Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA PENALĂ

ÎNCHEIERE

Ședința din camera de consiliu din data de 13.07.2009

PREȘDINTE - - JUDECĂTOR

Grefier - - -

MINISTERUL PUBLIC

PARCHETUL DE PE LÂNGĂ

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE

SERVICIUL TERITORIAL GALAȚI

PROCUROR - A

.-.-.-.-.-.-.

Pe rol fiind soluționarea propunerii formulată de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul TERITORIAL GALAȚI, privind prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului ( născut la data de 24.12.1973 în G, județul G, fiul lui și, deținut în Arestul G ), pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 254 alin. 1 Cod penal ref. la art. 6 și 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 și art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000.

La apelul nominal făcut în cauză a răspuns inculpatul, în stare de arest, asistat de av. Didel, în baza împuternicirii avocațiale din 10.07.2009 eliberată de baroul Galați - Cabinet individual.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Întrebat fiind inculpatul arată că nu mai dorește să dea declarații în cauză.

Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentanta Ministerului Public arată că în cauză s-a formulat în temeiul art.155 și 156.pr.penală, o cerere de prelungire a arestării preventive a inculpatului. Față de inculpat s-a dispus la data de 19.06.2009 punerea în mișcare a acțiunii penale pentru comiterea infracțiunilor de luare de mită și de asemenea de folosire în mod direct a informațiilor ce nu sunt destinate publicității, infracțiuni reglementate de 254 al.1 Cod penal în ref. la art.6 și 7 al.1 Cod penal și de asemenea, art.12 lit.b din Legea nr.78/2000, ambele infracțiuni reținute ca fiind comise în formă continuată și de asemenea, reglementate de art.41 al.2 Cod penal și de asemenea, concursul real reglementat de art.33 lit.a Cod penal.

Prin încheierea din 20.06.2009 instanța de fond - Curtea de APEL GALAȚIa admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului pentru aceste infracțiuni, propunerea fiind întemeiată pe prevederile art.148 lit.f Cod.pr.penală.De asemenea, recursul formulat în cauză a fost respins de către

În concret, s-a reținut în sarcina acestui inculpat că în calitatea sa de ofițer de poliție - inspector în cadrul Poliției municipiului G - Secția 1 Poliție, în perioada aprilie - 19 iunie 2009,în mod repetat și în baza unei rezoluții infracționale unice a pretins suma totală de 21.150 euro de la martorul denunțător și a primit efectiv 1150 euro în scopul de a-și exercita atribuțiile de serviciu specifice, constând în identificarea și recuperarea unor bunuri provenite din furt, furt comis în dauna martorului, folosind într-o cauză instrumentată de către acesta în scop personal informațiile obținute în virtutea exercitării atribuțiilor de serviciu specifice, atribuții de serviciu care sunt reliefate de fișa postului atașată la dosarul cauzei.

Mai mult decât atât, la data de 19.06.2009, inculpatul a fost prins în flagrant în timp ce a primit suma de 1000 euro în scopul menționat, de la martora. În prezenta cauza, în această fază procesuală s-au administrat probe atât în susținerea propunerii de arestare preventivă, cât și ulterior pentru conturarea existenței faptei și a vinovăției inculpatului. Cererea de prelungire a arestării preventive este justificată de necesitatea completării acesteia, în sensul conturării complete a activității infracționale reținute în sarcina inculpatului,dar, mai mult decât atât, pentru conturarea gradului de participare a altor persoane la desfășurarea acestei activități infracționale.

Astfel, se impune, așa cum s-a menționat și în cererea de prelungire a arestării preventive, reaudierea martorului denunțător, a martorei, reaudierea numitului pentru a stabili participația acestuia la comiterea infracțiunilor care urmează a fi deduse judecății, identificarea și audierea unei persoane denumită "", pentru a stabili participația acestuia la săvârșirea faptelor și prezentarea din nou a materialului de urmărire penală, inculpatului și învinuitului și eventual, față de ceilalți participanți la comiterea faptei.

Apreciază că în continuare subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii aretării preventive de către instanța de fond, respectiv prevederile art.136,143 și art.148 lit.f Cod pr.penală, factorii relevanți în conturarea pericolului care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate fiind reprezentată de calitatea inculpatului, aceea de ofițer de poliție, care în virtutea atribuțiilor de serviciu trebuia să vegheze la respectarea legii penale și, de asemenea, sumele de bani care au fost pretinse și primite, natura relațiilor sociale lezate, precum și impactul social al faptelor de agest gen pe care îl au de regulă.

Solicită în temeiul 155 și 156 Cod pr.penală, așa cum a fost motivată cererea, prelungirea măsurii arestării preventive dispuse în cauză față de inculpatul.

Apărătorul inculpatului solicită, contrar celor propuse de MINISTERUL PUBLIC prin DNA- Serviciul TERITORIAL GALAȚI, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive.

