Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 07 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Avram
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă
JUDECĂTOR 3: Mița Mârza
Grefier- - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - - Procuror -Secție Judiciară din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de învinuitul, împotriva încheierii de ședință din 27.06.2008 a Tribunalului Galați.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns învinuitul asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în sensul că acesta este primul termen de judecată stabilit în cauză;recursul de față apare ca fiind inadmisibil având în vedere că s-a declarat recurs împotriva unei încheieri definitive.
Reprezentantul Ministerului Public invocă excepția inadmisibilității prezentului recurs arătând că prin încheierea de ședință din 27 iunie 2008 a Tribunalului Galația fost respinsă plângerea învinuitului împotriva ordonanței nr. 112/D/P/2007 din 17.06.2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -T-Biroul Teritorial Galați, prin care s- dispus prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi țara pe o perioadă de 30 de zile,și, deși această încheiere nu este supusă nici unei căi de atac, învinuitul a promovat recurs împotriva acesteia.Solicită respingerea recursului ca fiind inadmisibil.
Avocat apreciază recursul de față admisibil prin coroborarea dispozițiilor art.1403Cod procedură penală cu art.20 din Constituție și art.6 din CEDO.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art.1403Cod procedură penală " Încheierea prin care judecătorul respinge, în timpul urmăririi penale, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive nu este supusăniciunei căi de atac" dar, potrivit art.20 din Constituție "dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile"
Ceea ce vrea să releve este faptul că în cazul în care instanța ar admite plângerea, procurorul are dreptul de a promova recurs pe când în situația inversă,învinuitul nu are această posibilitate.
Apreciază astfel că recursul de față este admisibil întrucât trebuie creată o stare de echitate între învinuit și procuror cu privire la exercitarea căii de atac.
Curtea dispune unirea excepției inadmisibilității recursului cu fondul.
Avocat, pe fond, precizează că în această cauză s-a început urmărirea penală împotriva învinuitului pentru că, în cadrul unui grup de crimă organizată, alături de alți tineri, ar fi comis fraude bancare.
Aceste învinuiri i s-au adus la cunoștință lui în februarie 2008, dată la care a fost audiat și de la acel moment până în prezent nu s-a mai făcut decât o percheziție informatică la calculatorul învinuitului în urma căreia nu s-a găsit nicio dată în sprijinul vinovăției sale.
Această măsură preventivă a interzicerii de a părăsi țara a fost prelungită în mod repetat, dar după un interval de 3 luni, văzând că nu există indicii temeinice care să ducă la presupunerea că învinuitul ar fi comis această faptă consideră nu se mai impune menținerea acestei măsuri
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare, admiterea plângerii învinuitului cu consecința revocării măsurii.
Reprezentantul Ministerului Public arată că apreciază recursul de față inadmisibil, dispozițiile art.1403Cod procedură penală prevăd că atât inculpatul cât și procurorul pot declara recurs privind anumite încheieri.
Pe fond, recursul este nefondat motiv pentru care solicită respingerea acestuia,
Recurentul învinuit, având cuvântul arată că este nevinovat și nu se impune această măsură preventivă.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Examinând actele și lucrările dosarului,constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 27 iunie 2008 Tribunalul Galația respins plângerea formulată de către învinuitul împotriva ordonanței nr. 112/D/P/2007 din 17.06.2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial Galați, prin care s-a dispus prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi țara pe o perioadă de 30 de zile, de la 19.06.2008 până la 18.07.2008 - luată față de învinuit.
Pentru dispune astfel, Tribunalul avut în vedere următoarele:
Prin rezoluția nr. 112/D/P/2007 din 20.03.2008 s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, constând in aceea că în cursul anului 2008 constituit un grup infracțional organizat împreună cu alte persoane în scopul săvârșirii de fraude informatice prin falsificarea unor instrumente electronice de plată (274, vol.II dosar urm.penală).
Prin ordonanțele nr. 112/D/P/2007 din 21.03.2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial Galațis -a dispus față de învinuit luarea măsurii preventive a obligării de nu părăsi țara, măsură prelungită succesiv ultima dată prin ordonanța nr. 112/D/P/2007 din 17.06.2008.
