Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 28 August 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Liviu Herghelegiu
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier - a
Ministerul Publica fost reprezentat prin
PROCUROR - orest
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor penale formulate de: recurentul-inculpat - - "", recurentul-inculpat -, recurent, recurentul-inculpat - - "", recurentul-inculpat - "" și "", recurentul-inculpat - - "", recurentul-inculpat -- - "", recurentul-inculpat - "", în prezent deținuți în Arestul J G, împotriva încheierii de ședință din 25.08.2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns:
- recurentul-inculpat -, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales;
- recurentul-inculpat -, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales;
- recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales;
- recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales;
- recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales;
- recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales;
- recurentul-inculpat -, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales;
- recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că este primul termen de judecată, după care;
Întrebați fiind, recurenții-inculpați arată, pe rând că iși mențin recursurile formulate.
Apărătorii recurenților-inculpați arată că nu au alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat constată recursurile în stare de judecată și, potrivit dispozițiilor art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestora.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-inculpați -, - și, arată că aceștia sunt arestați pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzute în Legea comerțului electronic și în Legea privind sistemul informatic, reținându-se, în esență, faptul că au intrat în posesia datelor de identificare a unor carduri prin intermediul metodelor phising și vishing pentru retragerea sumelor de numerar de la diferite unități bancare.
Precizează că unele din infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sau cel puțin unele din formele agravante (referitoare la accesarea prin încălcarea măsurilor de securitate, prin transmiterea în mod neautorizat a unor date informatice obținute) vor fi înlăturate de către instanțele de judecată.
Susține că, pentru faptul că s-a intrat în mod fraudulos în posesia unor date informatice, nefiind autorizat să folosească aceste date ca agent de securitate, ca lucrător bancar, transmiterea neautorizată ulterioară a acestor date pentru a fi folosite în vederea retragerii de numerar, nu se poate dispune sancționarea inculpaților.
. juridice, pe de o parte sunt exagerate, iar, pe de altă parte, acestea nu corespund realității.
Învederează că în condițiile în care în această cauză urmărirea penală a fost începută în rem cu mult timp înainte de punerea în mișcare a acțiunii penale și de luare măsurii arestării preventive, toate aceste activități ce urmează a fi efectuate în cursul urmăririi penale și care nu țin de persoana inculpaților - deoarece relațiile de la unitățile bancare prejudiciate sunt activități pur scriptice - puteau fi efectuat anterior punerii în mișcare a acțiunii penale fiind indicat chiar să se procedeze în acest fel.
în sensul că instanțele trebuie convinse în legătură cu oportunitatea prelungirii măsurii arestării preventive pe baza acestor activități care trebuiau făcute. În acest moment dacă s-ar fi discutat despre fraudă informatică, una din infracțiunile reținute în sarcină, trebuia descrisă care este frauda, cuantumul ei, sumele retrase și unitățile bancare prejudiciate - activitate care trebuia efectuată fără arestarea inculpaților.
Arată că este a doua propunere de prelungire a măsurii arestării preventive pentru efectuarea acelorași activități.
Învederează modul greoi de desfășurare a urmăririi penale, faptul că recurenții-inculpați nu au îngreunat desfășurarea acestei urmăriri. Faptul că nu se reușește decriptarea tuturor codurilor care asigură accesul la informațiile stocate în memoria calculatoarelor este o chestiune care ține de specificul urmăririi penale și de priceperea și de cunoștințele specialistului respectiv.
Infracțiunile pentru care inculpații sunt arestați preventiv au cunoscut o recrudescență dar aceasta pe fondul evoluției tehnologice.
Susține că nu se realizează o profilaxie socială în acest fel, ceea ce trebuie conștientizat este că sistemul de securitate a unor astfel de plăți, tranzacții trebuie sporit și, pe de altă parte, trebuie ridicat gradul de conștientizare a titularilor de conturi, care răspund foarte ușor, dezinteresat apelurilor pirat, prin care li se solicită comunicarea datelor de identificare ale cardurilor.
Inculpații-recurenți -, - și, riscă, dacă vor fi găsiți vinovați, pedepse cu închisoarea cuprinse intre 3 și 12 ani. Apreciind că o faptă este cu atat mai periculoasă cu cât limitele de pedeapsă sunt mai mari, consideră că aceste infracțiuni sunt de pericol mediu.
