Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 04 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de - Procuror General adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și G, în prezent reținuți în Arestul G, împotriva încheierii de ședință din 29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns recurenții inculpați, în stare de arest, asistată de av., apărător ales, și av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. -/4.02.2008, și G, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 04.02.2008, și av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. -/4.02.2008.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentei inculpate, av., susține că prin încheierea din 29.01.2008 Tribunalul Galația admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă - DIICOT - Biroul Teritorial Galați și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați pe o perioadă de 30 zile.
Susține că inculpata a intrat în ultimele 30 de zile din cele 180 permise de legiuitor în cadrul urmăririi penale. Acest lucru înseamnă că au avut loc patru propuneri de prelungire a măsurii arestării preventive la intervale de 30 zile. Toate cele patru propuneri au fost motivate identic: în vederea identificării și prinderii celorlalți participanți la săvârșirea infracțiunii, în vederea identificării și stabilirii tuturor părților vătămate - fără să se spună niciodată care sunt ceilalți participanți, care sunt celelalte părți vătămate, care sunt ceilalți martori - în vederea prezentării materialului de urmărire penală și întocmirii rechizitoriului.
În ultimele 30 de zile în acest dosar nu s-a întâmplat nimic nou. A arătat încă de la început: dosarul s-a creat în luna octombrie 2006, când subinspectorul a constatat prin-un denunț semnat de administratorul SC că urmează să se înființeze o societate care să aibă drept scop achiziționarea unor mărfuri și emiterea de file CEC fără acoperire. Având în vedere această situație, în anul 2006 Parchetul de pe lângă Judecătoria Galația solicitat Judecătoriei Galați autorizație de interceptare a convorbirilor telefonice. S-a realizat înregistrarea, în decurs de 60 de zile, a patru telefoane: două telefoane mobile și două telefoane fixe.
faptul că întreaga activitate care s-a desfășurat în lunile noiembrie 2006-ianuarie 2007 fost monitorizată în mod clar de organele de urmărire penală, pentru că, așa cum se știe, 24 de ore se realizează interceptarea, a doua zi -ul dă transcrierea procurorului care instrumentează dosarul, astfel că se știe cine cu cine a vorbit. În același timp au fost interceptate și telefoanele fixe și fax-urile. Din aceste convorbiri rezultă că SC a comandat prin administrator diferire produse. Marfa a venit, a plecat, poliția nu a făcut nimic, au intrat cecurile sunt semnate de și și "subiectul se închide". Urmărirea penală este începută în cauză de la momentul octombrie 2006.
Nu se știe pe ce considerente, în cauză s-a declinat competența în favoarea DIICOT apreciindu-se că este vorba de infracțiuni prevăzute de art. 7, și în acest moment procurorii și au dispus arestarea celor doi inculpați.
În sarcina inculpatei se rețin infracțiunile prev. de art. 7 și art. 215 alin. 1,2,3,4,5 Cod penal. și frapant, la dosar există declarațiile celor doi administratori consecutivi și. Acesta din urmă, audiat fiind în luna ianuarie 2007, dat o declarație în care arată diferite aspecte, iar la sfârșitul declarației spune că nu i-a văzut niciodată pe inculpații și G. Deși față de era începută urmărirea penală, în cauză urmărirea penală fiind începutăin rem,după ce a dat acea declarație, a fost lăsat să plece și nu a mai fost găsit nici acum, în condițiile în care locuiește în
DIICOT-ul a ținut dosarul 6 luni fără să facă nimic. De fapt, a audiat pe cei care apăreau pe acolo, pe cei care au cumpărat marfă, i-a întrebat de ce au cumpărat marfă, pe cine cunoșteau, au atașat la dosar fotografii care îl reprezintă, au făcut încrucișări cu societăți care nu au nimic comun cu SC sau cu inculpații. În toate aceste 154 de zile organele de urmărire penală nu l-au găsit pe, nici nu l-au căutat, nu l-au găsit nici pe. L-au găsit pe B care a dat unele declarații contradictorii.
Subliniază următorul aspect: părțile vătămate sunt identificate. Acestea sunt părți vătămate datorită organelor de urmărire penală, pentru că acestea nu ar fi existat dacă atunci când a venit marfa s-ar fi intervenit, pentru că se știa unde este depozitul, se știa totul. Susține că art. 68 interzice să se continue săvârșirea unei infracțiuni în vederea strângerii de probe. La dosar este o adresă către Serviciul de Informații a Poliției în care se arată că se solicită sprijinul prin serviciile de filaj, dar nu se face nimic. Nu s-a dorit să se facă nimic și acum li se spune inculpaților că ei au săvârșit fapta.
