Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2008. Curtea de Apel Galati

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA PENALĂ

ÎNCHEIERE

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător

JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache

JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze cu

Minori și de Familie

Grefier -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul - Biroul Teritorial Galați

.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.

La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, PETRO, și, în prezent reținuți în Arestul G, împotriva încheierii de ședință din data de 26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați.

La apelul nominal făcut la prima strigare au răspuns recurenții inculpați, în stare de arest, inculpatul asistat de av. -, apărător ales, iar inculpatul asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 02.12.2008.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care;

Se prezintă în instanță av. -, care depune la dosar o cerere prin care dl. av., apărător ales al inculpaților, și, solicită acordarea unui nou termen de judecată întrucât astăzi se află la Înalta Curte de Casație și Justiție, cerere la care este anexată și împuternicirea avocațială. Precizează că dl. av. face parte dintr-o comisie de examinare la un concurs în cadrul Baroului

Recurentul precizează că o are angajată pe d-na av..

Recurentul inculpat precizează că renunță la serviciile d-lui av., fiind vorba de un conflict de interese cu inculpatul și că va fi apărat doar de dl. av..

Recurentul inculpat precizează că îi are angajați pe dl. av. și pe dl. av..

Recurenta inculpată precizează că îi are angajați pe dl. av. și pe dl. av..

Recurentul inculpat precizează că îi are angajați pe dl. și pe dl. av..

CURTEA pune în discuție cererea de amânare a cauzei formulată de dl. av. și lipsa nejustificată a celorlalți avocați care asigură asistență juridică inculpaților din prezenta cauză.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că instanța trebuie să se pronunțe astăzi asupra recursurilor declarate de inculpați, având în vedere că expiră măsura arestării, fie prin desemnarea unui apărător din oficiu, fie prin lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea apărătorilor aleși să se prezinte în instanță sau să își asigure substituirea.

CURTEA, având în vedere dispozițiile art. 159 alin. 8 Cod procedură penală, precum și decizia nr. 25 din 02.06.2008, dată în recurs în interesul legii, potrivit cărora recursul se soluționează înainte de expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior, adică până astăzi la orele 24⁰⁰, când expiră vechea prelungire pentru doi dintre inculpați, lasă dosarul la a doua strigare, avocații aleși având posibilitatea să își asigure substituirea, în cazul în care dumnealor nu pot fi prezenți astăzi, potrivit disp. art. 171 alin. 4¹Cod procedură penală, iar în caz contrar, dacă nu se prezintă în instanță și nici nu își asigură substituirea, se va desemna avocat din oficiu.

La apelul nominal făcut la a doua strigare a cauzei, au răspuns recurenții inculpați, în stare de arest, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 02.12.2008, Netro, și asistați de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 02.12.2008, inculpatul petro fiind asistat și de av. -, apărător ales.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care;

Recurenții inculpați, întrebați fiind, precizează că își mențin recursurile formulate.

Apărătorul recurentului inculpat depune la dosar concluzii scrise.

Apărătorul recurentului inculpat, av. -, solicită admiterea recursului formulat de acesta împotriva încheierii de ședință din 26.11.2008 a Tribunalului Galați, prin care s-a admis cererea de prelungire a mandatului de arestare.

Consideră că instanța de fond a ținut cont doar de cererea procurorului. Arată că din motivare rezultă că aceasta cuprinde în întregime cerințele formulate prin propunerea de prelungire a măsurii arestării.

În cauză, - Biroul Teritorial Galația solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților pentru a se efectua următoarele activități: verificarea evidențelor contabile ale agenților economici ce au avut relații comerciale controlate de membrii grupului infracțional, audierea reprezentanților legali sau angajații acestor societăți, efectuarea de controale fiscale în baza rezultatelor acestor verificări, reaudierea inculpaților după finalizarea cercetărilor și prezentarea materialului de urmărire penală față de aceștia și întocmirea rechizitoriului, verificarea acestuia de către procurorul ierarhic superior și sesizarea instanței de judecată.

În ceea ce-l privește pe inculpatul, consideră că cererea de prelungire este neîntemeiată, pentru următoarele considerente: în volumul I și în volumul IV dosar de urmărire penală se găsește atât un scurt istoric al relațiilor comerciale pe care societatea administrată de inculpatul la momentul 2005-2006 le-a avut cu alte societăți comerciale, iar în celelalte volume se face referire la relațiile pe care aceste societăți le-au avut cu alte societății care, după părerea sa, nu au nicio legătură cu cauza de față.

În ceea ce privește audierea reprezentanților legali ori ai angajaților acestor societăți se observă că în volumul I și în volumul IV există declarațiile administratorilor societăților respective, procese-verbale de control, toate actele care au stat la baza întocmirii referatului de începere a urmăririi penale în ceea ce îl privește pe inculpatul.

Susține că inculpatul se află în fața instanței pentru fapte săvârșite în calitate de administrator la, cu ocazia desfășurării activității economice în perioada 2005-2006. Se observă că procesul-verbal de începere a urmăririi penale este încheiat în aprilie 2006, în urma ultimului supliment al declarației date de acesta în fața procurorului.

Consideră că motivele pentru prelungirea mandatului nu subzistă ținând cont de aspectele învederate anterior.

Mai mult decât atât, în permanență (la fond, în recursuri, în cererile de prelungire) s-a făcut referire la pericolul social. Arată că faptele s-au comis în 2005, iar urmărirea penală a început în aprilie 2006. În permanență s-a făcut referire la pericolul social, dar în condițiile în care faptele au fost săvârșite în perioada 2005-2006 și s-a început urmărirea penală în aprilie 2006, se pune întrebarea ce pericol social prezintă acum inculpatul, în 2008 și nu a prezentat în toată perioada 2006-2008.

Prejudiciul pe care se pune accent nu este evidențiat în mod corect, după părerea sa. Nu s-a făcut nicio expertiză, nu există niciun proces-verbal din care să reiasă clar prejudiciul pentru care se face vinovat inculpatul.

Învederează că după audierea din 2006, inculpatul s-a îmbolnăvit și necesită tratament permanent - face insulină.

Consideră că prelungirea mandatului de arestare nu se impune.

Solicită să se observe că după perioada 2005-2006 inculpatul nu a mai avut nicio activitate economică, că nu mai apare niciunde după ultimul supliment la declarația dată în fața procurorilor.

Solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii din 26.11.2008 a Tribunalului Galați, considerând că motivele invocate de Parchet în motivarea cererii de prelungire sunt neîntemeiate și nelegale.

Apărătorul recurenților inculpați, și, av., apreciază că încheierea din 26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați este nelegală.

Pornind de la motivele pentru care Parchetul a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive, precizează că, așa cum a arătat și în fața instanței de fond, toate acele activități pe care organul de urmărire penală s-a obligat să le efectueze cu ocazia ultimei prelungiri solicitate, nu au nicio legătură cu prezența inculpaților în stare de arest.

Se observă că este vorba de multiple verificări de natură financiar-contabilă, de audierea unor martori care ar lucra la o serie de societăți, care la rândul lor au desfășurat activități economice cu alte societăți despre care se susține că le-ar fi controlat inculpații, martori pe care nici inculpații și nici parchetul nu-i cunoaște în acest moment. Ca atare, este evident că inculpații nu ar avea cum să influențeze aceste declarații necunoscând cine sunt acele persoane.

Referitor la motivul din cererea de prelungire privind întocmirea rechizitoriului, verificarea acestuia de către procurorul ierarhic superior, sesizarea instanței, arată că, din punctul său de vedere, dacă inculpații s-ar afla în stare de libertate nu ar împiedica în nici un fel desfășurarea acestei activități.

