Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 21 2008
PREȘEDINTE: Petruș Dumitru judecător
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier - I - grefier șef secție
Ministerul Public este reprezentat de
PROCUROR-
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
- Serviciul Teritorial Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea recursului declarat de Parchetul DE PE LÂNGĂ Înalta Curte de Casație și Justiție - T - Biroul TERITORIAL VRANCEA împotriva încheierii de ședință din data de 19.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, prin care s-a respins propunerea de prelungire a arestării preventive a inculpaților, și, toți deținuți în prezent în Arestul IPJ.
La apelul nominal au răspuns: intimații-inculpați, în stare de arest:, asistat de avocații, - și, apărători aleși în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosar, -, asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.11/2008 și, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr.5463/21.11.2008, emisă de Baroul Galați.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
S-a făcut cunoscut inculpatului că, pentru asigurarea dreptului la apărare, a fost desemnat un avocat din oficiu.
Intimatul-inculpat este de acord cu avocatul desemnat din oficiu.
Procurorul și inculpații personal și prin avocați nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorulsusține că măsura arestării preventive a inculpaților a fost prelungită succesiv de instanță până la data de 24 2008, întreg material probator a fost analizat de instanțe care au apreciat oportunitatea asupra măsurii. De la data arestării și până în prezent, DIICOT Gad esfășurat o serie de activități importante, de natură a justifica măsura arestării luată față de inculpați. Au fost audiați 30-40 martori, iar de la ultima prelungire 3 martori cu identitate protejată, care vin să contureze faptul că inculpații sunt vinovați. S-au obținut relații de la, de la angajații societății, care nu au fost angajați legal cu contracte de muncă. De asemenea, s-au obținut de la organele abilitate relații cu privire la autoutilarele folosite de inculpați la transportul mărfurilor, care au fost indicate în diferite facturi fiscale și declarații ale șoferilor și care de fapt nu există, nici ca număr de înmatriculare și nici ca traseu, mențiunile s-au făcut în fals. S-a mai obținut o notă de constatare care dovedește că facturile nu sunt reale și de asemenea, că plățile nu oglindesc operațiuni reale, actele au fost întocmite pro cauza pentru a da o aparență legală activităților comerciale.
La ultimele termene s-a pus accent pe existența sau inexistența unui prejudiciul, care în viziunea DIICOT este de 27 miliarde lei, justificat pe actele de la BNR și Garda Financiară. Se așteaptă de la Garda Financiară un răspuns concret, pentru că acest act constituie un mijloc de probă. Nu este de acord cu concluzia instanței că acest act nu este suficient și că s-ar fi impus efectuarea unei expertize, dar expertiză care nu a fost solicitată de niciunul dintre inculpați. Având în vedere disp.art.10 alin.4 și art.9 alin.3 din HG nr.533/1996,consideră că acest act are forța probantă pentru dovedirea prejudiciului.
Solicită de asemenea, să se analizeze pericolul social concret al faptelor reținute, pericol care este dat de natura infracțiunilor și apoi de persoana inculpaților, de modalitatea de comitere a acestora și de impactul negativ asupra economiei naționale, precum și asupra comercianților care desfășoară activități legale și li se poate submina încrederea în stat, că instanța nu poate fi obiectivă în aplicarea unor măsuri coercitive față de persoane care nu respectă legea
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și prelungirea măsurii arestării preventive luată față de inculpați, așa cum a fost solicitată și motivată.
Apărătorul inculpatului, avocat, susține că încheierea pronunțat de Tribunalul Vrancea este legală și temeinică. Motivele de recurs susținute de DIICOT oral sunt diferite de cele scrise, s-a făcut trimitere la unele probleme de fond. Arestarea preventivă s-a luat la data de 4 iulie 2008 și s-a prelungit succesiv până în prezent. Această măsura nu se justifică. S-au audiat 30 martori însă niciunul dintre acești martori nu-l menționează pe inculpatul, nu l-a recunoscut niciunul din planșele foto prezentate, niciunul nu a avut relații comerciale sau de altă natură, cu acesta. Nimeni nu a auzit de firma inculpatului.