Arată că inculpații și nu au semnat nicio filă CEC.
Susține că problema este alta. Parchetul a început să se intereseze în ce firme a apărut. Scopul parchetului nu este acela de a prezenta materialul de urmărire penală, ci acela de a formula o propunere de arestare preventivă pentru în dosarul 117/D/P/2007.
Se pune întrebarea pentru ce se realiză prelungirile, procedural vorbind. Prelungirea măsurii arestării preventive, ca instituție, este un interval de timp în cadrul căruia se permite organului de urmărire penală să realizeze acte de urmărire penală ce impun ca inculpatul să fie în stare de arest preventiv, acte ce nu pot fi îndeplinite în alt mod.
În această perioadă, în cauză nu au fost îndeplinite nici un fel de acte. Părțile vătămate, în afară de faptul că se știau care sunt de la interceptarea convorbirilor telefonice, sunt menționate în dosar în actele de la Centrala de Interdicții Bancare date de În aceste acte se arată care sunt societățile care au introdus file CEC aparținând SC, ca debitor, și are nu au fost încasate.
În încheierea recurată, judecătorul invocă art. 5 din CEDO și dă și un caz AMUUR contra Franței și spune că măsura arestării preventive nu trebuie să aibă un caracter arbitral. Practic, prin modul cum sunt motivate anumite aspecte, cu trimitere la CEDO și la anumite spețe, se realizează o contradicție cu dispozitivul încheierii. Deși se motivează că măsura trebuie să aibă un caracter rezonabil, că trebuie să nu fie arbitrală, totuși este prelungită. Susține că instanța nu a procedat potrivit dispozițiilor procedurale.
S-a reținut că există temeiuri, dar nu este cazul în cadrul acestei instituții să se analizeze această situație.
Se spune că există probe: 143, 148 lit. f, dar acestea nu sunt chestiunile pe care instanța legal și procedural avea obligația să le analizeze. Instanța trebuia să verifice un singur lucru: dacă propunerea motivată este de natură să ducă la concluzia că este necesar ca inculpata să fie menținută în stare de arest preventiv.
Instanța a făcut o copiere a încheierilor anterioare.
La momentul arestării preventive se discută art. 143, 148, 136, dar la momentul prelungirii se discută art. 159 Cod procedură penală.
Consideră că nu se impunea ca parchetul să atașeze la dosar fotografiile care îl reprezintă; nu este etic, nici procedural și nici de bun simț. Susține că av. din dosar nu are nici o legătură cu postura în tricou. Arată că mai există un dosar în care se face referire la persoana sa și că într-un alt dosar s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva sa.
Trecând peste această situație care îl privește personal, subliniază faptul că se pune problema dacă procurorii procedează corect atunci când solicită prelungirea măsurii arestării preventive pentru efectuarea acelorași acte de urmărire penală. Din punctul său de vedere procurorii nu procedează corect când procedează într-o asemenea manieră.
Solicită admiterea recursului și să se aibă în vedere cele susținute.
Apărătorul recurentului inculpat G, av., este nemulțumit de faptul că instanța dă gir modului cum procedează procurorii. Problema în cauză este aceea că este a treia lună când se solicită prelungirea arestării preventive, de fiecare dată pentru aceleași motive. Începând cu luna decembrie 2007, în dosarul nr-, s-a cerut prelungirea arestării preventive pentru următoarele motive: identificarea și audierea tuturor persoanelor care au cunoștință, respectiv identificarea reprezentanților legali ai părților vătămate, finalizarea urmăririi penale, reaudierea inculpaților, prezentarea materialului și întocmirea rechizitoriului. Despre aceste aspecte se discuta la 28.12.2007.
La începutul lunii ianuarie s-a solicitat din nou prelungirea arestării preventive și, văzând că instanța a acordat prelungirea pentru acele motive, au fost reiterate. s-a acordat prelungirea și astfel s-a ajuns la sfârșitul lunii ianuarie-începutul lunii februarie când se solicită prelungirea exact pentru aceleași motive.
