Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Burlacu Președinte Secția pentru - cu
Minori și de Familie
JUDECĂTOR 2: Cauze
JUDECĂTOR 3: Daniela Liliana Constantinescu
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, -, -, și, în prezent reținuți în Arestul G, împotriva încheierii de ședință din 01.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns recurenții inculpați, în stare de arest, asistată de av., apărător ales, -scu, asistați de av., apărător ales, -, --, asistați de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 01.10.2009, inculpatul fiind asistat și de av., apărător ales, asistat de av., apărător ales, substituind pe av., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, asistat de av., apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurenților inculpați și, av., apreciază că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică.
Referitor la motivarea hotărârii instanței de fond, consideră că, cu cât judecătorul a încercat să justifice peste ceea ce a solicitat Parchetul la prelungirea acestei măsuri și a vrut să intre în amănunte, cu atât a făcut mai multe greșeli, care din punctul său de vedere sunt deosebit de grave, cel puțin în ceea ce îl privește pe inculpatul.
Astfel, referitor la inculpatul, se reține ca și principală motivare a prelungirii măsurii arestării preventive, împrejurarea că acesta nu s-ar afla la primul impact cu legea penală. Se spune în motivare că, citează: "faptul că inculpații și nu se află la primul impact cu legea penală, fiind anterior condamnați pentru infracțiuni de același gen, se apreciază, funcție de actele de urmărire penală efectuate, că sunt probe din care rezultă că lăsarea în libertate a acestora ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică". Solicită să se observe că inculpatul nu a mai fost condamnat niciodată, mai mult, nu a fost cercetat niciodată anterior. Această afirmație și justificare a instanței pentru menținerea măsurii este absolut nefondată și lipsită de suport probator.
Pe de altă parte, se afirmă în aceeași hotărâre faptul că s-ar justifica menținerea acestei măsuri și datorită perioadei relativ scurte de timp de la arestare. Dar, inculpații au fost arestați în luna iunie, iar acum ne aflăm în octombrie. La începutul lunii decembrie este perioada maximă pentru care o persoană poate fi menținută în stare de arest în cursul urmăririi penale. Ca atare, prin referire la perioada maximă de 6 luni, coroborată cu disp. art. 5 paragraf III din CEDO, referitoare la perioada rezonabilă a menținerii măsurii, instanța trebuia să aprecieze dacă raportat la această perioadă de 6 luni, perioada scursă până acum era sau nu relativ scurtă. Solicită să se constate că din această perioadă de 6 luni au trecut mai bine de 2/3. Ca atare, afirmația instanței din nou nu are legătură cu această cauză. Nu se poate spune că a trecut o perioadă scurtă când a trecut aproape 70% din timpul alocat organelor de urmărire penală să efectueze ancheta cu inculpatul în stare de arest.
De asemenea, instanța motivează hotărârea arătând că lăsarea în libertate a inculpaților, deci a tuturor inculpaților, inclusiv, prezintă pericol concret pentru ordinea publică deoarece martorul a afirmat că un număr de patru inculpați i-ar fi spus că doresc să înființeze o firmă pe numele său. Printre acei patru inculpați nu se numără nici și nici inculpatul. Consideră că nici această afirmație nu poate fi apreciată ca o justificare pentru menținerea măsurii arestării preventive.
A patra afirmație a instanței este aceea că nu a fost depășit termenul rezonabil prev. de art. 5 paragraf III din CEDO întrucât datorită complexității cauzei și dificultății desfășurării anchetei, precum și conduitei procesuale a persoanelor deținute finalizarea cercetărilor nu a fost posibilă până în prezent. Din motivare nu rezultă cum anume aceste persoane arestare ar fi împiedicat organul de urmărire penală să finalizeze ancheta, nu rezultă în ce anume constă dificultatea anchetei. Inculpații au fost chemați la parchet cu câteva zile înainte de această propunere prelungire, și au fost întrebați de cu totul alte lucruri, nu despre anchetă. Inculpatul a fost întrebat dacă cunoaște niște persoane din niște planșe foto care i-au fost arătate și cam atât. Nu a fost întrebat nimic în legătură cu faptele de care este acuzat. Ca atare, consideră că deși are un număr mare de volume, dosarul de urmărire nu are forță probantă în ceea ce îl privește pe inculpatul.
Ca un ultim motiv de prelungire se spune că la acest moment nu pot fi analizate considerente legate de contribuția inculpaților la săvârșirea infracțiunii.
Consideră că instanța care prelungește măsura arestării să verifice, față de actele noi de urmărire penală care au fost efectuate în cauză, dacă mai există indicii cu privire la participația penală a unuia sau altuia dintre inculpați la săvârșirea faptei. A susținut la instanța de fond, și acest aspect nu a fost analizat de către instanță, împrejurarea că pe parcursul ultimelor 2 luni au fost desfășurate noi acte de urmărire penală din care rezultă indicii clare că nu are legătură cu acest dosar. Au fost depus înregistrările convorbirilor telefonice ale inculpatului, din care rezultă că acesta vorbea cu diverse persoane despre afacerea lui cu lădițe pentru fructe și legume și alte aspecte de acest gen, afacere pe care o are pe societatea lui, SC, și care nu are absolut nicio legătură cu acest dosar. Chiar din convorbirile lui telefonice nu rezultă nicio legătură cu prezenta cauză.
În cauză au fost audiați aproximativ 15 martori și niciunul dintre ei nu spune că ar fi înșelat pe cineva sau că ar fi constituit vreun grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni.
De asemenea, s-a extins acțiunea penală cu privire la încă șapte acte materiale privind infracțiunea de înșelăciune pentru care este acuzat și. Niciuna din acele părți vătămate ale celor șapte materiale nu menționează nimic de pentru că nu îl cunosc, nu știu cine este și, ca atare, nu aveau cum să fie înșelate de.
Se observă că s-a extins urmărirea penală cu privire la aceste șapte acte materiale față de pentru că a emis cecuri fără acoperire și pentru că s-a folosit de nume și calități mincinoase pentru a induce în eroare acele părți vătămate.
Susține că nimeni nu vrea să verifice aceste lucru, să spună care este cecul prin care a înșelat pe cineva anume. Nu există aceste cecuri. O persoană nu poate fi învinovățită de un lucru care nu există. Nu poate fi acuzat că a folosit calități sau nume mincinoase pentru că nimeni nu îl cunoaște pe inculpat din acele părți vătămate.
Aceste lucruri nu au fost verificate de instanța de fond pentru vedea dacă aceste noi indicii apărute în dosarul de urmărire penală impun sau nu menținerea măsurii arestării preventive, dacă justifică afirmația că indiciile inițiale nu s-au schimbat sau nu o justifică.
Pentru aceste considerente, apreciază că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică în ceea ce privește prelungirea măsurii arestării preventive.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, arată că în considerentele încheierii recurate nu se face nicio referire la persoana acestuia. Judecătorul fondului a omis să analizeze situația acestui inculpat. În mod normal, propunerea de prelungire a acestei măsuri trebuie făcută pentru fiecare inculpat în parte, periculozitatea este individuală și trebuie analizată situația fiecăruia în parte. Pentru judecătorul nu spune nimic. Consideră că hotărârea pronunțată de instanța de fond contravine disp. art. 155 Cod procedură penală, din această perspectivă.
