Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 22 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Constantin
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, în prezent reținut în Arestul G, împotriva încheierii din 17 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 306/09.2008.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat susține că acesta a declarat recurs împotriva încheierii prin care Tribunalul Galația dispus prelungirea duratei arestării preventive.
În motivarea încheierii instanța a arătat că se impune prelungirea măsurii arestării preventive având în vedere disp. art. 1551Cod procedură penală, text care face trimitere, practic, la temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. În momentul în care analizează aceste temeiuri, instanța reține că, citează: "pericolul public rezultă din gravitatea deosebită a infracțiunilor comise, din faptul că inculpatul nu as achitat nici în parte prejudiciul cauzat bugetului de stat, iar lăsarea acestuia în libertate ar putea conduce la îngreunarea finalizării în condiții optime a urmăririi penale sau s-ar putea sustrage procesului penal".
Consideră că această motivare este o parodie pentru următoarele motive: atunci când s-a pus în discuție necesitatea prelungirii măsurii arestării preventive a invocat unele aspecte plecând de la temeiurile prevăzute de disp. art. 148 lit. f pr.pen. Cu privire la prima teză a acestui text nu a făcut discuții, însă teza a doua - pericolul concret pentru ordinea publică - a analizat-o la modul real și corect, din punctul său de vedere.
Astfel, a arătat că obiectul juridic special al infracțiunii de evaziune fiscală îl reprezintă protejarea relațiilor sociale care vizează raporturile societăților comerciale cu statul, în sensul de a se achita obligațiile fiscale datorate Statului Român.
De asemenea, a arătat că la momentul la care se vorbește despre o infracțiune de trafic de persoane, o infracțiune de trafic de droguri, pericolul social concret este reprezentat de un segment social - persoane de sex feminin, tineri care pot fi supuși fie consumului de droguri, fie pot fi duși și traficați în străinătate. În schimb, când se vorbește despre Statul Român, acesta nu este o entitate fizică concretă. Din acest motiv pleacă de la comparația trafic de persoane - Statul Român.
de persoane vizează strict un anumit segment în societate, în schimb statul este reprezentat de instituții, de Constituție, iar în cazul de față este reprezentat de Ministerul d e Finanțe.
Art. 148 lit. Cod procedură penală spune foarte clar: "există probe că lăsarea inculpatului în libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică".
În condițiile în care subiectul pasiv este abstract, nu poate să existe un pericol social mai mult decât abstract, ci este tot abstract.
de infracțiuni de pericol, face o altă comparație. În acest sens se referă la infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană care nu are permis de conducere. Consideră că oricine poate fi victima faptului că o persoană conduce fără permis, respectiv, poate fi accidentat.
În cazul de față este vorba despre raportul unei societăți cu Statul Român, stat care nu este reprezentat de nimeni. Dacă inculpatul ar fi pus în libertate, nimeni nu ar fi afectat de acest lucru, raportat la relațiile fiscale către Statul Român.
Precizează că a făcut aceste comparații întrucât dorește să scoată în evidență faptul că nu există un pericol social concret în cauză de față, pentru că nu există un obiect juridic concret, nu există subiect pasiv concret, ci există instituții abstracte din punct al entităților fizice, concretizate prin anumite instituții determinate prin legi speciale, legi organice.
În atare situație, logic, evaziunea fiscală este prin ea însăși o neachitare a obligațiilor fiscale către stat.
Instanța de fond a motivat că pericolul public rezultă și din faptul că nu a achitat prejudiciul, dar dacă achita prejudiciul inculpatul nu se mai afla în fața instanței.
Arată că inculpatul a fost arestat în urmă cu 4 luni pentru comiterea a două infracțiuni de evaziune fiscală în formă continuată. Mai exact, se susține că în perioada 2001-2005, inculpatul, în calitate de administrator de fapt, instituție inexistentă, nu a achitat obligațiile fiscale către Statul Român și în aceste condiții a cauzat un prejudiciu bugetului de stat pentru SC de 29 miliarde lei și pentru SC de 6 miliarde lei.
A susținut și susține în continuare următoarele aspecte:
1. La momentul la care s-a săvârșit ultimul așa-zis act material, Legea 241/2005 nu era în vigoare, ci era Legea 87/1994, iar limitele de pedeapsă erau cele prevăzute de acest text de lege.