Consideră că este imposibil ca instanțele să nu realizeze modul identic de a proceda al parchetului. Din luna decembrie se vorbea de finalizarea cercetărilor, prezentarea materialului, întocmirea rechizitoriului, ceea ce presupune că la începutul lunii ianuarie instanța trebuia învestită cu rechizitoriul.
, pe 4.02.2008, în recursul inculpaților, se discută despre finalizarea cercetărilor, identificarea părților vătămate, reaudierea inculpaților, audierea tuturor martorilor prezentarea materialului de urmărire penală, întocmirea rechizitoriului.
Dacă acest procedeu al parchetului a dat roade, se datorează faptului că instanța nu a cenzurat.
Instanța de fond a motivat faptul că organele de urmărire penală nu au stat în inactivitate. Inculpații nu au criticat inactivitatea. Activitatea parchetului este dirijată de propriile interese, de propria strategie și de ce scopuri, ce target-uri au.
Se pune întrebarea de ce, dacă sunt activi cei de la urmărirea penală, nu au soluționat măcar una dintre cererile formulate de inculpatul G, cereri extrem de pertinente. În măsura în care este arestat pentru înșelăciune prin emitere de file CEC fără acoperire, inculpatul a solicitat să se pună la dosar toate contractele din care să rezulte că nu a semnat nici un contract cu părțile vătămate, că nu a semnat nicio filă CEC, dorea să fie confruntat cu părțile vătămate pentru a atesta aceștia verbal dacă între el și părțile vătămate a existat vreun contract, vreo discuție, vreo promisiune, vreo manoperă care în final să ducă la concluzia că se justifică prelungirea arestării preventive, pe considerentul că s-a implicat în această activitate.
Referitor la faptul că organele de urmărire penală sunt active, susține că este un anumit gen de activitate care "fentează" foarte mult dispozițiile legale. Parchetul audiat foarte mulți martori, dar nu a avut decența să răspundă cererilor inculpatului G, dacă sunt așa de activi, cum instanța de fond îi încurajează cu asemenea motivare.
Susține că inculpatul a făcut plângeri la din luna noiembrie 2007 și nu a primit nici un răspuns.
Regulile de procedură instituie termene și obligații să se răspundă cererilor formulate de inculpați.
Are convingerea că dacă această cauză s-ar fi judecat la alte instanțe nu s-ar fi ajuns aici. Dacă s-ar fi solicitat atâtea prelungiri pentru activități similare ar fi fost cenzurată această activitate a organelor de urmărire penală, care efectiv este un mare neadevăr.
Consideră că instanța ar fi trebuit să verifice dacă după prima cerere de prelungire s-a făcut ceva din ceea ce s-a cerut, dacă la următoarea cerere s-a făcut ceva. Aceasta este activitatea, focalizată pe ceea ce parchetul a cerut.
Susține că inculpatul G stă arestat, deși nu a emis nicio filă CEC fără acoperire, nu a încheiat nici un contract cu nimeni, la dosar nu există nicio astfel de filă CEC și nici un contract semnat de inculpat. Nu s-a făcut dovada că o marfă a trecut prin mâna inculpatului, dar s-a considerat că este cel care a prejudiciat părțile vătămate.
Parchetul a ignorat faptul că inculpatul nu are antecedente penale, că nu s-a sustras urmăririi penale, că este bolnav, că este dependent de insulină.
Solicită să se constate că cererea parchetului este nefondată și faptul că anterior instanțele au admis aceste cereri și au dispus prelungirea arestării preventive nu a fost de natură să creeze cadrul pentru ca ancheta penală să fie finalizată.
În consecință, solicită admiterea recursului declarat de inculpatul G și să se constate că poate fi cercetat în stare de libertate. De când este arestat preventiv inculpatul, nu s-a pronunțat nimeni pe cererile pe care le-a formulat. Solicită să se constate că și Parchetul DIICOT - structura centrală procedează în același fel: nu răspunde la cererile pe care inculpații le formulează cu scrisoare recomandată.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 29.01.2008 a Tribunalului Galați și să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv municipiul G, până la finalizarea cercetărilor.
Apărătorul recurenților inculpați, av. consideră că încheierea pronunțată de instanța de fond cuprinde motive de contradictorialitate.
Pe de o parte, se susține că atunci când se analizează o propunere de arestare preventivă nu trebuie avut în vedere neapărat materialul probator existent la dosarul cauzei.