La termenul de astăzi, s-a susținut că au mai fost audiați 3 martori cu identitate protejată. Firesc și normal era ca audierea să se facă în prezența inculpaților sau a avocaților acestora, să și li se aducă la cunoștință conținutul acestor declarații. Urmărirea penală nu este secretă, inculpații au dreptul, conf.art.202 alin.4 și art.171 și următoarele Cod procedură penală, să exercite dreptul la apărare, să-și spună punctul de vedere.
De asemenea, s-a mai susținut că s-au obținut relații cu privire la autoturisme, însă aceste relații nu-l privesc pe inculpatul care nu a avut niciun contrat sau relații comerciale cu acele societăți comerciale. S-a mai susținut că prejudiciul trebuie stabilit pe baza un act de la Direcția de Finanțe Publice. Această direcție verifică și analizează situația contabilă, poate pune în discuție existența datoriilor către stat, a taxelor și a impozitelor datorate, dar nu poate stabili un prejudiciu.
S-a mai arătat că nu s-a solicitat efectuarea unei expertize tehnico-contabile de către inculpați. Această expertiză a fost însă invocată de DIICOT ca motiv de prelungire a măsurii arestării preventive la un termen anterior. Dacă această probă a fost propusă de DIICOT, apărarea inculpaților nu putea să vină decât cu o propunere de obiective și cu un consilier expert.
S-a mai afirmat că sunt acte de la de natură a dovedit prejudiciu. La dosar există o plângere adresată Procurorului șef din cadrul DIICOT - Biroul TERITORIAL VRANCEA în care se plânge de modul în care inculpatul are acces la materialul de urmărire penală sau că li se obstrucționează dreptul de exercitare a profesiei de avocat.
Cu privire la pericol social invocat, susține că o componentă a pericolului pentru ordinea publică este dat de impactul asupra societății. Acest impact este creat artificial de organele de anchetă. S-a susținut că economia națională este subminată de inculpat, însă prejudiciul de 27 miliarde de lei, invocat nu este real.
Instanța de fond a reținut că dreptul la apărare a fost încălcat și că la acest moment nu mai subzistă temeiurile care fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Organele de urmărire penală au obligația de a administra probe pentru a dovedi vinovăția inculpatului dar și obligația de a administra probe în apărarea acestuia. Or, în vol.XIII, filele 211 - 215, 217, vol.X filele 347, 352, 355, există 11 cereri ale inculpatului de a fi audiat și de a fi confruntat cu ceilalți inculpați și martorii audiați. dintre persoanele audiate sunt persoane șantajabile, care se fac vinovate de alte fapte. Inculpatul s-a adresat chiar și Tribunalului Vrancea, cu o plângere, numai pentru a face cunoscut că îi este încălcat dreptul la apărare.
Corect s-a stabilit că solicitarea DIICOT este netemeinică. Nu se putea lua cunoștință de piesele dosarului în ziua când s-a judecat propunerea DIICOT. S-a făcut o cerere pentru studiul dosarului, care a fost admisă, însă nu s-a stabilit și în ce condiții, cum, când, unde.
Mai există la dosar, un proces verbal din care rezultă că ar fi fost anunțat pentru ziua de, în vederea audierii inculpatului. Susține că situația prezentată nu este reală, nu a fost anunțat.
Invocă disp.art.5 și 6 din CEDO, cu privire la durata arestării preventive. Inculpatul este arestat de 150 zile, timp în care s-a adunat material de la 51 societăți comerciale. Trebuie analizat dacă măsura arestării mai este utilă la acest moment, dacă mai există un pericol. Să se aprecieze asupra rezonabilității măsurii. Inculpatul nu a avut intenția de a înșela, nu a încheiat niciun act, nu s-a cuantificat prejudiciul.
