Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2008. Curtea de Apel Galati

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA PENALĂ

ÎNCHEIERE

Ședința publică din data de 24 Octombrie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă judecător

JUDECĂTOR 2: Liviu Herghelegiu Președinte Secția Penală

JUDECĂTOR 3: Aurel Burlacu Președinte Secția pentru cauze cu

Minori și de Familie

Grefier -

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - a fost reprezentat de - Procuror șef Serviciul Teritorial Galați

Dosar nr-

La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și, în prezent reținuți în Arestul V, împotriva încheierii de ședință din 21 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea.

La apelul nominal au răspuns recurenții inculpați, în stare de arest, asistat de av., apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 4910/24.10.2008 emisă de Baroul Galați, - asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale depuse în dosarul de urmărire penală, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 6/23.10.2008 și av., apărător ales.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care;

Apărătorul recurentului inculpat, av., întrebat fiind, precizează că prin delegația depusă în dosarul de urmărire penală este împuternicit să asigure asistență juridică inculpatului în toate fazele de urmărire penală.

Recurenții inculpați, întrebați fiind, pe rând, precizează că își mențin declarațiile date la Tribunalul Vrancea la data de 21 oct. 2008 și nu doresc să dea o alte declarații în fața instanței de recurs.

Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul recurentului inculpat, av., susține că prin încheierea din 26.09.2008, pronunțată de Curtea de Apel cu ocazia judecării recursului declarat de Parchet împotriva încheierii prin care Tribunalul Vranceaa revocat inițial măsura arestării preventive a inculpaților, s-a reținut că din dosarul cauzei nu rezultă apariția unor fapte și împrejurări noi care să justifice revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive. Astăzi este aceeași situație, pentru că de la data de 26.09.2008 și până azi, 24.10.2008, nu s-a făcut nimic. În cauză nu au apărut fapte și împrejurări noi, pentru că nu s-a făcut nimic din ceea ce inițial DIICOT-ul invocase ca motive pentru prelungirea arestării preventive.

La termenul din 21.10.2008, apărătorii inculpatului au încercat să evidențieze acest aspect, dar instanța nu a ținut cont, în motivarea încheierii reținând existența convorbirilor telefonice. Într-adevăr, la dosar sunt aceste interceptări ale convorbirilor telefonice, dar nici practica și nici literatura de specialitate nu au statuat că o simplă convorbire telefonică, necoroborată cu alte probe certe, este suficientă pentru a stabili vinovăția unui inculpat. Face paralela cu dispoziția din codul d e procedură, potrivit căreia simpla recunoaștere necoroborată cu alte probe nu este suficientă în aprecia vinovăția persoanei cercetate.

Consideră că instanța de fond continuă să facă aceeași greșeală, și anume, aceea de a nu delimita în concret, de 110 zile de când inculpații sunt arestați, contribuția fiecăruia la comiterea faptelor pentru care sunt cercetați.

Se invocă în încheierea recurată declarațiile martorilor Carla, și, dar niciunul din acești martori nu arată că ar fi avut vreo contribuție la relațiile comerciale pe care le-au avut cu inculpații și. Sunt indicați, - un alt administrator al unei firme - și, în calitate de conducător auto, fratele lui, numitul. Consideră că este posibil să se produs o confuzie, în sensul că, în urma lecturării celor trei declarații și în condițiile în care martorii l-au indicat, toată lumea să se fi gândit la, așa cum s-a întâmplat și la momentul obținerii autorizației de interceptare a convorbirilor telefonice. Atunci s-a obținut autorizație pe numele de și după 3 luni de zile, printr-o încheiere, s-a îndreptat eroarea în sensul că nu era vorba de, ci de. Deci, aceste trei declarații, ce au fost menționate în încheiere ca fiind probe din care rezultă că a constituit, a organizat și a condus un grup infracțional nu sunt de fapt reale.

Susține că nu a avut cunoștință, până la lecturarea încheierii supuse recursului, de faptul că o rezoluție de delegare dată de către procuror către un lucrător de poliție poate constitui o probă în dovedirea vinovăției inculpaților. În conținutul încheierii se face trimitere la ordonanța din 1 octombrie și respectiv 10 octombrie cu motivarea că, potrivit acestor ordonanțe de delegare, procurorul a menționat în mod expres ce activități dorește să facă în viitoarea perioadă pentru care solicită menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților. Dar, instanța nu a observat faptul că din cele 15 persoane pe care procurorul îl deleagă pe lucrătorul de poliție să le audieze, aproximativ 6 fuseseră deja audiate din luna septembrie, începutul lunii octombrie. Precizează că a participat efectiv la a audierea a 5 din cele 6 persoane.

În atare situație, nu se poate aprecia că această intenție a procurorului este atât de îndreptățită încât să constituie temei la o eventuală prelungire a măsurii arestării preventive.

Arată că doi dintre martorii audiați au avut calitatea de administrator la firmele inculpaților și. Este vorba de martorul și martora de la care a cumpărat -ul. martori nu l-au indicat pe, nici că l-ar cunoaște, nici că ar fi intervenit în derularea activităților desfășurate și nici că s-ar fi implicat cu ocazia achiziționării de către a acestor firme, sens în care nu există nicio altă probă. Având în vedere că persoanele care au fost efectiv implicate în derularea activităților comerciale nici măcar nu îl cunosc pe, nu se poate susține că acesta a dispus achiziționarea unor firme, a plătit aceste firme, a obținut diverse acțiuni.

Pentru ca instanța să își facă o idee, arată că recunoașterea s-a făcut pe trei poze, ale celor trei inculpați, cu datele de stare civilă. Deci, nici acest lucru nu a dus la concluzia că ar fi fost măcar cunoscut, nu mai spune de implicat, în activitatea respectivă.

De asemenea, se mai motivează în încheiere că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale art. 148 lit. f și C.P.P. că aceste elemente se mențin. Dar, din cele 10 volume ale dosarului de urmărire penală nu rezultă că au apărut fapte noi care să justifice împrejurarea că inculpatul ar încerca să se sustragă și să împiedice bunul mers al anchetei. Nu există nicio probă, sau nu s-au făcut până în momentul de față nicio astfel de probă, care să vină să susțină afirmația că inculpatul prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea socială.