Pe de altă parte, se ajunge la concluzia că în cauză ar fi incidente în continuare disp. art. 143 Cod procedură penală și 148 lit. f pr.pen.
Este de acord cu faptul că la momentul la care se ia în examinare prelungirea unei măsuri de excepție, cum este măsura arestării preventive, trebuie avute în vedere disp. art. 143.pr.pen. și anume, dacă există probe sau indicii temeinice că inculpații ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Consideră că aceste dispoziții legale duc la concluzia că ar trebui antamat și fondul cauzei, că ar trebui ca judecătorul, în momentul în care dispune asupra prelungirii măsurii arestării preventive, să ia în seamă în seamă materialul probator existent la dosar.
Solicită să se constate că în ceea ce îi privește cei doi inculpați arestați, singurele probe care îi acuză sunt declarațiile autorilor acestor infracțiuni reținute în sarcina lor, și anume, și, care în luna ianuarie 2007 au fost chemați la poliție, iar cele declarate au fost crezute pe cuvânt. Cei doi au declarat că au fost un fel de marionete în mâinile inculpaților și G care le indicau ceea ce trebuie să facă în activitatea infracțională, pe care de altfel, ei înșiși au desfășurat- După ce au dat aceste declarații în calitate de autori ai infracțiunilor (se reține complicitate la infracțiunile pentru care arestați inculpații) cei doi au fost lăsați să plece, apoi au dispărut din oraș, pentru că până la acest moment nu au mai fost de găsit.
Pe de altă parte, la dosar mai sunt transcrierile convorbirilor telefonice. Consideră că interceptarea convorbirilor s-a făcut în condiții de nelegalitate, art. 91, art. 911arătând foarte clar care sunt infracțiunile pentru care se poate dispune interceptarea convorbirilor telefonice, ca și ultimă ipoteză fiind aceea a infracțiunilor cu consecințe deosebit de grave, situație în care competența de a autoriza interceptarea acestor convorbiri aparține Tribunalului Galați, și nici într-un caz judecătoriei, așa cum s-a întâmplat în cazul de față.
Din lecturarea convorbirilor consideră că foarte greu se poate ajunge la concluzii privitoare la vinovăția celor doi inculpați.
În cauză, au mai fost reținute ca probe hotărâtoare declarațiile date de martorii, -funcționar la bancă. a arătat că i-a recunoscut pe și pe cu ocazia comandării unui mobilier. Inculpata a recunoscut că îl cunoștea pe și l-a ajutat să își comande acele piese de mobilier. De asemenea, l-a văzut pe G în prezența lui cu ocazia închirierii unui apartament de către. a declarat că G venea deseori la bancă, scotea sume mari de bani. Consideră că aceste declarații nu sunt de natură să conducă instanța la concluzia că inculpații ar fi vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor.
Pe de altă parte, din lecturarea încheierii Tribunalului Galația constatat că mare parte din aceasta este o preluare a propunerii de arestare preventivă, lucru cu care nu este de acord. Apreciază că judecătorul care judecă o propunere de arestare preventivă trebuie să se comporte ca și un arbitru și nu ar trebui să-și însușească numai punctul de vedere exprimat în scris de către una dintre părțile combatante, ci ar trebui să se pronunțe sau măcar să analizeze apărările care se formulează de către apărătorii inculpaților.
Se constată că în încheierea recurată este preluată în mare parte propunerea de prelungire a arestării preventive și se ajunge la concluzia că este necesar să se prelungească măsura arestării preventive pentru a se administra în continuare probatorii dintre cele menționate în cuprinsul propunerii de prelungire.
Susține că, într-adevăr, din luna noiembrie, la fiecare prelungire se invocă aceleași considerente în propunerile de arestare preventivă, care au fost preluate de către instanța de judecată și s-a dispus în continuare prelungirea arestării preventive.
Consideră că dacă ar fi cercetați în libertate inculpații nu ar avea cum să împiedice desfășurarea activităților indicate în propunere, în condițiile în care sunt identificate părțile vătămate și nici una nu indică că ar fi intrat măcar în contact cu cei doi inculpați. Având în vedere că martorii nu pot fi identificați de către parchet, cu atât mai puțin inculpații vor căuta martori a căror identitate nu o cunosc pentru a-i influența. Întocmirea rechizitoriului și prezentarea materialului de urmărire penală nu va fi făcută de către parchet împreună cu cei doi inculpați.