În disp. art. 155.C.P.P. se menționează că arestarea inculpatului poate fi prelungită în cursul urmăriri penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate. Deci, legiuitorul a făcut această precizare, că cererea de prelungire trebuie să fie motivată. Consideră că această condiție a motivării se referă la alte aspecte decât cele strict formale, respectiv, dacă este incident vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 sau dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală. Ca atare, Parchetul a indicat motivele pentru care este necesară prelungirea măsurii, dar aceste motive nu servesc scopului măsurii preventive prev. de art. 136 Cod procedură penală. Scopul măsurii preventive este buna desfășurare a procesului penal sau împiedicarea inculpaților de a se sustrage de la urmărirea penală, în acest caz. Așa cum a spus, verificările financiar-contabile, audierea unor martori pe care nu îi cunoaște nimeni la acest moment și celelalte activități, nu pot fi influențate în nici un fel prin faptul că inculpații vor fi cercetați în stare de libertate. Nu se poate reține că inculpații ar împiedica buna desfășurare a procesului penal sau că s-ar sustrage de la urmărirea penală, având în vedere că din 2006 până în 2008 niciunul dintre ei nu a încercat să se sustragă și că toți au dat declarații în cauză. Mai mult decât atât, atunci când a fost respinsă prima propunere a Parchetului, privind luarea măsurii arestării preventive de către Tribunalul Galați, iar Curtea de APEL GALAȚI a admis recursul Parchetului, cei patru inculpați s-au prezentat de bunăvoie și astfel a fost pus în executare acest mandat.

Ca atare, pe lângă faptul că, în principiu, inculpații beneficiază de prezumția de nevinovăție, aceștia au făcut și dovada faptului că sunt de totală bună-credință prezentându-se pentru a fi pus în executare acest mandat de arestare preventivă, fără a fi căutați de nimeni.

Apreciază că motivarea cererii Parchetului nu se încadrează în disp. art. 155 Cod procedură penală întrucât, așa zisele temeiuri de fapt pentru care ar fi necesară prelungirea acestei măsuri, în realitate nu presupun prezența în stare de arest a inculpaților.

În motivarea încheierii recurate se face referire la gravitatea infracțiunilor comise, la multitudinea faptelor, a inculpaților, la gradul de pericol social concret al inculpaților.

Dacă legiuitorul ar fi intenționat ca pentru un anumit tip de infracțiune, o anumită categorie sau o anumită infracțiune, orice inculpat cercetat pentru acea infracțiune să fie arestat automat, atunci era foarte simplu. Ca atare, referirile instanței la faptul că inculpații au comis o infracțiune gravă nu sunt suficiente pentru a-i aresta sau pentru a prelungi măsura arestării.

De asemenea, referirile instanței la faptul că multitudinea actelor pe care le-au săvârșit inculpații implică aceeași consecință, la fel nu este ceea ce a intenționat legiuitorul.

Consideră că tratarea inculpaților în ansamblu, astfel cum a făcut instanța de fond, nu justifică măsura pe care a luat-

Instanța de fond și-a motivat hotărârea spunând printre rânduri că, întrucât o parte din inculpați au antecedente penale, rezultă că toți inculpații prezintă pericol social concret pentru ordinea publică. Dacă instanța ar fi dorit să motiveze în mod legal această hotărâre ar fi trebuit să analizeze pericolul social concret al fiecăruia dintre inculpați și apoi să motiveze pentru fiecare de ce prezintă pericol și de ce se impune prelungirea acestei măsuri.

Așa cum a procedat, poate în mod incorect pentru unii dintre inculpați, instanța le-a conferit același grad de pericol social tuturor inculpaților, deși fiecare persoană în parte poate prezenta un grad de pericol social concret mai mare sau mic. Consideră că nu este corect să se aprecieze că un inculpat care nu are antecedente penale prezintă același grad de pericol social ca și un alt inculpat care are antecedente penale doar pentru faptul că fac parte din același dosar sau doar pentru faptul că Parchetul a făcut aceeași cerere de prelungire cu privire la toți inculpații odată și nu pe rând. O astfel de motivare este profund nelegală.

De asemenea, în ceea ce privește pericolul social concret pe care se susține că l-ar prezenta cei patru inculpați, instanța a înțeles să indice filele la care se află declarațiile lor, ale martorilor, procesele-verbale întocmite de dar nu a menționat expres vreo declarație sau vreun act din care să rezulte pericolul social concret. Consideră că, așa cum de altfel se procedează în general, se motivează pe un pericol social abstract în loc de unul concret. La instanța de fond a invocat niște argumente în ceea ce privește acest pericol și cum trebuie el dovedit, a făcut referire la o hotărâre CEDO care fusese invocată de Parchet în recursul pe care l-a declarat, și la argumentele acelei hotărâri care sunt corecte și pe care instanța a înțeles să le interpreteze împotriva concluziei logice la care duceau acele argumente. Se spune în acea hotărâre că există pericol social concret dacă în urma săvârșirii acelor fapte de către inculpați opinia publică a avut o reacție particulară, a reacționat într-un fel care ar induce opiniei publice temerea că astfel de fapte nu ar fi în mod eficient controlate de către stat și nu ar fi pedepsite. A arătat că în cauză o astfel de reacție a opiniei publice nu a existat nici în 2006, când a început urmărirea penală, nici până în 2008, nici când s-a respins cererea de luare a măsurii arestării preventive față de inculpați, nici când Curtea de Apel a admis recursul și i-a arestat pe inculpați. A arătat că nu a existat o astfel de reacție particulară a opiniei publice, nu a apărut nimic în ziare. Și totuși instanța de fond a constatat prin încheierea recurată că o astfel de reacție ar exista dacă inculpații ar fi puși în libertate. Se ajunge din nou la pericolul social abstract. Faptul că instanța a apreciat că o astfel de reacție ar exista, fără să arate ce probe stau la baza acestei presupuneri, nu poate conduce la concluzia că acest pericol abstract ar duce la unul concret.

Apreciază că nici această condiție pentru menținerea temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării nu mai subzistă în prezent.

Solicită admiterea recursurilor declarate de cei patru inculpați, casarea hotărârii instanței de fond și, în rejudecare, să se respingă cererea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de către Parchet, cu consecința punerii inculpaților de îndată în libertate.

Apărătorul recurentului inculpat, av., susține că recursul declarat de acesta se întemeiază pe disp. art. 385⁹pct. 6, 9, 10, 14, 17 Cod procedură penală, art. 385¹⁰rap. la art. 385⁶alin. 3 Cod procedură penală.

Din studiul cererii de prelungire a măsurii arestării preventive a observat că învinuitul a fost trimis în judecată pe baza prevederilor art. 136 Cod procedură penală, text de lege care face referire la scopul și categoriile măsurilor preventive, care nu are nimic de a face cu prevederile art. 148 Cod procedură penală. În condițiile date, continuă cu o prezumție: încearcă să creadă că a fost trimis în judecată pe baza prevederilor art. 148 lit. Cod procedură penală, dar în condițiile în care referatul de prelungire a măsurii arestării preventive nu cuprinde la modul imperativ ceea ce prevede art. 137 alin. 1 și 2 și anume că: actul prin care se ia măsura preventivă trebuie să arate fapta care face obiectul învinuirii sau inculpării, textul de lege în care aceasta se încadrează și pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșirea, iar în cazul reținerii și arestării preventive, actul prin care se iau aceste măsuri trebuie să indice cazul prevăzut de art. 148, precum și temeiurile concrete din care rezultă existența acestuia, invocă nulitatea referatului de prelungire a măsurii arestării preventive.

Din cuprinsul referatului rezultă clar că a fost trimis în judecată pe 136 Cod procedură penală.

În orice caz. prezumă că învinuitul a fost trimis în judecată pe 148 lit. f Cod procedură penală și își continuă raționamentul.

În aceste condiții, din dosar rezultă că învinuitul a dat două declarații în cauză. Acest învinuit, din punct de vedere al răspunderii penale a fost și este cercetat și anchetat pentru complicitate la evaziune fiscală și spălare de bani și pentru infracțiunea de instigare la fals sub semnătură privată. Aceste încadrări juridice în condițiile unui dosar de cercetare și urmărire penală au un caracter relativ, afirmație pe care o face pentru că la finalizarea cercetărilor Parchetul poate să ia mai multe soluții și anume: să dispună scoaterea de sub urmărire penală, trimiterea în judecată sau să schimbe încadrarea pentru care a fost cercetat învinuitul.