Anterior a arătat ce înseamnă pericol concret și ce înseamnă pericol real, diferența care există, faptul că nu trebuie confundat pericolul privind fapta săvârșită cu pericolul ordinii de drept, cu afectarea bunului mers al instituțiilor, cu încercarea de sustragere. Deși a evidențiat aceste lucruri, nu au fost avute în vedere.

Deci, nici acest element și temei legal nu a putut fi probat în cele 110 zile de arest, respectiv faptul că, într-adevăr, inculpatul ar efectua manevre care să împiedice bunul mers al anchetei. Dimpotrivă, în aceste 110 zile inculpatul a formulat cinci cereri pentru a fi audiat, pe care le-a adresat procurorului, cereri în care solicita să fie confruntat cu ceilalți doi inculpați, cu agenții economici, să dea explicație despre mărfurile pe care le-a cumpărat cu forme legale de la ceilalți inculpați, deci și-a manifestat pe deplin intenția de a contribui la aflarea adevărului. Dar, nici măcar una din aceste cereri nu a primit un răspuns, verbal sau în scris, așa cum în mod normal ar fi trebuit să se întâmple. Dimpotrivă, în această perioadă s-a continuat o practică nu foarte corectă, și anume: ceilalți doi inculpați au fost scoși din arest de către organele de poliție și întrebați constant dacă nu vor să declare ceva despre, li se spune că are trei avocați și că ei sunt niște amărâți și că de ce să ia fapta asupra lor, că trebuie să "îl dea" pe.

Mai mult, se întâmplă altceva mult mai grav. Dintr-o dispoziție, care nu se află la dosar, dată de procuror, o serie de agenți economici care au livrat marfă firmei lui au fost sfătuiți și li s-a indicat de către anchetatori să meargă la depozitul de materiale al inculpatului și să își identifice bunuri similare celor vândute lui și să le ridice, deși acele bunuri sunt indisponibilizate, deși nu l-a dat niciun act, nicio autorizație de ridicare a indisponibilizării, nu s-a făcut niciun act prin care să se stabilească cum au ajuns acele bunuri în rafturile depozitului său, dacă sunt cu forme legale sau nu sunt cu forme legale. Dacă ar fi fost scos din arest și ar fi fost întrebat, s-ar fi lămurit aceste aspecte., cei care au rămas în urmă sunt nevoiți să facă față agenților economici, care vin și spun că anumite bunuri sunt asimilate bunurilor livrate lui și le iau, deși nu există ordonanță, rezoluție, nimic.

Susține că după 110 zile de arest, cererea de prelungire nu este decât o copie cererii de arestare, motivele invocate sunt aceleași: audieri de martori, confruntări, efectuarea unor controale tematice. Mai nou, a apărut ca o necesitate efectuarea unei constatări tehnico-grafice, probabil, vis-a-vis de actele emise de către inculpatul, în rest nu este indicată nicio activitate concretă care să îl vizeze pe inculpatul .

Deci, și în continuare lucrurile sunt prezentate "în vrac", nu se urmărește o delimitare, așa cum legiuitorul cere, clară și precisă a contribuției fiecăruia dintre cei trei la comiterea faptei.

Se vorbește despre un prejudiciu de 26 miliarde, neexistând nici un act oficial, clar, care să evidențieze acest prejudiciu. Nici măcar nu a fost întrebat inculpatul cât la sută din valoarea mărfurilor luate a fost plătită în avans sau poate în totalitate. Se merge în continuare pe un scenariu: a organizat, și au executat, pe baza unor declarații date de cei doi coinculpați cu ocazia arestării care, într-adevăr, i-au adus acuze inculpatului, dar asupra cărora de la primul termen, când au ajuns în fața instanței, le-au revocat, în sensul că au revenit și au spus că au fost luate în condiții nu foarte legale. Apărătorii inculpatului au solicitat să se procedeze la confruntarea inculpaților, având în vedere această schimbare de opinie, dar procurorul le-a spus că apreciază că nu este utilă confruntarea întrucât dumnealui nu a luat la cunoștință de această schimbare a declarațiilor.

Nimeni nu îi scoate pe inculpați din arest, nimeni nu îi înU. nimic, Finanțele își desfășoară activitatea fără să se știe în baza cărui ordin, ordonanță, adresă. În atare situație, consideră că 110 zile de arest preventiv au fost suficiente pentru organele de anchetă în a concretiza dacă indiciile care au existat inițial sau se presupune a fi existat, există și în continuare.

Pentru aceste motive solicită admiterea recursului.

Apărătorul recurentului inculpat, av., susține că în pledoaria sa va sesiza unele aspecte pe care le consideră grave și solicită să fie tratate cu toată atenția. Solicită să se aibă în vedere că România este o țară europeană nu numai din punct de vedere geografic, ci și din punct de vedere juridic prin ratificarea, prin Legea 30/1994, a Convenției Europene a Drepturilor Omului și chiar prin aderarea la Uniunea Europeană la data de 1.01.2007. În virtutea cel puțin a acestor acte normative, libertatea persoanei este un drept fundamental, deși era consacrată și de Constituția României. În raport de această stare de lucruri, libertatea persoanei în instrucții penale este regula, iar arestarea este o stare excepțională.

Este bine știut că desfășurarea unui proces penal trebuie să aibă un caracter echitabil sub multiple aspecte și, de asemenea, cauza trebuie soluționată într-un termen rezonabil, indiferent de faza în care se află. Solicită să se observe că în acest dosar urmărirea penală a început în decembrie 2007, iar inculpații sunt arestați din 4 iulie 2008, deci de mai mult de 4 luni. Trebuie să se pună întrebarea de ce tergiversează această cauză, a cui este responsabilitatea, dacă într-adevăr, sunt niște motive obiective pentru care nu poate fi soluționată sau, dimpotrivă, este o modalitate de a tergiversa cauza, de a se da aparența că este vorba de o cauză complexă, care nu poate fi finalizată într-un anumit termen și dacă această stare de lucruri privită prin prisma inculpaților aduce o atingere ordinii publice. -a-vis de aceste considerente generale, și cu o anumită aplicație la speța de față, în ce privește motivarea instanței de fond, constată că aceasta este lapidară. Apărările care au fost făcute de către inculpatul cu privire la modul deficitar în care se efectuează urmărirea penală și faptul că aceeași cerere se reiterează, dar nu se remarcă niciun progres, nu au fost analizate de către instanța de fond. Se fac referiri și se fac grave confuzii între pericolul privind ordinea publică și pericolul social al infracțiunii.