Precizează că Tribunalul Galația prelungit arestarea preventivă a inculpaților avându-se în vedere caracterul organizat și repetat, caracterul transnațional, prejudiciul de imagine pentru țară - folosindu-se expresii fără acoperire pentru justificarea prelungirii măsurii arestării.
Arată că inculpații nu sunt demnitari, nu sunt funcționari publici de înalt, nu sunt sportivi de renume, nu sunt reprezentativi pentru țară iar infracțiunile cercetate în prezenta cauză sunt mai puțin periculoase în raport cu alte infracțiuni care produc același prejudiciu.
Faptul că unitățile bancare după luni de zile nu au comunicat existența prejudiciilor, întinderea, cuantumul acestora sau faptul că se simt prejudiciate cu adevărat, având în vedere și că societățile de asigurare acoperă unităților bancare acest prejudiciu, avându-se în vedere specificul speței, avându-se în vedere limitele de pedeapsă ținând cont de poziția sinceră a inculpaților, duce la concluzia că nu se mai justifică menținerea arestării preventive a inculpaților.
Consideră că după 3 luni de detenție preventivă se poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu o altă măsură preventivă, aceea a obligării inculpaților să nu părăsească țara, măsură în concordanță cu datele speței.
Dosarul cauzei este unul mare, insă gol, fiind multe pagini printate goale, cuprinzând un singur rând.
Solicită admiterea recursului declarat de inculpații -, - și, să se caseze hotărârea Tribunalului Galați, să se constate că nu se mai justifică prelungirea acestei măsuri preventive și să se înlocuiască măsura arestării preventive cu măsura obligării dea nu părăsi țara.
Avocat, având cuvântul pentru inculpații, și -, arată că, potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală, măsura arestării preventive în cursul urmăririi penale poate fi prelungită doar motivat și numai în situația în care temeiurile care au fost avute în vedere la arestarea preventivă justifică în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Arată că cererea parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive nu este motivată, conform practicii și literaturii de specialitate, și nu există nici situația în care temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate.
În referatul procurorului prin care se solicită prelungirea se menționează activitățile efectuate în intervalul de timp scurs de la momentul ultimei prelungiri până în prezent și activitățile ce urmează a fi efectuate.
Invocă rezonabilitatea arestului preventiv care se raportează la complexitatea cauzei, la conduita organului judiciar și la atitudinea procesuală a inculpaților.
În ceea ce privește conduita organului judiciar, avocat învederează că în prezenta cauză s-a început urmărirea penalăin rempe data de 3 februarie 2009 iar după 7 luni nu se cunosc părțile vătămate, solicitându-se prelungirea măsurii arestării preventive pentru identificarea unităților bancare păgubite și obținerea de relații cu privire la sumele retrase în mod fraudulos.
Arată că în cazul inculpatului s-a efectuat percheziția informatică la 2 săptămâni de la luarea măsurii arestării preventive, în cazul inculpatului s-a efectuat în totalitate percheziția informatică la calculatoarele ridicate de la domiciliu, această activitate neefectuându-se în cazul inculpatului.
În aceste condiții, a solicita a treia prelungire în scopul efectuării acestor percheziții informatice la materiale ridicate și de la învinuiți aflați în stare de libertate este nejustificată și inechitabilă în ceea ce privește tratamentul juridic aplicat inculpaților în stare de deținere.
Precizează că a participat la soluționarea unei cauze la Z, unde au venit specialiști de la toate unitățile de poliție de crimă organizată din țară iar în două săptămâni au fost efectuate toate perchezițiile informatice, apreciind că este inadmisibil ca în cauză să se invoce că nu se pot efectua aceste percheziții deoarece este un singur aparat.
Principiul celerității, operativității într-o cauză penală cu arestat trebuie ridicat la pătrat. Solicită să fie sancționat faptul că urmărirea penală a inceput la 7 februarie, iar după 7 luni ea nu a fost finalizată, în condițiile în care există inculpați arestați, nefiind respectată durata de 6 luni impusă de lege.
Susține că activitățile invocate de parchet ca fiind efectuate durează foarte puțin, nejustificând perioada de arestare preventivă a inculpaților.
