din care să rezulte o nulitate absolută.
Apreciază cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive nefondate întrucât nu sunt indicii temeinice care să determine aplicarea dispozițiilor art.139 Cod procedură penală nu au intervenit alte situații noi după luarea măsurii arestării preventive, motiv pentru care nu se impune revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive.
Avocat arată că legiuitorul a stabilit un termen de 30 zile pentru a se analiza de către judecător dacă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă ori au apărut altele. A vrut să demonstreze că aceste temeiuri nu au existat la momentul luării măsurii arestării preventive așa încât nu se poate vorbi la acest moment de o prelungire a acestei măsuri.
Deasemeni procurorul nu a făcut referire în concluziile sale la aspectul că deși nu s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive pentru fapta prev. de art.272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, judecătorul s-a pronunțat și cu privire la aceasta.
Avocat precizează că procurorul a asimilat exercitarea dreptul la apărare ce reprezintă substanța dreptului la apărare cu prezența avocatului ori aceste două instituții nu pot fi confundate.
Nu s-a vrut a se observa că a invocat lipsa dreptului la apărare în contextul unui raport juridic de drept public și în acest context invocarea neexercitării dreptului la apărare e lovită de nulitate absolută; procurorul nu a răspuns la nerespectarea principiilor contradictorialității și a egalității de șanse în fața legii, și, deși a cerut să se indice cea mai mică dovadă cu privire la existența grupului organizat, nu s- indicat. Solicită a se avea în vedere că temeiurile se pot modifica, pot dispărea iar arestarea preventivă nu este o măsură sine die.
Reprezentantul Ministerului Public arată că dacă în recurs s-ar ajunge la concluzia că instanța a dispus prelungirea măsurii arestării preventive pe baza indiciilor din cele trei volume atașate, ar fi fost de acord cu cele invocate de apărător, ar fi răspuns cu privire la nerespectarea principiilor arătate, ori nu a înțeles să facă referire la acestea întrucât au fost respectate.
Avocat precizează că actele premergătoare trebuiau arătate într-un proces verbal conform dispozițiilor art.224 al.in.3 Cod procedură penală ori acest proces-verbal nu există; deasemeni arată că în încheierea recurată se face referire la cele trei volume.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, arată că în ceea ce privește colaborarea cu, aceasta s-a limitat la o anumită sumă, afacerea s-a încheiat în mod legal; solicită a fi cercetat în stare de libertate pentru că nu există pericolul dea se sustrage întrucât are pașaportul expirat, el are statutul de refugiat iar permisul său este valabil până în anul 2010; deasemeni starea de sănătate este precară, este cardiac și a suferit și o operație; este singurul întreținător al familiei sale.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, arată că este nevinovat, a mai fost cercetat într-o faptă de înșelăciune dar a fost achitat; sunt acte la dosar din care rezultă că starea sa de sănătate este precară; nu a făcut parte din vreun grup, nu a avut vreo înțelegere prealabilă cu celelalte două persoane, el a fost un simplu angajat, a făcut ceea ce i se spunea și a fost plătit; regretă că a ajuns în această situație.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, precizează că nu are nicio legătură cu acest grup, a ajuns în această situație datorită concurenței din țară; nu a desfășurat decât relații comerciale.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Inculpații, și au formulat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 29.07.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 29 iulie 2008, dată în dosarul nr-, Tribunalul Vranceaa admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vrancea și a dispus prelungirea duratei arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale privind pe inculpații, și pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 01 august 2008, până la data de 30 august 2008.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Vranceaa reținut următoarele:
Prin referatul înregistrat la nr- pe rolul Tribunalului Vrancea,Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Biroul Teritorial Vrancea, a propus instanței prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților, și, aflați în Arestul J V, pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală prin ordonanțele din 03 iulie 2008 pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.7 alin. 1 din Legea 39/2003 și art.215 alin.1,2,3,4 și 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, și art.272 pct. 2 din Legea 31/1990 constând în aceea că inculpații au constituit o grupare infracțională organizată în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, respectiv înșelăciune și folosirea cu rea-credință a bunurilor societății.
În motivarea propunerii s-a susținut că activitatea infracțională a fost concepută și desfășurată în perioada august 2007-iulie 2008 în scopul obținerii de profituri însemnate.