Consideră că este inadmisibil să se mențină inculpatul în stare de arest cu motivarea că infracțiunea comisă prezintă un grav pericol și că, dacă ar fi pus în libertate, s-ar aduce atingere opiniei publice sau opinia publică ar fi indignată sau revoltată. Cunoaște această motivare din existența altor spețe date în acest sens, dar această opinie are o nuanță pe care instanța nu a remarcat- Dacă se face referire la opinia publică ca un element prin care se încearcă să se justifice atingerea sau lezarea ordinii publice trebuie să se vadă în ce măsură există elemente care să demonstreze acest lucru. La dosarul cauzei nu există vreo opinie exprimată de vreun institut de sondare a opiniei publice. Este foarte ușor să se aplice această formulă sau etichetă și să se susțină că se aduce atingere opiniei pentru justifica măsura arestării.

În legătură cu acest aspect, Curtea de Apel București, printr-o decizie pronunțată în 2006, motiva că, citează: "gravitatea faptelor și rezonanța socială negativă a acestora necoroborate cu alte elemente nu pot conduce automat la concluzia existenței unui pericol pentru ordinea publică, pe care l-ar determina lăsarea inculpaților în libertate, ci dimpotrivă, acest pericol trebuie să rezulte din date concrete, în caz contrar ajungându-se la arbitrarii soluții inacceptabile cât privește luarea unei hotărâri asupra libertății persoanei". Consideră că această motivare este elocventă și definitorie.

Pe de altă parte, trebuie să se aibă în vedere că se poate dispune menținerea arestării unei persoane ca o măsură preventivă, în contextul art. 136 Cod procedură penală, adică pentru buna desfășurare a procesului penal. Consideră că în cauză argumentele procurorului, prin elementele pe care le-a învederat în cererea de prelungire, nu justifică această măsură.

De exemplu, s-a solicitat, printre altele, prelungirea arestării preventive pentru a se efectua investigații în legătură cu mașinile inculpaților, cu datele financiar-fiscale ale societăților inculpaților, în legătură cu personalul acestora. Toate aceste probatorii conduc în mod indirect spre investigarea unor infracțiuni economice și anume, se aduce atingere fiscalității. Cu alte cuvinte, este vorba despre evaziune fiscală, dar din probatoriile administrate în cauză nu rezultă că împotriva inculpaților a început urmărirea penală sau s-a pornit acțiunea penală pentru infracțiunea de evaziune fiscală. Atunci, nu se poate pretinde să se prelungească măsura arestării preventive a inculpaților în condițiile în care acest aspect nu formează obiectul cercetării penale.

S-a susținut că urmărirea penală nu este finalizată pentru că inculpații trebuie să fie ascultați, pentru că trebuie să se verifice cererile acestora. S-a arătat de către dl. av. insistența cu care inculpatul a făcut nenumărate cereri pentru a da declarații și pentru a justifica poziția sa. Procurorul a respins aceste cereri dar, în mod paradoxal, în cererea de prelungire se invocă dorința procurorului de discuta cu inculpații.

Solicită să se observe că între prima cerere de prelungire a arestării preventive și cererea de față nu există nicio diferență, exceptând acea constatare tehnico-științifică cu privire la existența sau inexistența unor falsuri în ceea ce privește anumite înscrisuri din luna iulie 2008, înscrisuri care nu au nimic de a face cu activitatea inculpaților, pentru că în luna iulie 2008 aceștia erau arestați.

Susține că organul de urmărire penală a ajuns într-un impas și acest impas în ceea ce privește activitatea de urmărire penală nu trebuie să se repercuteze asupra libertății inculpaților; dacă procurorul consideră că aceștia sunt vinovați să fie trimiși în judecată, dacă nu să ia soluția de rigoare. Nu se poate prelungi acest proces în faza de urmărire penală sine die, iar instanțele să acorde cu multă ușurință prelungirea arestării preventive. Se știe că în practica CEDO participanții la un proces penal trebuie să fie tratați în mod egal, să se creeze posibilitatea ca fiecare să își prezinte cauza în condiții care să nu îl pună într-o situație dezavantajoasă față de celălalt. Or, atâta timp cât procurorul are posibilitatea să finalizeze acest proces penal, nu se justifică în nici un mod privarea inculpaților de libertate în continuare.

Față de aceste motive, apreciază că soluția luată de către instanța de fond, de a prelungi arestarea preventivă a inculpaților, nu se justifică.

Arată că cererea de prelungire a măsurii arestării preventive în legătură cu efectuarea anumitor probatorii are un caracter generic. Practic, nici instanța de recurs și nici apărătorii inculpaților nu pot să cenzureze acele probatorii care se solicită a fi efectuate în continuare, ele nu sunt relevate în ceea ce privește efectuarea lor. Constată lentoarea cu care se desfășoară urmărirea penală pentru că știe maniera în care au fost audiați martorii. Consideră că este inadmisibil ca un martor să fie audiat la două zile sau ca același martor să fie chemat de două ori și să se constate că a mai fost audiat și toate acestea în detrimentul libertății inculpaților.

Apărătorul recurentului inculpat, av., susține că o chestiune intrinsecă, care concură la realizarea actului de justiție, o constituie seriozitatea celor care prin lege au calitatea de a-l înfăptui. Seriozitatea atrage după sine și responsabilitate, iar pentru a fi responsabil și serios trebuie să ai conștiință profesională.

Din păcate, de 4 luni de zile de când s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, niciunul din aceste atribute, și afirmația o face în scopul apărării intereselor legitime ale inculpatului, nu a fost găsit. Achiesează la concluziile colegilor care au spus că propunerea de arestare preventivă și toate cele trei propuneri de prelungire sunt trase la indigo. Instanța are posibilitatea să observe că, exceptând o constatare tehnico-științifică, motivele sunt aceleași. Adică, s-a constituit un scenariu inițial, în care s-a folosit sintagma "grup organizat", foarte interesantă la acest moment, și se folosesc noțiuni care sunt luate de bune fără să se vadă dacă în spate există acele indicii temeinice, rezonabile ori probe.