În esență, se solicită prelungirea acestei măsuri care este una de excepție, din două considerente: în primul rând, pentru că inculpatul ar prezenta în continuare pericol pentru ordinea publică, și, în al doilea rând, pentru că în cadrul urmăririi penale mai sunt de efectuat anumite acte procesual - penale pentru care inculpatul trebuie să fie obligatoriu în stare de arest preventiv, dar, ca și motivare a acestei cereri de prelungire se invocă în mod continuu și constant faptul că inculpatul ar fi pretins suma de 20.000 euro, ar fi primit 150 euro și că totodată ar mai fi primit o sumă de 1000 euro prin intermediul martorei.

În primul rând, cu privire la această chestiune, solicită a se observa că atunci când s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, Curtea de APEL GALAȚI nu și-a însușit propunerea Parchetului cu privire la pretinderea sumei de 20.000 euro,nu și-a însușit pretinsa luare de mită sub forma primirii sumei de 150 euro și că doar a motivat prin prisma sumei de 1000 euro - aspect care are foarte mare importanță pentru că, bineînțeles, MINISTERUL PUBLIC încearcă să contureze pericolul pentru ordinea publică, tot timpul invocând acea pretindere a sumei de 20.000 euro.

În realitate, cum rezultă chiar din probele administrate de MINISTERUL PUBLIC, acea sumă de 20.000 euro nu a fost pretinsă nici un moment de către inculpatul, această sumă a fost pretinsă de martorul - care nu are nici o legătură cu sistemul judiciar, el era pur și simplu un martor și, dimpotrivă, chiar ar putea spune că ara avea legături directe cu autorul infracțiunii de furt care ar fi produs aceste bunuri care ar fi constituit obiectul restituirii, dar solicită a se observa în mod expres din declarația acestui martor - care este cel care s-a întâlnit cu martorul denunțător și care în schimbul bunurilor sau a unei părți din bunurile care au constituit obiectul infracțiunii de furt, a solicitat acestuia suma de 20.000 euro. De asemenea, rezultă din denunțul înregistrat la DNA cât și din declarațiile ulterioare, fără putință de tăgadă, faptul că acea sumă de 20.000 euro a fost pretinsă de către martorul.

De asemenea, din acea sumă de 20.000 euro nimeni nu vorbește despre faptul că inculpatul ar fi trebuit să primească vreo sumă de bani. Era pur și simplu contra prestația pe care trebuia să o plătească acest martor denunțător către martorul. De aceea, Curtea de Apel, atunci când s-a propus arestarea preventivă nu și-a însușit acest motiv.

Solicită a se observa că și cu privire la suma de 150 euro despre care s-a făcut vorbire în propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive nu poate fi analizată de către instanță în momentul de față,pentru că. așa cum a arătat, nici la momentul arestării preventive nu s-a avut în vedere această chestiune.

Are importanță toată această susținere pentru că, cu prilejul propunerii prelungirii arestării preventive se poate solicita prelungirea și pentru alte temeiuri, bineînțeles dacă acestea nu au fost avute în vedere de prima instanță și dacă sunt motivate din probele administrate pe parcursul urmăririi penale.

În ceea ce privește prima condiție - aceasta nu este îndeplinită, în sensul că prima instanță care a dispus arestarea preventivă nu a avut în vedere aceste motive și în al doilea rând, în momentul de față nu s-a schimbat cu nimic probatoriul față de momentul propunerii arestării preventive, în sensul că aceleași persoane declară în mod constant că suma de 20.000 euro a fost pretinsă de acel martor.

De asemenea, cu privire la pretinsa sau mai bine spus primirea sumei de 1000 euro, arată că este adevărat că în 19.06.2009 inculpatul a primit suma de 1000 euro de la martora pe care inculpatul mai departe a remis-o aceluiași martor, care apare în mod insistent în această cauză și are mai mult decât calitatea de martor și solicită a se observa că este evident că suma de bani îi era destinată lui care nu este funcționar public, nu are nici o calitate din punct de vedere al organelor de urmărire penală, iar acest este cel care a adus bunul părții vătămate din acea cauză -martorului denunțător din prezenta cauză.

Cu alte cuvinte, elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită se mărginesc în mod special la împrejurarea că fapta funcționarului trebuie să constea în primirea -ca și modalitate de săvârșire a infracțiunii - pentru sine. Ori, nu se poate vorbi de faptul că inculpatul a luat acea sumă de bani, pentru că i-a remis-o martorului și prin acest procedeu s-au întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită.