Într-un raport al Gărzii Financiare, în urma unui control, s-a stabilit că inculpatul datorează taxe și impozite în sumă de 3,6 miliarde lei, compus 16% impozit pe profit și 19% TVA. Dacă 3,6 miliarde lei reprezintă 35%, înseamnă că cifra de afaceri, în totalitate, este de 11 miliarde lei. Această sumă poate fi justificată cu acte, facturi. Restul de 16 miliarde lei nu se justifică. Din acest motiv se impune efectuarea unei expertize contabile.
Nu se poate reține în sarcina inculpatului coautorului ci doar o instigare. Greșit s-au administrat probele în ce-l privește pe inculpat. Nu există elemente esențiale pentru reținerea infrac.prev.de art.7 din Legea nr.39/2003, inculpații nu s-au asociat în ideea săvârșirii de infracțiunii așa cum se reține de textul de lege. Declarațiile celorlalți inculpați au fost consemnate în condiții nelegale, dictate de procuror, nu sunt semnate de avocați. În fața instanței de judecată s-a arătat realitatea, acestea apar contradictorii.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului declarat de DIICOT, ca nefondat și să se mențină încheierea pronunțată de Tribunalul Vrancea. Inculpatul a fost arestat timp de 150 ziler, DIICOT nu a arătat în mod concret în ce constă vinovăția sa și întinderea acesteia. Lăsarea în libertate a inculpatului i-ar da posibilitatea acestuia să-și facă o apărare completă.
Apărătorul inculpatului, avocat -,susține că cererile inculpatului și apărătorilor săi de a lua cunoștință de probele dosarului și de a propune probe nu au fost admise, așa cum se susține de procuror în motivele de recurs. De 5 luni de când inculpații sunt arestați s-a susținut în mod constant că aceștia, cât și apărătorii lor, sunt în imposibilitatea de a se apăra eficient, că sunt împiedicați, obstrucționați. O singură cerere, din cele 11, formulate de inculpatul a fost admisă, dar în totală desconsiderare, la 3.09.2008, necomunicată, dar fără a se stabili când, cum, unde. O cerere asemănătoare din 7.11.2008 a fost respinsă. Actul de control depus de Garda Financiară nu a fost adus la cunoștință inculpatul, acesta nu a avut posibilitate de să ia cunoștință de concluziile actului de control. În această situație cum s-ar face audierea inculpatului, cum s-ar putea apăra acesta, ce probe s-ar putea propune în apărare sau cum ar putea fi contestat. Nu se poate accepta susținerea DIICOT că în cauză mai sunt de audiat inculpații și de prezentat materialul de urmărire penală. S-au administrat doar probe în acuzare, nu s-a ajuns la o concluzie corectă asupra faptelor, nu sunt dovedite, nu se arată unde începe și unde să termină activitatea infracțională. Dacă nu s-a finalizat administrarea probelor și mai sunt de administrat în continuare probe, acest lucru se poate face și cu inculpații în stare de libertate. supra existenței faptei nu sunt probate. Temeiule avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și care ar exista în continuare, după părerea DIICOT, se referă la pericolul social concret. Acest pericol nu se poate confunda cu pericolul pentru ordinea publică, conf.art.148 lit.f Cod procedură penală. Acest pericol trebuie dovedit, iar la dosar nu există astfel de dovezi. Soluția pronunțată de instanța de fond este corectă și legală, conf.art.155 Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente solicită respingerea recursului și menținerea încheierii pronunțate ca legală și temeinică.
Apărătorul inculpatului, avocat,își însușește concluziile puse de ceilalți apărători. Asupra nelegalității și încălcării, în mod repetat, a normelor de procedură penală, comise de DIICOT în acest dosar, susține că, deși inculpatul a făcut numeroase cereri pentru a studia dosarului cauzei, acestor cereri nu li s-a răspuns sau când s-a admis o astfel de cerere nu i s-a spus unde, cum și când poate face acest lucru. Mai avocații în cauză nu au fost înștiințați când are loc audierea inculpaților și din acest motiv la data de 19---- nu au putut fi audiați, sau înștiințarea a fost făcută prin fax fără a se indica ora și locul audierii. Pentru toate motivele de nelegalitate s-a formulat o plângere împotriva procurorului DIICOT la procurorul general. Conform normelor de procedură penală, procurorul este obligat să asigure apărarea inculpatului și nu să se facă. Acest comportament trebuie sancționat.
Lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol public, pentru că inculpatul nu va pleca din țară, nu și va lăsa toată avea și toate afacerile și să fugă. Nu sunt indicii că ar vrea să facă așa ceva. Face referire la cazul, cercetat pentru subminarea economiei naționale și care nu a plecat din țară.
Motivele de recurs formulate de DIICOT în scris nu coincid cu motivele susținute oral.
Să se respingă recursul formulat, ca nefondat.
Apărătorul inculpatului, avocat,este de acord cu apărarea făcută inculpatului de ceilalți apărători. Motivele din referatul prin care s-a cerut prelungirea arestării preventive nu au putut fi reținute de instanță nici ca legale și nici temeinice. Acesta a vizat audierea inculpaților și depunerea raportului Gărzii financiare și audierea unor martori. Contextul în care a fost pronunțată încheierea de ședință a fost acela că urmărirea penală se apropie de finalizare. Art.1591alin.13 Cod procedură penală prevede două condiții ca urmărirea penală să fie făcută cu inculpatul în stare de arest, acela de natură materială substanțială și care se referă la un termen maxim de 180 zile și acela al dispozițiilor CEDO ca urmărirea penală să se facă într-un termen rezonabil în cadrul celor 180 zile. Atât legislația internă cât și cea CEDO, recomandă ca urmărirea penală să se facă într-un termen rezonabil, nu neapărat de 180 zile.
Argumentul că vor fi audiați inculpații nu subzistă, pentru că procurorul avea posibilitatea să o facă pe tot parcursul urmăririi penale de până acum. De fiecare dată, judecătorul a acordat posibilitatea procurorului, cu inculpatul în stare de arest, să îndeplinească activitățile inserate în referatul de propunere a prelungirii a arestării preventive. De data aceasta, solicită inculpatul să fie audiat și nu procurorul, cum se arată în referat., dreptul la apărare poate fi exercitat și personal de inculpat, nu neapărat prin avocat. Poate studia și personal dosarul, poate pune singur întrebări.
Procurorul nu a dus la îndeplinire activitățile din referat, neprocedând la audierea inculpatului, nu poate invoca și la acest termen pentru același lucru.
Procurorul dorește să-și facă incriminarea pe o notă a Gărzii financiare, însă aceasta nu poate decât să constate și să sancționeze contravențional acolo unde competența materială îi permite, pe baza actelor pe care verifică neregulile fiscale. Nota financiare este un act administrativ care poate fi contestat la organele competente, chiar și la instanță. În această situație trebuie așteptat luni de zile. Un act al Gărzii financiare atrage o sancțiune contravențională cu amendă sau închisoare în materie de evaziune fiscală. Legea nu permite să se pronunțe dacă o anumită constatare este infracțiune.
Practica și jurisprudența instanțelor este ca aceste note de constatare să nu aibă un rol absolut, că să se dispună efectuarea unei expertize contabile. Este nelegal să se invoce dreptul la apărare pentru a-l ține arestat pe inculpat. Expertiza financiar - contabilă trebuie să fie propusă de organele de urmărire penală ca să probeze vinovăția inculpatului. Tot jurisprudența CEDO arată că inculpatul trebuie de îndată să ia cunoștință de probele dosarului și să-și facă apărările. În toate statele europene, în materia infracțiunilor economice, întâi se probează vinovăția inculpatului și apoi se iau măsuri represive. Dacă normele de procedură sunt încălcate grav, Se poate invoca nulitatea absolută în orice fază procesuală.
Mai invocă faptul că în prezent într-o decizie a ICCJ - Secția penală, într-o speță asemănătoare, cazul, într-un recurs al DNA, s-a motivat că arestarea se impune atunci când planează unul din motivele de sustrage, de distrugere a probelor, de riscul presiunii asupra martorilor sau tulburarea ordinei publice, toate aceste motive, în cazul de față fiind excluse.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Apărătorul inculpatului, avocat,solicităm respingerea recursului declarat de DIICOT. Instanța de fond a avut în vedere toate motivele de fapt și de drept cât și argumentele apărării.