Consideră că în cauză nu se poate vorbi de existența unui "grup organizat", în condițiile în care niciodată organul de urmărire penală nu a putut stabili intenția comună sub aspect subiectiv, existența acelor indicii temeinice rezonabile, pentru că de probe nu se poate discuta, cu privire la constituirea grupului, la structura lui și la atribuțiunile fiecăruia în cadrul grupului. S-au avut în vedere convorbirile telefonice aflate în volumul trei, scoase din orice context, rupte de orice fel de circumstanță probațională. Apreciază că trebuiau legate o convorbire sau două ale inculpatului cu niște probe din dosar, dar nu există o astfel de legătură. Deci, grupul nu există, nu sunt indicii, nu sunt probe, nu este demonstrată intenția comună, așa cum cere legea. În atare situație, se pune întrebarea unde sunt probele și cum s-a motivat în decizie că sunt probe cu privire la existența grupului, la structura lui, la atribuțiuni.

În situația în care s-ar fi apreciat că aceste probe pot fi făcute indirect, ar fi trebuit să se procedeze la audieri. A depus la dosar dovada eliberată de V, din care rezultă că inculpatul, auzind de aceste încadrări grave și spunându-i-se care sunt pedepsele, a cerut procurorului de cinci ori să stea de vorbă, să explice de ce stă în arest de atâta vreme. Nu a primit nici un răspuns și, în disperare de cauză, s-a adresat Tribunalului Vrancea, dar acesta nu are competență decât cu privire la prelungire. Susține că acesta este cercul vicios și că se încalcă un principiu consacrat de CEDO prin art. 6, și anume, cel al egalității armelor în cadrul procesului penal, indiferent de faza procesuală. În cauză procurorul face ce vrea, ascultă pe cine vrea, cum vrea, iar inculpatului nu i se dă nicio șansă să vină să vadă de ce este acuzat, să dea răspunsuri concludente și pertinente fiecărei probleme care se pune.

Solicită să se rețină că nu există indicii rezonabile cu privire la noțiunea de grup.

Susține că nu se poate demonstra existența grupului în condițiile în care s-a văzut cu de două ori: o dată când i-a vândut un motostivuitor, pe care l-a plătit, și o dată în Focșani, la un depozit de pe str. - Centrală, unde au discutat tot despre afaceri, dar nu au finalizat nimic.

Cu privire la interceptările convorbirilor telefonice, arată că acestea au fost confirmate după ce a invocat problema neconfirmării lor în fața instanței de recurs. De asemenea, a invocat nulitatea interceptărilor întrucât ele făceau referire la altă persoană, respectiv la și nu la, aspect trecut cu vederea, și a mai invocat lipsa oricărui contract sau oricăror relații economice a celor 30 de societăți cu firma lui.

Procesul penal se judecă pe probe și trebuie să existe aceste probe.

Învederează că procurorul, fără să ridice sechestrul, fără să dea ordonanță, a făcut adresă către părțile vătămate, constituite părți civile, și le-a trimis la depozitul inculpatului să ia niște bunuri de gen. Susține că în cauză este vorba pervertirea probei, făcută de către un om viclean, care nu are forță profesională. Adică, dacă se constată relația economică frauduloasă în care cineva este păcălit, dacă există factură că s-a livrat marfa, acea persoană poate să meargă să-și ia marfa, dar în cauză se face invers. De aceea spune că este pervertirea probei. Li s-a spus acelor părți vătămate să meargă să ia orice bun de gen, orice ciment, orice vopsea, orice găleată, iar în rechizitoriu se va scrie că, de altfel, fapta este dovedită și cu procesele-verbale de restituire.

Consideră că DIICOT- Biroul V s-a bucurat de înțelegerea Curții de Apel mai mult decât era necesar și nu știe dacă acest lucru a fost favorabil sau nu anchetei, pentru că practic ancheta, așa cum s-a desfășurat, nu demonstrează nimic în ceea ce îl privește, sunt niște rupturi, niște fragmente care nu au putut să fie în nici un caz unite cu alte probe.

Susține că există o decizie prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală spune că durata arestării nu poate să fie prelungită de două-trei ori pentru aceleași motive. Deși se fac demersuri pentru unificarea practicii judiciare, pentru a avea o practică unitară, acest lucru nu prezintă nicio importanță, când este vorba de DIICOT sunt alte reguli.

S-a cerut prelungirea pentru efectuarea unor controale tematice ale Gărzii Financiare. La societatea lui s-a făcut controlul de către Direcția de Finanțe, iar Raportul de inspecție fiscală și procesul-verbal au fost depuse la dosar. În aceste acte nu se stabilește nicio fraudă de natură fiscală sau de altă natură, dar se vrea să se facă un control tematic de către Garda Financiară, deși nu se știe ce anume se vrea să se vadă.

Consideră că nu sunt probe din care să rezulte participarea inculpatului la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. Acesta a fost făcut coautor la înșelăciune, deși nu a avut nicio cu nicio parte vătămată. Învederează că la dosar nu este nicio dovadă a cuantificării oficiale a unui prejudiciu. Susține că organul de urmărire penală trebuia să se preocupe de stabilirea prejudiciului și că nu poate fi vorba de un prejudiciu de 26 milioane lei, în condițiile în care nu există o notă de calcul.

Referitor la controalele tematice arată că acestea au o anumită temă, un anumit obiective. S-a susținut că trebuie să se meargă pe la anumite societăți pentru efectuarea acestor controale. Solicită să se rețină că față de aceste societăți nu s-a început și nu s-a extins urmărirea penală, în condițiile art. 38, ci pur și simplu s-a făcut un amalgam, pe considerentul că instanța trebuie să îl accepte pentru că parchetul are dreptate.

În condițiile în care nu se explică ce se dorește, în care s-au luat toate actele societății, consideră că inculpatul nu are ce să mai facă, nu poate influența urmărirea penală.

DIICOT-ul încearcă să salveze o singură chestiune, și anume, în abstract, principiul legalității, prin invocarea art. 148 lit. Cod procedură penală - pedeapsa mai mare de 4 ani și un pericol concret pentru ordinea publică. Consideră că nu s-a făcut dovada pericolului concret pentru ordinea publică.

Susține că se încalcă principiul oportunității în materie penală. Se pune întrebarea dacă, în condițiile în care din luna decembrie s-a început urmărirea penală și s-au să făcut așa zise probe, inculpații sunt ținuți în arest și organele de urmărire penală nu reușesc să demonstreze grupul, mai apare ca fiind oportună măsura arestării. Apreciază că principiul rezonabilității este încălcat după 110 zile de arest preventiv. De asemenea, măsura nu mai este nici proporțională. A dat aceste patru principii ale legalității, oportunității, rezonabilității și proporționalității pentru a fi verificat prin prisma actelor care au fost aduse la îndeplinire. S-a pornit cu 3 probe, la a doua prelungire s-au făcut 6, iar la a treia 10 probe, dar acestea conțin acte care nu au nici un efect probatoriu în ceea ce îl privește pe inculpatul. Situația fiecărui inculpat trebuie privită în mod concret și separat.