Având în vedere că există o declarație cu un mare echivoc, echivoc pe care l-a găsit cercetând încheierile de ședință - într-o încheiere se reține faptul că învinuitul nu-și recunoaște fapta pentru care a fost trimis în judecată, iar în alta se reține că își recunoaște totuși fapta, consideră că probatoriul "este foarte subțire". Nu are substanță trimiterea în judecată, nu se bazează pe niște probe clare și indubitabile, în sens penal, în sensul în care aceste probe au un caracter unitar; se coroborează mai multe probe și se conturează o vinovăție a persoanei.

Complicitatea și instigarea, ca și pedeapsă, are aceeași valoare, dar dacă revine la prevederile art. 148 lit. f Cod procedură penală, pericolul social trebuie să existe cumulat cu fapta. Deci, textul de lege spune foarte clar și trebuie să existe o pedeapsă mai mare de 4 ani, deci o faptă foarte gravă - să zicem că suntem în situația că este o faptă gravă pentru care legea prevede pedeapsa mai mare de 4 ani - deci pleacă iarăși de la o prezumție, și totodată să existe un pericol social. Profesorul, în tratatul său, spunea că pericolul social concret trebuie definit și trebuie tratat în mod separat față de un pericol social iminent. Se pune întrebarea despre ce pericol social este vorba în cauză. Presupunând că există faptă, se pune întrebarea dacă este vorba de pericolul social la momentului producerii acesteia, adică la momentul începerii cercetării penale în 2006, sau un pericol social care urmează să se producă prin lăsarea în libertate a învinuitului. Acest pericol social, dacă este vorba de un pericol social ulterior lăsării în libertate a inculpatului, trebuie dovedit de către acuzare. Adică, ar fi trebuit să existe probe care să certifice că lăsarea în libertate a lui duce la o nouă infracțiune a acestuia. În acest sens, arată faptul că este în stare de judecată în dosarul penal -, în care s-a luat și acolo o măsură de siguranță, și anume, prezentarea sa lunară la Secția 2 Poliție, lucru care s-a petrecut până în momentul arestării acestuia. Dosarul se află pe rolul instanței de judecată, nefiind soluționat definitiv și irevocabil. Învinuitul s-a prezentat de fiecare dată, nu s-a sustras urmăririi penale, de câte ori a fost chemat s-a prezentat și a dat declarațiile care i s-au cerut.

În aceste condiții, consideră că luarea celei de a doua măsuri, și anume, arestarea preventivă nu se mai impune. Nu se discută despre o persoană care prezintă pericol social, nu se sustrage cercetării și urmăririi penale.

Plecând de la aceste prezumții, se ajunge la normele prev. de art. 6 din CEDO, în care se spune că persoana beneficiază de prezumția de nevinovăție până se pronunță o instanță printr-o hotărâre irevocabilă. În condițiile în care instanța va prelungi mandatul de arestare preventivă, acesta se va transforma într-o sancțiune față de acest inculpat, ceea ce contravine normelor CEDO.

Arată că în faza de cercetare și urmărire penală a mai constatat o nulitate, și anume, faptul că nu a fost asistat. I s-a luat o declarație olografă, nu i s-a adus la cunoștință învinuirea conform art. 70 Cod procedură penală, după care a fost pus sub învinuire și i s-a asigurat asistență juridică, fără a se face un proces-verbal prin care să i se aducă la cunoștință învinuirea, drepturile, faptul că poate să nu dea declarație. Inculpatul stă arestat pentru că a dat o declarație în necunoștință de cauză.

Solicită admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a învinuitului.

Reprezentantul Ministerului Public susține că apărătorul inculpatului este în eroare, în primul rând pentru faptul că niciunul dintre inculpați, cu atât mai puțin inculpatul, nu este trimis în judecată. În cauză s-a formulat o propunere de prelungire a măsurii arestării preventive, iar inculpatul nu este învinuit, ci inculpat.

Nulitățile pe care apărătorul inculpatului le-a menționat nu au nicio legătură. Inculpatul a beneficiat de apărare, aspect pe care nu neapărat îl punctează azi, dar a fost avut în vedere de mai multe ori de instanțe la Tribunalul Galați și la Curtea de APEL GALAȚI.

Constată că și astăzi, ca și la fond, s-au pus aceleași concluzii de către apărători, că sunt aceiași inculpați, aceleași fapte, același procuror, aceleași concluzii din partea sa și, cu toate acestea, obiectiv vorbind, nu se depune nicio diligență să se realizeze gravitatea faptelor, situația reală, să se analizeze în profunzime dacă se impune sau nu se impune atâta îndârjire pentru ca inculpații să rămână în stare de libertate.

Precizează câteva aspecte pe care le apreciază foarte relevante pentru cauza de față. În acest dosar este vorba despre cinci inculpați care, într-o formă de participație diferită, au săvârșit trei infracțiuni, care sunt dintre cele mai grave. Astfel, inculpații s-au organizat într-un grup infracțional, așa cum prevede Legea 39/2003, lucru care este dovedit de către procuror până în acest moment prin întregul material probator administrat. De asemenea, se discută despre infracțiunea de evaziune fiscală cu un prejudiciu de 1,7 milioane de Euro și de infracțiunea de spălare de bani, de menționat fiind că aceasta din urmă este o infracțiune care se probează extrem de greu. Chiar dacă ea există în analele judiciare din 1999 cu modificările de rigoare suportate de-a lungul timpului, este o infracțiune extrem de greu de dovedit. Precizează că acesta este unul dintre puținele dosare în care spălarea de bani a fost dovedită, nu printr-o manieră obișnuită, pentru că nu toată lumea înțelege în ce constă această spălare de bani de se tot pune accent pe prejudiciu și pe expertiză. Consideră că trebuie să se înțeleagă că nu întotdeauna într-un dosar care conține o infracțiune economică se stabilește prejudiciul numai printr-o expertiză. În condițiile în care în dosar sunt acte de control întocmite de Administrația Financiară în urma unui control legal, fiscal, din care rezultă că societățile reprezentate de inculpați înregistrează un prejudiciu, consideră că aceste acte nu pot fi înlăturate.

Dacă ar fi să se dea curs apărării, în sensul de dispune efectuarea unei expertize, față de valoarea prejudiciului stabilit de Administrația Financiară prin faptele pe care inculpații le-au săvârșit, ar însemna să se aștepte o lună de zile până la efectuarea acesteia, lucru pe care procurorul nu și-l poate permite. Controlul fiscal efectuat de este mai mult decât necesar și suficient la acest moment pentru a statua prejudiciul din cauză.

În cauză este vorba de o infracțiune economică, care are prejudiciu, este o spălare de bani dovedită. Consideră că nu se poate reține apărarea inculpaților, făcută la un moment dat, în sensul că nu există mostră din motorina care trebuia analizată. de bani, în situațiile în care există infracțiuni economice, se stabilește și se dovedește în mai multe feluri. Astfel, poate fi dovedită printr-o infracțiune flagrantă: cisterna cu motorină contrafăcută este oprită și pentru a se dovedi că motorina nu corespunde standardelor motorinei existente pe piață la vânzare, deci ca să se demonstreze că este contrafăcută, se iau mostre și se merge pe altă procedură. Ori, așa cum este în situația de față, spălarea de bani este dovedită prin acte.

Fără a mai relua concluziile ample puse cu ocazia soluționării recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a respins propunerea de arestare preventivă, precizează că toate cele trei infracțiuni reținute în sarcina inculpaților sunt dovedite și probate. S-a susținut de către apărare că instanța de fond a îmbrățișat concluziile din referatul de prelungire, ori aceasta înseamnă că Parchetul și-a făcut și că până la acel moment faptele sunt dovedite.

S-a făcut vorbire despre hotărâri ale CEDO, care se referă la prezumția de nevinovăție. Solicită să se aibă în vedere că și în codul d e procedură penală român se vorbește despre prezumția de nevinovăție, că procurorii și judecătorii la analizarea unei propuneri de arestare sau prelungire au în vedere acest aspect. Totodată, instanțele au avut în vedere că într-adevăr inculpații s-au asociat într-un grup infracțional organizat, că au săvârșit o infracțiune economică cu un prejudiciu foarte mare, care poate avea un impact negativ asupra altor comercianți și nu în ultimul rând asupra societății, pentru că acesta nu este un caz izolat. Consideră că în situația în care ar exista mai multe cauze cu prejudicii atât de mari neacoperite, s-ar putea produce un colaps economic la un moment dat. Dacă nu se depun diligențe și instanța nu va avea o atitudine fermă, nu știe în ce măsură agenții comerciali vor înțelege că ar trebui să aibă o atitudine conformă cu legislația în vigoare atunci când desfășoară activități economice corecte.

S-a mai vorbit despre faptul că nu a avut loc nici o reacție particulară, că opinia publică nu a reacționat în nici un fel. Consideră că opinia publică, pentru a avea o reacție, trebuia să fie informată cu privire la acest aspect. În cauza de față, nu au apărut informații din dosarul respectiv nici într-un ziar. Învederează că totuși a existato reacție, cunoscută de către inculpați, respectiv, a avut loc o revoltă în penitenciar sau în arest. Inculpații au fost extrem de revoltați din cauză că inculpații din prezenta cauză au fost puși în libertate de către tribunal, pentru faptele reținute în sarcina lor, în condițiile în care în Arestul IPJ erau persoane arestate doar pentru evaziune fiscală "chioară", fără alte infracțiuni în concurs. Consideră că și aceasta este o reacție.

Așa cum prezumția de nevinovăție primează până la rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și aceste reacții sunt spontane și sunt ca urmare a faptului că persoanele din jur reacționează într-un fel sau altul, chiar dacă ele sunt sau nu sunt conforme cu realitatea.

Instanța de fond când a dispus prelungirea arestării preventive și a achiesat în totalitate la concluziile Parchetului, a procedat temeinic și legal. Instanța a avut în vedere ceea ce susținut până acum, persoana inculpaților cât și faptele comise de aceștia, fapte care, în maniera în care au săvârșite, reflectă o gravitate deosebită. Precizează că s-a solicitat prelungirea arestării, printre altele, și pentru faptul că există informații conform cărora activitatea infracțională a inculpaților ar fi continuat dacă aceștia nu ar fi fost arestați. La un termen anterior a precizat faptul că, împreună cu o persoană din C, a înființat o nouă societate comercială în iunie 2008, cu intenția de a continua activitatea infracțională în acest oraș. Din aceleași informații a rezultat faptul că s-ar fi depus diligențe de către inculpați, în special de către, care a organizat grupul infracțional, în sensul de a influența martorii, cât și pentru a șterge urmele infracțiunilor pe care le-a săvârșit împreună cu ceilalți membri ai grupului. Societatea de care a făcut vorbire se numește SRL și a fost înființată pe 10.06.2008 de împreună cu.

Mai mult decât atât, precizează că activitățile pe care procurorii doresc a să le efectueze în viitor au în vedere și acei martori de care apărarea a făcut vorbire și care crede că sunt de natură "a-i înfunda" și mai mult în vinovăție. Probabil că acesta este motivul pentru care inculpații se și se întreabă retoric de ce trebuie instanța să prelungească arestarea pentru niște martori pe care numai procurorii îi cunosc. Susține că numele acestor martori se vor afla pe parcurs și că apărarea are posibilitatea să solicite prezența la fiecare act întocmit de procuror; până la acest moment nu le-a fost obstrucționat în nici un fel acest drept. Pe de altă parte, mai este puțin până la prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului și nu există niciun viciu de procedură până în acest moment, așa cum a spus apărarea.

În ceea ce privește bunăvoința inculpaților de a se prezenta singuri în fața instanței, arată că este adevărată această susținere, numai că nu au făcut-o toți odată, ci doar doi dintre cei cinci, iar ceilalți s-au prezentat ulterior pentru că li s-a comunicat că este mai bine așa, pentru că li se va schimba mult situația ulterior. Inculpații au fost sfătuiți să se prezinte, nu au analizat ei acest aspect. Dacă ar fi manifestat bunăvoință ar fi rămas toți cinci inculpați, la cele două termene - într-o vineri și într-o luni, până la ora 3, când s-a luat dosarul. Dar, inculpații au venit dimineață, au văzut în ce stadiu se află dosarul și au plecat pentru că le-a fost teamă că vor fi arestați atunci de către instanță.

Pentru toate motivele pe care le-a arătat, solicită să se dispună respingerea recursurilor declarate de cei cinci inculpați, apreciind că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.

Apărătorul recurentului inculpat, av., în replică, arată că nu înțelege anumite lucruri. Principiile codului d e procedură penală stabilesc foarte clar că organele judiciare au sarcina de a aduna probe atât în favoarea învinuiților, inculpaților. Nu înțelege exprimarea acuzării sub aspectul că: "trebuie să găsim probe să-i acuzăm, trebuie să facem" Consideră că trebuie să se află adevărul, nu trebuie să se caute probe. Aceste probe nu s-au găsit pe parcursul unui an și J, pentru că cercetările în dosar au început în 2006. Sigur că are dubii și are semne de întrebare de ce abia acum a fost arestat inculpatul. Pe de altă parte, dacă se pune în discuție o infracțiune economică, această infracțiune are un prejudiciu automat, deci nu se discută de o infracțiune economică fără prejudiciu. Atunci, nu există infracțiune, nu este un element constitutiv. Ori, în condițiile în care se pleacă de la o premisă falsă, respectiv de la actul de control emis de Finanțele Publice, înseamnă că se greșește fundamental, pentru că acel act este supus, conform legii contenciosului administrativ, cenzurii instanței de judecată. E posibil ca acel act ajuns pe masa instanței de judecată să fie desființat, nu este un act absolut. În penal actul absolut este expertiza financiar-contabilă.

Apărătorul recurentului inculpat, av. -, în replică, arată că în toate procesele-verbale încheiate pentru și pentru celelalte societăți nu există specificat clar prejudiciul. Se spune că citează: "ar fi trebuit să plătească accize în sumă de, ar fi trebuit să se plătească impozit în sumă de." Dar niciodată nu se spune clar că acesta este prejudiciul. Consideră că nu există un prejudiciu clar și că fără o expertiză de specialitate, acesta nu poate fi stabilit.

Apărătorul recurenților inculpați, și, av., în replică, consideră că apărătorul inculpatului a sesizat foarte bine un aspect la care achiesează. Astfel, art. 202 Cod procedură penală spune că organul de urmărire penală trebuie să strângă probe în vederea aflării adevărului și a clarificării cauzei sub toate aspectele, nu să strângă probe în vederea "înfundării" acuzaților. Probabil, Parchetul consideră că poate avea o poziție subiectivă, însă legiuitorul nu numai că a considerat, ci a obligat reprezentanți Ministerului Public să aibă o poziție obiectivă, respectiv să strângă probe și în favoarea și în defavoarea inculpaților. Aceasta este consecința: a strânge probe în favoarea și în defavoarea inculpatului, pentru că scopul este unul singur: aflarea adevărului și acest lucru este dorit de toată lumea.

Faptul că d-na procuror consideră că audierea unor martori care nici măcar nu sunt cunoscuți la acest moment va duce și mai mult la "înfundarea" inculpaților, nu i se pare o poziție conformă cu ceea ce ar trebui să se desfășoare în acest dosar.