Arată că nu ne aflăm în situația doar a constatării existenței temeiurilor arestării ci trebuie ca aceste temeiuri să justifice privarea de libertate după 3 luni de arest preventiv.
Art.143 este suficient să se situeze la nivelul unor indicii temeinice, potrivit art.681insă, pe măsură ce trece luni de la luarea acestei măsuri, se discută deja de probă.
Solicită să se constate că în cazul inculpaților, și - nu s-a înregistrat o evoluție pozitivă din partea organului de urmărire penală în ceea ce privește dovedirea faptelor reținute în sarcina inculpaților.
Susține că, prelungind măsura arestării preventive fără o analiză, ca urmare a pipăirii fondului, a acestor infracțiuni reținute în sarcina inculpaților, se va ajunge în situația inadmisibilă de a condiția soluția judecătorului învestit cu soluționarea cauzei.
În aceste condiții, solicită să se constate că din perspectiva temeiului prevăzut de art.143 Cod procedură penală, deși acesta subzistă așa cum acesta a fost apreciat la momentul arestării preventive, acest temei, prin conduita manifestată de organul de urmărire penală nu mai justifică în continuare privarea de libertate.
În ceea ce privește art.148 lit.f Cod procedură penală, arată că există un anumit grad de pericol social, fiind infracțiuni care intră în competența materială a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-ului, acest grad de pericol social este ridicat dar consideră că trebuie să se realizeze o apreciere obiectivă a gradului de pericol social prin raportare la sancțiunile prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni, respectiv de la 3 la 12 ani închisoare, sancțiuni care reprezintă măsura, criteriul aprecierii acestui grad de pericol social.
Din această perspectivă, aceste infracțiuni fac parte din categoria infracțiunilor cu un grad mediu.
Susține că nici pentru infracțiunea de constituire de grup organizat sau de aderare la grup infracțional organizat nu se discută despre închisoare de la 5 la 20 ani ci de la 3 - 12 ani, fiind aplicabile dispozițiile alin.2 de la articolul respectiv.
Astfel, gradul de pericol social al faptelor nu acoperă în totalitate noțiunea de pericol concret pentru ordinea publică.
Practica judiciară arată că, oricare ar fi fost temeiul arestării preventive, de la art.148 Cod procedură penală, după o anumită perioadă de timp acest temei nu poate justifica menținerea arestării preventive, diluându-se consistența temeiului respectiv.
Invocă depășirea termenului rezonabil al măsurii arestării preventive.
Face referire la situația inculpatului, arătând că din actele de punere sub învinuire, din punerea în mișcare a acțiunii penale, în referatul cu propunerea de arestare preventivă se menționează că activitatea infracțională reținută în sarcina acestui inculpat nu a fost întinsă în timp, nu a fost desfășurată în perioada 2006 - 2009, se limitează doar în perioada lunii martie 2009, cand se reține că acesta s-a deplasat în Irlanda și folosind carduri clonate, ar fi extras suma de 2000 euro.
A trimis 1000 de euro unei persoane care a fost audiată și a confirmat acest lucru.
Din punct de vedere al pericolului social, asociază infracțiunea săvârșită cu cea de furt calificat, și arată că nu a identificat pe rolul Judecătoriei Galați vreun dosar în care să se fi dispus luarea măsurii arestării preventive pentru un furt cu un asemenea prejudiciu.
Inculpatul este arestat preventiv de 3 luni iar urmărirea penală s-a terminat în ceea ce il privește.
Susține că instanța de fond a prelungit măsura arestării preventive raportându-se strict la: complexitatea cauzei - însă această complexitate nu poate fi invocată pentru a justifica orice - pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru a preîntâmpina ivirea unor situații de pericol ce tind să împiedice aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei. astfel, motivarea instanței de fond este inadecvată și nu poate argumenta soluția adoptată.
Solicită admiterea recursurilor declarate de inculpații, și -, să se facă aplicarea dispozițiilor art.1403alin.7 Cod procedură penală, prin raportare la dispozițiile art.139 Cod procedură penală și art.145 Cod procedură penală, solicită să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, impunându-le acestora restricțiile prev. de art.1451alin.1 Cod procedură penală, suficiente pentru asigura buna desfășurare a procesului penal.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, consideră că nu se mai justifică prelungirea măsurii arestării preventive și că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică.