Solicită să se ia act că și în lumina doctrinei și a practicii judiciare invocate nu există argumente solide care să justifice prelungirea arestării preventive, situație în raport de care solicită admiterea recursului și, pe fond, să se respingă propunerea de prelungire a arestării preventive.

În situația în care se va pronunța o altă soluție, garantează că peste o lună vor fi aceleași probleme și cauza va fi în același stadiu. Consideră că situația va fi alta atunci când cineva va reuși să demonstreze participarea inculpatului la constituirea grupului, pentru că despre coautorat nu poate fi vorba.

Apărătorul recurentului inculpat -, av., arată că în concluziile sale va face precizări cu privire la referatul de propunere a prelungirii arestării preventive și încheierea Tribunalului Vrancea.

Consideră că mențiunea făcută în referatul de propunere de prelungire a măsurii arestării preventive, în sensul că "rezultă cu certitudine că în perioada" duce la concluzia că în cauză sunt indicii temeinice, probe certe. Cu ocazia concluziilor puse în fața Tribunalului Vranceaa arătat că a căutat depozițiile martorilor și, pe care Parchetul le indică în propunerea de prelungire, în special în volumele 5-10, dar nu le-a găsit. Procurorul de ședință a precizat că depozițiile respective nu sunt în volumele 5-10, ci sunt în volumul 3. Consideră că volumele de urmărire penală trebuiau să fie într-o ordine cronologică și că instanța de judecată, în motivarea încheierii recurate, nu a făcut referire la aceste declarații, ci la alte probe, probabil, pentru faptul că a avut în vedere această situație.

Instanța de fond a făcut referire în motivare la declarațiile inculpaților și existente la filele 146, 151, 160, 165 vol. I, dar la filele indicate se află niște planșe fotografice. Doar declarațiile martorilor și Carla se află la filele indicate în încheierea recurată. Apreciază că acești doi martori ar fi trebuit să aibă calitatea de inculpați în cauză și că din declarațiile lor nu rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului.

Precizează că în volumul 10 se află mai multe cereri prin care inculpatul a solicitat probe în apărare. Dacă Parchetul ar fi luat act de aceste cereri, ar fi procedat la efectuarea unor confruntări cu persoanele audiate, este posibil să se fi ajuns la o cu totul altă concluzie, nicidecum la vinovăția inculpatului.

În motivarea cererii de prelungire, Parchetul arată că inculpatul ar fi completat instrumente de plată. În cauză, inculpatului i s-a luat și o probă grafologică. Parchetul reține că inculpatul a completat și semnat file CEC. Solicită să se observe că inculpatul a declarat în fața instanței de fond, citează: " este adevărat că am completat și eu și alte persoane file CEC, însă toate filele CEC mi-au fost date sub semnătură de către administrator". Acest lucru rezultă și din declarațiile persoanelor respective și face trimitere la depoziția unui martor, pe care instanța nu a reținut-o, deși era în favoarea inculpatului. Solicită să se aibă în vedere declarația martorului din G, care a arătat că a avut un contract tip pe care l-a semnat atât el, cât și, care i-a înmânat o filă CEC semnată de el. Susține că din majoritatea declarațiilor rezultă că filele CEC au fost semnate de către administrator.

În fața instanței de fond a arătat că în cauză sunt două probleme care trebuie rezolvate, respectiv, a arătat că sunt bani de recuperat de la firmele la care s-au dat mărfurile, și s-au și precizat firmele respective, și că sunt mărfuri sechestrate la firmele furnizoare, mărfuri care au o valoare importantă.

De aici se trage concluzia că prejudiciul nu este cel indicat de către organele de urmărire penală, respectiv 26 miliarde lei, ci este mult mai mic. Consideră că acest aspect va fi evidențiat doar printr-o probă concretă, o expertiză contabilă care a fost promisă de 4-5 luni de zile.

Față de aceste argumente, consideră că se impune casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Vrancea și, în rejudecare, să se dispună cercetarea inculpatului în stare de libertate, pentru a i se da dreptul la apărare. Apreciază că trebuie să existe o egalitate de arme și pentru apărare și pentru inculpare, dar până la acest moment nu există decât probe în inculpare. În condițiile în care se solicită prelungirea măsurii arestării preventive, consideră că ar trebui să existe probe concrete, dar din conținutul celor expuse nu rezultă nici existența probelor și nici a indiciilor temeinice privind vinovăția inculpatului.

Apărătorul recurentului inculpat, av., susține că acesta a declarat recurs împotriva încheierii din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vrancea, nemulțumit fiind de faptul că s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive cu 30 de zile. Inculpatul dorește să fie cercetat în stare de libertate.

Solicită să se observe că din luna iulie 2008 nu s-au mai prezentat elemente noi care să justifice prelungirea arestării preventive.

Consideră că nu se mențin nici temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.

Susține că dacă inculpatul ar fi cercetat în stare de libertate, ar putea ajuta mai mult la efectuarea unor cercetări amănunțite cu privire la modul cum s-au desfășurat actele comerciale.

Inculpatul consideră că nu este vinovat și că poate fi judecat în stare de libertate.

Consideră că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Învederează că inculpatul are o stare de sănătate precară și că în perioada arestării a suferit și o intervenție chirurgicală.

Achiesează la toate opiniile apărătorilor celorlalți inculpați cu privire la noțiunea de libertate, la prezumția de nevinovăție, la pericolul pentru ordinea publică, cu privire la administrarea și coroborarea probelor, la egalitatea de arme între probele care se fac în acuzare și cele care se fac în apărare.

Consideră că din analiza întregului material probator rezultă existența unui dubiu cu privire la vinovăția inculpatului și că acesta îi profită.

Susține că starea de libertate este starea naturală și firească a tuturor oamenilor, că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică și, dacă va fi lăsat în libertate, se va prezenta ori de câte ori va fi chemat la organele de urmărire penală și în faza de cercetare judecătorească, va putea ajuta pentru aflarea adevărului și își va putea dovedi nevinovăția.