Motivele de drept ale prelungirii arestării preventive sunt cele prev.de art. 155 -156 Cod procedură penală. În art.156 Cod procedură penală, se arată că propunerea se face motivat, însă această motivare, în cazul de față, aproape că lipsește. S-a invocat faptul că în cauză trebuie efectuate audierea inculpaților, verificarea apărărilor inculpaților, obținerea de relații de la diverse instituții. Audierea inculpaților s-a făcut, iar o reaudiere ar putea fi refuzată de inculpați. Apărarea inculpaților a fost ignorată, aceasta trebuia făcută concomitent cu administrarea probelor în acuzare. La dosar există numai acte de acuzare, actele în apărare lipsesc și din acest motiv subzistă temeiurile vinovăției.
De asemene, nu sunt întrunite prevederile art.148 lit.f Cod procedură penală, nici în fapt și nici în drept. Nu există indicii noi sau probe noi.
Să se aibă în vedere ultimele 3 volume de urmărire penală. Astfel în vol.12 fila 1, există o plângere a SC SA, prin care sesizează că nu le-a mai virat banii necesari. Inculpatul a fost reținut la 3.07.2008 și arestat la 4.07.2008, și în aceste condiții, în mod normal că nu a mai putut să-și onoreze contractele încheiate, la datele scadente. La fila 190, în vol.12-, celelalte societăți au arătat că inculpatul a avut calitatea de colaborator, astfel că nu se poate reține infrac.prev.de art. 215 Cod penal, și nici prejudiciul de 27 miliarde de lei. A formulat o cerere de ridicare a sechestrului și restituire a bunurilor către societățile respective. Parchetul a comunicat că o parte din bunuri au fost restituite, dar nu se precizează cui, la ce dată, către ce societăți comerciale. Se pot face încurcături. Obligația Parchetului era de a verifica contractele, ce plăți s-a făcut, să restituie bunurile sechestrate.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului declarat și menținerea încheierii pronunțate.
Apărătorul inculpatului, avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele de nelegalitate arătate de ceilalți apărători și menținerea încheierii pronunțate ca fiind legală și temeinică. Solicită acordarea onorariului pentru asistența juridică din oficiu.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, solicită să fie pus în libertate. Să se respingă recursul declarat ca nefondat.
Inculpatul având cuvântulsusține că i s-a încălcat dreptul la apărare în nenumărate rânduri. Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii pronunțate. Să fie cercetat și judecat în libertate.
Inculpatul solicită respingerea recursului și să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin Încheierea de ședință din 19.11.2008, Tribunalul Vranceaa respins propunerea DIICOT G - Biroul TERITORIAL VRANCEA privind prelungirea duratei arestării preventive pentru inculpații, - și.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarea situație:
Prin sesizarea înregistrată la nr-pe rolul Tribunalului Vrancea - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate organizată și Terorism - Biroul TERITORIAL VRANCEA, a propus în temeiul art.155 și următoarele Cod procedură penală prelungirea arestării preventive a inculpaților, și pentru 30 zile începând cu data de 24.11.2008, orele 12,00.
În sesizare s-a arătat că față de inculpați s-a luat la data de 04.07.2008 măsura arestării preventive în baza art. 148 lit. f pr. pen, inculpații fiind cercetați pentru infracțiunile prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 215 al. 1, 2, 3 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2. pen și art. 33 lit. a pen constând în faptul că în cursul anului 2007 inculpații s-au constituit în grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave în sensul disp. art. 2 lit. b din Legea nr. 39/2003.
Organul de urmărire penală a mai precizat că măsura arestării preventive a fost prelungită succesiv și că se impune prelungirea în continuare a măsurii pentru a fi audiați inculpații, a li se verifica apărările și cererile formulate și pentru prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului.