Prin modul în care a fost soluționată propunerea de prelungire consideră că s-a adus atingere dreptului la apărare al inculpatului, în condițiile în care judecătorul nu a răspuns solicitărilor inculpatului și nu a arătat în concret care sunt indiciile conform art. 681Cod procedură penală și nici a arătat probele potrivit art. 143 Cod procedură penală, din care ar rezulta presupunerea rezonabilă că în perioada februarie-martie 2009 inculpatul a constituit împreună cu ceilalți inculpați un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prin emiterea de cecuri, prin folosirea de nume și calități mincinoase.
Întrucât în ceea ce îi privește pe inculpații și nu se arată nici de către procuror și nici de către instanță prin motivare ce poziție ocupau în grup, ce atribuții aveau în cadrul grupului, modalitatea în care au acționat, cu ce parte vătămată au intrat în contact sau pe care a prejudiciat-o în executarea acelor contracte economice, ce file CEC a emis unul sau altul, consideră că nu se pot analiza condițiile legale de a se prelungi starea de arest.
Prelungirea solicitată de către parchet pentru efectuarea unor acte specifice fazei de urmărire penală excede din acest punct de vedere cadrului procesual.
În lipsa răspunsului la aceste întrebării și a clarificărilor în legătură cu aceste întrebări consideră că nu se poate prelungi starea de arest în ceea ce îi priește pe cei doi inculpați. În această modalitate, de a nu li se aduce la cunoștință efectiv de ce sunt învinuiți - li se spune că au furat dar nu se spune de la cine, inculpatul este pus în imposibilitate de a se apăra.
Instanța nici nu a arătat care ar fi probele la acest moment, inclusiv probele noi la care a făcut referire, din care ar rezulta inculpații și ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Judecătorul a înțeles să trateze pe toată lumea la general, considerând aceste persoane individuale ca o singură entitate, o persoană colectivă. Acest lucru, din punct de vedere legal, este interzis. Răspunderea este individuală și trebuie tratată ca atare.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului declarat, și în rejudecare să se respingă ca nefondată propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive în ceea ce îi privește pe inculpații și.
Apărătorul recurenților inculpați, av., susține că dispozițiile legale care reglementează instituția prelungirii măsurii arestării preventive reclamă îndeplinirea unor condiții pentru ca instanța de fond să poată acorda la cererea parchetului încă 30 de zile de arest preventiv în faza de urmărire penală.
Aceste condiții sunt: instanța de fond să constate că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și acestea impun în continuare privarea de libertate și, ulterior, să constate că cererea este motivată.
Cu privire la temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive primul îl reprezintă cel prevăzut de art. 143 Cod procedură penală, privind existența indiciilor privind săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților.
Solicită să se observe că inculpații pe care îi apără sunt arestați preventiv încă din data de 11.06.2009 pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. 1,2 3,4,5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și infracțiunea prev. de art. 7 din Legea 78/2003. În sarcina inculpaților se reține că au săvârșit infracțiunea în calitate de autori.
La arestarea preventivă erau suficientă o bănuială puternică care să justifice luarea măsurii dar, după 4 luni de arest preventiv, poate să susțină că cei patru inculpați nu au săvârșit infracțiunea de înșelăciune. Se referă la acțiunile ce constituie elementul material al acestei infracțiuni în toate modalitățile prevăzute de textul de lege. Ca să poată induce în eroare reprezentații părților vătămate trebuia ca inculpații să fi intrat în contact direct cu aceștia, să fi discutat condițiile și termenii tranzacțiilor, încheierii și derulării contractului, și potrivit alin. 4 din art. 215 Cod penal, să fi emis file CEC fără acoperire. În condițiile în care inculpații, și nu aveau nicio calitate oficială în cadrul SC SRL G, în condițiile în care nici un reprezentant al celor 16 părți vătămate nu îi indică pe aceștia ca fiind reprezentanții lui SC cu care au discutat încheierea tranzacțiilor, cu care au discutat condițiile încheierii și derulării contractelor, susține astăzi că inculpații nu au săvârșit infracțiunea de înșelăciune în calitate de autori. Singurul care a intrat în contact cu o mică parte dintre reprezentanții părților vătămate este inculpatul care, în calitate de delegat, împuternicit de către administratorul SC s-a deplasat la firmele respective, a ridicat marfă în baza acestei împuterniciri și a predat-o administratorului SC pe bază de proces-verbal.
În aceste condiții, solicită să se observe că inculpații pe care îi apără nu au putut în mod obiectiv să comită infracțiunea pentru care sunt arestați de 4 luni de zile.
Verificând activitățile pe care procurorul și le propune a fi efectuate în perioada următoare nu regăsește nicio activitate care să lămurească acest aspect. Cu alte cuvinte, instanța de recurs va trebui astăzi să ia o decizie în considerarea faptului că practic urmărirea penală așa se va finaliza, cu aceste încadrări juridice și cu inculpații raportându-se la același material probator.
Instanța de fond a spus că există indicii în sensul art. 143 Cod procedură acoperă, doar prin prisma disp. art. 681și că nu trebuie lămurit acum care este contribuția fiecărui inculpat la comiterea faptei, dacă putea sau nu putea să comită fapta respectivă, aceste aspecte urmând se lămurească la fond. Consideră că în baza dispozițiilor legale revenite potrivit disp. art. 155 alin. 1.pr.pen. instanța, atunci când analizează cererea de prelungire a măsurii arestării preventive, pipăind fondul, trebuie să lămurească și aceste aspecte.
Temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, este justificat exclusiv pe gradul ridicat de pericol social al faptelor pentru care inculpații sunt arestați preventiv.
În penultimul alineat de fila 8 din motivarea încheierii se face referire la gravitatea deosebită a faptelor, natura și importanța valorilor lezate, împrejurările comiterii faptelor, chestiuni care țin de elementele constitutive ale infracțiunii și care în final justifică teza potrivit căreia inculpații puși în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea.
Revenind la temeiurile care au stat inițial la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv art. 143 Cod procedură penală, solicită să se observe că se spune că în cele 30 de zile a extins urmărirea penală cu privire la alte acte materiale, s-au adăugat 3-4 părți vătămate. Solicită să se observe că la data luării măsurii arestării preventive - 11.06.2009, prin propunerea formulată, Parchetul se raporta la 16 părți vătămate și la prejudiciul de 1.311.426 lei, că acum s-au mai adăugat 5-6 părți vătămate iar prejudiciul este același.
Învederează că în dosarul Parchetului nu a fost adăugat nici un act de urmărire penală: plângeri, declarații reprezentanți legali.
Deși își justifică cererea, spunând că au extins cercetările, că au făcut diverse acte de urmărire, în realitate parchetul nu a făcut nimic, pentru că prejudiciul este exact același, la dosar nu s-au adăugat acte privind alte părți vătămate.
Consideră că aceasta o chestiune care nu este corectă și care trebuie sancționată de către instanța de judecată pentru că în final instanța, analizând cererea de prelungire, trebuie să verifice modul în care organul de urmărire penală a manifestat preocupare pentru a finaliza cât mai repede ancheta.
A observat că instanța de fond a precizat, corect, că termenul rezonabil se raportează la complexitatea cauzei, la conduita inculpaților, dar întâmplător a omis aspectul esențial - conduita organului de urmărire penală.