În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, reprezentantul Ministerului Public nu a făcut decât să confirme faptul că până la acest moment ordinea publică nu a fost tulburată în nici un fel. Faptul că, după unele informații care nu rezultă din dosar, ordinea din penitenciar ar fi fost oarecum tulburată pentru că unii dintre cei arestați ar fi fost indignați de faptul că alte persoane au fost puse în libertate, nu crede că asta înseamnă tulburarea ordinii publice. Ca atare, faptul că instanța de fond s-a mulțumit să facă o apreciere abstractă asupra acestui gen de pericol nu crede că este suficientă.

Solicită admiterea recursului.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și respingerea cererii de prelungire.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, pentru a se lămuri un subiect care a fost invocat și la prima instanță, arată că marea revoltă de pe arest a fost provocată de un conlocuitor minoritar, administrator al unei firme, care a reușit să facă o evaziune fiscală "chioară", conform exprimării d-nei procuror, de nu mai puțin de 25 miliarde. Acesta a fost foarte revoltat și asta a fost marea revoltă.

Vizavi de celălalt aspect, legat de probele în favoarea și în defavoarea inculpaților, consideră că d-na procuror are o fervoare deosebită în a-i acuza în continuu. Subliniază, în ceea ce-l privește, faptul că nu este administrator al nici uneia din firmele aflate și nu a scris un rând în acel dosar. Inculpații, învinuiții ceilalți din dosar împreună cu administratorii societăților în cauză au continuat colaborarea și după data arestării sale. Consideră că nu avea cum să-i mai influențeze în perioada în care era arestat în penitenciar într-un alt dosar și că acest lucru, probabil, ar trebui să-l dovedească până la urmă d-na procuror.

Susține că d-na procuror a fost prezentă la trei instanțe și în permanență a făcut aprecieri personale. "apreciez că, îl simpatizez în mod deosebit pe inculpatul " lucru care nu știe cât este de corect.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că în mod greșit Parchetul îi acuză de un prejudiciu de 1,7 milioane euro. Poate că există acest prejudiciu, dar numai imaginabil, pe hârtie nu există nicăieri, și spune și de ce. În dosarul în care a făcut facturi fictive, Ministerul d e Finanțe a luat și a făcut calculul acelor facturi, deci nu a existat absolut nicio motorină vândută, nimic. Acela este singurul prejudiciu.

La, unde a lucrat cu, nu există absolut nici un leu prejudiciu la stat. Nu știe care este prejudiciul și de ce este ținut în arest. Arată că într-o lună de zile nu a dat nicio declarație și nici nu știe cui să dea, pentru că nu îi cere nimeni nicio declarație. Când a mai fost arestat odată și cercetat pentru niște abuzuri, a trebuit să intervină Ministerul Rusiei să îl aresteze în 2001. D-na procuror știe foarte bine ce a fost atunci și acum se întâmplă același lucru.

D-na procuror a mai arătat că prejudiciul nu este acoperit. Prejudiciul este total acoperit pentru că avea pus sechestru pe un apartament, pe o stație și mai mult de atât pe o casă aflată la. Toate acestea valorează cel puțin 2 milioane euro, sumă care acoperă prejudiciul de 1,7 milioane euro pe care îl invocă Parchetul. Nu știe de ce mai sunt ținuți în arest.

Recurenta inculpată, având ultimul cuvânt, solicită respingerea propunerii de prelungire formulată de Parchet.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că dorește să puncteze câteva aspecte legate de faptele de care este acuzat.

Referitor la evaziunea fiscală și crearea produsului pentru care este necesară plătirea accizei, arată că acest produs a fost creat depunându-se o cerere la DGFP B, în urma căreia a obținut două autorizații de utilizator final. În baza acestor autorizații putea să achiziționeze produse scutite de accize pentru crearea unui produs. A creat acest produs, care a fost certificat și autentificat la o societate din P, au venit reprezentanți ai acestei societăți și au constatat că există posibilitatea de a-l depozita și nu prezintă niciun fel de pericol și s-a eliberat o fișă tehnică a produsului. Dacă instanța va verifica fișa tehnică a produsului va constata că produsul respectiv este un degresant care nicidecum nu putea fi folosit drept motorină. Mai mult, Garda Financiară, exact pe baza acelorași acuzații care îi sunt aduse de Parchet, i-a întocmit un dosar. Acest dosar cuprinde exact acuzațiile care sunt aduse și acum și anume: plată de TVA și de accize. Acest dosar și-a urmat cursul normal: la poliția economică, la parchet și apoi la judecătorie și la tribunal. Sentința definitivă a fost dată pe 24 și instanța a hotărât că nu are de plată nici TVA și nici accize. Consideră că este autoritate de lucru judecat și că nu poate fi judecat de două ori pentru aceeași faptă - dacă o poate numi faptă sau învinuire.

Referitor la infracțiunea de asociere la un grup organizat, arată că pe inculpatul nu l-a văzut niciodată și nu avea cum să se asocieze cu o persoană pe care nu a văzut-o în viața lui. Referitor la arată că urmărirea penală a început în 2005, iar firma la care el a fost administrator s-a înființat în 2006. doar că este fiul lui. Într-adevăr a avut relații comerciale cu și firma acestuia, dar dacă se verifică extrasele de cont bancar se constată că toate relațiile au fost corecte și numai prin bancă, Asta referitor și spălarea de bani.

Odată ce o instanță judecătorească a stabilit că nu are de plătit accize și TVA, consideră că nu poate fi vorba de evaziune fiscală. Precizează că nu a primit nicio înștiințare că ar avea de plată vreun.

Reprezentantul Ministerului Public arată că ceea ce inculpații nu înțeleg este faptul că dintotdeauna apărarea și acuzarea au fost față în față și discuțiile sunt pur ive.

Susține că chiar dacă ar vrea nu poate să fie subiectivă pentru că este doar procurorul de ședință.

Susținerile inculpatului vor fi verificate în cursul cercetărilor.

Inculpatul a precizat că nu a fost audiat de procuror. Precizează că inculpatul poate solicita acest lucru printr-o cerere adresată procurorului care are dosarul în lucru.

Referitor la concluziile pe care le-a pus anterior în cauză, nu își amintește să fi spus vreodată că are vreo simpatie față de inculpatul.

CURTEA

Asupra recursurilor penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin rezoluțiile din 22.10.2008 s-a început urmărirea penala împotriva inculpaților, prin rezoluția din 05.02.2008 s-a început urmărirea penală împotriva inculpatului și prin rezoluția din 05.08.2008 s-a început urmărirea penală împotriva inculpatei, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

1. inculpatul PETRO - infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, instigare la evaziune fiscală în formă continuată și instigare la spălare de bani în formă continuată, prevăzute de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 25 Cod Penal raportat la art. 9 al. 1 lit. b) din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 25 Cod Penal raportat la art. 9 al. 1 lit. c) din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și de art. 25 Cod Penal raportat la art. 23 al. 1 lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a ) Cod penal, constând în aceea că începând cu anul 2005, prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, a constituit un grup infracțional organizat împreună cu numiții și în vederea săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală și spălare de bani și i-a instigat pe inculpații, și, în calitate de administratori ai SC & SRL T, SC SRL B și respectiv SC SRL să evidențieze operațiuni comerciale fictive în evidența contabilă a societăți și să omită evidențierea unor operațiuni comerciale în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cauzând astfel bugetului de stat un prejudiciu total de 5.686.516,06lei, și să folosească ulterior sumele de bani obținute în mod ilicit în operațiunile comerciale ale altor societăți controlate de membrii grupului infracțional.

2. inculpatul - infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, evaziune fiscală în formă continuată și spălare de bani în formă continuată, prevăzute de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 9 al. 1 lit. b) din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 9 al. 1 lit. c) din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și de art. 23 al. 1 lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a ) Cod penal, constând în aceea că începând cu anul 2005, prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, a constituit un grup infracțional organizat împreună cu numiții și în vederea săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală și spălare de bani și, în calitate de administrator al SC & SRL T, a evidențiat operațiuni comerciale fictive în evidența contabilă a societăți și a omis evidențierea unor operațiuni comerciale în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cauzând astfel bugetului de stat un prejudiciu total de 4.183.789 lei, din care 1.183.790 lei impozit pe profit, 1.697.864 lei TVA și 1.289.146 lei acciză, și a folosit ulterior sumele de bani obținute în mod ilicit în operațiunile comerciale ale altor societăți controlate de membrii grupului infracțional.

3. inculpatul - infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, complicitate la spălare de bani în formă continuată și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 26 Cod Penal raportat la art. 9 al. 1 lit. b) din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 26 Cod Penal raportat la art. 9 al. 1 lit. c) din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, de art. 26 Cod Penal raportat la art. 23 al. 1 lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 25 Cod Penal raportat la art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a ) Cod penal, constând în aceea că începând cu anul 2005, prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, a constituit un grup infracțional organizat împreună cu numiții și în vederea săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală și spălare de bani și i-a racolat pe numiții și -, în calitate de administratori ai SC e SRL G și respectiv SC SRL G pentru ca aceștia să evidențieze operațiuni comerciale fictive în evidența contabilă a societăților și să omită evidențierea unor operațiuni comerciale în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cauzând astfel bugetului de stat un prejudiciu total de 2.244.141 lei, ajutându-l astfel pe învinuitul la săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

4. inculpatul - infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, evaziune fiscală în formă continuată și spălare de bani în formă continuată, prevăzute de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 9 al. 1 lit. b) din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 9 al. 1 lit. c) din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și de art. 23 al. 1 lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a ) Cod penal, constând în aceea că în perioada 2006 - 2008, prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, a aderat la grupul infracțional constituit de numiții, și în vederea săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală și spălare de bani și, în calitate de administrator al SC SRL B, a evidențiat operațiuni comerciale fictive în evidența contabilă a societății, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cauzând astfel bugetului de stat un prejudiciu total de 597.506,06 lei, din care 171.972 lei impozit pe profit, 243.128 lei TVA aferentă, 153.282,41 lei acciză și 29.123,65 lei TVA aferentă și a folosit ulterior sumele de bani obținute în mod ilicit în operațiunile comerciale ale altor societăți controlate de membrii grupului infracțional.

5. inculpata - infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, evaziune fiscală în formă continuată, spălare de bani în formă continuată și comercializare ilicită de uleiuri minerale neaccizabile, prevăzute de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 9 al. 1 lit. b) din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 9 al. 1 lit. c) din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 23 al. 1 lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și de art. 296¹al. 1 lit. g din Legea nr. 571/2003 ( Codul fiscal), cu aplicarea art. 33 lit. a ) Cod penal, constând în aceea că în perioada 2006 - 2008, prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, a aderat la grupul infracțional constituit de numiții, și în vederea săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală și spălare de bani și, în calitate de asociat al SC SRL B, a ajutat la evidențierea de operațiuni comerciale fictive în evidența contabilă a societății și la omisiunea evidențierii unor operațiuni comerciale în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cauzând astfel bugetului de stat un prejudiciu total de 597.506,06 lei, din care 171.972 lei impozit pe profit, 243.128 lei TVA aferentă,153.282,41 lei acciză și 29.123,65 lei TVA aferentă, iar în calitate de administrator al SC SRL a omis evidențierea unor operațiuni comerciale în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale cauzând astfel bugetului de stat un prejudiciu de 918.211 lei, prin comercializarea de uleiuri minerale neaccizabile altor agenți economici decât utilizatorii finali și a folosit ulterior sumele de bani obținute în mod ilicit în operațiunile comerciale ale altor societăți controlate de membrii grupului infracțional.

La data de 25.11.2008 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Galația formulat cerere și a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, în motivarea cererii invocând următoarele aspecte:

Prin încheierea de ședință din 23.10.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, propunerea de arestare preventivă a inculpaților a fost respinsă, instanța dispunând în schimb luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara față de toți cei cinci inculpați.

În recurs, prin încheierea cu același număr din 03.11.2008 Curtea de APEL GALAȚIa casat încheierea instanței de fond și, în rejudecare, a dispus arestarea preventivă a tuturor inculpaților, pe o durată de 29 de zile de la data încarcerării.

Nici unul din mandatele de arestare nu a fost pus în executare la momentul pronunțării hotărârii, inculpații nefiind prezenți.

Punerea în executare a acestora s-a făcut ulterior, după cum urmează:

- pentru mandatele nr. 3/U/2008 și 4/U/2008, privindu-i pe inculpații și, prin încheierea de ședință din 04.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-, măsura arestării urmând să expire la data de 02.12.2008.

- pentru mandatele nr. 2/U/2008 și 6/U/2008, privindu-i pe inculpații și, prin încheierea de ședință din 13.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-, măsura arestării urmând să expire la data de 11.12.2008.

- pentru mandatul nr. 5/U/2008, privindu-l pe inculpatul, prin încheierea de ședință din 14.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-, măsura arestării urmând să expire la data de 12.12.2008.

Dosarul de urmărire penală a fost restituit abia în data de 06.11.2008 și a fost înaintat din nou Tribunalului Galați la data de 18.11.2008, în vederea soluționării cererii de înlocuire a măsurii arestării formulată de inculpații și (cerere ce a fost respinsă prin încheierea din 20.11.2008 în dosarul nr- al Tribunalului Galați ), dosarul de urmărire penală fiind restituit la Parchet abia în data de 24.11.2008.

S-a menționat că ulterior propunerii luării măsurii arestării preventive, în cauză s-au efectuat, printre altele, următoarele activități:

- audierea martorei;

- efectuarea percheziției domiciliare la sediul social al SC "" SRL B;

- solicitarea efectuării de verificări ale evidențelor contabile ale agenților economici ce au avut relații comerciale cu societățile controlate de membrii grupului infracțional.

- obținerea de relații cu privire la raporturile comerciale avute de SC "" SRL G și SC Agro SRL T cu SC "" SA Chișinău, Republica

S-a susținut că în cauză cercetarea penală nu a putut fi finalizată, prelungirea măsurii preventive luată față de inculpați fiind necesară, urmând a fi efectuate următoarele activități:

- audierea martorilor și;

- verificarea evidențelor contabile ale agenților economici ce au avut relații comerciale controlate de membrii grupului infracțional;

- audierea reprezentanților legali ori angajaților acestor societăți;

- efectuarea de controale fiscale în baza rezultatelor acestor verificări;

- reaudierea inculpaților după finalizarea cercetărilor și prezentarea materialului de urmărire penală față de aceștia;

- întocmirea rechizitoriului, verificarea acestuia de către procurorul ierarhic superior și sesizarea în termen legal a instanței de judecată.

Prin încheierea de ședință nr- din 17.12.2008 a Tribunalului Galați, s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -DIICOT - Biroul Teritorial Galați și, în temeiul art. 155 Cod proc. penală, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, și până la data de 31.01.2009.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că pentru a se dispune prelungirea măsurii arestării preventive trebuie ca temeiurile care au determinat arestarea inițială să impună în continuare privarea de libertate sau să existe temeiuri noi ca re să justifice privarea de libertate.

Propunerea formulată, funcție de motivele invocate și de dispozițiile legale aplicabile în cauză, este întemeiată deoarece, fără a face o analiză a probelor administrate în cauză cu privire la vinovăția inculpaților întrucât până la judecarea definitivă a cauzei, operează prezumția de nevinovăție - s-a constatat că se mențin temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, aceste temeiuri nu s-au schimbat și nu au intervenit elemente noi de natură a le înlătura și că prelungirea acestei măsuri este necesară.

Astfel, în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143.pr.pen. și art. 148 lit. f pr.pen. - apreciate astfel și la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților.

Potrivit art. 68¹pr.pen. sunt indicii temeinice atunci când din atele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.

Din actele de urmărire penală efectuate în cauză până la momentul sesizării instanței cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a celor cinci inculpați și anume: rezoluție de începere a urmăririi penale in rem -(f1 vol. dosar ), proces-verbal din 21.03.2007 întocmit de P-Județul G -Direcția de control fiscal-privind verificările efectuate la SC end SRL ( 3-28 vol I dosar ), verificări P- referitoare la accize și TVA -datorate de SC end SRL ( 29-113 vol. I dosaru.p. ), declarație și note explicative date de ( 124-151 vol. I dosar u.p. ), fișa contului, facturi fiscale, foi de parcurs ( 154 -306 vol. I dosar ), adresă Garda Financiară P din 08.05.2006 ( 1- 2 vol. II dosar ), notă explicativă ( 3 vol. II dosar ), note explicative și facturi fiscale ( vol. II dosar ), acte contabile ridicate de la SC end SRL ( 1-115 vol. III dosar ), adresă din 27.10.2006 emisă de Garda Financiară T( 115-118-123 vol. III dosar pen.), note explicative și ( f 165-168 vol. III dosar ), notă de constatare întocmită la 17.01.2006 de Garda Financiară T ( 169-170 vol. III dos. ),proces-verbal din 19.04.2007 de verificare a SC e SRL întocmit de P- ( 2.19 vol. patru dos. ), proces-verbal din 14.03.2007 de verificare SC SRL - întocmit de G ( 86-93 vol patru dosar ), adresă din 11.01.2007 referitoare la impozit pe profit și TVA- datorate de SC ( 100-101 vol. patru dosar ), proces-verbal de percheziție la (f 171-174 vol. IV dos ), desfășurător convorbiri telefonice ( 179-193 vol. IV dos ), proces-verbal de constatare, acte și facturi fiscale referitor la SC e SRL, extrase de cont ( vol. V dosar ), proces-verbal de constatare, acte, facturi fiscale, extrase de cont referitoare la SC SRL B ( vol. VI dosar )declarații martori, ( 1-28, 56-58, 64-89 vol. VII dosar ), contract de vânzare-cumpărare și autorizație de utilizator final ( 32-55 vol VII dosar ) contracte și facturi fiscale( 90 -106,121-168 vol VII dosar ), declarații martor (115-119 dosar vol VII),declarații martori, ( 169-181 vol VII dosar ), acte ridicate de la SC ( 182-223 vol. VII dosar ),proces-verbal de recunoaștere din planșe foto de către ( 224-225 vol VII dosar ), declarații și ( 226-229 vol VII dosar ), declarații învinuiți și ( 231-259 vol VII dosar ), declarație și acte C referitor la SC SRL ( vol VIII dosar ),acte P- referitoare la SC SRL ( 12-29 vol. 9 dosar ), declarații, - ( 29-33 vol. 9 dosar ) acte ORC referitoare la SC SRL, acte contabile, facturi fiscale 8 vol X dosar ), declarații martori, - ( 1-8 vol 9 dosar ), procese-verbale de percheziție domiciliară la, și SC end SRL ( 205, 208-209, 212-220 vol XI dosar ), procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice ( 220-258 vol XI dosar ) declarații inculpați, ( 261-261,270-274,283-2856,296-302,304,313 vol XI dosar ), sesizare ANAF- B, acte contabile, facturi fiscale ( vol. XII dosar ), sesizare ANAF -Autoritatea Națională a valorilor G, acte, facturi fiscale ( vol XIII dosar ) -rezultă indicii temeinice, în sensul art. 68¹pr.pen. - de natură a crea presupunerea că cei cinci inculpați au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați în prezenta cauză.

Afirmațiile inculpaților cum că în cauză mai sunt implicate și alte persoane care au contribuit efectiv la comiterea faptelor - și care în prezent nu sunt arestate preventiv - nu sunt de natură a conduce la concluzia că, în ceea ce îi privește, nu sunt indicii temeinice în sensul celor mai sus precizate și că măsura arestării preventive nu este oportună, pe motive de echitate.

Faptul că în activitatea infracțională cum au fost implicate, Dante, - decedat-, persoane față de care nu s-a luat măsura arestării preventive, nu dovedește că măsura arestării preventive este nelegală s-au că menținerea acestei măsuri nu s-ar mai justifica, ba dimpotrivă dovedește că avem de-a face cu o activitate infracțională complexă care necesită un probatoriu complex pe baza căruia să se stabilească întreaga activitate infracțională și toți participanții la această activitate.

Referitor la susținerea apărătorului ales al inculpatului cum că în cauză, referitor la cuantumul prejudiciului reținut, nu se precizează cât reprezintă TVA, accize, etc. - această susținere este contrazisă de actele dosarului, din procesele-verbale întocmite de organul fiscal de control rezultă aceste aspecte.

În ce privește cuantumul prejudiciului - din actele de urmărire penală efectuate până în prezent rezultă că acesta este de 597.506.06 lei ( din care 171.972 lei impozit pe profit, 248.128 lei TVA efectiv, 153,41 accize și 29.123,65 lei TVA efectiv), stabilirea cu exactitate a acestuia urmând a se efectua după administrarea tuturor probatoriilor necesare și utile cauzei - urmărirea penală fiind în plină desfășurare.

S-a constatat că, în cauză, față de cei cinci inculpați, sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de dispozițiile art. 148 lit. f pr.pen.

Astfel, pentru faptele pentru care aceștia sunt cercetați legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani și având în vedere natura faptelor presupus a fi comise (constituirea unui grup infracțional organizat, evaziune fiscală în formă continuată, spălare de bani în formă continuată și comercializarea ilicită de uleiuri minerale neaccizabile ), perioada îndelungată de timp în care se reține a fi fost desfășurată activitatea infracțională ( 2006-2008 ) existând indicii că aceasta continua și la momentul luării măsurii arestării preventive inculpaților, numărul mare de persoane implicate ( persoane fizice și societăți comerciale ), prejudiciul însemnat cauzat bugetului de stat, dar și persoana inculpaților, o parte din aceștia (, și ) având antecedente penale pentru săvârșirea tot de infracțiuni economice-astfel cum rezultă din fișele de cazier ale acestora - (f 321-323 vol. XI dosar ) - s- apreciat, funcție de actele de urmărire penală efectuate în cauză, că sunt probe certe că lăsarea în libertate a acestora ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Actele de urmărire penală efectuate în cauză evidențiază că faptele presupus a fi comise de cei cinci inculpați relevă un pericol social sporit - de natură a produce o reacție particulară la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege stimulând temerea colectivă că împotriva unor asemenea fapte organele de stat nu acționează eficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.

S-a apreciat că prelungirea măsurii arestării preventive este necesară, având în vedere complexitatea deosebită a cauzei, numărul mare de persoane implicate (persoane fizice și societăți comerciale ), natura infracțiunii pentru care se fac cercetări și care presupune un probatoriu specific și complex (fiind vorba de infracțiuni economice), administrarea acestora fiind necesară pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele și definitivarea urmăririi penale - măsura arestării preventive fiind justificată și prin prisma condițiilor prev. de art. 136.pr.pen. - fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.

Susținerile inculpaților, cum că în cauză se impune punerea în libertate datorită caracterului complex al cauzei care impune o perioadă îndelungată de timp pentru administrarea probatoriilor, nu prezintă relevanță din punctul de vedere al măsurii preventive dispuse în cauză.

Referitor la susținerea că inculpatului, prin apărător ales, în sensul că dacă ar fi cercetat în stare de libertate ar putea acoperi prejudiciul și beneficia de disp. art. 10 din Legea 241/2005 -aceasta excede dispozițiilor legale aplicabile în cadrul procedurii de față și nici nu poate conduce la concluzia că lăsarea în libertate a acestuia nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Pentru motivele de mai sus, instanța de fond a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților și a respins cererea prin care inculpatul a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea

Împotriva încheieri de ședință nr- din 17.12.2008 a Tribunalului Galați au declarat recurs, în termen legal, inculpații, și.

În motivarea recursurilor au susținut că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 148 lit. f Cod proc. penală pentru luarea măsurii arestării preventive și că prelungirea acestei măsuri nu se mai justifică, invocând în esență următoarele aspecte:

Motivele pentru care Parchetul solicită prelungirea sunt formale, administrarea probelor menționate în propunerea de prelungire necesită o durată îndelungată de timp, administrarea acestor probe nu poate fi efectuată în intervalul de 180 zile, timp în care vor sta arestați în mod nejustificat.

În activitatea infracțională sunt implicate și alte persoane care nu au fost audiate în calitate de inculpați și nici măcar în calitate de martori, astfel că pentru egalitate de tratament s-ar impune ca și ei să fie cercetați în stare de libertate.

Referitor la prejudiciu au solicitat să se constate că acesta a fost calculat doar pe baza declarațiilor reprezentanților legali ai părților vătămate și a unor procese - verbale întocmite de Direcția Finanțelor Publice, în realitate prejudiciul ar fi mult mai mic și s-ar mai putea diminua.

În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică au solicitat să se constate că în această cauză se fac cercetări din anul 2006, situație în care timp de doi ani nu au prezentat nici un pericol.

Inculpatul a susținut că a avut o contribuție redusă la săvârșire infracțiunilor deoarece firma sa a funcționat până în anul 2005, după care a intrat în procedură de faliment.

Inculpatul a solicitat să se aibă în vedere că a mai fost arestat în altă cauză și că după punerea sa în libertate a avut o conduită bună și a încercat să acopere o parte din prejudiciu.

Inculpatul a susținut că nu avea cum să o instige pe inculpata deoarece are o pregătire medie, provine dintr-un anumit mediu și nu a avut capacitatea de a prevede urmările faptelor sale.

Inculpatul a solicitat să se aibă în vedere că în activitatea infracțională au fost implicate și alte persoane cu o contribuție mult mai importantă și care au fost lăsate în stare de libertate, că prejudiciul nu este cert și că deși s-a pus problema efectuării unei expertize inculpaților nu li s-a cerut punctul de vedere.

Recursurile sunt nefondate.

Analizând încheierea recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpați, dar și din oficiu sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 385⁶alin. 3 Cod pr. penală, Curtea constată că în cauză există probe care susțin acuzațiile aduse inculpaților, și și care dovedesc că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Astfel, Curtea reține că toți inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni extrem de grave (constituire a unui grup infracțional organizat, evaziune fiscală și spălare de bani), infracțiuni pedepsite de legiuitor cu pedepse extrem de severe care ajung până la 20 de ani de închisoare în cazul infracțiunii prevăzute de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 - inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat.

De asemenea, Curtea reține că la dosar există probe din care rezultă că inculpații au desfășurat o vastă activitate infracțională, întinsă pe o perioadă de aproape trei ani, în baza unui plan infracțional ingenios și bine pus la punct și că această activitate nu a putut fi descoperită și probată decât după ample activități de cercetare penală.

În plus, trebuie evidențiat că actele efectuate în cauză până la acest moment procesual indică producerea unui prejudiciu uriaș pentru bugetul de stat - 5.686.516,06 lei în cazul inculpatului, 4.183.789 lei în cazul inculpatului, 2.244.141 lei în cazul inculpatului, 597.506,06 lei în cazul inculpatului și 1.515.717,06 lei, sume obținute și însușite în mod nelegal de cei cinci inculpați.

Aspectele mai sus evidențiate conferă faptelor de săvârșirea cărora sunt acuzați inculpații un caracter cu totul deosebit și extrem de grav și sunt dintre cele ce pot produce o reacție particulară în rândul opiniei publice, în sensul că pot determina o tulburare a societății care să justifice și să impună chiar cu necesitate plasarea celor acuzați de comiterea unor astfel de fapte în stare de detenție preventivă.

Prelungirea măsurii arestării preventive este necesară, având în vedere complexitatea deosebită a cauzei, numărul mare de persoane implicate ( persoane fizice și societăți comerciale ), natura infracțiunii pentru care se fac cercetări și care presupune un probatoriu specific și complex (fiind vorba de infracțiuni economice ), administrarea acestora fiind necesară pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele și definitivarea urmăririi penale - măsura arestării preventive fiind justificată și prin prisma condițiilor prev. de art. 136.pr.pen. - fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.

Susținerile inculpaților, cum că în cauză se impune punerea în libertate datorită caracterului complex al cauzei care impune o perioadă îndelungată de timp pentru administrarea probatoriilor nu prezintă relevanță din punctul de vedere al măsurii preventive dispuse în cauză.

Referitor la susținerea că inculpatului, în sensul că dacă ar fi cercetat în stare de libertate ar putea acoperi prejudiciul și benefica de disp.art. 10 din Legea 241/2005 -aceasta excede dispozițiilor legale aplicabile în cadrul procedurii de față și nici nu poate conduce la concluzia că lăsarea în libertate a acestuia nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Oricum dacă acesta ar avea posibilități materiale ar putea să achite prejudiciul și aflat în stare de arest.

Mai mult, prin lăsarea inculpaților în libertate, s-ar crea posibilitatea ca aceștia să intre în contact cu aceste persoane, cât și cu alte persoane care au cunoștință despre modul în care s-a derulat activitatea infracțională, să le influențeze în scopul de a zădărnici aflarea adevărului.

Nici susținerile inculpaților referitoare la atitudinea sinceră adoptată, la lipsa antecedentelor penale sau la faptul că prejudiciul nu este în cuantumul arătat de organele de cercetare penale nu pot constitui motive pentru a nu se dispune prelungirea arestării preventive câtă vreme din probe rezultă că activitatea desfășurată a fost amplă și după un plan bine pus la punct, conform căruia fiecare dintre inculpați avea atribuții specifice aspecte care, coroborate cu cele mai sus arătate, formează convingerea instanței de control judiciar că prelungirea măsurii arestării preventive față de toți inculpații este legală, temeinică și este totodată necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.

Prelungirea măsurii arestării preventive este necesară deoarece pentru finalizarea urmăririi penale este necesar să se următoarele activități:

- audierea martorilor și;

- obținerea de date cu privire la societățile comerciale controlate de inculpați;

- verificarea evidențelor contabile ale agenților economici ce au avut relații comerciale controlate de membrii grupului infracțional;

- audierea reprezentanților legali ori angajaților acestor societăți;

- efectuarea de controale fiscale în baza rezultatelor acestor verificări;

- reaudierea inculpaților după finalizarea cercetărilor și prezentarea materialului de urmărire penală față de aceștia;

- întocmirea rechizitoriului, verificarea acestuia de către procurorul ierarhic superior și sesizarea în termen legal a instanței de judecată.

Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 385¹⁵pct. 1 lit. b și art. 192 alin. 2 Cod proc. penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

RESPINGE, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații (fiul lui și, născut la data de 15.01.1980 în oraș M, jud. T, cu domiciliul în com., sat, jud. T, CNP- -), (fiul lui și, născut la data de 29.07.1967 în mun. G, jud. G, domiciliat în G, str. -. - nr. 4, jud. G, CNP- -) PETRO (fiul lui și, născut la data de 10.08.1956 în com., jud. T, cu domiciliul în oraș M, str. 1 -,. 19,. B,. 4,. 20, jud. T, CNP- -), (fiica lui și, născută la data de 19.06.1987 în mun. B, jud. B, cu domiciliul în oraș M, str. 1 -,. 19,. B,. 4,. 20, jud. T, CNP- -) și (fiul lui și, născut la data de 14.05.1970 în mun. B, jud. B, cu domiciliul în mun. B,-, - 3,. 4,. 1,. 66, jud. B, CNP- -), toți în prezent reținuți în Arestul G, împotriva încheierii de ședință din 26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul -.

În baza disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpați la plata sumei de 50 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică azi, 02 decembrie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

Grefier,

Red./tehnored. motivare//05.12.2008

Tehnored. hotărâre/GV./08.12.2008

Fond:

Președinte:Daniela Liliana Constantinescu
Judecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Aurel

#Judecator Daniela Liliana Constantinescu

Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2008. Curtea de Apel Galati

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2008. Curtea de Apel Galati