Deliberînd asupra propunerii formulate din punct de vedere al disp. art. 155. pr.pen și al motivelor invocate Tribunalul a constatat că este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 202. pr. pen, organul de urmărire penală este obligat să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluționări a cauzei. Obligația organului de urmărire penală constă nu numai în strângerea probelor în defavoarea inculpaților ci și în favoarea acestora, chiar în situația în care se recunoaște fapta, dispoziția cuprinsă în text fiind o garanție a respectării prezumției de nevinovăție prev. de art. 52. pr. pen, art. 6 pct. 2 CEDO și deplinei exercitări a dreptului la apărare, garantat și de art. 6. pr. pen. De aemenea, art. 6 pct. 3 din CEDO prevede că orice acuzat are dreptul, printre altele, să solicite și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Din perspectiva normelor de procedură arătate, Tribunalul reține că deși inculpații și au formulat cereri pentru confruntare a inculpaților, a acestora cu martorii audiați, precum și pentru audierea altor martori ( ) care au cunoștință despre activitatea desfășurată și care face obiectul cercetării (voi. XIII, filele 211 215, 217, filele 347, 352, 355 vol X) nu s-a admis decât cererea inculpatului prin rezoluția din 09.10.2008 (fila 349 vol X) și numai în ce privește confruntarea, iar pentru audierea altor persoane, așa cum s-a cerut în luna, nu s-a dispus până în acest moment, când potrivit sesizării de prelungire a arestării preventive se finalizează urmărirea penală.
Este de menționat că nu s-a procedat nici la confruntarea inculpaților deși au fost reaudiați și între declarațiile date anterior există contradicții, iar inculpații au înțeles să se folosească de acest mijloc de probă în apărare.
De asemenea, după depunerea Raportului Gărzii Fnanciare care constituie cel mult un motiv verosimil de a bănui că inculpatul a comis o faptă penală în sensul art. 5 din CEDO, nu s-a dispus, până în acest moment al finalizării urmăririi penale, efectuarea unei expertize contabile de către persoane autorizate prin lege, în vederea aflării adevărului și justei soluționări a cauzei.
În condițiile date, prelungirea arestării preventive cu încă 30 zile se transformă dintr-o garanție a protejării ordinii publice ca și componentă a ordinii de drept și a bunei desfășurări a procesului penal, într-o atingere adusă intereselor justiției.
Elementele de fapt ce au fost avute în vedere de instanță anterior la prelungirea arestării preventive (complexitatea activității infracționale, consecințele produse - neindividualizate însă printr-o expertiză tehnică, impactul asupra ordinii publice) în aprecierea pericolului pentru ordinea publică, au fost privite în raport de indiciile oferite în acel moment de actele de urmărire penală, de necesitate audierii tuturor titularilor de drepturi lezați prin activitatea inculpaților și a martorilor în condiții de siguranță fără posibilitatea exercitării de presiuni din partea inculpaților precum și de definitivarea controlului tematic al Gărzii Financiare.
Cum față de cererile anterioare de prelungire nu s-a mai indicat ca motiv audierea de martori în acuzare sau în apărare sau administrarea altor probe în acuzare sau în favoarea inculpaților, Tribunalul a apreciat că riscul de influențare a cursului anchetei penale și de lezare a relațiilor sociale care privesc înfăptuirea justiției nu mai există în acest stadiu al cercetării și că nu se mai impune restrângerea dreptului la libertate al inculpaților.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal DIICOT G - Biroul TERITORIAL VRANCEA, care apreciază hotărârea ca nelegală și netemeinică deoarece temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă și la acest moment, iar actele care urmează a fi executare, respectiv definitivarea controlului tematic al Gărzii Financiare, verificarea apărărilor inculpaților și a cererilor formulate de aceștia, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului impun prelungirea arestării preventive a inculpaților.
Analizând cauza prin prima motivelor de recurs invocate dar și din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea reține următoarele:
În mod greșit instanța de fond a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu se mai mențin și a dispus revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților, motivat de faptul că acestora li s-a încălcat dreptul la apărare, organele de urmărire penală neadministrând probele solicitate de inculpați în apărare, iar actele ce urmează a fi efectuate nu impun menținerea stării de arest a inculpaților.