2. Noțiunea de administrator de fapt nu există. În acest sens, solicită să se aibă în vedere articolul scris de procurorul G în Revista Dreptul nr. 9/1999, articol în care se spune foarte clar cine este obligat să țină contabilitatea unei societăți. Contabilitatea unei societăți, potrivit Legii 31, se ține de administrator, de un director, dacă este împuternicit în acest sens, sau de orice altă persoană împuternicită în mod expres în acest sens.
Situația este de fapt următoarea: la societatea era asociat unic și administrator, autor al infracțiunii de evaziune fiscală, învinuit în cauză, cercetat în stare de libertate. Inculpatul mergea la diverse societăți și întreba dacă au tablă de vânzare, întreba cât costă, furnizorul dădea factura, ei făceau plata prin cont, toate actele fiind semnate de către administratorul, care avea semnătura în bancă. Când primeau tabla, o vindeau către altă societate, emitea factura, iar banii intrau în contul societății. Tot era cel care scotea banii și îi folosea după cum dorea. Inculpatul acționa practic ca un agent comercial: mergea și negocia. În aceste relații comerciale, în anii 2000-2004 nu s-a achitat nici un impozit, nici TVA sau impozit pe profit și astfel s-a ajuns la suma de 29 miliarde lei, reprezentând bază, penalități și majorări. Dar, în toată această perioadă inculpatul nu a semnat niciun act. Nu există nicio factură, nici un extras de la bancă sau orice alt act bancar din care să rezulte că inculpatul a desfășurat activități de natură să reprezinte societatea. Toți martorii audiați în dosarul de urmărire penală au spus că au fost și au negociat cu inculpatul, dar el nu a contestat acest lucru.
Concluzionând, arată că inculpatul a acționat ca un agent comercial. Față de această situație și de cele arătate în articolul procurorului, consideră că, logic, obligația de a ține evidența contabilă nu aparținea niciun moment inculpatului, ci aparținea administratorului de fapt.
Susține că autor al infracțiunii de evaziune fiscală este cel care avea obligația să țină evidența contabilă, respectiv, care este cercetat în stare de libertate, deci, în cauză nu se poate vorbi despre egalitate de tratament. Se spune că inculpatul, folosind mijloace dolozive, l-a păcălit pe acesta să semneze vreo cinci ani de zile și tot el a mai semnat și la alte 14 societăți. Cu toate acestea, este cercetat în stare de libertate, în timp ce inculpatul este arestat de 4 luni de zile, perioadă în care s-a cerut prelungirea duratei arestării preventive pentru a se efectua diferite activități.
Astfel, s-a invocat că este necesar să se facă verificări contabile. Mergând pe un raționament logic, arată că la momentul la care s-a întocmit acest dosar s-a efectuat un control de către Garda Financiară. S-a întocmit un proces-verbal care a fost înaintat către Ministerul Public și către Ministerul d e Finanțelor. La rândul său, Ministerul Finanțelor a întocmit un proces-verbal de inspecție fiscală, prin care s-au stabilit sumele de plată - TVA și impozitul pe profit. S-a stabilit că, într-adevăr, avea de achitat o anumită sumă de bani și nu a achitat nimic, moment în care a început urmărirea penală. Deci, cu privire la verificările contabile se pune întrebarea la cine, la ce, pentru cine, pentru ce.
S-a mai solicitat prelungirea pentru că trebuie să se facă audieri de martori. Dar toți acești martori vor fi audiați pentru ca să confirme ceea ce inculpatul nu infirmă. Într-adevăr, inculpatul a stat de vorbă cu anumite persoane și a negociat, dar nu avea contract de muncă, nu a semnat nicio hârtie. În speță nu este aceeași situație ca în cazul infracțiunii de înșelăciune, când o persoană se recomandă cu un alt nume decât cel real, se prezintă în calitate de director al unei societăți, determină o altă societate să încheie un contract, ridică marfa și apoi nu plătește. Aici, toate raporturile pieții sunt în regulă, numai cu statul nu este în regulă. De fapt, nu este în regulă, pentru că nu a achitat impozitele.