Solicită să se observe în referat, la activitățile menționate că au fost efectuate în perioada anterioară de arest preventiv, este trecută și arestarea în lipsă a celor doi inculpați. A verificat și acest aspect. Într-adevăr, arestarea a fost pronunțată de instanță prin încheiere în ultimele 30 de zile, dar referatul cu propunerea de arestare este întocmit de către procuror și sesizarea instanței este făcută înainte de ultima prelungire.
Procurorul, în cele 30 de zile în interiorul cărora ne aflăm astăzi, nu a făcut nimic legat de arestarea celor doi în lipsă, ci a făcut-o la prelungirea anterioară.
Solicită să se observe că celelalte activități menționate că au fost efectuate în ultimele 30 de zile nu acoperă nici măcar o săptămână normală de lucru.
Totodată, solicită instanței de control judiciar să sancționeze atitudinea organului de urmărire penală.
Esențială pentru analiza împlinirii ori nu a termenului rezonabil este conduita organului de urmărire penală. Complexitatea este un aspect, conduita procesuală a inculpaților este alt aspect, dar esențială este conduita organelor de urmărire penală care trebuie analizată la modul exigent, pentru că se discută de înfrângerea unui drept fundamental, respectiv dreptul la libertate.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați, casarea încheierii și în baza art. 1403alin. 7 cu ref. la art. 139 alin.1 și art. 145.pr.pen, să se înlocuiască măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Obligațiile prev. de art. 145 Cod procedură penală sunt de natură a asigura buna desfășurare a procesului penal.
Apărătorul recurenților inculpați, -scu, av., susține că aceștia sunt, din prisma Parchetului, alte două piese din acest grup organizat pentru a săvârși infracțiuni, în legătură cu care instanța a dispus prelungirea arestării preventive.
Art. 155 Cod procedură penală vorbește despre prelungirea arestării preventive în două situații; dacă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin sau dacă au apărut temeiuri noi. Instanța de fond nu a răspuns la aceste solicitări pe care legiuitorul le prevede în mod expres ca să se acorde prelungirea arestării preventive. Instanța a făcut referire la art. 5 din CEDO în legătură cu rezonabilitatea arestării preventive, a arătat că nu s-a împlinit, din perspectiva sa, un termen suficient de pentru a fi considerat că nu mai este rezonabil în vederea prelungirii arestării preventive, a reținut că participarea fiecărui inculpat nu are nicio importanță în acest moment a cererii de prelungire, a făcut referi la anumiți martori și la anumiți inculpați, crearea unei societăți fantomă și în general a dispus prelungirea arestării preventive fără să facă vreo distincție între cei implicați în acest dosar.
Inculpata -scu a fost doar secretară la SC, prin care s-au derulat aceste operațiuni comerciale păguboase pentru aprox. 23 părți vătămate și a făcut ce îi impunea fișa postului: a redactat comenzi sau alte înscrisuri, facturi, care se referau la activitatea comercială a societății. Inculpata a fost angajată în baza unui concurs. La fond, când a solicitat parchetului să explice în ce constau temeiurile care justifică prelungirea arestării preventive, cum a participat inculpata la săvârșirea infracțiunii, i s-a spus că inculpata nu era simplă secretară, ci era concubina unuia dintre inculpații din dosar. Aceasta a fost motivarea care din perspectiva Parchetului justifică prelungirea arestării preventive a inculpatei.
Inculpatei -scu i se impută faptul că a participat la constituirea unui grup infracțional, care a activat în perioada februarie-aprilie 2009, or inculpata a fost angajată la societate la data de 01.03.2009, când se presupune că grupul infracțional era deja înființat și activase deja o lună de zile, și a plecat de la societate cu o lună înainte ca grupul infracțional să-și încheie activitatea.
Activitatea inculpatei pentru o perioadă de o lună de zile este considerată ca o activitate ilicită în cadrul unui grup organizat. Pentru aceste motive se presupune că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpată se mențin în continuare.
S-au făcut verificări la organele fiscale și s-a constatat că inculpata nu are nici un fel de bunuri: casă, mașină, alte bunuri de valoare, cont în bancă.
Consideră că nu se justifică prelungirea măsurii arestării., administratorul societății, persoana care a semnat contractele cu reprezentanții părților vătămate, a semnat facturi, instrumente de plată, este liber. Se spune că este arestat în altă cauză, dar se pune întrebarea de ce nu este arestat în această cauză, de ce nu este adus alături de grupul care se presupune că este organizat. Se apreciază că este mai periculoasă secretara care a făcut ceea ce i-a spus administratorul sau alte persoane din cadrul societății.
Inculpata nu a avut nicio discuție cu vreun partener de afaceri, nu a promis nimănui că va plăti marfa ce a fost vândută, nu avea drept de semnătură în bancă, nu avea cunoștință despre lichiditățile firmei, nu știa unde se duce marfa cumpărată și revândută, nu negocia cu partenerii de afaceri, nu stabilea clauze, condiții de plată, termene.
Dacă organizarea grupului se grefează pe SC și administratorul este liber și cele două secretare sunt arestate, aceste nu este grup organizat, ci este un grup care este constituit la voia organelor judiciare.
Nu se poate spune că inculpata a tras foloase de pe urma acestei activități în urma căreia s-a creat un prejudiciu de miliarde de lei în condițiile în care organele judiciare nu au identificat bunuri la aceasta.
Motivarea instanței că nu contează contribuția diverșilor participanți este greșită. Dacă acest grup a fost organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni, solicită să se verifice dacă toți membrii grupului sunt arestați și dacă pentru toți se justifică arestarea.
În legătură cu inculpatul, arată că acesta se pare că are o situație mai ușoară, pentru că acestea avea propria societate comercială și desfășura activități comerciale cu mai multe societăți, printre care și cu. În unele situații inculpatul a fost solicitat de către persoane implicate în acest dosar să participe la transbordarea mărfii, descărcarea ei din mijloacele de transport, încărcarea în alte mijloace de transport sau depozitarea pentru o anumită perioadă în depozitele societății pe care o administra.
Se consideră că inculpatul a sprijinit grupul organizat. Participația inculpatului la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune constă în forma complicității. Până când se va lămuri încadrarea juridică în ceea ce îl privește, este evident că el era partener de afaceri și că nu știa că mărfurile cu privire la care a participat la transportul sau la depozitarea lor nu au fost plătite sau că nu vor fi plătite. Nu știa disponibilul bănesc al SC și nu avea cunoștință de faptul că filele CEC nu aveau acoperire. Organele de urmărire penală nu s-au străduit să facă dovada acestor aspecte.
Activitatea inculpatului de transportare și depozitare a unor mărfuri are semnificația complicității la infracțiunea de înșelăciune sub forma emiterii de file CEC.
Învederează că nici inculpatul nu deține bunuri de valoare în proprietate, care să fie dobândite prin săvârșirea de infracțiuni. Acesta a fost chemat la parchet printre ultimii pentru a prezenta documentația contabilă a propriei lui societăți, i s-a dat ordonanță de reținere și apoi propunere de arestare preventivă.