O ultimă remarcă este legată de subzistența art. 148 lit. f Cod proc. penală. Într-adevăr, prima ipoteză, aceea ca pedeapsa să fie mai mare de 4 ani, este întrunită, dar nu trebuie uitat faptul că până la momentul la care vor fi judecați, inculpații beneficiază de prezumția de nevinovăție. În ceea ce privește pericolul concret pe care l-ar prezenta cercetarea celor doi în stare de libertate, nu se identifică nicio probă la dosar, prin raportare și la persoanele celor doi inculpați, nu numai la infracțiunile reținute în sarcina lor, pe care l-ar prezenta punerea celor doi în stare de libertate.
Precizează că își însușește cererile formulate în fața instanței de fond. Are cunoștință de faptul că este inadmisibil recursul pe o cerere de înlocuirii a arestării preventive, însă nu știe care este practica la în acest sens. La, nu de puține ori, în situația în care curtea de apel a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii și prelungirii măsurii arestării preventive s-au schimbat a dispus, din oficiu, chiar în recurs, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, măsură care din punctul său de vedere, este cea mai potrivită a se dispune la momentul de față în cauză, chiar prin prisma motivelor enunțate în propunerea de prelungire a arestării preventive, deoarece art. 145 oferă suficiente garanții procesuale că inculpații nu se vor sustrage de la activitățile pe care parchetul urmează să le întreprindă. Motivarea acestei cereri constă tocmai în faptul că inculpații sunt de 5 luni arestați, perioadă de timp care și-a pierdut din caracterul rezonabil pe care trebuie să îl aibă o asemenea măsură.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursurile declarate de inculpații și G împotriva încheierii de ședință din 29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, sunt nefondate și solicită să fie respinse ca atare.
Consideră că în mod corect Tribunalul Galația făcut în cauză aplicarea disp. art. 155 și urm. din Codul d e procedură penală, motivând necesitatea prelungirii arestării preventive de efectuarea actelor de urmărire penală solicitate de Biroul Teritorial DIICOT G pentru finalizarea urmăririi penale.
Faptul că în cauză ultimele trei solicitări de prelungire a măsurii arestării preventive formulate de către DIICOT - Biroul Teritorial Galați conțin solicitări similare, nu conduce la concluzia că în cauză nu s-au efectuat acte de urmărire penală. La dosarul cauzei există dovezi în sensul că pe parcursul celor trei prelungiri anterioare deși s-au făcut aceleași solicitări organele de urmărire penală au continuat administrarea de probatorii pentru finalizarea fazei procesuale a urmării penale.
Se susține, fără să se dovedească, faptul că ancheta în prezenta cauză constituie, chiar dacă nu s-a folosit acest termen, un paravan pentru derularea unei alte anchete într-o altă cauză. Această susținere a făcut-o inculpata, prin apărătorul ales. Nu se fac dovezi în cauză cu privire la acest aspect, motiv pentru care consideră că aceste susțineri sunt total gratuite și neîntemeiate.
În ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, apreciază că în cauză judecătorul fondului, care a admis propunerea parchetului, a apreciat corect că subzistă pericolul pentru ordinea publică, așa cum a fost avut în vedere și la precedentele prelungiri.
S-a invocat faptul că nu s-a efectuat reaudierea inculpaților, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului deși s-a solicitat acest lucru de fiecare dată. Consideră că această susținere este neîntemeiată în condițiile în care este evident că aceste activități de urmărire penală vor fi efectuate într-o ordine cronologică, ultimele, după administrarea celorlalte probatorii care sunt necesare pentru finalizarea acestei faze procesuale.
Pentru considerentele arătate, solicită să se constate că încheierea recurată este legală și temeinică, motiv pentru care recursurile declarate în cauză le apreciază nefondate.
Recurenta inculpată, având ultimul cuvânt, arată că este un pericol, dar nu social, așa cum se susține, ci pentru parchet, dacă ar fi pusă în libertate, prin prisma faptului s-ar afla adevărul și cine sunt vinovații în acest dosar. De fapt, asta se încearcă: să nu afle adevărul Dacă în dosar este cercetată ea împreună cu G și B nu se vor mai afla autorii reali și autorii morali ai faptei, pentru că sunt și autori morali.