Conf.art.155 Cod procedură penală, prelungirea arestării inculpatului poate fi dispusă de instanță pe timpul urmăririi penală, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială, impun în continuare privarea de libertate.
Conf.art.139 pct.2 Cod procedură penală, când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta se revocă la cerere sau din oficiu.
Din coroborarea acestor două texte de lege, Curtea reține următoarele:
În mod greși instanța de fond a apreciat că unul din motivele pentru care a dispus revocarea măsurii arestării preventive este acela că inculpaților li s-a încălcat dreptul la apărare, prin neadministrarea de către procuror a probelor solicitate de aceștia pentru dovedirea nevinovăției. Acest motiv nu se încadrează în dispozițiile legale privind revocarea măsurii arestării preventive. Este adevărat că în faza de urmărire penală, procurorul are obligația să administreze probe atât în defavoarea cât și în favoarea inculpaților.
Inculpații au dreptul procesual de a solicitat probe în apărare, dar și procurorul are dreptul la rândul său fie de a le admite, fie a le respinge prin ordonanță motivată.
În consecință, neadministrarea probelor solicitate de inculpați în apărare, nu echivalează cu lipsa de apărare, inculpații având apărători aleși care au posibilitatea în cazul în care constată că drepturile lor au fost încălcate, să formuleze plângeri la procurorul ierarhic superior. Deci acest motiv, avut în vedere de în stanța de fond la momentul revocării măsurii, excede cadrului procesual, stabilit de art.155 și 139 Cod procedură penală.
Instanța de fond avea obligația în virtutea art.155 Cod procedură penală, să verifice în primul rând dacă temeiurile inițiale care au determinat arestarea preventivă a inculpatului se mențin la acest moment și dacă actele de urmărire de urmărire penală ce urmează a mai fi efectuate impun menținerea arestării preventive.
prelungiri arestării preventive este faptul că instanța, în principal, analizează, dacă temeiurile inițiale care au determinat arestarea preventivă și dacă actele ce urmează a fi efectuate de organul de urmărire penală impun prelungirea arestării preventive.
În subsidiar, instanța verifică la acest moment procesual și legalitatea arestării preventive. Măsura arestării preventive a fost luată printr-o hotărâre care are autoritate de lucru judecat, instanța putând dispune revocarea numai pentru motive temeinice, de nelegalitate constatate cu ocazia verificării necesității prelungirii măsurii arestării preventive.
Potrivit art. 139 alin. 1 Cod procedură penală măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Or, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a celor trei inculpați nu s-au schimbat, ci au fost confirmate.
Depozițiile inculpaților, coroborate cu declarațiile învinuitului, precum și cu cele ale martorilor audiați, cu procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice conduc la concluzia certă că inculpații au comis faptele reținute în sarcina lor, ceea ce justifică privarea lor de libertate și demonstrează pericolul concret pe care ei îl prezintă pentru ordinea publică, faptul că acest pericol este încă unul actual.
Având în vedere complexitatea deosebită a cauzei și stadiul cercetărilor, s-a apreciat că urmărirea penală nu se poate realiza cu inculpații în stare de libertate, existând posibilitatea ca aceștia să influențeze în mod negativ mersul anchetei.
Deși acest aspect a fost invocat în cuprinsul referatului de prelungire a măsurii arestării preventive, în sensul că s-a menționat și faptul că în cauză, s-a încercat "ștergerea urmelor infracțiunii" de către persoane din cercurile inculpaților, împrejurare ce rezultă din probe ( procesul verbal de constatare a Gărzii Financiare seria G nr. -/24.07.2008, nota de constatare seria - nr. -/24.07.2008, factura fiscală seria - nr. -/23.07.2008 completate în fals, declarația numitului, declarația martorului ) instanța nu a ținut seama de aspectele invocate, nu le-a verificat și nu a făcut vorbire în conținutul încheierii prin care a dispus revocarea măsurii arestării preventive.