Învinuitul a formulat plângere împotriva ordonanței nr. 112/D/P/2007 din 17.06.2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial Galați prin care s- dispus prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi țara, arătând că, in fapt, in ziua de 17.06.2008, i s-a prelungit această măsură cu încă 30 de zile, măsură care a fost luată la 21.03.2008.
A susținut învinuitul că, deși in acest interval de timp - 21.03.2008 -17.06.2008, nu s-au administrat probe din care să rezulte presupunerea ca a comis vreo faptă penală, totuși s- dispus prelungirea de către procuror a măsurii.
A apreciat învinuitul că în lipsa unor indicii temeinice privind existența comiterii vreunei fapte penale nu se mai poate prelungi măsura preventivă, măsură care nu mai este necesară în condițiile in care, de la data luării ei și până în prezent, in ceea ce îl privește, s- efectuat doar o percheziție informatică - percheziție care nu a evidențiat indicii de natură a conduce la presupunerea rezonabilă că ar fi comis vreo infracțiune.
În drept, și-a întemeiat plângerea pe disp. art. 140 ind. 2 Cod pr.penală și a solicitat admiterea acesteia și potrivit art. 140 ind. 2 al. 7 Cod pr.penală, revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara.
Tribunalul a constatat că în cauză, condițiile impuse de dispozițiile legale enunțate au fost respectate, măsura preventivă dispusă fiind legală, nefiind incidente astfel in cauză disp. art. 140 ind. 2 al. 7 Cod pr.penală.
Astfel, in cauză, din actele de urmărire penală efectuate și anume: procese-verbale (87,96 vol.II dosar urm.penală), procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice (109-112,115,116 vol.II dosar urm.penală), proces-verbal întocmit la 20.03.2008 ( 142,143 vol.II dosar urm.penală), autorizație de percheziție și proces-verbal (161-164 dosar urm.penală), declarații martor (174-177 vol.II dosar urm.penală), declarații (252 -255 vol.II dosar urm.penală), declarații învinuit (277-284 vol.II dosar urm.penală), rezultă indicii temeinice in sensul art. 68 ind. 1 Cod pr.penală, de natură a crea presupunerea rezonabilă că învinuitul ar fi săvârșit fapta pentru care este cercetat.
S-a apreciat că măsura este justificată și prin prisma disp. art. 136 al. 1 Cod pr.penală.
Împotriva încheierii de ședință din 27 iunie 2008 Tribunalului Galați, învinuitul a promovat recurs.
Prin încheierea de ședință din data de 7 iulie 2008 s- invocat excepția inadmisibilității prezentului recurs de către reprezentantul Ministerului Public motivat de faptul că încheierea recurată nu era supusă niciunei căi de atac,fiind definitivă.
Învinuitul, prin apărător a apreciat recursul de față admisibil prin coroborarea dispozițiilor art.1403Cod procedură penală cu art.20 din Constituție și art.6 din CEDO arătând faptul că în cazul în care instanța ar admite plângerea, procurorul are dreptul de a promova recurs pe când în situația inversă,învinuitul nu are această posibilitate; a învederat că trebuie creată o stare de echitate între învinuit și procuror cu privire la exercitarea căii de atac.
Curtea,văzând dispozițiile art.1403Cod procedură penală, dar raportat și la decizia penală XII/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiți, pronunțată în recurs în interesul legii obligatorie pentru instanțe conform art.4142alin.1 Cod procedură penală urmează a respinge ca inadmisibil recursul declarat de învinuitul, împotriva încheierii de ședință din 27.06.2008 a Tribunalului Galați
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de învinuitul, fiul lui și -, născut la data de 29.06.1983 în G, CNP -, domiciliat în G,-, -.1, împotriva încheierii de ședință din 27.06.2008 a Tribunalului Galați.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă învinuitul-recurent la 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7.07.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored / 2 ex/ 10.07.2008
Jud-fond-
Președinte:Ion AvramJudecători:Ion Avram, Constantin Cârcotă, Mița Mârza