Nu este adevărat că a constituit un grup. De câțiva ani încearcă să spună că nu a constituit un grup, știut fiind că a mai avut un dosar penal și că va mai veni un dosar. Susține că acest dosar este un paravan pentru că, chiar dacă va fi sau eliberată în această cauză, se pregătește o altă propunere de arestare, pentru că acolo se construiesc dosarele.
Solicită să se aibă în vedere că la tribunal a depus adrese pe care le-afăcut către DIICOT din care rezultă că a cerut confruntări cu părțile vătămate, cu martori pentru a se vedea care sunt adevărații făptași, dar nu a primit nici un răspuns.
Arată că pe data de 3 ianuarie a fost în audiență la dl. procuror-șef al DIICOT -, și i-a zis că este cazul să i dea dreptul să se apere, să aducă probe cine sunt vinovații, deși se știe cine sunt aceștia. Procurorul-șef a sfătuit-o că nu are nici o șansă aici, să se adresele structurilor centrale din B. Nu i se pare corect să tragă pentru faptelor altora, mai ales că se știe cine sunt adevărații autori, se cunosc și autorii morali.
Fiind arestată preventiv nu poate face nimic.
Recurentul inculpat G, având ultimul cuvânt, susține că de fiecare dată când este adus la instanță se invocă aceleași motive. Precizează că au cerut ei, inculpații, să se identifice părțile vătămate, martorii, dar să tărăgănează dosarul. Arată că vor merge mai departe.
Consideră că în cauză este o problemă personală între dl. și dl. și că din acest motiv ei sunt nevoiți stea în pușcărie.
Susține că nu prezintă pericol public.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 29.01.2008 a Tribunalului Galați (Dosar nr-) s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților și G pe o durată de 30 de zile de la 01.02.2008 până la 01.03.2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
- Biroul Teritorial Galația solicitat prelungirea pe o durată de 30 de zile, măsurii arestării preventive a inculpaților și, arătându-se că prin rezoluția din data de 06.09.2007 s-a început urmărirea penală împotriva inculpatei, iar prin rezoluția din data de 26.10.2006 s-a început urmărirea penală împotriva inculpatului G pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire unui grup infracțional organizat și de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prevăzute de art. 7 al. 1 din Legea 39/2003 și de art. 215 al 1,2,3,4 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 33 litera Cod penal, constând în aceea că inculpații, în perioada 2006-2007, au constituit un grup infracțional organizat împreună cu învinuitul, la care au aderat și alte persoane și, de asemenea, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale și în participații diferite, având roluri diferite în cadrul grupului, prin intermediul SC SRL G, au indus în eroare reprezentanții legali a 15 societăți comerciale - părți vătămate, respectiv, SC SRL B, SC SA B, SC SRL B, SC SRL, jud D, SC SRL B, SC SRL B, SC SRL B, SC SRL B, SC Internațional SRL B, SC INTERNAȚIONAL SRL B, SC SRL B, SC SRL B, SC SA D și SC SRL A, cu ocazia încheierii și derulării unor contracte comerciale de achiziționare mărfuri, inclusiv prin folosire de nume și calități mincinoase și prin emiterea de file cec fără acoperire, cauzând prin aceasta un prejudiciu total de 697.924 lei RON
Prin ordonanțele cu numărul de mai sus din 06.09.2007 s- dispus punerea în mișcare acțiunii penale împotriva inculpaților.
S-a mai arătat că prin încheierea de ședință din data de 06.09.2007, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- și rămasă definitivă prin respingerea recursului inculpaților, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de aceștia pe durată de 29 de zile. Măsura preventivă a fost prelungită în mod succesiv de către instanța de judecată, ultima dată prin încheierea de ședință din 28.12.2007, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, urmând să expire la data de 31.01.2008.
S-a susținut că ulterior luării măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați în cauză au fost efectuate următoarele activități:
- s- procedat la depistarea, audierea și punerea în mișcare a acțiunii penale față de coinculpatul B, față de care s-a dispus prin încheierea de ședință din 16.01.2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- luarea măsurii arestării preventive pe o durată de 30 de zile:
- s-a procedat la audierea în calitate de martor numitului;
- s-a procedat la efectuarea de verificări la sediile SC PLAST SRL U și SC DECORT SRL
- s-a procedat la audierea martorilor - și;
- s-a procedat la efectuarea de acte de căutare față de învinuitul și B.
