Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 4 2009
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 3: Dan Andrei
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de domnul procuror, din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Biroul Teritorial Prahova
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 10.01.1968, fiul lui --G și, născut la 13.05.1981, fiul lui și, născut la 5.09.1981, fiul lui și, născut la 3.02.1986 și, fiul lui și, născut la 24.03.1981, toți aflați în Arestul D, împotriva încheierii de ședință nr.21 din 3 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr-, prin care în baza disp. art.155 și urm. Cod proc. penală s-a dispus prelungirea arestării preventive față de aceștia pentru 15 zile, începând cu data de 6 2009 până la 20 2009.
Prin aceeași încheiere a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaților cu aceea de a nu părăsi localitatea sau țara.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns inculpații, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, conform delegației avocațiale nr.5150/2009, din Baroul Prahova, și, personal și asistați de apărător ales, din cadrul Baroului D, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.74/2009 și - și, personal și asistați de apărător ales, din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale emisă la 4.09.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorii recurenților inculpați, cu acordul instanței, au luat legătura cu aceștia precizând că nu au cereri de formulat.
Avocat, apărător ales al recurentului -, depune la dosarul cauzei o serie de înscrisuri (trei acte medicale privind pe numita și două certificate de naștere, unul al acesteia din urmă iar celălalt al minorului -), cu solicitarea de a fi avute în vedere la soluționarea recursului. Precizează că aceste acte vizează situația familială a inculpatului și se va face referire la ele în concluziile ce vor fi formulate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat și nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul acestora în dezbaterea recursurilor.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul, solicită instanței admiterea recursului declarat împotriva încheierii de ședință nr.21 din 3.09.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost admisă propunerea parchetului de prelungire a arestării preventive, motivat de faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul cercetărilor, a recunoscut comiterea infracțiunii și a colaborat cu organele de urmărire penală, toate aceste aspecte reliefând faptul că recurentul nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin urmare, având în vedere că în prezent nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, solicită respingerea propunerii de prelungire a acesteia și judecarea inculpatului în stare de libertate, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Avocat, apărător ales al inculpaților și, solicită admiterea recursurilor declarate împotriva încheierii de ședință din 3.09.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, casarea acesteia și pe fond, respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive față de cei doi recurenți.
În susținere, se arată că dispozițiile prev. de art.155 și urm. cod proc. penală, aplicabile în cauză, prevăd o facultate a prelungirii duratei măsurii privative de libertate și nu o obligație iar motivarea invocată de parchet în propunerea formulată, respectiv prelungirea arestării cu încă 15 zile pentru prezentarea materialului de urmărire penală, nu poate constitui un temei pentru admiterea acesteia, fiind evident că probatoriul apreciat ca necesar în cauză a fost epuizat.
Se mai susține că deși au fost formulate cereri privind administrarea a unor probe, acestea au fost respinse, fără însă a se emite o ordonanță în acest sens, așa cum ar fi fost legal, în opinia sa, acuzațiile formulate de organele de urmărire penală fiind neprobate. Astfel, în ceea ce-l privește pe inculpatul solicită a se avea în vedere declarațiile contradictorii ale părții vătămate, iar referitor la inculpatul, urmează a se observa declarația părții vătămate a, care a precizat că a practicat prostituția de bună voie, chiar și înainte de a-l cunoaște pe acesta. - mult, așa cum reiese din înscrisurile medicale aflate la dosar, inculpatul se afla internat în Spitalul Municipal Târgoviște în perioada săvârșirii faptelor.
Față de cele arătate, solicită ase constata că în dosar nu au fost administrate probe care să facă dovada vinovăției inculpaților și în comiterea infracțiunilor pentru carte aceștia sunt cercetați, prin urmare, propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive este nejustificată, prezentarea materialului de urmărire penală putând fi realizată și în condițiile neprivării de libertate a acestora, chiar cu aplicarea dispozițiilor art.145 cod proc. penală, respectiv înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Avocat, apărător ales al inculpaților - și, precizează că măsura arestării preventive a fost dispusă față de aceștia invocându-se îndeplinirea condițiilor prev. de art.148 alin.1 lit.a) și f) cod proc. penală, însă se face vorbire de un pericol general prezentat de infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, care într-adevăr sunt grave, dar acestea nu au fost comise de inculpații - și.