În ceea ce il privește pe inculpatul, consideră că lăsarea în libertate a acestuia nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Consideră că urmărirea penală se poate desfășura și cu inculpatul aflat în stare de libertate.
Invocă un articol publicat în revista Dreptul nr.3/2007, potrivit căruia "ponderea infracțiunilor săvârșite prin metoda phishing a crescut semnificativ în ultima perioadă anticipându-se că în anul 2007 se trimis aproximativ 9 bilioane de mesaje spam pe zi", ceea ce înseamnă că este o metodă foarte simplă ce poate fi accesată de nenumărate persoane.
Susține că, lăsat în libertate, inculpatul nu are cum să influențeze buna desfășurare a procesului penal pentru că toate relațiile despre care s-a vorbit că trebuie aduse la dosar, referitoare la participarea inculpaților, sunt canale ce nu sunt accesibile inculpaților; inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.
Inculpatului i-a fost percheziționat informatic calculatorul și de la acel moment nu s-a mai efectuat niciun act de urmărire penală în ceea ce il privește, toate celelalte activități neprivindu-l pe acesta deoarece el nu a trimis și nu a primit sume de bani.
De asemenea, lăsat în libertate, inculpatul nu se poate sustrage executării pedepsei deoarece fiind limita de la 3 la 12 ani închisoare, instanțele au posibilitatea pronunțării unei hotărâri cu suspendare sub supraveghere, putându-i aplica măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, municipiul B, precum și obligarea de a nu se folosi de activitatea care se presupune că a folosit-o la momentul la care ar fi comis infracțiunile reținute în sarcina sa.
Totodată, invocă faptul că infracțiunile au fost comise în afara statului român, în detrimentul unor persoane juridice din afara statului român.
Concluzionând, solicită să se dispună admiterea recursului, casarea încheierii prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive și să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu a inculpatului, municipiului B și să se constate că cele precizate în propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive nu il vizează pe inculpatul.
, având cuvântul pentru inculpatul, solicită admiterea recursului declarat de acesta și să se respingă propunerea Parchetului dispunându-se înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea.
Deși cercetarea penală este efectuată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism iar legea încălcată este una specială, limitele de pedeapsă sunt reduse, cuprinse intre 3 - 12 ani.
Inculpatul este la primul impact cu legea penală și trebuie respectate principiile generale ale dreptului la penal. Inculpatul are 20 ani, suferă de epilepsie.
Susține că, raportat la pericolul social concret al persoanei inculpatului, se poate aprecia că lăsarea inculpatului în libertate nu reprezintă un pericol pentru ordinea publică, neputând influența buna desfășurare a procesului penal, perioada de arest efectuată fiind suficientă pentru reeducarea acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpați ca fiind nefondat, considerând că temeiurile care au stat la baza arestării preventive subzistă și nu s-au diminuat în niciun fel, măsura arestării preventive a inculpaților fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Arată că pericolul social al infracțiunilor comise de inculpați provine din caracterul special al faptelor; încălcarea măsurilor de securitate există și privește încălcarea măsurilor de securitate de către inculpați, măsuri prin care au fost folosite site-urile ce operează cu sistem de operare, folosite la expedierea spam-urilor.
În ceea ce privește transmiterea neautorizată a datelor, invocată de avocat, reprezentantul Ministerului Public arată că acesta adaugă la lege, orice transmitere neautorizată este pedepsită și nu se cere de către textul de lege o calitate specială a persoanei care ar fi autorizată să dețină acele date.
O altă problemă ridicată de apărătorii tuturor inculpaților a fost lipsa de celeritate a organului de urmărire penală. Însă, acele percheziții informatice se efectuează foarte greu iar Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism G nu dispune de suficiente resurse pentru a asigura deplasarea, cazarea celor 20 de specialiști pentru efectuarea perchezițiilor informatice, așa cum a invocat avocat, în condițiile în care, de ex. hârtia este plătită de către organele de urmărire penală.
În ceea ce privește pericolul relativ redus al faptelor comise de inculpați, susține că faptele inculpaților sunt foarte periculoase tocmai prin faptul că în accepțiunea celor care comit astfel de fapte sunt ușor de comis, aduc un beneficiu maxim cu un risc învestit minim.