S-a considerat că din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă fără dubiu, existența și vinovăția acestui grup infracțional.
Tribunalul a apreciat că există probe concrete până în această fază, că inculpații au cumpărat părți sociale ale unor societăți comerciale înființate anterior după care, au înființat sedii temporare și puncte de lucru, au racolat persoane de origine română, arabă și ucraineană, a căror activitate s-a desfășurat pe raza mai multor județe din întreaga țară, prejudiciind o serie de societăți comerciale estimându-se un prejudiciu de 700.000 lei și în continuare se înregistrează noi cereri ale unor societăți care reclamă noi prejudicii.
Față de inculpați s-a dispus arestarea preventivă la data de 04.07.2008 pentru temeiuri care subzistă în continuare așa încât s-ar impune prelungirea măsurii arestării preventive deoarece există date că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică având în vedere complexitatea activității infracționale și gravitatea faptelor comise, prin lezarea gravă a valorilor sociale apărate de lege, privind relațiile cu caracter comercial și care implică încrederea și buna-credință care ar trebui să existe între partenerii unor astfel de relații.
S-a solicitat prelungirea arestării preventive pentru obținerea în continuare a unor probe,făcându-se referire concretă la:
- efectuarea și definitivarea controlului la care lucrătorii operativi din cadrul Gărzii Financiare care sunt în posesia tuturor documentelor ridicate de la inculpați, existând și indiciile săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală,
- identificarea, în raport și de noile plângeri ale părților vătămate societăți comerciale, a tuturor incidentelor de plată, pentru a se stabili cu certitudine prejudiciul,
- audierea unor martori, transportori, reprezentanți ai societăților comerciale prejudiciate precum și primirea și valorificarea unor date de la instituții financiare bancare, precum și de confruntări, de verificări ale apărărilor pe care inculpații le fac.
Analizând actele, lucrările și motivele propunerii de prelungire a arestării preventive, aceasta apare întemeiată.
Potrivit disp.art.155 Cod procedură penală, arestarea inculpaților dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea.
În cauză subzistă ambele situații. Temeiul arestării inculpaților, respectiv disp. art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală nu a dispărut, deoarece există indicii concrete că inculpații au comis faptele.
Există presupunerea rezonabilă că inculpații au acționat, au pregătit și organizat, și apoi au dus la îndeplinire pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată a mai multor agenți economici, fiecare din inculpați având atribuții bine definite pentru ca mecanismul să funcționeze., ca reprezentant legal al societății SC SRL, contacta potențiali furnizori, comanda marfa, achita mici avansuri, din banii puși la dispoziție de pentru a-i face credibili în fața furnizorilor, apoi emitea file CEC fără acoperire, iar marfa rămânea neplătită.
Inculpatul având calitatea de administrator, de fapt, al acestei societăți, amenaja puncte de lucru, angaja muncitori și se ocupa de transportul mărfurilor la diferite depozite închiriate pentru a ascunde marfa care apoi era vândută la prețuri mai mici, activitate de care se ocupa în special inculpatul, apoi, sumele le împărțeau.
Pedepsele prevăzute de lege pentru aceste fapte și prejudiciul însemnat, conduc la a caracteriza faptele ca fiind de o gravitate deosebită, și demonstrează că lăsarea lor în libertate creează o stare de pericol, de insecuritate pentru ordinea publică, prin aceea că aceștia pot comite în continuare fapte de același gen.
Referitor la temeiurile noi invocate în cererea de prelungirea, acestea impun cu atât mai mult, ca inculpații să rămână în arest.
Valorificarea întregului material financiar-contabil de către Garda Financiară cuprinde un volum mare de documente, ridicate de la societate, care are relevanță sub aspectul stabilirii concrete a situației de fapt, prejudiciul și vinovăție, sau o posibilă infracțiune de evaziune fiscală.
Verificarea incidentelor de față și pentru părțile vătămate a căror plângeri au fost înregistrate după luarea măsurii arestării, audierea reprezentanților acestora, a martorilor care au cunoștință direct sau indirect de activitățile derulate de inculpați și administrarea altor probe, care rezultă din cercetări.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații, - și care, prin apărători, au solicitat casarea încheierii de prelungire a arestării preventive, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță, pentru motive de nelegalitate, iar, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Inculpații, în susținerea recursului, au invocat, în principal, nevinovăția lor în săvârșirea infracțiunilor reținute și greșita încadrare juridică dată faptelor. Inculpatul a invocat și încălcarea dreptului la apărare, întrucât, apărătorii acestuia nu au avut timpul necesar studierii dosarului, astfel încât, deși au avut apărători, dreptul la apărare nu a fost în fapt exercitat, fiind astfel încălcate dispozițiile imperative ce reglementează acest drept.