Potrivit prevederilor art.155 alin.1 Cod procedură penală "arestarea inculpatului, dispusă de instanță, poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun,în continuare, privarea de libertate, sau există temeiuri noi, care să justifice privarea de libertate".
În cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, prin încheierea de ședință din 04.07.2008 a Tribunalului Vrancea (dosar nr-) definitivă prin încheierea de ședință din 10.07.2008 a Curții de APEL GALAȚI ( dosar nr-).
Cercetările ulterioare au confirmat acuzațiile inițiale și constituie indicii temeinice, în sensul prevederilor art. 681Cod procedură penală de natură să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpații au comis, cu intenție, o faptă prevăzută de legea penală, pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani.
Revenirea în declarații a unor inculpați sau martori, urmează a fi avută în vedere de procurorul care instrumentează cauza care va verifica dacă acestea se integrează în materialul probator sau urmează a fi înlăturate motivat.
În cazul în care acestea sunt motivate, procurorul care instrumentează cauza poate solicita el însuși instanței de judecată revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Din dosarul cauzei nu rezultă apariția unor fapte și împrejurări noi, care să justifice revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților.
De altfel, inculpații și au recunoscut faptele săvârșite, întreaga lor apărare concentrându-se pe a dovedi nevinovăția inculpatului.
Declarațiile lor, ulterioare, apar ca nejustificate, în condițiile în care fiind audiați, separat, de către procuror, aceștia au dat declarații care concordă în mai multe puncte și care dovedesc și participarea inculpatului, modul de organizare și de comitere a infracțiunilor.
Activitățile arătate în cuprinsul referatului cu propunere de prelungire a arestării preventive se dovedesc utile, necesare și concludente pentru rezolvarea tuturor problemelor cauzei și emiterea unei soluții legale și temeinice, raportat la caracterul organizat al grupului, natura infracțiunilor săvârșite, modalitatea de comitere a acestora, numărul mare de părți vătămate înșelate, prejudiciul produs, urmarea imediată.
Așa fiind și văzând și prevederile art. 38515pct.2 lit.d Cod procedură penală raportat la art. 1403Cod procedură penală și art.159 alin. 8 Cod procedură penală Curtea va admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul TERITORIAL VRANCEA împotriva încheierii de ședință din 19.11.2008 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr-.
Va casa în întregime încheierea atacată și în rejudecare va admite propunerea de prelungire a arestării preventive formulată de - Biroul TERITORIAL VRANCEA și va dispune prelungirea cu încă 30 de zile, de la 24.11.2008 până la 23.12.2008, a stării de arest preventiv a inculpaților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite recursul formulat de Parchetul DE PE LÂNGĂ Înalta Curte de Casație și Justiție - T - Biroul TERITORIAL VRANCEA împotriva încheierii de ședință din data de 19.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Casează încheierea de ședință din 19.11.2008 a Tribunalului Vrancea pronunțată în dosarul nr- și în rejudecare:
Admite propunerea de prelungire a arestării preventive.
Dispune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților: (CNP:-, fiul lui și, născut la 02.12.1972 în comuna Tulnici, jud.V, domiciliat în F,-,.21,.4,.66, jud.V, in prezent deținut in Arestul J V ), ( fiul lui și, născut la 02.04.1979 în, jud.V, CNP -, domiciliat în,-, jud.V, in prezent deținut in Arestul J ) și (naționalitate arabă, născut în anul 1965, luna ianuarie, ziua 27 în, Israel, fiul lui și,ma, posesor al cărții de identitate seria - emisă la 01.01.2001 de Ministerul d e Interne al Statului Israel, CNP -, in prezent deținut in Arestul J ) pe o durată de 30 de zile cu începere de la 24.11.2008 până la 23.12.2008.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei se va vira către Baroul d e avocați G din fondul ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
I
Red. - 24.11.2008
Tehnored. - 24.11.2008
2 ex
Fond: Em.
Președinte:Petruș DumitruJudecători:Petruș Dumitru, Ion Avram, Marcian Marius