Solicită plata onorariului pentru apărătorul din oficiu din fondurile Ministerului Justiției.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor formulate de inculpați împotriva încheierii de ședință din 21.10.2008, pronunțată de Tribunalul Vrancea, pentru următoarele considerente:

În referatul de prelungire întocmit la data de 21.10.2008 au fost menționate activitățile care urmează să se facă în continuare și nu crede că acestea sunt copia fidelă a celor menționate în referatele anterioare.

Cu privire la susținerile inculpaților, în sensul că s-a precizat în referat că urmează să fie audiați martori, fără a se indica numele acestora, arată că aceștia nu au fost nominalizați tocmai pentru a se asigura buna desfășurare a urmăririi penale. De asemenea, există posibilitatea ca la acest moment nici să nu fie cunoscuți toți martorii.

Referitor la efectuarea controalelor tematice, în situația în care acest lucru s-a solicitat și anterior, consideră că procurorul care efectuează urmărirea penală are în vedere acele controale care nu s-au efectuat încă sau controalele care au fost efectuate, dar nu s-a primit rezultatul.

Cu privire la reținerea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 din Legea 39/2003, arată că nu s-a făcut vorbire în referatele de luare a măsurii arestării preventive punctual sau defalcat pe contribuție, pe membrii grupului dar, cu siguranță, procurorul care instrumentează cauza, va arăta în rechizitoriu probele pe care le-a administrat, care dovedesc relația, structura și rolul fiecăruia în organizarea grupului.

Apreciază că încheierea de ședință din 21.10.2008 a Tribunalului Vrancea, prin care s-a prelungit măsura arestării preventive, este legală și temeinică și, în consecință, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că nu este vinovat. Arată că a avut doar relații comerciale legale cu ceilalți doi inculpați. Cu s-a văzut de două ori și nu a vorbit niciodată cu el la telefon.

Solicită să fie cercetat și judecat în stare de libertate pentru că îi este mult mai ușor să se apere, poate să pună la dispoziție orice document care i se cere. Este foarte greu să se apere prin avocați și prin alte persoane care sunt în libertate.

Solicită să fie cercetat în stare de libertate.

Recurentul inculpat -, având ultimul cuvânt, precizează că își menține declarația din data de 21.10.2008 și lasă la aprecierea instanței.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că menține declarația din data de 21.10.2008 și solicită să fie cercetat și judecat în stare de libertate pentru că poate să aducă documente și poate dovedi cu martori că are de încasat bani. Nu a acționat niciodată cu intenția de a înșela și vrea să demonstreze acest lucru, dar cât timp este în arest nu poate face acest lucru.

CURTEA

Asupra recursurilor penale de față:

Prin cererile conexe înregistrate pe rolul acestei instanțe sub nr- inculpații, - și au formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 21 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.

Prin încheierea de ședință din 21 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Vrancea, a fost admisă propunerea formulată de DIICOT - Biroul Teritorial Vrancea privind prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, - și și s-a dispus prelungirea acestei măsuri preventive, față de toți inculpații, pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la 26 octombrie 2008 și până la 24.11.2008.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Vrancea, a avut în vedere că prin sesizarea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Vrancea, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vranceaa propus prelungirea arestării preventive cu 30 de zile a inculpaților, - și, cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. art. 7 al.1 din Legea 39/2003 și art. 215 al. 1,2,3,4 și 5.pen. cu aplicarea art. 41 al.2 pen. constând iî aceea că s-au constituit într-un grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii în mod repetat de infracțiuni grave, cu consecințe deosebit de grave.

În propunere, organul de urmărire penală a arătat că activitatea infracțională a fost concepută de inculpați în perioada august 2007 - iulie 2008 în scopul obținerii de profituri însemnate, într-un interval de timp cât mai scurt.

Față de inculpați s-a luat măsura arestării preventive pentru 30 de zile începând cu 04.07.2008, orele 12,00 până la data de 01.08.2008, orele 12,00, măsură ce a fost prelungită ulterior până la data de 26.10.2008, și în opinia organului de urmărire penală se impune în continuare prelungirea măsurii întrucât subzistă temeiurile pentru care a fost dispusă.

Organul de urmărire penală și-a motivat propunerea de prelungire a arestării preventive și prin faptul că nu au fost finalizate verificările tematice de către Garda Financiară la SC SRL Focșani, SC SRL Tulnici, SC SRL, SC SRL Focșani, SC Food SRL Cîmpia, SC SRL B și SC SRL C, datorită complexității controlului; sunt în curs de verificări la ANAF, ITM, cu privire la anumite aspecte ce țin de efectuarea urmăririi penale și prin ordonanță de delegare, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice grafice.

Deliberând asupra propunerii formulate, din punct de vedere al disp. art. 155.pr.penală și pe baza materialului probator existent, Tribunalul a reținut că prin încheierea din data de 04.07.2008 s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, - și, pentru 29 de zile, în baza art. 146, 149¹, 148 lit. f pr.penală, reținându-se că există indicii temeinice că inculpații au comis faptele prevăzute de legea penală, că pentru infracțiunile în legătură cu care sunt cercetați inculpații, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar circumstanțele reale și personale, modul de operare, fac ca lăsarea in libertate a inculpaților să prezinte pericol social pentru ordinea publică.

Tribunalul a apreciat că temeiurile pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților subzistă, întrucât, până la această dată, există probe că inculpații s-au constituit în grup și au acționat împreună pentru înșelarea unui număr mare de societăți comerciale, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani și punerea în libertate a inculpaților prezintă pericol social pentru ordinea publică.

Astfel, declarațiile persoanelor cu care inculpații și - au negociat și încheiat contractele comerciale, declarațiile inculpaților si - ( filele 146, 151, 160, 165 - vol.I), exceptându-le pe cele (primele declarații) asupra cărora aceștia au revenit cu ocazia audierii de către instanța de judecată, declarațiile date de (fila 185 - vol.II), Carla - (filele 10,11 - vol. III), (filele 43, 44 - vol. III), (fila 54 - vol. III) înregistrările convorbirilor telefonice dintre inculpații - și si (procesele-verbale aflate în volumele III și IV, constituie probe și indicii temeinice că nu numai inculpații și - au comis fapte prevăzute de legea penală, ci și inculpatul.