Se susține că în dovedirea acuzațiilor aduse, organele de urmărire penală fac referire la declarațiile unor persoane vătămate minore, în cuprinsul cărora nu se arată că inculpații ar fi avut o implicare directă în săvârșirea infracțiunilor.
Precizează că inculpații nu se fac vinovați de săvârșirea nici unei fapte și probele solicitate în susținerea nevinovăției (de exemplu, confruntarea acestora cu părțile vătămate) au fost respinse, iar în ceea ce privește modalitatea de realizare a audierii părților vătămate sunt mari dubii.
Se solicită a se constata că parchetul a formulat propunerea de prelungire a arestării preventive cu încă 15 zile, doar pentru a se proceda la prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului, în condițiile în care situația familială a inculpatului - este una deosebită, soția sa fiind grav bolnavă, cu un diagnostic înfiorător, având un copil minor în îngrijire, astfel că lăsarea acestuia în libertate este de o importanță majoră.
Astfel, în prezent, din punctul de vedere al parchetului fiind încheiată cercetarea penală, solicită a se constata că inculpații pot fi cercetați și în stare de libertate, neexistând un pericol concret al acestora pentru societate ci doar acel pericol general prezentat de infracțiunile imputate.
Pentru aceste motive, se solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii, pe fond, respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive și judecarea inculpaților în stare de libertate, eventual, înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea, inculpații având interes în soluționarea dosarului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită a se constata că la dosarul cauzei există propunerea, referatul -Biroul Teritorial Dâmbovița, în care se motivează atât în fapt cât și în drept necesitatea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, invocându-se, în principal, faptul că cercetările penale nu sunt finalizate.
Se precizează că în sarcina inculpaților se reține comiterea unor infracțiuni grave, respectiv constituirea unui grup organizat în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de minori, însă deși s-a afirmat că cercetările au fost finalizate, mai sunt de audiat încă 6-7 părți vătămate, majoritatea minore.
Într-adevăr, se solicită prelungirea arestării preventive pentru finalizarea urmăririi penale și prezentarea materialului de urmărire penală, însă, dat fiind numărul inculpaților și starea de arest a acestora, îndeplinirea procedurii menționate necesită mai multe zile.
Pentru aceste motive, se solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, fiind îndeplinite în continuare condițiile prev. de art.148 alin.1 lit.f) cod proc. penală, raportat și la practica judiciară menționată în cuprinsul referatului, inculpații prezentând pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat, având cuvântul personal, precizează că a recunoscut comiterea infracțiunii, el este cel care combina părțile vătămate cu clienții, din taxa percepută încasa un anumit procent, iar momentul sechestrării apartamentului i s-a vorbit foarte urât de organele de urmărire penală. Arată că lasă la aprecierea instanței măsura ce urmează a fi luată în cauză.
Recurentul inculpat, având cuvântul personal, precizează că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care este cercetat, că nu a forțat nici o persoană la practicarea prostituției iar partea vătămată care îl incriminează era concubina sa, care de altfel practica prostituția cu un an înainte să-l cunoască.
Recurentul inculpat, având cuvântul personal, arată că își menține declarațiile date până în prezent, că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii imputate, iar partea vătămată ce face referire la el este nepoata sa și a dat declarația în sensul celor arătate de procurorul de caz.
Recurentul inculpat -, având cuvântul personal, solicită să fie cercetat în stare de libertate pentru a fi alături de familia sa, soția fiind grav bolnavă și are un copil de trei ani în întreținere.
Recurentul inculpat, având cuvântul personal, precizează că este acuzat de întreținerea unor relații sexuale cu o minoră, prin amenințarea cu un cuțit, însă nu a fost arestat la momentul la care se susține că ar fi comis această infracțiune.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea nr.21 din 3 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, a fost dmisă cererea formulată de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Biroul Teritorial Dâmbovița și în baza dispozițiilor art.155 și următoarele Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea arestării preventive față de inculpații, fiul al, născut la 10 ianuarie 1968 în B, cu domiciliul în Târgoviște, str. -. -,. 11,. B,. 4,. 37, județul D, CNP -, -, fiul lui --G și, născut la 13 mai 1981 în Târgoviște, județul D, CNP -, cu domiciliul în Târgoviște,-, județul D, fiul lui și, născut la data de 5 1981 în G, județul D, cu domiciliul în comuna, sat Olteni, județul D, CNP -, -, fiul lui și, născut la 3 februarie 1986 în Târgoviște, județul D, cu domiciliul în Târgoviște,-,. 11,. 4, județul D, CNP -, și -, fiul lui și, născut la 24 martie 1981 în G, județul D, cu domiciliul în Târgoviște, str. - -,. 11,. A,. 1, județul D, aflați în stare de arest preventiv în Arestul D, cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 8 din Legea Nr. 39/2003 și art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 6 2009 până la 20 2009.
A fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaților cu cea de a nu părăsi localitatea sau țara.
S-a dispus ca, cheltuielile judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia, suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul, urmând să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției și libertăților cetățenești.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că s-a solicitat prelungirea arestării preventive a inculpaților pe o perioadă de 15 zile, începând cu 6 2009 până la 20 2009, motivându-se de Ministerul Public că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.136, 143, 146 și art.148 alin.1 lit.a și f Cod procedură penală, în sensul că inculpații, cunoscuți cu antecedente penale, s-au constituit într-un grup infracțional și au săvârșit infracțiuni de trafic de minore, fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Cu privire la situația de fapt, în motivarea propunerii s-a susținut că cei cinci inculpați au exploatat sexual mai multe minore, cu vârste cuprinse între 14 și 16 ani, și s-a apreciat că se impune prelungirea duratei arestării preventive, dat fiind faptul că datorită complexității cauzei mai este necesar timp pentru finalizarea urmării penale, pentru prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea actului de sesizare a instanței.
Cu privire la pericolul social concret pentru ordinea publică s-a arătat că acesta rezidă în specificul infracțiunii de trafic de minore, care are consecințe grave asupra victimelor minore, ducând la traume psihice și la afectarea demnității și libertății lor sexuale.
La referatul cu propunere de prelungire a arestării preventive a fost atașat dosarul de urmărire penală, inculpații fiind prezenți personal în instanță și asistați de apărători.
Examinând propunerea de prelungire a stării de arest preventiv formulată în cauză, prin prisma motivelor invocate de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Biroul Teritorial Dâmbovița, tribunalul a constatat că propunerea este fondată.
S-a reținut astfel că prin încheierea nr.14/10.07.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovițas -a dispus arestarea preventivă a inculpaților, -, și -, iar la data de 12 iulie 2009 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului --, toți inculpații fiind cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni de trafic de minore, prevăzute de Legea nr. 39/2003 și Legea nr. 678/2001.
În concret, s-a reținut că în perioada mai-iulie 2009, inculpații au racolat și găzduit în apartamentele lor și în cel al mamei inculpatului, mai multe minore, precum și o persoană majoră, pe care le-au exploatat sexual și de pe urma cărora au obținut foloase patrimoniale.
S-a apreciat că probele administrate în cauză, inclusiv declarația inculpatului, fac dovada faptului că există indicii temeinice, în sensul că aceștia au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați penal.
În speță, s-a observat că potrivit disp. art. 155 alin. 1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Tribunalul a constatat că în cauză sunt îndeplinite, în special, condițiile prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, reținând, în esență, că pedepsele pentru faptele pentru care sunt cercetați sunt mai mari de 4 ani și că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol social concret accentuat.
În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică s-a reținut că fapta de trafic de minore are un impact puternic asupra membrilor societății, conducând la crearea unui sentiment de insecuritate socială.
Din coroborarea tuturor probelor administrate până în această fază procesuală ( procese verbale de percheziție domiciliară, procese-verbale de recunoaștere, planșe foto, procese-verbale întocmite conform art. 911și următoarele Cod procedură penală, declarațiile părților vătămate și ale inculpaților), rezultă cu certitudine că se mențin în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri ce impun în continuare izolarea de comunitate a inculpaților, în regim instituționalizat.
În cauza de față s-a observat complexitatea deosebită a acesteia, ce a impus administrarea amănunțită a probelor, cu alocarea unui timp material corespunzător, împrejurare în raport de care instanța a apreciat că atât timp cât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin, se justifică propunerea de prelungire a stării de arest preventiv, neputând fi primită apărarea inculpaților, în sensul că finalizarea urmării penale, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea actului de sesizare al instanței, nu pot constitui temeiuri pentru admiterea unei asemenea cereri.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termenul legal, inculpații, - și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul inculpat a susținut că deși a manifestat o conduită procesuală sinceră, colaborând cu anchetatorii și nesustrăgându-se urmăririi penale declanșată împotriva sa, cu toate acestea în mod greșit s-a apreciat că prezintă pericol concret pentru ordinea publică. A mai arătat recurentul că în raport de stadiul cercetărilor temeiurile arestării sale preventive nu mai subzistă, solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate, anume cea prevăzută de art.145 cod proc. penală și pe cale de consecință respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive.