Solicită ca instanța de recurs să facă o diferențiere, dacă aceasta rezultă din probe, între membrii grupului infracțional. De asemenea, solicită ca pentru cei doi inculpați pe care îi apără să se creeze o situație mai apropiată de cea a lui, care este liber în acest dosar și să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Conduita celor doi inculpați nu a lăsat impresia că ar încerca să denatureze aflarea adevărului, că ar încerca să se sustragă urmăririi penale, că ar încerca să influențeze alte persoane, iar pe de altă parte, instanța de fond nu i-a reținut ca fiind printre cei care au discutat să înființeze societatea fantomă. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Apărătorul recurentei inculpate, av., referitor la situația personală a acesteia, arată că la data săvârșirii presupuselor fapte încă nu împlinise 26 ani, nu avea antecedente penale, era studentă și a găsit acest loc de muncă la SC ajutată de -scu și de alte persoane, la începutul lunii martie 2009, cu că își va desăvârși pregătirea teoretică de la facultate cu activitatea practică de la societate.
Nici inculpata nu avea alte atribuții în afara celor de secretară. Aceasta înregistra tot ce se întâmpla în societate, dar nu avea calitate de a dispune, nu putea încheia contracte, nu putea semna acte de plată sau de încasare, nu putea să facă nimic în legătură cu latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune și cu atât mai puțin în legătură cu infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat.
La începutul lunii martie a început activitatea, la sfârșitul lunii martie a plecat, iar pe 10 iunie a fost arestată preventiv, imputându-i-se că împreună cu alte persoane ar fi constituit un grup infracțional organizat și că în această postură de membru al acestui grup ar fi înșelat la început 16 societăți cu un prejudiciu de un milion trei sute mii lei.
Consideră că s-a pornit de la început greșit în acest dosar atunci când s-a propus arestarea preventivă "la grămadă", pentru nouă persoane. Inculpatei i se impută că ar fi constituit alături de alți 5 inculpați acest grup organizat și ar fi comis infracțiuni de înșelăciune. Nicăieri nu se regăsește în propunerea de arestare și în propunerile de prelungire și încheierile de ședință pronunțate până în prezent vreo referire concretă la ceea ce a făcut inculpata care să justifice imputarea că ar fi constituit acest grup infracțional organizat și că ar fi săvârșit alături de ceilalți infracțiunea de înșelăciune.
Referitor la încheierea recurată, arată că este nemotivată. După ce enunță textul art. 155 Cod procedură penală, instanța a recunoscut că prelungirea trebuie și motivată. Solicită să se observe că în următorul alineat instanța apreciază că din actele de urmărire penală efectuate în cauză rezultă indicii temeinice în sensul art. 681Cod procedură penală, de natură a crea presupunerea rezonabilă că cei nouă inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
La instanța de fond a stăruit asupra faptului că în ceea ce o privește pe inculpata nu există indicii, nu mai vorbește de probe, că ar fi constituit sau ar fi participat în vreun fel la constituirea unui grup infracțional organizat. În aceeași măsură nu sunt indicii sau probe în ceea ce privește contribuția concretă a inculpatei la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
Cu privire la această apărare a inculpatei instanța nu spune absolut nimic.
Mai departe, în motivarea încheierii se reține că sunt îndeplinite și condițiile impuse de art. 148 lit. f Cod procedură penală. De 4 luni de zile se vorbește de împrejurările și modalitatea concretă de comitere a faptelor, dar nimeni nu explică în ce constau. Faptul că doi dintre inculpați nu se află la prima infracțiune nu are nicio legătură cu inculpata care este introdusă în aceeași motivare care să demonstreze existența pericolului concret pentru ordinea publică dacă ar fi lăsată liberă. Nu se spune nimic despre situația inculpatei.
Toți sunt în același dosar, dar fiecare are situația lui, răspunderea penală este personală și nu colectivă. De moment ce instanța a emis mandat de arestare separat pentru inculpata, tot așa, la prelungirea arestării, instanța trebuia să analizeze situația personală a acesteia.
Mai reține instanța că nu numai că nu a apărut nimic nou, ci dimpotrivă apar elemente care justifică o oarecare agravare a situației lor întrucât ulterior s-au descoperit și alte acte materiale.
Inculpata a fost chemată la DIICOT și audiată. La început nu i s-a spus că este vorba de alte acte materiale, ci doar că trebuie să mai dea o declarație. Inculpata a dat declarație, iar în final procurorul consemnează într-un proces-verbal că i s-a adus la cunoștință extinderea cercetărilor. Inculpata nu știe nimic despre această extindere, nu are nicio cunoștință în legătură cu extinderea, cu societățile respective. În declarația dată, în final, într-o singură frază spune că a luat cunoștință de faptul că s-au extins cercetările dar precizează că nu cunoaște nimic în legătură cu societățile pentru care s-au extins cercetările.
Susține că chiar dacă au apărut societăți noi și s-a majorat prejudiciul, nu există nici un element din care să rezulte că la acest lucru a contribuit și inculpata, așa cum nu sunt elemente nici pentru ceea ce s-a întâmplat anterior.
Arată că, așa cum a spus încă de la momentul luării măsurii arestării preventive, inculpata nu putea constitui un grup infracțional organizat, în condițiile în care ea a fost angajată la societate de la începutul lunii martie și până la sfârșitul aceleiași luni, iar pe de altă parte se impută grupului infracțional că a săvârșit acte ale infracțiunii de înșelăciune și s-a constituit ca grup în februarie 2009. În luna februarie inculpata nu era angajată și nu avea cum să se constituie într-un grup cu alte persoane angajate la SC.
De asemenea, după ce a plecat de la societate activitatea infracțională potrivit parchetului, a continuat, având în vedere că se reține că s-au săvârșit acte materiale ale infracțiunii de înșelăciune în perioada februarie-aprilie 2009.
Inculpata nu a câștigat nimic, nu s-a îmbogățit cu nimic, a primit o singură lună un salariu de câteva milioane lei.
Citând din motivarea încheierii cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpaților în libertate, solicită să se rețină cu nu se face nicio referire la inculpata.
Prin urmare, este o frază care chiar dacă ar fi reală, nu o privește în nici un fel pe inculpata, dar pentru că se vorbește la general de inculpați, se consideră că și inculpata ar fi avut vreun amestec în discuția inculpaților.
Referitor la termenul rezonabil al arestării preventive, susține că nimeni nu definește ce înseamnă termenul rezonabil, dar se poate deduce chiar din codul d e procedură penală, din moment ce se spune în cod că în cursul urmăririi penale durata arestării preventive nu poate depăși un termen rezonabil, dar nu mai mult de 6 luni. . că un termen rezonabil trebuie să fie automat mai mic decât 6 luni cât este posibil să fie menținută arestarea preventivă în cursul urmăririi penale. În această situație nu se poate afirma că perioada de 4 luni de la data arestării nu ar putea constitui un termen rezonabil în raport chiar și de complexitatea cauzei și de numărul mare de inculpați.
Se poate spune că există un termen rezonabil, care a fost realizat și că există un temei să se considere în acest sens.
Instanța motivează că prelungirea măsurii arestării preventive este justificată de necesitatea administrării unor probe esențiale pentru soluționarea cauzei.
Nu se poate face o corelare între necesitatea prelungirii duratei arestării preventive și necesitatea administrării altor probe în dosar. În principiu, probele ar fi trebuit administrate înainte de a se propune și de a se lua măsura arestării preventive. Nu există nicio legătură și nu poate fi justificată prelungirea duratei arestării preventive a inculpatei pe necesitatea administrării în continuare a unor probe, acestea pot fi administrate și cu inculpata în stare de libertate. Pentru că în opinia sa în acest moment făcând referire la art. 149 alin. 1 Cod procedură penală, nu mai există un interes al urmăririi penale în menținerea în continuare în stare de arest a inculpatei. Textul face referire la împrejurarea că pe lângă existența indiciilor, a unui caz din art. 148.C.P.P. trebuie să existe și un interes al urmăririi penale de a se lua această măsură, ori nu mai există acest interes.
Susține că motivarea instanței cu privire la faptul că la acest moment procesual nu pot fi analizate considerentele legate de contribuția inculpaților raportat la conținutul infracțiunii de înșelăciune, este copiată din încheierile anterioare, ceea ce nu i se pare corect. Oricum, consideră că această idee este total greșită.
Încheierea instanței de fond nu este legală, nu este temeinică, nu este motivată.
Dacă instanța de recurs va ajunge la concluzia că totuși i s-ar putea imputa ceva și inculpatei, dacă se va aprecia că chiar și în aceste condiții inculpata trebuie să răspundă, solicită să se aprecieze, dată fiind situația personală, că nu este necesară menținerea în continuare în stare de arest a inculpatei.
Chiar dacă este vorba de două infracțiuni, acceptând că există, cu un pericol social ridicat, consideră că instanța nu trebuie să omită la analizarea pericolului pentru ordinea publică situația fiecărei persoane.
Consideră că inculpata, dacă va fi lăsată în stare de libertate, nu va prezenta pericol pentru ordinea publică.
Apreciază că nu se impune prelungirea măsurii arestării preventive, motiv pentru care solicită înlocuirea acestei măsuri de o gravitate deosebită, cu o alta mai ușoară, dar tot privativă de unele drepturi, respectiv măsura obligării de a nu părăsi fie localitatea, fie țara. Inculpata nu va fugi de răspundere penală dacă va exista, se va prezenta la instanță, nu va împiedica desfășurarea procesului penal.
Solicită admiterea recursului declarat de inculpata.
Apărătorul recurentului inculpat, av., susține că motivele de recurs vizează nelegalitatea și netemeinicia încheierii prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive.
Un prim motiv de recurs se referă la nemotivarea în fapt a acestei încheieri. Consideră că motivarea încheierii este o copie a motivelor invocate de parchet la momentul luării măsurii arestării preventive. Cu ocazia soluționării fiecărei cereri de prelungire a măsurii arestării a solicitat instanței ca motivarea încheierii să se facă individual, să se stabilească în mod concret pentru fiecare inculpat care este gradul de pericol social pe care îl poate prezenta pentru ordinea publică. În încheierea recurată a observat o încercare de a se acoperi acest neajuns. Practic, s-a tratat și s-au expus faptele pentru sunt cercetați inculpații în mod individual, dar atunci când se stabilește pericolul social concret al inculpaților, aceștia sunt tratați tot în mod global.
Arată că de fiecare dată a solicitat instanței de fond să nu mai facă referire la pericolul abstract al faptei, ci să se refere la pericolul social concret pe care îl prezintă fiecare inculpat pentru ordinea publică, dar și de această dată se face referire numai la pericolul abstract al faptei.
Învederează instanței practica CEDO și în acest sens dă exemplu cauza Mihuță contra României, în care s-a constatat încălcarea art. 5 alin. 3 din CEDO prin motivarea superficială a încheierilor de menținere a arestului preventiv și a respingerii cererilor inculpatului de înlocuire a acestei măsuri cu o altă măsură preventivă.
Și în încheierea recurată este aceeași situație: se face referire în mod concret doar la condițiile prevăzute de lege pentru prelungirea măsurii, și nu se face referire în mod individual la fiecare inculpat, respectiv nu se arată în ce mod inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și de ce este în interesul bunei desfășurări a procesului penal menținerea măsurii arestării preventive în ceea ce îl privește.
De asemenea, mai invocă și cauza Basturea contra Georgiei.
Un al doilea aspect pentru care înțelege să critice încheierea pronunțată de Tribunalul Galați vizează faptul că instanța nu a precizat în mod concret probele care determină prelungirea măsurii arestării preventive.
Într-adevăr, practica statuează că la soluționarea unei astfel de cereri se pipăie fondul cauzei, nu se face o judecată a vinovăției inculpaților. Totuși, cu privire la justificarea menținerii detenției preventive, CEDO, făcând trimitere la principiile fundamentale care se degajă din jurisprudență, a făcut referire la justificarea temeinică a măsurii.
Motivarea încheierii de menținere a arestării preventive trebuie să cuprindă atât susținerile parchetului, cât și răspunsul la apărările pe care și le face inculpatul.
Curtea a statuat că instanțele naționale trebuie să justifice menținerea detenției provizorii prin raportare la situația concretă a fiecărui inculpat în parte, nu să facă aprecieri generale.
Convenția este opozabilă și României, care a aderat la aceasta, și consideră că ar trebui să fie respectată.
Un al treilea aspect pe care îl învederează instanței vizează persoana inculpatului.
Solicită să se observe că din declarațiile aflate la dosar și din toate înregistrările rezultă că tot ce i se poate reține inculpatului este faptul că avea o agendă în care avea notate mai multe cantități de mărfuri. Inculpatul a făcut declarații în aceleași sens cu cea inițială și a arătat organului de cercetare penală că lucra la acea societate fără forme legale, pe un post asimilat unui agent de vânzări. Inculpatul trebuia să vândă marfa. Nu s-a reținut prin nicio declarație, prin nicio înregistrare că ar fi luat contact cu vreuna din părțile vătămate, că i-ar fi adus la cunoștință vreo situație de natură să-i creeze o falsă reprezentare. Tot ce i se poate reține ca și element material este vânzarea unor mărfuri. Inculpatul nu avea acces la birourile unde se afla conducerea societății și practic era imposibil să aibă cunoștință de numerele de cont.
Solicită să se țină cont de faptul că inculpatul nu a încercat să se sustragă urmăririi penale, a dat declarații de fiecare dată, a spus adevărul, nu are antecedente penale. Consideră că prelungirea măsurii arestării preventive este netemeinică și nelegală.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii, revocarea măsurii arestării preventive șu punerea în libertate a inculpatului.
În subsidiar, având în vedere art. 139.C.P.P. și practica CEDO, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că încheierea de ședință recurată de inculpați este legală și temeinică.
În cauză temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare și impun și în prezent privarea de libertate a inculpaților.
Situația de fapt, urmare activităților desfășurate de la ultima prelungire a măsurii arestării preventive a dus la modificarea situației inculpaților, în sensul că situația de fapt ce a fost avută în vedere s-a agravat prin extinderea cercetărilor și față de alte acte materiale din cuprinsul infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.
În aceste condiții, instanța de fond a apreciat în mod corect că pericolul concret pentru ordinea publică este încă actual, că nu a dispărut și nici nu s-a diminuat raportat la complexitatea cauzei, la numărul mare de persoane implicate în această cauză, modalitatea și împrejurările concrete de comitere, că perioada de la data arestării este relativ scurtă.
Apreciază că prelungirea măsurii arestării preventive este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal având în vedere că datorită complexității cauzei aceasta nu a putut fi finalizată și urmează a fi efectuate mai multe activități specifice fazei de urmărire penală, activități menționate atât în referatul cu propunere de prelungire cât și în încheierea de ședință recurată de inculpați.
În ceea ce îl privește pe învinuitul, arată că acesta este arestat în altă cauză înainte de a se lua măsura arestării preventive față de inculpații din prezenta cauză. Învinuitul avea rolul de administrator "de paie", în spatele întregii activități comerciale, a încheierii contractelor au stat ceilalți inculpați, învinuitul semnând actele la cererea inculpaților.
În relațiile cu părțile vătămate, inculpații foloseau nume fictive tocmai pentru a fi mai greu de identificat. De altfel, și banii pe care îi împărțeau între ei se ține pe fiecăruia nume fictive, aspecte cunoscute de inculpatele și -scu; de fapt, ele țineau acele dosare cu nume fictive și cu comenzile făcute de fiecare inculpat. În funcție de numărul comenzilor și valoarea acestora se împărțeau banii între membrii grupului infracțional. În mașina inculpatului s-a găsit o listă cu sumele de bani ce trebuiau date membrilor grupului infracțional de la ultima tranzacție încheiată între inculpați.
În ceea ce privește prejudiciul, în referatul cu propunere de prelungire a măsurii arestării s-a arătat că urmare a extinderii cercetărilor și pentru alte părți vătămate, respectiv încă 7 părți vătămate, prejudiciul s-a ridicat la suma de 1.698,688, 17 lei. Inițial, erau 1.300.000 lei și de aceea în încheiere s-a făcut referire la primul prejudiciu, pentru că s-a făcut referite la infracțiunea reținută inițial în sarcina inculpaților pentru care s-a dispus luarea măsurii. Ulterior, când s-au extins cercetările s-au făcut referire la un prejudiciu mult mai mare.
În ceea ce le privește pe cele două inculpate, arată că atunci când a făcut referire la legătura dintre ele și doi dintre inculpații prezenți astăzi instanță, nu a făcut referire pentru a susține referatul cu propunerea de prelungire, ci pentru a arăta existența legăturii dintre inculpați. Apărarea a vrut să arate că cele două inculpate au fost angajeze ulterior constituirii grupului, că nu aveau cunoștință de ceea ce se întâmpla. Arată că tocmai de aceea au și fost angajate ca și secretară, respectiv director comercial. Ele au avut contactul direct cu reprezentanții părților vătămate care aduceau marfa, ele semnau facturile de primire și le înmânau reprezentanților părților vătămate filele CEC semnate anterior de și completate de inculpați.
Pentru toate aceste considerente și pentru buna desfășurare a procesului este necesară prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților fiind întrunite în continuare dispozițiile art. 155 Cod procedură penală.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că s-au adus niște acuzații foarte grave. De 4 luni de zile de când este arestat, nu au fost confruntați cu nimeni, nu s-a efectuat o expertiză grafologică pentru a se vedea dacă ei au completat filele CEC. A fost angajat la SC și nu a avut nicio o cu SC. Consideră că nu este vinovat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că el a stat numai acasă. De 4 luni procurorii DIICOT nu îl înU. nimic. Nu știe de ce este arestat. Arată că este prieten bun cu av., că a fost oprit pe holurile tribunalului deo doamnă care s-a recomandat av. și care i-a spus să se roage să nu ajungă pe mâna soțului ei, procurorul. Apoi a fost arestat.
Nu îi cunoaște pe ceilalți inculpați, le-a văzut o dată sau de două ori pe cele două fete și o dată pe unul dintre ceilalți inculpați.
Are doi copii minori în întreținere, care locuiesc cu chirie și au nevoie de prezența lui în familie.
Recurentul inculpat -, având ultimul cuvânt, este de acord cu susținerile apărătorului său.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, este de acord cu susținerile apărătorului său.
Recurenta inculpată, având ultimul cuvânt, este de acord cu susținerile apărătorului său.
Recurenta inculpată -scu, având ultimul cuvânt, este de acord cu susținerile apărătorului său. Consideră că acuzațiile aduse sunt exagerate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nici una dintre persoanele aflate în boxă nu au mai avut probleme cu legea.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, este de acord cu susținerile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
În dosarul nr. 28/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT - Serviciul Teritorial Galați sunt cercetați, în stare de arest preventiv,:
1. Inculpații, și -scu pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și a infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. 1,2,3,4 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal, constând in aceea ca in perioada februarie - aprilie 2009, inculpații au constituit împreună un grup infracțional organizat in scopul comiterii infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave si acționând in cadrul grupului împreuna au participat la inducerea in eroare un număr de 13 parți vătămate - societăți comerciale - cu ocazia încheierii și derulării unor convenții comerciale, prin folosirea de nume si calități false si inclusiv prin emiterea de file CEC fără acoperire, in scopul obținerii de foloase materiale injuste, membrii grupului infracțional cauzând un prejudiciu in valoare totala de 1.311.426,88 RON.
2. Inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat și complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave in forma continuata, prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 al. 1, 2, 3, 4 si 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, constând in aceea ca in perioada martie - aprilie 2009, aderat la un grup infracțional organizat in scopul comiterii infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și acționând in cadrul grupului împreuna cu membrii acestuia a participat, ajutând la inducerea in eroare un număr de 16 parți vătămate - societăți comerciale - cu ocazia încheierii si derulării unor convenții comerciale, prin folosirea de nume si calități false si inclusiv prin emiterea de file CEC fără acoperire, in scopul obținerii de foloase materiale injuste, membrii grupului infracțional cauzând un prejudiciu in valoare totala de 1.311.426,88 RON.
3. Inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat si înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuata, prevăzute de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal si de art. 215 al. 1, 2, 3, 4 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând in aceea ca in perioada februarie - aprilie 2009, aderat la un grup infracțional organizat in scopul comiterii infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și acționând in cadrul grupului împreună cu membrii acestuia a participat la inducerea in eroare un număr de 16 părți vătămate - societăți comerciale - cu ocazia încheierii si derulării unor convenții comerciale, prin folosirea de nume și calități false si inclusiv prin emiterea de file CEC fără acoperire, in scopul obținerii de foloase materiale injuste, membrii grupului infracțional cauzând un prejudiciu in valoare totala de 1.311.426,88 RON.
4. Inculpatul loniță - pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave in forma continuata, prevăzute de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 și de art. 215 al. 1, 2, 3, 4 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, constând în aceea ca in perioada februarie - aprilie 2009, aderat la un grup infracțional organizat in scopul comiterii infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave si acționând in cadrul grupului împreună cu membrii acestuia a participat la inducerea in eroare un număr de 16 părți vătămate - societăți comerciale - cu ocazia încheierii si derulării unor convenții comerciale, prin folosirea de nume și calități false și inclusiv prin emiterea de file CEC fără acoperire, in scopul obținerii de foloase materiale injuste, membrii grupului infracțional cauzând un prejudiciu in valoare totala de 1.311.426,88 RON.
5. Inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de sprijinire a unui grup infracțional organizat și complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave in forma continuata, prevazute de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 si de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 al. 1, 2, 3,4 si 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, constând in aceea ca in perioada martie - prilie 2009, sprijinit un grup infracțional organizat in scopul comiterii infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave si acționând in cadrul grupului, in mod repetat dar in baza aceleiași rezoluții infracționale a primit ori a înlesnit valorificarea unor bunuri provenind din inducerea in eroare a unui număr de 16 parți vătămate - societăți comerciale - cu ocazia încheierii si derulării unor convenții comerciale, prin folosirea de nume si calități false și inclusiv prin emiterea de file CEC fără acoperire, in scopul obținerii de foloase materiale injuste, membrii grupului infracțional cauzând un prejudiciu in valoare totala de 1.311.426,88 RON.
Prin încheierea de ședință nr- din 01.10.2009 a Tribunalului Galați s-a sdmis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -DIICOT - SERVICIUL Teritorial Galați și, în conformitate cu disp. art 155 Cod procedură penală raportat la art. 159 alin 6 Cod procedură penală s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților, -, și -scu pe o perioadă de 30 zile începând cu data de 08.10.2009 până la 06.11.2009 inclusiv.
Prin aceeași încheiere de ședință au respinse ca fiind nefondate cererile prin care inculpații au solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsurile preventive prevăzute de disp. art. 145 sau 1451Cod procedură penală.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că măsura arestării preventive a inculpaților este legală și că prelungirea acestei măsuri este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal din următoarele motive.
Potrivit art. 155 alin 1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate.
Instanța a apreciat că din actele de urmărire penală efectuate în cauză rezultă indicii temeinice în sensul art. 681.pr.pen. de natură a crea presupunerea rezonabilă că cei nouă inculpați au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143.pr.pen.
De asemenea, a reținut că sunt îndeplinite cumulativ si condițiile impuse de art. 148 lit. f pr.pen, întrucât pentru faptele presupus a fi comise de către inculpați, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani și, având în vedere gravitatea deosebită a acestora, natura și importanța valorilor sociale lezate, împrejurările și modalitatea concretă de comitere, numărul mare de persoane vătămate si a inculpaților, valoarea deosebit de mare a prejudiciului, atitudinea procesuală a inculpaților, faptul că inculpații și nu se află la primul impact cu legea penală, fiind anterior condamnați pentru infracțiuni de același gen s-a apreciat, funcție de actele de urmărire penală efectuate, că sunt probe din care rezultă că lăsarea în libertate a acestora ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Din evaluarea temeiurilor care au stat la baza măsurii preventive a arestării inculpaților, instanța a constatat că nu au intervenit modificări favorabile inculpaților.
Astfel, situația de fapt avută inițial în vedere s-a agravat prin extinderea cercetărilor si pentru alte acte materiale din cuprinsul infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, iar pericolul concret pentru ordinea publică este actual, nu a dispărut și nici nu s-a diminuat, având în vedere si perioada relativ scurtă de timp de la arestare.
Din perspectiva pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, este semnificativă declarația martorului din care rezultă că împreună cu inculpații și i-au solicitat și au făcut demersuri în acest sens la ORC B, să preia un depozit în B, în lunaiunie 2009- aceștia aducând la cunoștință martorului că doresc "să facă o firmă fantomă pe numele martorului", martorul recunoscând din grup de persoane pe inculpații din planșe foto, pe, și.
În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 5 paragraf 3 din susținută de inculpați, Tribunalul constatat că nu a fost depășit termenul rezonabil prevăzut de respectivele dispoziții legale, durata acestuia apreciindu-se în fiecare caz în parte în raport cu complexitatea cauzei, dificultatea desfășurării anchetei, conduita procesuală a persoanei deținute, natura infracțiunii și cuantumul pedepsei prevăzut pentru infracțiunea săvârșită.
S-a reținut ca cererea de prelungire a duratei arestării preventive este justificată de necesitatea administrării unor probe esențiale pentru soluționarea cauzei, în raport de atitudinea procesuală a inculpaților arestați si de sustragerea de la urmărire inculpaților si.
S- apreciat că la acest moment procesual nu pot fi analizate considerentele legate de contribuția inculpaților raportat la conținutul infracțiunii de înșelăciune, relevantă fiind existența indiciilor în sensul disp. art 143 Cod procedură penală.
În consecință, temeiurile legale procedurale prev. de disp. art. 143 și art. 148 litera f Cod procedură penală fiind neschimbate, cererile inculpaților, -scu, vizând înlocuirea stării de arest preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, apar ca fiind nefondate în raport de dispozițiile art. 139 cod procedura penală.
Împotriva încheierii de ședință nr- din 01.10.2009 a Tribunalului Galați au declarat recurs în termen legal, inculpații, -, și -scu, criticând-o pe motive de netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, inculpatul a susținut că în mod greșit prima instanță a reținut că are antecedente penale, deoarece nu a fost niciodată cercetat penal, că durata arestării preventive a depășit o durată rezonabilă deoarece este arestat din data de 10.06.2009, că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică și că nu a fost analizată contribuția pe care fiecare inculpat a avut-o la săvârșirea faptelor. Sub acest ultim aspect, a solicitat să se aibă în vedere că nu a făcut parte din grupul celor patru inculpați indicați de martorul, în legătură cu preluarea unui depozit în B și că deși s-au extins cercetările cu privire la alte șapte părți vătămate, nici unul din reprezentanții legali ai acestor societăți nu l-au indicat pe el ca fiind autorul infracțiunii.
A susținut că i s-a reținut calitatea de autor deși el nu a intrat în contact cu reprezentanții părților vătămate, nu a încheiat contracte comerciale, nu are nici o calitate în cadru SC și nu a emis file CEC.
Inculpatul a susținut că nu s-a precizat, în concret, care este contribuția sa la săvârșirea faptelor și că Parchetul solicită prelungirea măsurii arestării preventive pentru administrarea unor probe, deși timp de patru luni putea să administreze aceste probe.
Inculpatul a susținut că deși a intrat în contact cu reprezentații părților vătămate aceasta s-a făcut în calitate de delegat și că mărfurile au fost predate, pe bază de acte la SC.
De asemenea, a susținut că arestarea preventivă a depășit un termen rezonabil și că nefinalizarea urmăririi penale se datorează organelor de urmărire penală.
Inculpata -scu a susținut că a fost angajată, în luna martie și nu în luna februarie, în calitate de secretară și a efectuat doar acele activități pe care le impunea fișa postului. Nu a știut ce se întâmplă cu marfa și nu a tras foloase materiale de pe urma activității desfășurate de ceilalți inculpați.
Inculpatul a susținut că el avea o societate proprie și în această calitate a fost rugat să primească mărfurile în depozitul său. Nu a știut că mărfurile nu sunt plătite și nu a tras foloase materiale de pe urma activității infracționale a celorlalți inculpați.
Inculpata a susținut că lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică deoarece are doar 26 de ani, este studentă, a fost angajată în calitate de secretară și a stat în societate o perioadă scurtă de timp, că hotărârea instanței de fond nu este motivată, nearătându-se care sunt indiciile de unde rezultă că a săvârșit cele două infracțiuni și că nu sunt elemente că ar fi participat la săvârșirea actelor materiale pentru care s-a extins acțiunea penală.
Consideră că măsura arestării preventive a depășit caracterul unui termen rezonabil, iar probele trebuiau administrate înainte de luarea măsurii arestării preventive.
Inculpatul a susținut că hotărârea nu este motivată, deoarece nu se precizează în concret care a fost contribuția fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor, că pericol pentru ordinea publică este reținut numai în funcție de gradul de pericol social al faptei săvârșite și nu s-a avut în vedere faptul că nu s-a sustras de la urmărirea penală și nu are antecedente penale.
A invocat practica CEDO care a reținut că menținerea arestării preventive nu se mai justifică în situația în care există posibilitatea ca această măsură să fie înlocuită cu o altă măsură preventivă.