Referitor la cea de a doua condiție impusă de art. 148 lit. f pr.penală este menționat că ordinea publică, ca și componentă a ordinii de drept apărata de legea penală, așa cum prevede art. 1 din Codul penal, are menirea de a garanta liniștea publică și securitatea. Tocmai de aceea, menținerea restrângerii dreptului la libertate a inculpaților, permisă și de art. 5 din CEDO și art. 23 din constituție, se impune întrucât gravitatea faptelor în legătură cu care sunt cercetați are rezonanță în rândul opiniei publice, iar lăsarea lor în libertate ar crea sentimentul de insecuritate, generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită, sunt cercetate in stare de libertate.

Pe de altă parte, pericolul pentru ordinea publică, rezultă și din elementele de fapt ce au fost avute în vedere de instanță, care a dispus luarea măsurii preventive și care există în continuare, respectiv: complexitatea activităților ce alcătuiește ansamblul infracțiunii și gravitatea consecințelor produse și buna desfășurare a procesului penal, Tribunalul a apreciat că propunerea organului de urmărire penală de prelungire a măsurii arestării preventive este întemeiată.

Cu privire la caracterul general al probelor ce se efectuează sau urmează a se efectua de organul de urmărire penală, precizate în propunere, trebuie reținut că în dosarul de urmărire penală (vol. IX) există ordonanțele din 01 octombrie 2008 și 10 octombrie 2008, în care sunt detaliate actele ce trebuie efectuate în vederea lămuririi prin probe a unor împrejurări care au legătură cu activitatea infracțională a inculpaților.

De asemenea, complexitatea cauzei, presupune administrarea unui probatoriu complex, atât în acuzare cât și în apărare, fapt ce necesită timp pentru finalizare, bineînțeles, cu respectarea unui termen rezonabil care, în opinia Tribunalului nu a fost depășit.

Pentru motivele expuse, Tribunalul în baza art. 155 si art. 159.pr.penală, a admis prepunerea și a prelungit arestarea preventivă pe durata prev. de art. 159, al. 6.pr.penală.

Împotriva încheierii de ședință din 21 octombrie 2008 Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosar nr- au formulat recurs inculpații, - și, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.

În recursurile formulate, în esență, inculpații au arătat următoarele:

1. Inculpatul:

- că la dosarul cauzei, față de anterioara prelungire, nu au apărut elemente și împrejurări noi, care să justifice prelungirea arestării preventive;

- că simplele convorbiri telefonice existente la dosarul cauzei nu constituie probe temeinice, de natură să justifice luarea și prelungirea măsurii arestării preventive atât de mult timp;

- că nu s-a stabilit concret participarea fiecărei persoane la comiterea faptelor;

- că probele administrate până în prezent nu îl incriminează pe inculpat.

- că măsurile arătate în cuprinsul referatului cu propunere de prelungire nu se justifică, nu sunt utile și pertinente cauzei și nu vor fi efectuate;

- că nu există dovada că prin punerea în libertate inculpatul ar încerca să se sustragă, să împiedice bunul mers al anchetei sau că prin lăsarea sa în libertate ar rezulta un pericol social pentru ordinea publică;

- că ancheta penală nu decurge conform procedurii penale și că a fost depășită perioada unei arestări preventive rezonabile;

- că cererea de prelungire are un caracter generic, nefiind indicate în mod concret ce activități urmează a fi desfășurate;

- că faptele, așa cum au fost reținute, nu conturează existența unuigrupinfracțional.

- că prejudiciul arătat în propunerea de prelungire de 26 miliarde lei, este nejustificat de mare și incorect stabilit.

2. Inculpatul -:

- că din probele administrate nu rezultă vinovăția inculpatului.

- că filele CEC completate de inculpat au fost lăsate administratorilor firmelor înșelate, drept garanție, de conivență cu acesta, și nu ca un mijloc de plată.

- că mărfurile cumpărate sunt în prezent sechestrate, fapt ce împiedică rulajul comercial și posibilitatea ca inculpatul să mai poată plăti creditorii.

- că la dosar ar trebui să existe probe și nu indicii de vinovăție.

3. Inculpatul:

- că activitățile arătate în referatul de prelungire a arestării preventive nu sunt concludente, utile și pertinente soluționării cauzei.

- că la dosar ar trebui să existe probe de vinovăție și nu indicii.

- că prelungirea arestării preventive nu se mai justifică pe criterii de oportunitate și că prin lăsarea în libertate a sa nu ar exista pericol social concret pentru ordinea publică.

Analizândrecursurile formulate, din prisma motivelor invocate dar și din oficiu sub toate aspectele, Curtea apreciază că acesteasunt nefondate.

Așa cum s-a arătat constant în doctrină în faza de urmărire penală, procurorul este "stăpânul urmăririi penale" având largi prerogative de acțiune și instrumentare a cauzei.

Având în vedere, principiul confidențialității urmăririi penale și al operativității, procurorul nu este obligat să arate în cuprinsul referatului cu propunere de prelungire a arestării preventive, cu exactitate, ce activități de urmărire penală urmează să efectueze în viitor.

Dacă ar proceda astfel, inculpații ar lua la cunoștință de activitățile viitoare pe care urmează să le efectueze procurorul și ar putea împiedica aflarea adevărului și blocarea anchetelor penale.

Aspectele invocate privind încălcarea normelor de procedură în cursul urmăririi penale, de către procuror, pot fi aduse la cunoștința procurorului ierarhic - superior, pe calea unei plângeri în conformitate cu prevederile art. 275 - 278 Cod procedură penală.

Pentru faptele care pot îmbrăca forma infracțiunilor prev. de art. 246, 247, 250, 266, 267, 267¹, 268 Cod penal, în contra procurorului se poate formula plângere penală, la unitatea de procuratură competentă.

În mod excepțional, în cazul anumitor măsuri preventive propuse sau dispuse de procuror, acesta se supune controlului instanței de judecată.

În privința arestării preventive, propunerea este analizată de către instanța de judecată căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond, în condițiile art. 146 alin. 1 Cod procedură penală, dacă la dosar există indicii sau probe temeinice ( art. 143 Cod procedură penală) și sunt întrunite condițiile prev. de art. 148 Cod procedură penală.

Cu privire la primul aspect referitor la existența unor probe și indicii temeinice, printr-o practică greșită și rău înțeleasă și interpretată, s-a ajuns la concluzia că simpla referire a judecătorului care a luat măsura arestării sau a prelungit această măsură la termenul de "probe" echivalează cu o antepronunțare în cauză și atrage abținerea sau după caz recuzarea judecătorului, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.