De patru luni de zile, în motivarea încheierilor magistratul de la tribunal arată că prelungirea arestării este necesară din cauza complexității cauzei, arată că este un volum mare de muncă. De asemenea, se constată că durata arestării preventive nu a atins un termen rezonabil și inculpatul trebuie să mai stea arestat pentru ca organul de urmărire penală să poată finaliza cercetările. Având în vedere că actul de control este din 2006, că urmărirea penală în dosar este începută în 2006, se pune întrebarea dacă din 2006 și până în mai 2008, când s-a dispus arestarea preventivă, nu a existat aceeași complexitate a cauzei, nu a existat aceeași situație. Practic, complexitatea cauzei un caracter mai mare în condițiile în care se dispune arestarea preventivă. Consideră că este greșit acest punct de vedere și în acest sens dă ca exemplu cazul, care a fost arestat de DIICOT B tot într-un dosar de evaziune fiscală, fiind vorba câteva milioane de euro, a fost pus în libertate, a fost arestat din nou, apoi a fost iarăși eliberat.
Deși nu este momentul să facă discuții cu privire la acest aspect, totuși arată că pentru infracțiunea de evaziune fiscală, cu încadrarea care este astăzi, pedeapsa este de la 2 la 11 ani și se poate dispune și suspendarea.
Se mai spune în motivarea încheierii recurate că lăsarea inculpatului în libertate ar îngreuna urmărirea penală. Consideră că inculpatul nu ar putea îngreuna urmărirea penală, având în vedere că de la momentul arestării preventive și până astăzi nu a fost întrebat nimic. În condițiile în care față de inculpat nu mai sunt de efectuat acte de urmărire penală (de fapt, parchetul nici nu mai are ce acte să efectueze), este logic că nu se poate vorbi de faptul că inculpatul îngreunează cercetările.
Susține că în realitate nu inculpatul a fost cel care mergea ca agent comercial. Într-adevăr, el a mers la unele societăți, dar la alte societăți au fost alți băieți. În aceste condiții se pune întrebarea dacă există noțiunea de administrator de fapt. Până acum toți au spus că da.
este faptul că judecătorul care a dispus arestarea preventivă respins apărările inculpatului cu motivarea că acesta nu se poate prevala de dispozițiile legale în apărarea propriilor interese. Dacă un judecător spune acest lucru, consideră că ar trebui să i spună ce dispoziții ar trebui să aibă în vedere pentru a justifica faptul că inculpatul nu este administrator. Susține că noțiunea de administrator de fapt nu există, că este o noțiune creată de DIICOT. Ar fi trebuit să se spună că administratorul de fapt este reglementat de un anumit text de lege. Într-adevăr, este gestionar de fapt, este Legea 22/69, este recursul în interesul legii, sunt situații, dar administrator de fapt nu există.
Se susține că lăsarea în libertate a inculpatului ar duce la îngreunarea urmăririi penale pentru că s-ar sustrage de la cercetări. Referitor la acest aspect, arată că pe 30 martie 2008 s-a efectuat o percheziție la domiciliul inculpatului. Deși textul de lege spune că prezența la efectuarea percheziției nu este obligatorie, s-a invocat faptul că la momentul percheziției inculpatul a sărit geamul și a fugit.
În schimb, atunci când a fost citat de Tribunal pentru a fi pusă în discuție propunerea de arestare preventivă, inculpatul s-a prezentat. În dosarul de urmărire penală nu există nicio citație emisă de DIICOT sau organul de poliție, prin care să i se solicite inculpatului să se prezente la sediul sau la sediul Parchetului. Consideră că se poate vorbi despre sustragere atunci când o persoană este chemată și nu se prezintă în mod nejustificat. La percheziție inculpatul s-a speriat și a fugit, dar când fost citat legal s-a prezentat.
Se reține prin încheierea recurată faptul că inculpatul a fost adus la arestare, dar, de fapt, inculpatul s-a prezentat împreună cu avocatul ales.
Consideră că în cauză se va merge pe soluția de achitare a inculpatului, pentru că nu există administrator de fapt.
Învederează că la SC s-a emis actul de inspecție fiscală în timpul procesului penal, acum 3 luni de zile, și că pe rolul Tribunalului Galați se află în curs de soluționare o cauză în care se pune în discuție legalitatea acestui act. Acest lucru denotă faptul că acel act de inspecție fiscală nu stabilește o creanță certă, lichidă și exigibilă, astfel încât să se poată vorbi despre o datorie către Statul Român. Dacă Tribunalul Comercial va stabili, în urma procesului, că într-adevăr societatea inculpatului nu datorează acele sume de bani către Statul Român se pune întrebarea ce se va întâmpla. Art. 44 alin. 3.pr.pen. stabilește situația chestiunilor prealabile care se soluționează în cadrul unui proces penal dar prin hotărâri judecătorești date în materie civilă. Este o situație pe care legea contenciosului o permite. Inculpatul a atacat acest act și a atacat și actul prin care s-au stabilit obligații fiscale de 29 miliarde lei, pentru că acest act nu a fost comunicat fiind stabilit un termen și în acea cauză. Creanța nu este certă, lichidă și exigibilă.
În aceste condiții, solicită să se aprecieze dacă se impune prelungirea măsurii arestării preventive, care ar fi elementele care ar impieta buna desfășurare a urmării penale sau care sunt elementele care trebuie efectuate cu inculpatul în stare de arest preventiv, dacă mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu înțelege să răspundă afirmațiilor apărătorului inculpatului întrucât nu a constatat niciun temei de drept. Face doar precizarea că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul subzistă și nu s-au schimbat, motiv pentru care solicită respingerea recursului formulat de acesta, prin apărătorul ales, și să se mențină încheierea din 17.09.2008 a Tribunalului Galați.
În sarcina inculpatului s-au reținut două infracțiuni de evaziune fiscală, reținându-se că a desfășurat activitatea infracțională în perioada 2001 - 2008, aceasta fiind stopată de intervenția organelor de urmărire penală.
Chiar la momentul la care organele de urmărire penală au intervenit, inculpatul desfășura activitate infracțională pe SC, fiind găsite cu ocazia percheziției numeroase documente ale acestei societăți, precum și documente ale unor alte societăți de pe care inculpatul își asigura intrările de mărfuri în cadrul SC, societăți controlate la acel moment tocmai de către inculpat.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, arată că nu este momentul la care se poate discuta despre aceasta. Este posibil ca aceasta să comporte schimbări cu privire la reținerea eventualei complicități la infracțiunea de evaziune fiscală în condițiile în care inculpatul are calitatea de administrator de fapt și pe cea de administrator de drept.
Consideră că pericolul pentru ordinea publică continuă să subziste având în vedere că inculpatul a desfășurat activitatea infracțională pe o perioadă de timp de aproximativ 7 ani de zile, pericolul rezidând în persistența acestuia în comiterea de fapte de natură penală.
De asemenea, precizează că urmărirea penală nu a putut fi finalizată fiind necesară audierea unor martori cu care inculpatul a desfășurat relații comerciale, ridicarea de documente și verificări în contabilitățile societăților cu care inculpatul a derulat activități comerciale, la finalul anchetei inculpatul trebuie reaudiat și este necesară prezentarea materialului de urmărire penală. Totodată, urmează să se întocmească și actul de sesizare a instanței, care trebuie confirmat de procurorul ierarhic superior și, ulterior, trebuie sesizată instanța de judecată.
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea hotărârii instanței de fond.
Apărătorul recurentului inculpat, în replică, susține că reprezentantul Ministerului Publica făcut referire la un aspect care trebuie nuanțat foarte corect, respectiv a spus că "activitatea infracțională a inculpatului" Dar, inculpatul nu avea o activitate infracțională de genul "merg la tipografie și fac bani", cum este în cazul falsificatorilor de bani, când tipărirea banilor este stopată de intervenția organelor de urmărire penală. Inculpatul desfășura activități comerciale sau, mai bine zis, anumite activități comerciale erau desfășurate pe firme, în mod legal, dar plata către stat nu se făcea - aceasta este diferența. Dacă inculpatul ar achita mâine, ar fi altă situație, dar nu poate achita până când nu se judecă cauzele aflate pe rolul Tribunalului Comercial.
Reprezentantul Ministerului Publica spus, corect, că inculpatul nu va rămâne ca autor la evaziune fiscală. Solicită să se aibă în vedere un alt dosar al DIICOT-ului privind pe, unde un alt complet al Curții de APEL GALAȚIa dispus punerea în libertate, cu motivarea că atât timp cât capul și autorul infracțiunii nu a fost arestat, logic și normal că nici complicele nu este necesar să mai fie reținut în stare de arest preventiv.
Deci, dacă autorul, ca administrator de drept, nu este arestat, atunci nici complicele nu ar trebui să fie arestat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că dorește să se judece în stare de libertate, deoarece are o care trebuie operată la, iar operația se amână de 2 luni și J pentru că nu are cine să meargă cu ea la medic.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din 17.09.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 23.09.2008.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, că sunt îndeplinite cerințele art. 155 Cod procedură penală și că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o, prin apărătorul ales, ca netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
- în mod nejustificat și fără a motiva corespunzător prima instanță a reținut că lăsarea în libertate a inculpatului ar crea un pericol concret pentru ordinea publică;
- la încadrarea juridică a faptelor nu poate fi avută în vedere Legea nr. 241/2005, care nu era în vigoare la acea dată, ci Legea nr. 87/1994;
- în sarcina inculpatului nu poate fi reținută infracțiunea de evaziune fiscală, adevăratul autor al acestei infracțiuni fiind, administratorul societății comerciale.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 155 alin. 1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăriri penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau dacă există temeiuri noi care să impună privarea de libertate.
În speță, prin Încheierea de ședință din 27.05.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr-, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și c și alin. 2 și 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Au fost reținute drept temeiuri ale arestării preventive dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. a și f Cod procedură penală, în sensul că, pe de o parte, inculpatul a fugit și s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, iar pe de altă parte, sunt probe și indicii temeinice care atestă presupunerea că inculpatul a săvârșit o faptă sancționată de legea penală cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă în concret pericol pentru ordinea publică.
Urmărirea penală nu a fost finalizată, impunându-se efectuarea actelor menționate în referatul întocmit de, Biroul Teritorial Galați.
Contrat celor susținute prin motivele de recurs, Curtea apreciază că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, din probele administrate în cursul urmării penale până la această dată (respectiv din: actele de constatare întocmite de organele fiscale, relațiile Oficiului Registrului Comerțului privind "" SRL, procese-verbale de recunoaștere și planșe foto; relații de la Oficiul Registrului Comerțului privind " " SRL, declarațiile martorilor:, G, R, G, HG, adresa emisă de Garda Financiară referitoare la " " SRL, proces-verbal întocmit de ANAF la data de 23 august 2008, proces-verbal de percheziție, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice, declarațiile învinuiților, și ) rezultă indicii temeinice, în sensul art. 143 din Codul d e procedură penală, că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, infracțiuni care sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Condiția prevăzută de art. 148 lit. f teza II din Codul d e procedură penală este de asemenea îndeplinită, deoarece lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol rezultă din gradul ridicat de pericol social al faptelor, numărul mare al actelor materiale săvârșite în formă continuată, cuantumul mare al prejudiciului, și nu în ultimul rând din starea de insecuritate și de neîncredere pe care ar provoca-o în rândul cetățenilor lipsa unei reacții ferme a organelor judiciare față de persoanele presupus a fi vinovate de săvârșirea unor astfel de fapte.
Totodată, subzistă temeiul prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. a din Codul d e procedură penală, deoarece din actele dosarului rezultă împrejurarea că inculpatul a încercat să se sustragă urmăririi penale.
Întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu au dispărut și impun în continuare privarea de libertate, în vederea finalizării urmăririi penale, în mod corect prima instanță, reținând că sunt îndeplinite cerințele art. 155 alin. 1 Cod procedură penală, a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Celelalte aspecte invocate prin motivele de recurs, care privesc nevinovăția inculpatului și greșita încadrare juridică a faptelor, vizează fondul cauzei, urmând a fi avute în vedere de procurorul care instrumentează în cauză urmărirea penală și de instanță cu prilejul judecării fondului cauzei.
Față de aceste considerente, văzând și disp. art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 06.01.1976 în orașul P, județul V, -, domiciliat în comuna, sat nr. 610, jud. A, în comuna, județul G, în prezent reținut în Arestul G) împotriva încheierii din 17.09.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. /25.09.2008
Tehnored. /2 ex,/26.09.2008
Fond: Al.
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Constantin