Recurenții inculpați și au solicitat respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive sau în subsidiar înlocuirea acesteia cu măsura preventivă prevăzută de art.145 cod proc. penală, învederând că împotriva lor nu există probe concludente de vinovăție, cu atât mai mult cu cât pe parcursul urmăririi penale le-au fost respinse probele pe care le-au solicitat pentru a-și dovedi nevinovăția. În plus, cum prelungirea a fost solicitată doar pentru prezentarea materialului de urmărire penală este evident că toate mijloacele de probă au fost epuizate iar acestea nu sunt convingătoare în privința stabilirii participației lor penale, astfel încât prelungirea arestării lor preventivă este lipsită de temei.
Recurenții inculpați - și au solicitat de asemenea respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive în ceea ce-i privește sau în subsidiar înlocuirea arestării preventive cu măsura preventivă prev. de art.145 cod proc. penală, susținând că nu sunt vinovați de săvârșirea nici unei fapte penale, existând confuzie între declarațiile părților vătămate și ale martorilor precum și dubii în legătură cu condițiile în care s-a realizat audierea părților vătămate. De asemenea, s-a mai învederat și situația familială specială în ceea ce-l privește pe recurentul - a cărui soție are o afecțiune gravă, ce impune prezența recurentului la domiciliu.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului de urmărire penală ce a fost atașat, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856alin.3 cod proc. penală, constată că recursurile sunt nefondate, după cum se va arăta în continuare:
Instanța de fond a apreciat în mod legal și temeinic că în cauză sunt întrunite cerințele prev. de art.155 alin.1 cod proc. penală privitoare la prelungirea arestării preventive a recurenților, text de lege potrivit căruia arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În speță, sunt întrunite atât condiția motivării propunerii de prelungire cât și cerința vizând existența temeiurilor care au determinat arestarea inițială și care impun în continuare privarea recurenților de libertate.
În legătură cu prima dintre condiții se observă că motivul pentru care s-a solicitat prelungirea arestării preventive pentru 15 zile a recurenților este acela vizând finalizarea urmăririi penale, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea actului de sesizare a instanței.
Cum aceste acte procesuale implică în mod inerent trecerea unui interval de timp, este evident că propunerea de prelungire a arestării preventive este sub acest aspect motivată și deci justificată.
În ceea ce privește cea de a doua condiție, aceea referitoare la temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive a recurenților, în mod judicios prima instanță a constatat că acestea impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, din examinarea actelor dosarului de urmărire penală rezultă că măsura arestării preventive a recurenților, și a fost luată de către instanța de judecată, Tribunalul Dâmbovița, la data de 10 iulie 2009, aceiași instanță dispunând la 12 iulie 2009 și arestarea preventivă a recurentului -.
În sarcina tuturor recurenților a fost reținută întrunirea condițiilor prevăzute de art.136, art.143 și art.148 lit.f) cod proc. penală, împotriva acestora fiind pusă în mișcare acțiunea penală în legătură cu săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, fapte prevăzute de Legea nr.39/2003 și Legea nr.678/2001, reținându-se ca situație de fapt că în intervalul mai - iulie 2009 inculpații au racolat și găzduit în apartamentele lor și cel al mamei inculpatului mai multe persoane vătămate minore dar și o persoană majoră, acestea fiind supuse unor acte de exploatare sexuală prin forțarea la practicarea prostituției, activități de urma cărora inculpații au obținut foloase patrimoniale.
Este importantă precizarea că faptele inculpaților nu sunt lipsite de consecințe inclusiv în planul sănătății părților vătămate, una dintre acestea sărind de la etajul apartamentului, fracturându-și ambele picioare și suferind și în prezent un serios handicap locomotor iar o altă parte vătămată minoră rămânând însărcinată și urmând să fie supusă în continuare traficului de către inculpați, chiar și în această stare.
Împrejurările relevate mai sus sunt confirmate pe deplin de mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, în principal de declarațiile părților vătămate în privința cărora cel puțin până în acest moment nu există nici un fel de suspiciuni privind veridicitatea și condițiile în care au fost obținute, pentru a se putea susține, așa cum afirmă recurenții, că acestea ar fi date în împrejurări dubioase, care exced dispozițiilor legale.