Inculpații și - au susținut că hotărârea este nemotivată deoarece nu se arată care a fost contribuția fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor, nu au semnat contracte și nu au emis file CEC.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând hotărârea penală prin prisma motivelor invocate de inculpați, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că, în mod corect, prima instanță a reținut că măsura arestării preventive a inculpaților, -, și -scu este legală și că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune ca această măsură să fie prelungită.
Astfel, din actele și lucrările celor XXII volume de urmărire penală, și aici avem în vedere declarațiile martorilor, -, Patrinoiu, documentele de livrare și de recepție a mărfurilor, documentele de plată a mărfurilor refuzate la plată de unitățile bancare, procese-verbale de recunoaștere din grup de fotografii și planșele foto anexă, procesele verbale întocmite cu ocazia perchezițiilor efectuate la domiciliile și respectiv locuințele fără forme legale a inculpaților, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de membrii grupului infracțional organizat, interceptate în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Galați, procesele-verbale de consemnare a conținutului înregistrărilor de imagini video efectuate în cauză în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Galați și chiar din declarațiile inculpaților, rezultă indicii certe că, în perioada februarie - aprilie 2009, inculpații au constituit, au aderat sau au sprijinit un grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și acționând în cadrul grupului, cu ocazia încheierii și derulării unor contracte comerciale, au indus în eroare mai multe societăți comerciale. Dacă la momentul luării măsurii arestării preventive existau doar 16 părți vătămate, cu un prejudiciu de aproximativ 1.311.426 lei, în prezent numărul părților vătămate a crescut la 23, iar valoare prejudiciului a crescut la aproximativ 1.698.688 lei.
Intenția inculpaților de a înșela rezultă cu prisosință în condițiile în care inculpații, așa cum a declarat martorul, acceptau să cumpere mărfuri la prețuri cu 20% mai mari decât prețul pieții și deși au vândut mărfurile nu au achitat prețul datorat.
Relevant pentru prelungirea măsurii arestării preventive nu este contribuția pe care fiecare inculpat a avut-o la săvârșirea faptelor ci dacă, din probele administrate rezultă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, ori sub acest aspect din actele și lucrările dosarului rezultă că toți inculpații au fost implicați în activitatea infracțională.
Astfel, din actele de urmărire penală efectuate în cauză rezultă indicii temeinice în sensul art. 681.pr.pen. de natură a crea presupunerea rezonabilă că cei nouă inculpați au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143.pr.pen.
Fără a face o analiză amănunțită a tuturor probelor administrate în cauză, exemplificăm declarațiile inculpatului care arată că i s-a spus că poate câștiga până la 10.000 euro pe lună, că a fost învățat să semneze, și că încă înainte de începerea activității i-au fost prezentate inculpatele și -scu ca fiind secretară și director. căuta ofertele de marfă și încheia contracte pe care inculpatul le semna, iar întâmpina pe cei care aduceau marfa. Arată inculpatul că i-a spus să plece din țară și că, după ce a fost arestat, a fost vizitat de avocatul, din partea inculpatului, care i-a solicitat să nu-i dea în gât.
Martorul a declarat că inculpatul s-a prezentat la SC SRL sub numele de și ca director al SC, iar inculpata -scu s-a prezentat ca secretară, sub numele de. Martora arată că inculpatul este cel care s-a prezentat la SC ca delegat, a ridicat marfa și a predat fila CEC.
Martorul a recunoscut-o pe inculpata -scu ca fiind cea care a primit factura, avizul și a semnat procesul-verbal și, deși i s-a solicitat, a refuzat să-și treacă seria și numărul actului său de identitate, trecând datele inculpatului.
Martorii și au recunoscut pe, -scu și. Martora a declarat că avea numerele de telefon ale și, recunoscând pe.
Martorul arată că cele care sunau aproape zilnic la telefon erau două fete și l-a recunoscut pe inculpatul. Martorul i-a recunoscut pe inculpații -scu și, i-a recunoscut pe inculpații și -scu,recunoaște din planșe foto pe, și și din grup de persoane pe.
Condițiile impuse de art. 148 lit. f Cod proc. penală sunt îndeplinite deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care inculpații sunt cercetați este închisoarea mai mare de 4 ani.
Având în vedere modul și împrejurările concrete în care inculpații au săvârșit faptele, numărul mare de inculpați implicați în activitatea infracțională, numărul mare de părți vătămate și valoarea mare a prejudiciului, implicațiile pe care acest gen de infracțiuni le pot avea asupra desfășurării normale a activității părților vătămate, în mod corect s-a reținut că lăsarea inculpaților în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În cauză nu numai că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut și nu s-au schimbat, dar au apărut indicii noi în sensul că inculpații au săvârșit și alte acte materiale ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.
Prelungirea arestării preventive este necesară deoarece pentru finalizarea urmăririi penale se impun a fi efectuate următoarele activități: identificarea și audierea în calitate de martor a tuturor persoanelor care au cunoștință despre comiterea faptelor, obținerea de relații privind poziția procesuală din partea tuturor părților și persoanelor vătămate, finalizarea reaudierii inculpaților și prezentarea materialului de urmărire penală, întocmirea rechizitoriului, verificarea acestuia de către procurorul ierarhic superior și sesizarea în termen legal a instanței de judecată.
Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b și art. 192 alin. 2 Cod proc. penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații: (fiica lui și, născută la data de 01.05.1983 în mun. O, jud. B, CNP -, domiciliată în G,-, - 4A,. 15, județul G, în prezent reținută în Arestul J G), (fiica lui și, născută la data de 20.09.1981 în G, județul G, CNP -, domiciliată în G,-, - 8,. 133, județul G, în prezent reținută în Arestul J G), (fiul lui și, născut la data de 21.03.1074 în comuna Independența, județul G, CNP -, domiciliat în comuna Independența, str. - nr. 150, jud. G, în prezent reținut în Arestul G), (fiul lui și, născut la data de 01.12.1967 în G, județul G, CNP -, domiciliat în G,-, - 2,. 27, județul G, în prezent reținut în Arestul J G), - (fiul lui și, născut la data de 06.05.1978 în G, județul G, CNP -, domiciliat în G,-, -M 3,. 9, județul G, în prezent reținut în Arestul J G), - (fiul lui și, născut la data de 22.05.1979 în G, județul G, CNP -, domiciliat în G,-, - 9,. 18, județul G, în prezent reținut în Arestul J G), (fiul lui și, născut la data de 25.03.1979 în G, județul G, CNP -, domiciliat în G,-, - 5,. 3, județul G, în prezent reținut în Arestul J G), (fiul lui și, născut la data de 04.01.1972 în G, CNP -, domiciliat în G,-, - 9C,. 12, în prezent reținut în Arestul G) și (fiul lui și, născut la data de 11.10.1964 în G, județul G, CNP -, domiciliat în G,-, - 7. 29, județul G, în prezent reținut în Arestul J G), împotriva încheierii de ședință nr- din 01.10.2009 a Tribunalului Galați.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpații, -scu, -, --, și la câte 100 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
Grefier,
Red./tehnored.motivare/ -/12.10.2009
Tehnored. hot./ 2 ex.
Fond:
Președinte:Aurel BurlacuJudecători:Aurel Burlacu, Cauze, Daniela Liliana Constantinescu
