Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Avram
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind judecarea recursurilor formulate de inculpații și, deținuți în Arestul G, împotriva încheierii de ședință din data de 21.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns recurenții -inculpați, în stare de deținere și asistat de avocat - apărător ales în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar și, în stare de deținere și asistat de avocat - -apărător ales în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Întrebați fiind inculpații și precizează că își însușesc recursurile declarate, în numele lor, de apărătorii lor aleși.
Nemaifiind cereri de formulat și acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Apărătorul recurentului- inculpat,având cuvântul, invederează instanței că motivarea încheierii din data de 21.01.2008 este identică cu încheierea din 27.09.2007 -aflată la filele 339-342 dosar. Scopul pentru care Parchetul solicită prelungirea măsurii arestării preventive este acela ca instanța să poată verifica dacă subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, dar ultimul act în acest dosar a fost efectuat pe data de 15.10.2007, de atunci dosarul a stat în nelucrare, neefectuându-se nici o activitate de urmărire. Art. 136 Cod pr.penală arată scopurile și rolul judecătorului pentru a individualiza măsura arestării preventive dar în cauza de față solicită a se avea în vedere că inculpatul este student în anul IV, este arestat de 120 de zile, în cauză nu există părți vătămate care să se fi constituit părți civile, există doar indicii că inculpatul a săvârșit o faptă pedepsită de legea penală. instanța trebuie să verifice dacă mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive avându-se în vedere aspectele invederate, faptul că nu s-a dovedit prejudiciul despre care se face vorbire, că inculpatul a fost sincer, calculatorul i-a fost confiscat și nu se poate vorbi nici despre constituirea vreunei rețele infracționale. Invocă de asemenea rezonalibilitatea duratei măsurii arestării preventive, trecând deja 120 de zile și solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi țara.
Apărătorul recurentului- inculpat, având cuvântul, invederează instanței că instanța,potrivit art. 155 cod pr.penală, are obligația de a verifica dacă subzistă temeiurile arestării preventive cum și prev. art. 148 lit. f Cod pr.penală. In prezenta cauză nu există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol social întrucât activitatea infracțională s-a săvârșit în octombrie -noiembrie 2006 iar inculpatul a fost arestat în septembrie 2007 deci după o perioadă destul de lungă. Infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt infracțiuni de prejudiciu dar nu s-a stabilit până acum care sunt persoanele vătămate și nici cuantumul prejudiciului. Invederează instanței că arestarea preventivă este o măsură extremă, trebuie raportată la durata rezonabilă, rezonabilitate care se frereră la durata măsurii arestării și actele efectuate în cauză. Consideră că actele de urmărire se pot desfășura și cu inculpatul în stare de libertate, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, nu sunt întrunite prev. art. 155 și 148 lit. f Cod pr.penală. Solicită ca instanța, având în vedere disp.art. 8, 136 lit.b și c Cod pr.penală raportat la art. 145 și 1451Cod pr.penală, admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, invederează instanței că în momentul în care s-a luat măsura arestării preventive a inculpaților s-a stabilit că există indicii temeinice de comitere a faptelor. Hotărârile pronunțate în cauză au fost verificate de alte instanțe, iar t5extul de la 155 Cod pr.penală nu impune instanței să verifice dacă au existat indicii ci dacă există acum, dacă se impune în continuare menținerea arestării preventive. cu privire la rezonabilitatea termenului de arestare arată că există o limită de 180 zile pentru care se poate prelungi arestarea preventivă și în cauză trebuie realizate cercetări pentru identificarea celorlalți făptuitori, obținerea de relații de la instituții bancare din străinătate și s-a stabilit că prejudiciul cauzat de inculpatul este de 22.500 dolari SUA și 80.000 Euro iar cel cauzat de inculpatul este de 40.000 Euro. Se impune de asemenea reaudierea inculpaților la finalul urmăririi penale, când se prezintă materialul de urmărire penală și se întocmește rechizitoriul. Apreciază că motivarea instanței că mai sunt de efectuat activități de esență este corectă, inculpații au fost arestați mai târziu întrucât în momentul arestării trebuiau să existe indicii și probe pentru a se dispune arestarea lor. Solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate, hotărârea pronunțată în cauză este legală și solicită și obligarea inculpaților la cheltuieli judiciare către stat.
Avocat, având cuvântul în replică, invederează instanței că la dosar nu există acte din care să rezulte actele care s-au efectuat anterior arestării preventive a inculpaților, prejudiciul nu este stabilit iar singurele probe din dosar sunt declarațiile inculpaților.
Avocat -, având cuvântul în replică, consideră că în prezenta cauză determinarea prejudiciului este esențială iar pericolul social nu a fost demonstrat.
Recurentul- inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu a luat nici un de la nici o persoană.
Recurentul- inculpat precizează că nu are antecedente penale și solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, rezultă următoarele:
Prin încheierea de ședință din 21.01.2008 a Tribunalului Galați, s-a respins, ca nefondată, excepția nulității propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive și s-a admis propunerea formulată de - Biroul Teritorial Galați și în baza art. 155 și art. 159 Cod pr.penală s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților și pe o perioadă de 30 de zile, începând cu 22.01.2008 și până la 22.02.2008.
S-a respins ca fiind nefondată cererea formulată de inculpatul de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a fi dispus astfel, instanța de fond a reținut cu privire la excepția invocată ca nu poate fi luată în discuție nulitatea absolută pentru că în cauză nu s-a făcut dovada unei vătămări, întrucât instanța a fost sesizată din data de 18.01.2008, dată de la care dosarul s-a aflat în arhivă și putea fi consultat de avocații inculpatului, aspect care s-a și realizat.
Pe de altă parte, pe fond se reține că din probele dosarului rezultă indicii temeinice în sensul art. 143 Cod pr.penală denatură a crea presupunerea că inculpații au săvârșit fapte prevăzute de legea penală pentru care sunt cercetați și că pedeapsa pentru astfel de fapte este mai mare de 4 ani, fiind îndeplinite condițiile art. 148 lit. f Cod pr.penală.
Se reține deasemeni că prelungirea arestării preventive se impunea întrucât în cauză sunt de efectuat încă acte de urmărire penală de esență ( audierea altor participanți, obținerea de relații de la autoritățile judiciare străine și instituții bancare, reaudiere inculpați și întocmirea rechizitoriului).
Împotriva acestei măsuri dispuse de instanța de fond, în termenul prevăzut de lege, inculpații au declarat recurs.
Prin motivele de recurs măsura dispusă este criticată în sensul că instanța de fond nu a avut în vedere că inculpații sunt arestați de o perioadă lungă de timp (120 zile ) fiind astfel afectată rezonabilitatea activității de urmărire dar și faptul că nu există părți vătămate iar inculpatul este student anul IV și îi este astfel afectată situația sa personală.
Se mai susține că nu se poate vorbi de o rețea și că nu sunt indicii temeinice care să determine menținerea măsurii preventive în contextul că aceștia au și recunoscut cu sinceritate faptele.
Se apreciază că urmărirea penală poate fi continuată și cu inculpații în stare de libertate.
Se solicită admiterea recursului și punerea în libertate, urmând să se continue urmărirea cu aceștia în stare de libertate.
Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate.
Din verificarea încheierii privind măsura arestării preventive și a ansamblului probator existent, Curtea constată că măsura dispusă este temeinică și legală.
Din probe rezultă că există indicii temeinice că inculpații au comis faptele pentru care sunt urmăriți penal, indicii care se coroborează chiar cu recunoașterea acestora a faptelor pentru care s-a dispus arestarea preventivă.
Până la data prezentă nu se constată că au apărut elemente noi care să modifice situația de fapt cât și temeiurile în baza cărora se efectuează urmărirea penală.
Faptele inculpaților sunt de o gravitate deosebită, sunt nu numai de prejudiciu ci și de pericol social, care se accentuează prin modul de operare electronică și de organizare cu caracter transfrontalier.
Rezonabilitatea juridică la care, în material arestărilor preventive, dar și în alte situații din domeniul jurisdicțional, este exprimată în termeni și durate relative. Durata urmăririi penale, a cercetării judecătorești fiind reflectată de o multitudine de factori, fie de natură subiectivă, fie de natură obiectivă - complexitate, competențe profesionale, buna credință a factorilor implicați sau conjuncturală.
Inculpații sunt urmăriți pentru fapte cu un grad de pericol social deosebit de ridicat, pentru care legiuitorul a prevăzut pedepse aspre mai mari de 4 ani.
Punerea în libertate a acestora în contextul în care mai sunt de efectuat acte de urmărire penală, importante pentru faza de anchetă este inoportună și ar putea duce la prelungiri nejustificate și implicit la o tergiversare.
În drept, sunt îndeplinite disp.art. 143 și 148 lit. f Cod pr.penală.
Față de acestea, Curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpați.
În baza art. 192 alin.2 Cod pr.penală, urmează să fie obligați inculpații la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
RESPINGE, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații (fiul lui și, născut la 3.04.1985 în T, domiciliat în T, str.- nr. 6, - v3,. 14, CNP - -) și (fiul lui și, născut la 24.11.1978 în Focșani, jud.V, domiciliat în T, str.- nr. 4, - 3,. 16, jud.G, CNP - -) aflați în Arestul G, împotriva încheierii de ședință din data de 21.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
În baza disp.art. 192 alin. 2 Cod pr.penală obligă pe fiecare inculpat la câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.Av./30.01.2008
Tehnored./2 erx./30.01.2008
Președinte:Ion AvramJudecători:Ion Avram, Maria Tacea, Marcian Marius