Nu există nicio certitudine că, lăsați în libertate, inculpații nu vor săvârși, din nou, aceleași infracțiuni, singurul impediment fiind propria conștiință.
Activitățile care urmează a fi făcute sunt necesare pentru finalizarea urmăririi penale.
Solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați și respingerea cererilor formulate în subsidiar de către apărătorii inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Curtea, potrivit dispozițiilor art.38513alin.2 Cod procedură penală, acordă cuvântul în replică.
Avocat arată că pseudomotivarea "nu puneți inculpații în libertate pentru că vor putea săvârși din nou infracțiuni" este valabilă pentru oricine.
Legea prevede garanții procesuale pentru a preîntâmpina săvârșirea de infracțiuni și nu se poate institui o prezumție de vinovăție, o prezumție de a săvârși infracțiuni dacă inculpații vor fi puși în libertate.
Avocat apreciază că este lipsită de scop măsura preventivă atât timp cât singura opreliște este propria conștiință. De asemenea, apreciază mai gravă infracțiunea de furt din locuință decât infracțiunile din prezenta cauză.
Curtea, potrivit dispozițiilor art.38513alin.3 Cod procedură penală, acordă ultimul cuvânt recurenților-inculpați.
Recurentul-inculpat, personal, dă citire unui memoriu, prin care arată că este arestat de 3 luni, și solicită să se dea eficiență principiului "fapta recunoscută este pe J iertată".
Prin declarația dată și-a recunoscut fapta, fiind conștient de ceea ce a făcut, de faptul că a greșit și înțelegând să își ispășească pedeapsa cuvenită.
Față de împrejurarea că este judecat după legi speciale pentru infracțiuni sancționate de lege cu pedeapsa închisorii intre 3 - 12 ani iar, solicită cercetarea sa în stare de libertate, având în vedere că nu a comis fapte de violență, ci în mod pașnic, profitând de naivitatea deponenților prin intermediul internetului; nu a atacat unități bancare din România.
Arată că în cele 3 luni de arest a conștientizat gravitatea faptei comise, faptul că și-a dezamăgit familia.
Întrucât calculatorul și celelalte componente informatice se află la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, nu are cum să împiedice buna desfășurare a procesului penal.
Solicită cercetarea sa în libertate pentru a-și putea continua studiile, să se poate reintegra în societate, dorind să se reabiliteze și să aibă o viață normală.
De asemenea, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai puțin drastică, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea, urmând să fie la dispoziția organelor de urmărire penală și să ajute la buna desfășurare a procesului penal.
Recurentul-inculpat -, personal, achiesează concluziilor formulate de apărătorul său și dorește să fie cercetat în stare de libertate, dispunându-se obligarea sa de a nu părăsi localitatea.
Recurentul-inculpat arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său și de inculpatul și dorește să fie cercetat în stare de libertate.
Recurentul-inculpat, personal, dorește să fie cercetat în stare de libertate.
Recurentul-inculpat, personal, este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său și dorește să fie cercetat în stare de libertate.
Recurentul-inculpat, personal, este de acord cu cele susținute de apărătorul său și dorește să fie cercetat în stare de libertate.
Recurentul-inculpat -, personal, este de acord cu cele susținute de apărătorul său și dorește să fie cercetat în stare de libertate, promițând să vină la fiecare solicitare a organelor de urmărire penală.
Recurentul-inculpat, personal, este de acord cu cele susținute de apărătorul său și dorește să fie cercetat în stare de libertate. Arată că, dacă s-ar face un studiu amănunțit, s-ar constata că 99% din inculpații care au săvârșit infracțiuni asemenea celor din prezenta cauză sunt cercetați în stare de libertate. Acest aspect i s-a spus de către agenții din cadrul DIICOT, fiind scos la anchetă, respectivă că grupul din care face parte reprezintă acel 1% din rândul infractorilor care trebuie să rămână arestați.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Din examinarea actelor și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 25.08.2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr.4824//121/2009, s-a dispus, în baza art.155 Cod procedură penală raportat la art.159 Cod procedură penală, prelungirea stării de arest a inculpaților, și pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 01.09.2009 și până la data de 30.09.2009 inclusiv.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și susținând fiecare prin apărător, motivele arătate pe larg în partea introductivă a prezentei încheieri.
S-a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și cercetarea fiecărui inculpat în stare de libertate prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea ori prin revocarea măsurii preventive.
Analizând încheierea atacată, conform dispozițiilor art.3856alin.3 Cod procedură penală raportat la art.1403Cod procedură penală,Curtea va respinge ca nefondate recursurile pentru următoarele considerente:
Potrivit art.136 alin.1 lit.d și alin.8 cpp, arestarea preventivă se poate lua față de învinuit sau inculpat, în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiune pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, ținându-se cont de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Potrivit dispozițiilor art.155 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În fine, potrivit art.139 alin.2 teza a II a Cod procedură penală, atunci când nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere, dispunându-se, în cazul reținerii sau arestării preventive, punerea în libertate a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu este arestat în altă cauză
Din interpretarea acestor texte de lege rezultă că măsura arestării preventive, ca de altfel și celelalte măsuri preventive sunt subordonate unui scop bine definit și anume pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea făptuitorului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, măsuri care pot fi revocate dacă temeiurile pentru care au fost luate nu mai subzistă ori înlocuite dacă aceste temeiuri s-au schimbat.
În cazul măsurii arestării preventive, prelungirea, înlocuirea ori revocarea acesteia se examinează și în raport cu art.5 paragr.3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale care prevede că orice persoană arestată sau deținută are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii, termenul rezonabil fiind apreciat în funcție de circumstanțele cauzei avându-se în vedere următoarele criterii: complexitatea cauzei în fapt și în drept, comportamentul părților, comportamentul autorităților și importanța pentru cel interesat a obiectului procedurii (cauza Allenet de Ribemont Franței - hotărârea din 10 02.1995).
În contextul concret al prezentei cauze, Curtea constată că existența indiciilor din care rezultă bănuiala plauzibilă că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor, a fost analizată la luarea efectivă și a prelungirii ulterioare a măsurii preventive, temeiurile avute in vedere subzistând și în prezent, neimpunându-se deci revocarea ori înlocuirea acestei măsuri pe considerentul că lăsarea în libertate inculpații nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, ori că, raportat la probatoriile adminJ. până la acest moment, s-ar impune aplicarea dispozițiilor art.139 sau ale art. 1403alin. 7 Cod procedură penală, atât timp cât existența unor motive verosimile cu privire la săvârșirea faptelor nu a fost pusă la îndoială până în prezent, iar susținerile apărării privind tergiversarea urmăririi penale nu s-au confirmat, cauza fiind complexă atât în fapt cât și în drept.
sintagma "motive verosimile", Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (cauza Fox, și Hartley contra Marii Britanii- hotărârea din 30.08.1990) că acestea se bazează pe fapte care trebuie să fie nu doar sincere și autentice, ci ele trebuie să poată convinge un observator independent că persoana față de care s-a luat măsura este posibil să fi comis respectiva infracțiune.
Cum posibilitatea ca inculpații să fi săvârșit faptele penale în discuție nu a fost exclusă, nici măcar pusă la îndoială, rămâne de analizat dacă acestea (chiar dacă nu sunt comise prin violență), sau persoana făptuitorilor, prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Prin definiție, conform jurisprudenței în materie, pericolul concret pentru ordinea publică este înțeles ca o "reacție colectivă față de infracțiunea săvârșită care, prin rezonanța ei, afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare, de dezaprobare, de temere și insecuritate socială, stimulează temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social și poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare".
Datele care caracterizează persoana inculpaților (tineri, necunoscuți cu antecedente penale, manifestând o conduită procesuală relativ sinceră) ar putea conduce la concluzia că lăsarea lor în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și că deci ar putea fi cercetați în stare de libertate.
Dar datele care caracterizează faptele reținute în sarcina fiecăruia, astfel cum au fost expuse de prima instanță, pun în evidență aspecte concrete care demonstrează că lăsarea în libertate a inculpaților creează o stare de pericol, de insecuritate pentru cetățeni, ordinea publică fiind periclitată și prin posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de alte persoane, în lipsa unor reacții ferme față de cei bănuiți ca autori, complici ori instigatori ai unor astfel de fapte, pericolul regăsindu-se în însăși natura și gravitatea faptelor sancționate de legiuitor cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, cu atât mai mult cu cât asemenea fapte au căpătat o recrudescența fără precedent, mai ales în rândul tinerilor care înțeleg să-și folosească în mod distructiv inteligența, din teribilism sau din dorința de a obține surse de venit pe căi obscure, fără muncă.
În acest context, Curtea constată că prelungirea măsurii arestării preventive dispusă de Tribunal este pe deplin justificată, fiind întrunite condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit. Cod procedură penală în referire la art.143 Cod procedură penală și art.136 Cod procedură penală, în sensul că privarea de libertate se impunea pentru buna desfășurare a procesului, inculpații au fost ascultați în prezența apărătorilor lor, există probe temeinice de natură a crea presupunerea că inculpații ar fi comis faptele penale reținute în sarcina lor, fapte care sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, nefiind nicicum îndeplinite condițiile prevăzute de art.139 Cod procedură penală privind revocarea sau înlocuirea măsurii preventive.
De asemenea, analizând măsura preventivă din perspectiva art.5 paragr.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum a fost reflectată în jurisprudența CEDO, Curtea apreciază că protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor și desfășurarea în bune condiții a procesului (cauza Tomasi împotriva Franței), astfel că, administrarea unor probe noi și efectuarea altor activități (astfel cum au fost arătate de procuror) în vederea finalizării urmăririi penale, impun privarea de libertate în continuare a inculpaților.
Se constată, așadar, că în mod corect Tribunalul a prelungit măsura arestării preventive raportându-se atât la datele care circumstanțiază infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, cât și la pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea lor în libertate.
Faptul că, din motive obiective procurorul nu a fost în măsură să finalizeze urmărirea penală, nu constituie o cauză care să conducă la cercetarea în libertate a inculpaților având în vedere că prelungirea duratei stării de arest preventiv s-a solicitat în scopul asigurării unei bune desfășurări a procesului penal și nu în scopul restrictiv al efectuării unor anume acte de urmărire, eventuala pasivitate a procurorului fiind sancționată cu încetarea de drept a măsurii preventive, conform dispozițiilor art.140 alin.1 lit.b Cod procedură penală.
Pentru toate aceste considerente recursurile de față vor fi respinse ca nefondate conform dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală raportat la art.1403Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații: - ( fiul lui si, născut la data de 05.12.1984 in G, județul G, domiciliat in G,-, -. 15, județul G, CNP:-, posesor al CI seria - nr. -, în prezent deținut în Arestul J G), ( fiul lui și, născut la data de 11.08.1985 in C, județul C, domiciliat in, str. -, -. 24, județul C, CNP:-, posesor al CI seria - nr.-, în prezent deținut în Arestul J G), ( fiul lui si, născut la data de 23.05.1987 in C, județul C, domiciliat in,-, -.20, județul C, CNP:-, posesor al CI seria - nr. -, în prezent deținut în Arestul J G), - ( fiul lui si, născut la data de 08.09.1986 in G, județul G, domiciliat in G, str. - nr.39, -.2, județul G, CNP:-, posesor al CI seria - nr.-, în prezent deținut în Arestul J G), (fiul lui G și, născut la data de 01.06.1984 in G, județul G, domiciliat in G,. Dunărea nr. 48, -. 35, județul G, CNP:-, posesor al CI seria - nr. -, în prezent deținut în Arestul J G), - (fiul lui și, născut la data de 30.03.1987 in B, județul B, domiciliat in B,-,. 7,. 26, județul B, CNP:-, posesor al CI seria - nr. -, în prezent deținut în Arestul J G) -- ( fiul lui și, născut la data de 29.03.1987 in G, județul G, domiciliat in G, str. -. C-tin nr. 6, -ufăr 3,. 37, județul G, CNP:-, posesor al CI seria - nr. -, în prezent deținut în Arestul J G) și (fiul lui și, născut la data de 20.08.1986 in G, județul G, domiciliat in G,-, -. 82, județul G, CNP:-, posesor al CI seria - nr. -, în prezent deținut în Arestul J G) împotriva încheierii de ședință din 25.08.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare dintre recurenții-inculpați la plata către stat a sumei de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
a
Red. /31.08.2009
Tehnored. / 2 ex./14.09.2009
Fond:
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Liviu Herghelegiu, Marcian Marius