În plus, trebuie observat că declarațiile celor șapte părți vătămate se coroborează pe deplin cu celelalte mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale și anume procesele verbale de recunoaștere după planșe fotografice, procese verbale de constatare, de percheziție domiciliară, procesele verbale privind interceptările convorbirilor telefonice, dar și declarațiile inițiale ale recurentului inculpat.
În această situație este evident că în cauză este întrunită pe deplin condiția prevăzută de art.143 cod proc. penală privitoare la existența probelor și indiciilor temeinice vizând participația inculpaților la săvârșirea faptelor pentru care a fost declanșată urmărirea penală împotriva lor, astfel încât criticile inculpaților sub acest aspect sunt nefondate, neputându-se vorbi de lipsa lor de vinovăție câtă vreme cerința sus-menționată este până în acest moment cu certitudine îndeplinită.
Și cea de a doua condiție prevăzută de dispozițiile legale în materia arestării preventive este în continuare îndeplinită, anume cea prevăzută de art.148 lit.f) cod proc. penală, în sensul că faptele pentru care inculpații sunt cercetați sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de patru ani iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Sub acest ultim aspect, concluzia este justificată prin prisma modului și împrejurărilor concrete în care s-au comis faptele, a consecințelor concrete produse asupra integrității fizice și sănătății victimelor, astfel cum acestea au fost relevate mai sus, dar și în raport de numărul părților vătămate minore împotriva cărora s-au reținut a fi comise actele de exploatare sexuală.
Separat de aceasta, trebuie să observăm că în mod neîndoielnic prin obligarea minorelor la practicarea prostituției au fost afectate componentele importante ale libertății individuale, inclusiv libertatea sexuală, a cărei garantarea impune neexercitarea acesteia în mod abuziv, iar săvârșirea acestor fapte asupra victimelor minore prezintă grave consecințe atât în plan social cât și în planul dezechilibrului moral al victimelor, cu implicații serioase în viața de familie, fiind primejduită chiar dezvoltarea ulterior fizică și psihică a victimelor.
În aceste condiții, rezultă cu claritate că lăsarea în libertate a inculpaților nu ar putea constitui decât o încurajare pe linia comiterii în continuare a unor astfel de fapte, cu atât mai mult cu cât ar putea fi decelate încercări ale inculpaților sau ale familiilor acestora de influențare a depozițiilor victimelor, cu consecințe evidente asupra aflării adevărului și a tragerii la răspundere penală a autorilor faptelor.
Nu în ultimul rând, în justificarea concluziei exprimată mai sus, trebuie să observăm că unul dintre recurenți și anume -, schimbând mai multe locații pentru a nu fi prins și ascunzându-se pentru a evita arestarea sa, a încercat chiar să fugă din țară pentru a se sustrage cercetărilor, fiind însă depistat în punctul de trecere a frontierei Nădlac.
Așa fiind, este evident că prelungirea arestării preventive a inculpaților, raportându-se la motivele pentru care a fost solicitată această prelungire cât și la temeiurile ce impun privarea în continuare de libertate a acestora, este subsumată tuturor condițiilor legale dar și disp. art.5 paragraful 1 lit.c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, potrivit căruia privarea de libertate este admisibilă "dacă cel în cauză a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia".
Față de considerentele expuse, Curtea constată că încheierea atacată este legală și temeinică, astfel că recursurile urmează a fi respinse ca nefondate conform art.38515pct.1 lit.b) cod proc. penală, criticile recurenților fiind nefondate.
Văzând și disp. art.192 alin.2 cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 10 ianuarie 1968, fiul lui --G și, născut la 13 mai 1981, fiul lui și, născut la 5 1981, fiul lui și, născut la 3 februarie 1986 și, fiul lui și, născut la 24 martie 1981, toți aflați în Arestul Inspectoratului Județean de Poliție D, împotriva încheierii de ședință nr.21 din 3 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr-.
Obligă inculpații, - și la plata de câte 50 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul la 150 lei, cu același titlu, din care 100 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 2009.
Președinte, Judecători,
scu
Grefier,
Red./Tehnored.
12 ex./07 2009
. Fond - - Trib. D/Jud. fond
Operator de date cu caracter personal/Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu, Gabriela Diaconu, Dan Andrei