De aceea, majoritatea instanțelor fac referire în analiza lor doar la existența indiciilor temeinice, în sensul art. 68¹Cod procedură penală, deși de cele mai multe ori, din analiza materialului probator rezultă că în fapt acestea sunt probe de vinovăție.

Măsura arestării preventive, poate fi prelungită, potrivit art. 155 Cod penal, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

Potrivit art. 159 alin. 13 Cod procedură penală, fiecare prelungire nu poate depăși 30 de zile, iar durata urmăririi penale, însumată, în cauzele cu arestați majori, nu poate mai mult de 180 de zile.

Rezultă așadar că durata rezonabilă a arestării preventive se apreciază de la caz la caz, în funcție de complexitatea cauzei, dar în faza de urmărire penală, aceasta prin voința legiuitorului, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile, depășirea acestui termen fiind considerată ca fiind depășirea termenului rezonabil al arestării preventive în cursul urmăririi penale.

Se constată că în cazul inculpaților acest termen nu a fost depășit, nici ca durată, nici ca și complexitate a cauzei.

În cadrul acestor limite sau jaloane, procurorul, în faza de urmărire penală, cu inculpați arestați în cauză, are libertate deplină de mișcare și de apreciere, putând administra orice probe le apreciază necesare, utile și concludente soluționării cauzei și putând extinde sau restrânge cadrul procesual al urmăririi penale, în funcție de situația rezultată din probe.

Abia după finalizarea cercetărilor procurorul, prin rechizitoriul întocmit arată modul în care interpretează probele și le coroborează, precum și raționamentul juridic, care în opinia sa, conduce la stabilirea vinovăției inculpaților.

De asemenea, cu prilejul întocmirii rechizitoriului procurorul poate adopta soluții de scoatere de sub urmărire sau de încetare a urmăririi penale față de persoanele cu privire la care urmărirea penală nu confirmă învinuirile aduse.

Instanța de judecată, după finalizarea cercetării judecătorești, urmează să analizeze și să confirme (pronunțând condamnarea) sau să infirme (pronunțând achitarea) temeinicia acuzațiilor aduse de procuror.

În cazul în care inculpații au fost arestați în cauză se poate cere obligarea statului la despăgubiri.

Instanța de judecată, cu prilejul judecării cererii de prelungire a arestării preventive, nu se poate substitui procurorului și analiza ea probele și încadrarea juridică a faptelor, precum și vinovăția inculpaților.

Instanța de judecată, trebuie doar să analizeze, dacă temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice privarea de libertate.

Din această perspectivă se constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, respectiv prev. art. 148 lit. f Cod procedură penală se mențin și impun în continuare privarea de libertate.

În mod corect instanța de fond a constatat că la dosar exista indicii temeinice de vinovăție a inculpaților.

Raportat la gravitatea acuzațiilor aduse, la perioada de săvârșire a infracțiunilor, a modului în care a fost gândită și realizată activitatea infracțională, a scopului urmărit, a numărului de părți vătămate, a urmărilor produse, în mod corect instanța de fond a apreciat că faptele săvârșite ar putea constitui infracțiuni pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani și că lăsarea în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică și că termen rezonabil al arestării preventive nu a fost depășit.

Cu privire la noțiunea de lăsare în libertate ce prezintă pericol pentru ordinea publică, trebuie precizat că această noțiune are în vedere pericolul public pentru societate la momentul luării măsurii arestării preventive și ulterior la momentul prelungirii măsurii, când există posibilitatea ca inculpații să zădărnicească aflarea adevărului și influențarea cercetărilor.

Aceasta se apreciază de către magistrat și nu trebuie realizat un sondaj al opiniei publice la fiecare moment.

Se constată că față de inculpatul se mențin temeiurile avute în vedere raportat la activitatea sa infracțională.

Față de inculpatul -, măsura prelungirii măsurii arestării preventive se justifică raportat la activitatea sa infracțională, precum și la faptul că a mai săvârșit acest gen de infracțiuni, în prezent având pe rolul Curții de APEL GALAȚI două cauze asemănătoare.

Față de inculpatul măsura se justifică raportat la faptul că acesta a conceput și organizat infracțiunile, fiind omul din umbră, în numele căruia acționau ceilalți doi inculpați. Puterea sa de influențare a cercetărilor este destul de mare, raportat la faptul că ceilalți doi inculpați, în prelungirile anterioare, departe de a se apăra pe ei, căutau motive pentru a-l dezvinovăți pe inculpatul.

În cauză, cercetările nu au fost tergiversate iar activitățile arătate în cuprinsul referatului cu propunere de prelungire a arestării preventive se dovedesc pertinente, utile și concludente pentru soluționarea cauzei.

Cu privire la un ultim aspect, cuantumul și întinderea prejudiciului, Curtea constată că acesta are un caracter orientativ, valoarea exactă urmând să fie stabilită după terminarea urmăririi penale.

Așa fiind și văzând și prev. art. 385¹⁵pct. 1 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 140³Cod procedură penală Curtea va respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații, - și împotriva încheierii de ședință din 21 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.

În baza prev. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală inculpații urmează a fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

RESPINGE, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații (naționalitate arabă, născut în anul 1965, luna ianuarie, ziua 27 în, Israel, fiul lui și^,ma, posesor al cărții de identitate seria - emisă la 01.01.2001 de Ministerul d e Interne al Statului Israel, CNP -, în prezent deținut in Arestul J ), ( fiul lui și, născut la 02.04.1979 în, jud.V, CNP -, domiciliat în,-, jud.V, în prezent deținut in Arestul J ) și (CNP:-, fiul lui și, născut la 02.12.1972 în comuna Tulnici, jud.V, domiciliat în Focșani,-,.21,.4,.66, jud.V, în prezent deținut in Arestul J V) împotriva Încheierii de ședință din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.

Obligă pe inculpații recurenți - și la plata sumelor de câte 50 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă pe inculpatul recurent la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Galați.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică azi, 24 octombrie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

Grefier,

Red. -/03.11.2008

Tehnored. 06 2008

Fond:

Președinte:Constantin Cârcotă
Judecători:Constantin Cârcotă, Liviu Herghelegiu, Aurel Burlacu

Vezi şi alte speţe de drept penal: