Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Avram Judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Mariana
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 11.09.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns: recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat G, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 132 din data de 18.09.2008.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că dosarul se află la primul termen, după care:
Întrebat fiind, recurentul inculpat precizează că își menține recursul declarat în cauză.
Apărătorul ales al recurentului inculpat depune la dosar motive de recurs și un set de înscrisuri în circumstanțiere, respectiv: caracterizare eliberată de profesorul diriginte de la Liceul cu program Sportiv G copie de pe matricolă, adeverințele nr. 4000/83903 din 4.07.2008, nr. 1370/11.09.2008 și nr. 35/11.09.2008 și certificatul medico legal nr. 1944/31.10.2007.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită a se trece la dezbateri, întrucât nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu prevederile art. 38513alineatul 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită a se constata că prin încheierea de ședință din data de 11.09.2008 Tribunalul Galația dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, de la data de 16.09.2008 până la data de 4.10.2008.
Împotriva inculpatului s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a luat măsura reținerii la data de 28.08.2008, pentru infracțiunea prev. de art.20 Cod penal raportat la art. 174 - 175 al. 1 lit. i pen. cu aplicarea art. 99.pen.
Ulterior, prin încheierea din data de 29.08.2008 Tribunalul Galația admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați și a dispus arestarea preventiv ăai nculpatului pe o perioadă de 19 zile, respectiv de la data de 29.08.2008 la 16.09.2008.
Expune pe scurt fapta reținută în sarcina inculpatului și precizează că la data respectivă, acesta avea 16 ani.
În recurs, invocă încălcarea prevederilor art. 159 al. 8 teza II Cod procedură penală, așa cum au fost interpretate prin decizia nr. 25/02.06.2008 a Inaltei Curți de casație și Justiție care, admițând recursul în interesul legii, a stabilit că prevederile art. 159 alin. 8 teza II Cod procedură penală se interpretează obligatoriu în sensul că:
Sintagma folosită de legiuitor "înainte de expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior încheierii atacate" are caracter imperativ și nu de recomandare.
Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive va fi soluționat întotdeauna înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate.
În speță, măsura arestării preventive dispusă anterior încheierii atacate a expirat la data de 16.09.2008, fiind încălcate flagrant normele legale imperative menționate mai sus.
Solicită a se constata că prevederile art. 159 al. 8 teza II Cod procedură penală stabilesc un termen peremptoriu absolut - nu un termen relativ, de recomandare - și nesocotirea acestuia de către organele judiciare impune aplicarea unei sancțiuni, ce nu se poate referi decât la efectele încheierii atacate cu implicații directe asupra situației juridice a inculpatului.
Dacă se analizează conținutul deciziei nr. 25/2008, constatăm că nu se face nici o deosebire între recursul declarat împotriva unei încheieri prin care a fost admisă propunerea de arestare preventivă și recursul împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă o asemenea propunere. A, situații reclamă judecarea recursului în mod imperativ înainte de expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior încheierii atacate.
Dacă se are în vedere situația în care, prin încheierea atacată a fost respinsă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive și recursul nu s-a judecat până la data expirării prelungirii anterioare, devin aplicabile în mod automat prevederile art. 140 al. 1 lit. a Cod procedură penală, astfel încât inculpatul este pus în libertate la data când a expirat măsura dispusă anterior. În mod similar, având în vedere identitatea de tratament juridic la care se referă decizia nr. 25/2008, aceeași soluție se impune a fi dată și în situația în care, prin încheierea atacată a fost admisă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive.
Într-o interpretare logică, prevederile art. 159 al. 9 Cod procedură penală au în vedere că recursul nu este suspensiv de executare, doar până la expirarea măsurii dispusă anterior încheierii atacate.
Pe cale de consecință, apărătorul ales al recurentului inculpat solicită a se constata că măsura arestării preventive a expirat la data de 16.09.2008 și, având în vedere că până la aceea dată nu a fost dispusă prelungirea acestei măsuri printr-o hotărâre judecătorească definitivă, se impune aplicarea art. 140 al. 1 lit. a Cod procedură penală.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii de fond, întrucât măsura arestării preventive a încetat de drept la data de 16.09.2008, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului.
Totodată, apărătorul ales al recurentului inculpat susține că dacă s-ar face abstracție de cele prezentate la pct. II, apreciază că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală, întrucât în mod greșit s-a reținut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive justifică în continuare privarea de libertate.
Invocă vârsta inculpatului, motiv pentru care măsura preventiv ă ar trebui să reprezinte o excepție.
S-a mai reținut de către instanța de fond că ar exista posibilitatea ca inculpatul minor să se sustragă de la urmărirea penală, ignorându-se probele de la dosar care nu confirmă o asemenea ipoteză, deși nu s-a reținut și prevederile art. 148 lit. a Cod procedură penală.
Solicită a se constata că instanța de fond a reținut existența temeiului prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală în baza gradului de pericol social generic al faptei reținute în sarcina inculpatului, ignorându-se elementele care individualizează infracțiunea săvârșită de inculpat, precum și contextul în care s-a aflat inculpatul în acel moment.
Invocă probele administrate în cauză din care rezultă că inculpatul nu a avut intenția de a fi agresiv, partea vătămată se afla în stare de ebrietate și este cea care a lovit inițial, având o atitudine agresivă, fiind cunoscut ca o persoană agresivă;
Solicită a se constata că reținerea prevederilor art. 73.pen. în favoarea inculpatului este justificată și invocă și circumstanțe de ordin personal, respectiv faptul că acesta este elev, nu a împlinit 17 ani și este cunoscut cu o bună comportare, nu are antecedente penale iar privarea de libertate îl pune în imposibilitate de a-și continua studiile.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului declarat de inculpat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public susține că în ceea ce privește decizia de îndrumare și aspectele invocate de apărare privind încetarea de drept a măsurii arestării preventive a inculpatului la data de 16.09.2008, demersul făcut pentru promovarea acestui recurs a vizat situația în care instanțele, datorită unor împrejurări care nu ținea de voința lor, erau puse în împrejurarea de a soluționa un recurs declarat împotriva unei încheieri prin care se revoca măsura, se înlocuia, peste termenul prevăzut de lege, măsura subzista până la momentul în care fusese luată, iar după momentul acesta recursul se judeca, astfel încât inculpatul rămânea în arest în acest interval de timp sau de a fi pus în libertate și judecându-se recursul, să se dispună, în continuare menținerea sau prelungirea măsurii arestării preventive, aceasta fiind rațiunea pentru care a fost promovat recursul în interesul legii.
Până la momentul la care nu va apăra și motivarea Înaltei Curți de Casație și Justiție nu se poate da o interpretare în sensul celor solicitate de apărătorul ales al inculpatului, respectiv a încetării de drept a măsurii arestării preventive.
Este cert că în cauză măsura arestării preventive a fost luată în mod legal și statuată ca atare și de Curtea de Apel Galați în recursul declarat de inculpat împotriva încheierii de luare a măsurii arestării, iar ulterior s-a dispus prelungirea arestării preventive. Această măsură este executorie prin faptul că recursul declarat de inculpat împotriva încheierii de prelungire a măsurii arestării preventive nu suspendă executarea; în momentul de față este vorba despre o măsură executorie, astfel încât, consideră că termenele la care se referă art. 155 și 159 Cod procedură penală vizează soluționarea cauzelor în contextul în care există o situație de revocare sau înlocuirea măsurii arestării preventive și crearea unei stări de insecuritate juridică în ceea ce privește soluția care se va da în acele cauze, astfel încât instanțele să fie constrânse să soluționeze cauzele doar în condițiile în care inculpatul este arestat deja în baza unei hotărâri definitive și irevocabile, fără a putea sta în baza unei hotărâri care nu are o asemenea calitate.
În concluzie, solicită a se constata că măsura arestării preventive nu a încetat de drept la data de 16.09.2008.
Legat de fondul cauzei și de prelungirea măsurii arestării preventive, solicită a se avea în vedere, la momentul la care s-a luat această măsură în primul rând de pericolul social concret al faptei comise, de datele legate de persoana inculpatului și împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, urmarea produsă și care s-ar fi putut produce și care nu s-a produs datorită intervenției în timp util a organelor abilitate cu salvarea vieților omenești.
Consideră că la acest moment nu poate fi analizată cererea de a se reține legitima apărare în favoarea inculpatului și chiar dacă s-ar pune problema, trebuie avută în vedere împrejurarea că inculpatul avea posibilitatea să se îndepărteze de grupul respectiv și să nu reacționeze ca atare, și nu se poate reține prevederile art. 44.pen.; a doua posibilitate privea riposta inculpatului în a se folosi de un mijloc contondent în măsură de a curma viața părții vătămate în condițiile în care ceilalți participanți la scandalul public nu erau înarmați.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât actele premergătoare indicate a fi efectuate fiind pe deplin justificate și coroborându-se acestea cu situațiile care au determinat luarea și menținerea măsurii arestării preventive, soluția de prelungire apare ca fiind legală și temeinică.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicitând cuvântul în replică, susține că reprezentantul Ministerului Publica reiterat instanței pericolul public pe care îl reprezintă inculpatul minor, însă fapta a fost comisă sub o puternică tulburare sau o emoție determinată de atitudinea părții vătămate;
Solicită a se avea în vedere că minorul a fost urmărit de un grup de 20 de oameni agresivi, a fost un moment de rătăcire din partea inculpatului minor și nu a luat un cuțit pentru a merge să o atace pe partea vătămată, aceasta din urmă fiind cea care s-a întors din drum și a îndemnat grupul la agresiune.
Reprezentantul Ministerului Public nu a mai solicitat cuvântul în replică.
Conform prevederilor art. 38513alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt recurentului inculpat care susține că a încercat să se retragă când a văzut grupul de oameni agresivi, dar nu a reușit, întrucât era înconjurat de aceștia și s-a pierdut cu firea după ce a fost lovit. Regretă fapta. A știut că acel cuțit se află în mașină și când a intrat în s-a dus la mașină, nu a avut intenția de aol ovi pe partea vătămată și nu și-a dat seama cum a lovit.
Solicită admiterea recursului, dacă poate fi judecat în stare de libertate.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin încheierea de ședință din 11.09.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o durată de 19 zile de la 16.09.2008 până la 04.10.2008.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 29.08.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, inculpatul minor a fost arestat preventiv pentru o perioadă de 19 zile pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20. penal rap. la art. 174. 1. penal în referire la art. 175 al. 1 lit. i din penal cu aplicarea art. 99 și următoarele din penal.
La luarea măsurii arestării preventive, instanța a avut în vedere pericolul concret pentru ordinea publică, gravitatea deosebită a faptei precum și modalitatea de comitere (pe timp de noapte, pe fondul unui conflict spontan și al consumului de băuturi alcoolice, inculpatul a aplicat părții vătămate o lovitură puternică cu un cuțit tip fluture în zona abdominală cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viața) și nu în ultimul rând proliferarea fără precedent a acestui gen de infracțiune mai ales în rândul tinerilor.
Ca temei de drept au fost reținute disp. art. 149 ind. 1 al. 10 și 11 din pr. penală în ref. la art. 160 ind. h al. 3 din pr. penală.
La acest moment Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, în conformitate cu disp. art. 156 și 159 din și C.P.P. art. 160 ind. h din C.P.P. solicită prelungirea măsurii arestării preventive pentru o perioadă de încă 19 zile motivat de faptul că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu au încetat să subziste și urmează ca în cauză să fie efectuate și alte acte procedurale precum:
- comunicare spital privind constituirea de parte civilă;
- înaintarea referatului de evaluare de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați;
- înaintarea raportului de constatare tehnico-științifică biocriminalistică;
- reaudierea inculpatului;
- verificarea materialului de urmărire penală administrat în cauză;
- prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea actului de sesizare a instanței de judecată.
Tribunalul analizând propunerea Parchetului și având în vedere apărarea
avocatului ales pentru inculpat și cuvântul acestuia din urmă a constatat că cererea Parchetului este întemeiată urmând a fi admisă.
În cauză, prin analiza materialului probator administrat rezultă indicii temeinice în sensul comiterii faptei penale (tentativă la omor calificat). În acest sens sunt relevante procesele-verbale de fixare a locului faptei, planșele foto, procesul-verbal de ridicare a cuțitului, procesul-verbal de recunoaștere și plane foto aferente, declarațiile martorilor audiați în cauză.
Partea vătămată prezintă plagă înțepat tăiată ce i-a pus în primejdie viața.
Infracțiunea este sancționată cu închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un real pericol social.
Inculpatul minor este arestat relativ recent (aproximativ 1 lună) în cauză mai sunt de administrat probe relevante iar punerea în libertate a acestuia ar constitui un factor de risc, având în vedere comportamentele violente ale tinerei generații ce se întrunesc în grupuri cu preocupări distructive iar în plus există posibilitatea ca inculpatul minor să se sustragă de la urmărirea penală perturbând buna desfășurare a anchetei penale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea recursului inculpatul a invocat în principal încetarea de drept a măsurii arestării preventive, prin încălcarea dispozițiilor art. 159 alin. 8 teza II pr.pen. așa cum au fost interpretate prin Decizia nr.25/02.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii.
S-a susținut că măsura arestării preventive dispusă anterior încheierii atacate a expirat la data de 16.09.2008, fiind încălcate normele imperative menționate în Decizia 25/02.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât până la acest moment nu a fost dispusă prelungirea arestării preventive printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs inculpatul a susținut că în mod greșit prima instanță a reținut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive justifică în continuare privarea de libertate.
Inculpatul a solicitat ca la verificarea incidenței disp. art.148 lit.f pr.pen. să se aibă în vedere și circumstanțele personale (are doar 17 ani, a avut un comportament bun în societate, nu are antecedente penale, este elev), precum și împrejurările comiterii faptei, în sensul că ar putea deveni incidentă circumstanța atenuantă legală prev. de art.73 lit. b pen.
Recursul este fondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată următoarele.
Prin încheierea de ședință din 11.09.2008, prima instanță a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o durată de 19 zile de la 16.09.2008 până la 04.10.2008.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul a declarat recurs la data de 12.09.2008 ( a se vedea declarația de recurs și data poștei înserată pe plicul aflat la pagina 4), recurs ce a fost înregistrat la Tribunalul Galați la data de 16.09.2008.
Dosarul instanței de fond a fost înregistrat la Curtea de Apel Galați și conform repartiției aleatorii s-a stabilit termenul pentru soluționarea recursului la data de 19.09.2008.
Prin Decizia nr. 25 din 02.06.2008 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit:
,Dispozițiile art. 159 alin. 8 fraza a II-a din Codul d e procedură penală se interpretează în sensul că:
2. Sintagma folosită de legiuitor "înainte de expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior încheierii atacate" are caracter imperativ și nu de recomandare.
2. Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive va fi soluționat întotdeauna înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate,
Conform art. 4142alin.2 pr.pen. deciziile pronunțate în recurs în interesul legii se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, precum și pe pagina de Internet a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Acestea se aduc la cunoștință instanțelor și de Ministerul Justiției.
Conform art. 4142alin. 3.pr.pen. soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din proces. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Se constată astfel că soluțiile pronunțate în recursurile în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele judecătorești, iar legiuitorul nu a înțeles să instituie obligativitatea acestora doar după data publicării în Monitorul Oficial.
Analizând textul deciziei mai sus arătate constatăm că recursurile pronunțate împotriva unei încheieri prin care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive trebuie soluționat întotdeauna înainte de expirarea duratei arestării dispuse anterior.
Tot în decizia amintită se face precizarea că sintagma "înainte de expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior încheierii atacate" are caracter imperativ și nu de recomandare.
În speță, față de textul deciziei 25 din 02.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatăm că recursul inculpatului trebuia soluționat până la data de 16.09.2008, indiferent de soluția pronunțată de instanța de fond.
Caracterul,imperativ, menționat în decizia mai sus arătată, este definit ca o,caracteristică a unei dispoziții legale care presupune obligația organelor judiciare de aoa plica în toate cazurile, (a se vedea de drept penal - autori )
În textul deciziei pronunțate în recursul în interesul legii, în interpretarea art.159 alin.8 teza II pr.pen. se face o precizare clară în sensul caracterului imperativ și nu de recomandare, precum și sub aspectul faptului că recursul se va soluționa întotdeauna înainte de expirarea duratei arestări indiferent de soluția vizând admiterea sau respingerea propunerii de prelungire.
Fără a avea motivarea deciziei nr.25 din 02.06.2008, dar analizând si decizia nr.7 din 20.02.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial 475 din 01.06.2006, considerăm că, în speță, devin incidente dispozițiile art.140 alin.1 lit. a pr.pen, vizând încetarea de drept a măsurii arestării preventive a inculpatului, prin încălcarea dispozițiilor art.159 alin.8 teza II pr.pen. întrucât recursul promovat de acesta nu a fost soluționat înainte de expirarea duratei arestării dispuse anterior.
Conform art. 140 alin.1 lit. a pr.pen. măsurile preventive încetează de drept la expirarea termenelor prevăzute în lege sau stabilite de organele judiciare, iar în astfel de situații instanța de judecată are obligația ca în conformitate cu dispozițiile art.140 alin.3 pr.pen. să dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Dispozițiile art.23 alin.9 din Constituție stabilesc că,punerea în libertate a celui reținut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut, precum și în alte situații prevăzute de lege,
Aceste prevederi constituționale sunt conforme principiului înscris în art.5 paragraf 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale potrivit căruia,orice persoană arestată sau deținută.are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii,
Având în vedere dispozițiile constituționale,precum și reglementările internaționale, considerăm că dispozițiile prev. de art.159 alin.8 teza II pr.pen. nu pot avea decât un caracter imperativ, obligatoriu pentru instanțele de judecată. Considerăm astfel că se impune respectarea cu strictețe a termenului de soluționare a recursului, implicând indiscutabil verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, indiferent de soluția pronunțată de prima instanță, respectiv admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive.
Față de situația că dispozițiile care reglementează măsurile preventive, și implicit și dispozițiile art.159 alin.8 teza II pr.pen. așa cum am arătat mai sus, au un caracter imperativ, de ordine publică, considerăm că încălcarea acestora atrage sancțiunea nulității, devenind incidente disp. art.197 alin.1 și 4.pr.pen.
Conform art. 197 alin.1 pr.pen. încălcările dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
Dispozițiile art.197 alin.4 pr.pen. prevăd că încălcarea oricărei altei dispoziții legale decât cele prevăzute la alin.2 atrage nulitatea actului în condițiile alin.1, numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului. Instanța ia în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
În literatura de specialitate s-a stabilit că în dreptul procesual penal nulitatea este sancțiunea care decurge din neîndeplinirea actelor procedurale potrivit legii și are drept efect ineficiența acestora, iar actul lovit de nulitate nu produce efectele actului valid, fiind fără valoare juridică.
Față de cele arătate mai sus considerăm că judecarea recursului declarat împotriva încheierii de prelungire a măsurii arestării preventive, după expirarea duratei arestării inițiale, conduce la încălcarea dispozițiilor art.159 alin.8 teza II pr.pen. iar prin raportare la disp. art. 197 alin.1 pr.pen. măsura luată de prima instanță este lovită de nulitate.
Considerăm că respectarea strictă a termenelor privind luarea măsurii arestării preventive, precum și a prelungirii acestei măsuri este obligatorie întrucât orice aplicare a unei astfel de măsuri cu nerespectarea termenului prevăzut în mod expres duce la posibilitatea menținerii stării de arest preventiv peste termenul hotărât, ceea ce contravine prevederilor Constituției României, reglementărilor internaționale și dispozițiilor procedurale penale.
În speță, întrucât durata arestării preventive dispusă anterior a expirat la data de 16.09.2008, dată la care încheierea din 11.09.2008, vizând prelungirea măsurii arestării preventive nu avea caracter definitiv, considerăm ca fiind dovedită vătămarea adusă inculpatului și reglementată la disp. art.197 alin. 1.pr.pen. În acest sens, în literatura de specialitate s-a statuat ideea că încălcările aduse dispozițiilor legale ce reglementează măsura arestării preventive conduc indubitabil la producerea unei vătămări, respectiv privarea de libertate a unei persoane în condiții de nelegalitate.
Astfel, pentru garantarea dreptului fundamental la libertate și la siguranța persoanei, se impune să se considere că, într-o astfel de materie, nerespectarea cerințelor vizând termenul prevăzut de art.159 alin. 8 teza II pr.pen. constituie o încălcare a normelor procedurale ce asigură justa soluționare a cauzei de natura celei la care se face referire în art.197 alin.4 teza finală pr.pen. astfel că aceasta nu se poate îndrepta decât prin încetarea de drept a măsurii arestării preventive, ca efect al nerespectării termenului imperativ privind soluționarea recursului înainte de expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior încheierii atacate.
Împrejurarea că în conformitate cu disp. art.159 alin. 9.pr.pen. recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive nu este suspensiv de executare, nu este de natură să schimbe caracterul nulității actului încheiat cu încălcarea disp. art.159 alin.8 teza II pr.pen. în condițiile în care alin.9 se referă la o problemă de executare, neprezentând relevanță pentru stabilirea caracterului nulității actului încheiat cu nerespectarea dispozițiilor strict reglementate de lege.
Mai mult, în condițiile în care am avea în vedere în primul rând disp. art.159 alin.9 pr.pen. ar trebui să nesocotim caracterul imperativ al prevederilor art.159 alin.8 teza II pr.pen. și implicit să statuăm ideea conform căreia încălcarea unei dispoziții imperative nu atrage nicio sancțiune.
Față de cele de mai sus, având în vedere că recursul inculpatului nu a fost soluționat înainte de expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior, considerăm că se impune admiterea acestuia.
Se va casa încheierea de ședință din 11.09.2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Conform art.140 alin.1 lit.a pr.pen. în ref. la art.159 alin.8 teza II pr.pen. se va constata că măsura arestării preventive a inculpatului a încetat de drept.
Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
Conf. art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite recursul declarat de inculpatul ( în prezent deținut în Arestul G, fiul lui și, născut la data de 12.10.1991 în G, domiciliat în G,-, - 12, scara 2, etaj 7,. 29, CNP: -, cetățean român, fără antecedente penale) împotriva încheierii de ședință din data de 11.09.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- și în consecință:
Casează încheierea de ședință din 11.09.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- și în rejudecare:
În baza disp. art. 140 alin. 1, litera a Cod procedură penală în referire la art. 159 alin. 8 Cod procedură penală constată că a încetat de drept măsura arestării preventive a inculpatului.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 53/U/29.08.2008 emis de Tribunalul Galați, dacă nu este arestat în altă cauză.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 19 2008
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. / 22.09.2008
Tehnored. /23 2008
Fond:
Președinte:Ion AvramJudecători:Ion Avram, Daniela Liliana Constantinescu, Mariana