Recursurile sunt nefondate, pentru cele ce urmează:
Prin încheierea de ședință din 4.07.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Vrancea rămasă definitivă prin încheierea din data de 10.07.2008 Curții de APEL GALAȚI, a dispus arestarea preventivă a inculpaților, reținând că în cauză există indicii temeinice din care rezultă că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor și că lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Potrivit disp.art.155 al.l proc.penală, instanța poate dispune prelungirea arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale, analizând doar dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice această măsură.
Problemele privind gradul de vinovăție, încadrarea juridică, precum și eventualele încălcări ale drepturilor ce privesc urmărirea penală sunt probleme ce privesc fondul cauzei și urmează a fi invocate la momentul procesual respectiv.
In ceea ce privește încălcarea dreptului la apărare a inculpaților, Curtea nu poate primi susținerile acestora, întrucât dreptul imperativ, reglementat de art. 171 - 172 proc. penală privind asistența juridică a inculpaților nu a fost încălcat, inculpații fiind asistați de apărători la instanța de fond, care au pus concluzii solicitând respingerea propunerii Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea de prelungire a arestării preventive a inculpaților, argumentându-și această poziție.
Acest fapt denotă faptul că toți cei trei inculpați au beneficiat de dreptul la apărare prevăzut imperativ de lege, atât prin asistarea lor de apărători, cât și prin exercitarea efectivă a acestui drept, materializat în apărările făcute.
Calitatea apărării exercitate de avocat este un drept privat izvorât din obligațiile contractuale născut prin încheierea contractului de asistență juridică, calitate ce are la bază profesionalismul apărătorului, pregătirea sa teoretică și practică, capacitatea de analiză și sinteză, talentul oratoric, elemente ce sunt legate și de timpul fizic pe care acesta îl are la dispoziție pentru a-și pregăti apărarea.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului de fond, nu reiese că apărătorii inculpaților ar fi solicitat amânarea cauzei pentru a-și pregăti apărarea, dimpotrivă aceștia au declarat că sunt în măsură să pună concluzii și că, datorită timpului scurt avut la dispoziție pentru studierea celor trei volume nou constituite în cadrul dosarului, își rezervă dreptul de a-și completa apărările în calea de atac - lucru care s-a și întâmplat, inculpații beneficiind de apărare în condițiile legii.
Analizând încheierea instanței de fond, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea constată că Tribunalul Vranceaa pronunțat o hotărâre temeinică și legală, analizând și apreciind că, date fiind actele de urmărire penală ce urmează a fi efectuate, precum și faptul că nu există dovezi la dosar din care să reiasă faptul că s-au fi schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, se impune prelungirea arestării preventive a inculpaților cu încă 30 de zile.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca, în baza disp.art.38515al. pct.l lit.b proc.penală, să respingă recursurile inculpaților, - și împotriva încheierii de ședință din data de 29.07.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, ca nefondate și să-i oblige la plata cheltuielilor judiciare către stat, în baza disp.art.192 al.2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații (fiul lui și, născut la data de 27.01.1965 în, Israel, CNP - posesor al cărții de identitate seria - emisă 01.01.2001 de Ministerul d e Interne al Statului Israel, în prezent deținut în Arestul JV), ( fiul lui și -, născut la data de 02.12.1972 în comuna Tulnici, județul V, CNP - în prezent deținut în Arestul V) și ( fiul lui și -, născut la 02.04.1979 în, jud. V, CNP -, în prezent deținut în Arestul V), împotriva încheierii de ședință din 29.07.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Vrancea.
În baza dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurenții și la plata sumei de câte 80 lei fiecare și pe inculpatul la plata sumei de 120 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 40 lei, se va vira către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.08.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored./2 ex/6.08.2008
Jud.fond-
Președinte:Petruș DumitruJudecători:Petruș Dumitru, Marcian Marius Istrate, Maria