S-a apreciat că prelungirea măsurii arestării preventive este necesară în vederea efectuării următoarelor acte de urmărire penală:
- identificarea și audierea în calitate de martor a tuturor persoanelor care au cunoștință despre comiterea faptelor, respectiv reprezentanți legali ai părților vătămate și angajaților acestora;
- finalizarea cercetărilor față de ceilalți participanți la comiterea faptelor;
- reaudierea tuturor inculpaților și învinuiților după finalizarea cercetărilor și verificarea eventualelor apărări invocate de aceștia;
- prezentarea materialului de urmărire penală;
- întocmirea rechizitoriului, confirmarea acestuia de către procurorul ierarhic superior și sesizarea în termen legal instanței de judecată.
Analizând propunerea formulată, funcție de motivele invocate și de dispozițiile legale aplicabile în cauză, s- constatat că este întemeiată.
Fără face o analiză a probelor administrate până la data sesizării instanței cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a celor doi inculpați - deoarece până la judecarea definitivă a cauzei operează prezumția de nevinovăție, s-a examinat dacă se mențin temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților și dacă prelungirea acestei măsuri este necesară.
S-a constatat că în cauză subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților și G și anume cele prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și art. 148 litera f Cod procedură penală.
Din actele de urmărire penală efectuate în cauză: declarațiile martorilor, G, declarațiile învinuitului, ale inculpatului B și ale lui, transcrieri convorbiri telefonice, procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere, înscrisuri contabile, relații comunicate de, de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galați, au rezultat indicii temeinice, în sensul art. 681Cod procedură penală, de natură a crea presupunerea că cei doi inculpați au comis faptele pentru care sunt cercetați în prezenta cauză.
Totodată, s-a constatat că în cauză subzistă temeiurile prev. de art. 148 litera f Cod procedură penală - pentru faptele pentru care cei doi inculpați sunt cercetați, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani și având în vedere gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina acestora, modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire, natura și importanța relațiilor sociale lezate, urmarea produsă (un prejudiciu de 697.942 lei cauzat la 15 părți vătămate), faptul că unul dintre inculpați nu se află la primul impact cu legea penală - se apreciază, funcție de actele de urmărire penală efectuate, că sunt probe că lăsarea în libertate a acestora ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Afirmațiile formulate de inculpați, prin apărători, cum că în cauză, de la ultima prelungire dispusă de Tribunalul Galați, la 28.XII.2007, nu s-au mai efectuat acte de urmărire penală și nu a mai apărut nimic în plus referitor la cei doi inculpați sunt nefondate.
Astfel, în cauză nu au existat perioade de inactivitate a organelor de urmărire penală, procedându-se la depistarea, audierea și punerea în mișcare a acțiunii penale față de coinculpatul B, față de care s-a dispus prin încheierea de ședință din 16.01.2008 a Tribunalului Galați ( dosar nr-) luarea măsurii arestării preventive, la audierea martorilor, la efectuarea de verificări la sediile SC PLAST SRL U și SC SRL S - acte de urmărire penală ce se regăsesc în cuprinsul vol. XVII- al dosarului de urmărire penală nr. 11/D/P/2007.
Aspectele invocate de inculpați legate de lipsa probelor de vinovăție în ceea ce îi privește - sunt aspecte ce se analizează cu prilejul soluționării fondului cauzei, astfel cum s-a arătat mai sus, aceștia beneficiind de prezumția de nevinovăție până la soluționarea definitivă cauzei.
S-a invocat totodată că durata arestării preventive celor doi inculpați depășit termenul rezonabil, că raportat la circumstanțele cauzei, nu se justifică cercetarea acestora în stare de arest preventiv, putându-se înlocui această măsură cu o altă măsură preventivă.
Caracterul "rezonabil" al duratei procedurii se apreciază ținând seama de circumstanțele cauzei și de criteriile cunoscute în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente.
Cauza ce face obiectul dosarului nr. 11/D/P/2007 al - Biroul Teritorial Galați, este complexă, având în vedere natura infracțiunilor, numărul participanților, numărul mare de părți vătămate implicate.
Totodată, astfel cum s-a precizat nu au existat perioade de inactivitate din partea autorităților competente.
Analizând măsura preventivă din perspectiva art. 5 CEDO, se apreciază că, proclamând dreptul la libertate, scopul articolului menționat este de a asigura ca nicio persoană să nu fie deposedată de libertatea sa în mod arbitrar ( în acest sens Cauza AMUUR vs.Franța).
Protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească însă eforturile instanțelor în administrarea probelor și desfășurarea procesului în bune condiții ( în acest sens - cauza TOMASI vs. Franța ).
Raportat la considerentele expuse, s-a constatat că în cauză nu s-a depășit termenul rezonabil în ce privește durata măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, respectându-se, totodată, și disp. art. 159 al. 13 Cod procedură penală.
De asemenea, prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților este necesară pentru administrarea tuturor probatoriilor și definitivarea urmăririi penale, cercetarea celor doi inculpați în stare de arest impunându-se pentru buna desfășurare a acesteia.
Față de considerentele expuse și de disp. art. 139 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii arestării preventive nu se impune.
Totodată, aspectele invocate de cei doi inculpați referitoare la faptul că organele de urmărire penală nu s-au pronunțat asupra probelor propuse în apărare, nu conduc la concluzia că măsura arestării preventive nu se mai impune - urmărirea penală nefiind încă finalizată, inculpata având posibilitatea de formula probe în apărare pe întreg parcursul procesului penal.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații și G.
Inculpata a susținut că până în prezent au avut loc patru propuneri de prelungire a măsurii arestării preventive la intervale de 30 zile, motivate identic, iar în ultimele 30 zile în acest dosar nu s-a mai întâmplat nimic.
A mai arătat inculpata că nici ea și nici inculpatul G nu au semnat nicio filă CEC.
Inculpatul Gas usținut că este a treia lună când se solicită prelungirea arestării preventive, de fiecare dată pentru aceleași motive.
A mai arătat inculpatul că el nu a criticat inactivitatea organelor de urmărire penală, însă consideră că instanța trebuia să verifice dacă după prima prelungire s-a făcut ceva din ceea ce s-a cerut și dacă la următoarea cerere s-a făcut ceva.
A susținut inculpatul că stă arestat deși nu a emis nicio filă CEC fără acoperire, nu a încheiat nici un contract cu nimeni și nu s-a făcut dovada că marfa a trecut prin mâna sa.
Cei doi inculpați au mai arătat că în încheierea recurată s-a preluat în mare parte propunerea de prelungire a arestării preventive.
Inculpații au susținut că la dosar nu există nicio probă care să dovedească pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta dacă ar fi lăsați în libertate.
Ambii inculpați au solicitat admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Așa cum a reținut și prima instanță, considerăm că în speță, față de ambii inculpați subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
în vedere în acest sens dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv faptul că:
- infracțiunile aduce sa învinuire inculpaților sunt prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani;
- la dosarul cauzei - contrar susținerilor inculpaților - există probe certe, administrate până în prezent, din care rezultă că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
în vedere în acest sens declarațiile martorilor, G, declarațiile învinuitului, declarațiile inculpatului B, transcrierile convorbirilor telefonice, procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere, relațiile comunicate de
Împrejurarea că organele de urmărire penală nu au efectuat până în prezent toate activitățile menționate în propunerile de prelungire a măsurii arestării preventive nu este de natură să conducă la concluzia că se impune lăsarea inculpaților în stare de libertate.
Așa cum a reținut și instanța de fond, organele de urmărire penală au administrat mai multe probatorii necesare finalizării urmăririi penale.
Nu poate fi primită susținerea inculpaților, în sensul că ar exista o contradicție între motivarea hotărârii instanței de fond și dispozitiv.
Instanța de fond a invocat dispozițiile art. 5 CEDO și cauza AMUUR vs. Franța pentru a argumenta necesitatea prelungirii arestării preventive în cauza de față, considerată complexă, și pentru a răspunde apărărilor inculpaților referitoare la rezonabilitatea duratei acestei măsuri preventive.
Față de cele mai sus arătate, urmează a se respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și G.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, vor fi obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
RESPINGE, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații (fiica lui și, născută la data de 20.03.1961 în comuna M, județul V, CNP -, domiciliată în G,-, -. 3, în prezent reținută în Arestul G) și G (fiul lui și, născut la data de 15.06.1973 în P, județul P, CNP -, domiciliat în G,-, -. 3, în prezent reținut în Arestul G) împotriva încheierii de ședință din 29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
În baza disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpați la plata a câte 50 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/06.02.2008
Tehnored. /2ex./11.02.2008
Fond: -
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Aurel