Mai mult decât atât, solicită a se observa că disp.art.254 Cod penal în mod expres fac trimitere la atribuțiile de serviciu care ar fi fost încălcate sau pentru care, pentru a fi aduse la îndeplinire, ar fi cerut acea sumă de bani sau ar fi primit acea sumă de bani. A lămurit că acea sumă de bani nu a fost primită de inculpat pentru sine. Este dovadă clară, în sensul că și martorul denunțător vorbește despre acest lucru și și martorul. Dar, văzând cea de a doua teză a art.254 Cod penal, în sensul de a se verifica dacă acele atribuții de serviciu erau sau nu în sarcina inculpatului, solicită a se observa fila 91- respectiv 93 în mod special -din care rezultă sarcinile și îndatoririle inculpatului din fișa postului: execută cercetarea la fața locului în cauzele de natură judiciară din competență, efectuează verificări, investigații, supravegheri operative în cauzele din evidența proprie. Solicită a se observa fila 177- este o adresă din partea secție 1 Poliției G din care rezultă că inculpatul nu avea, sau mai bine spus Secția 1 Poliție din care inculpatul făcea parte, nu avea în lucru înregistrată acea cauză de furt.

Cauza de furt era înregistrată încă de la momentul sesizării săvârșirii infracțiunii de furt, chiar la Poliția municipiului G, unde inculpatul nu avea nici o atribuție de serviciu în soluționarea acelei cauze. Mai mult decât atât, momentul înregistrării denunțului la DNA este 29.05.2009, acel dosar se afla în lucru la comisarul din cadrul serviciului de cercetări penale. Ori, este evident că inculpatul nu avea nici o atribuție de serviciu în îndeplinirea vreunei îndatoriri pentru aducerea sau nu la îndeplinire sau pentru soluționarea sau nu a acelei plângeri penale care a fost formulată de martorul denunțător. Este o condiție esențială

Este adevărat că în cauză se poate vorbi poate de faptul că inculpatul s-a îndepărtat oarecum de la procedura penală, în sensul că acel bun a fost recuperat cu voia martorului denunțător prin remiterea acelei sume către cumpărătorul presupus de bună-credință a acelui bun, dar nu se poate vorbi în momentul de față despre o pretinsă luare de mită. Face această discuție pentru că, chiar dacă ne aflăm în procedura specială privind prelungirea arestării preventive, trebuie verificate strict prin prisma disp.art.143 Cod pr.penală acele indicii temeinice și când se vorbește despre indicii temeinice se vorbește strict despre conținutul constitutiv al infracțiunii. Inculpatul a recunoscut că a primit acea sumă de 100 euro și că a remis-o mai departe, dar aici, observând în mod expres condițiile sau modalitatea în care se comite această infracțiune este evident că nu se poate vorbi despre această infracțiune.

Mai mult decât atât, se vorbește în mod constant că inculpatul ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Se face trimitere tot timpul că infracțiunea ar fi fost flagrantă - este o altă chestiune pe care instanța de fond nu a admis-o atunci când a dispus arestarea preventivă și anume, solicită a se observa că remiterea sumei de 1000 euro s-ar fi realizat în jurul orei 11 dimineața, în data de 19.06.2009, inculpatul a fost depistat în trafic după o oră și J în jurul orelor 12,30,iar aceste date se pot verifica exact din procesul verbal. Inculpatul, la momentul la care a fost identificat în trafic se afla împreună cu fratele său în mașina proprie.Nu avea asupra sa banii care se presupune că ar fi constituit obiectul infracțiunii de luare de mită, nu avea urme din care să rezulte că ar fi intrat în contact cu acele sume de bani- substanțe fluorescente cu care au fost tratați banii. Eod ovadă clară că banii au fost tratați, dar pe mâinile acestuia, pe obiectele de îmbrăcăminte nu s-au găsit astfel de urme și, de asemenea, nici în autoturismul în care se presupune că a fost această martoră denunțătoare sau prietena martorului denunțător -.

Iată că inculpatul dacă ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului și ar fi avut cea mai mică intenție să denatureze adevărul nu ar fi recunoscut că ar fi primit acea sumă de bani, pentru că era dovada, dar el știind clar că acea sumă de bani nu a primit-o pentru sine, ci că martorul denunțător s-a înțeles cu martorul pentru restituirea acelui bun - ceas, obiect al infracțiunii de furt să-i fi restituit, să-i plătească 1000 euro - aceea a fost intenția inculpatului. Este evident că nu se poate reliefa în momentul de față pericolul pentru ordinea publică în condițiile în care era clar că probele nu-l incriminau din punct de vedere al primirii acelei sume de bani.

Dar, mai mult decât atât, de asemenea, invocându-se tot timpul acest proces -verbal de constatare a infracțiunii flagrante, automat se subliniază pericolul pentru ordinea publică, dar iată că, așa cum a spus, nici instanța de fond, nici instanța de recurs respectiv - în recurs, nu au reținut că infracțiunea a fost flagrantă, motiv pentru care instanța,în momentul de față nu poate reține acest aspect.

De asemenea, se invocă faptul că inculpatul în calitatea sa de ofițer de poliție care putea să desfășoare activități specifice unui organ de urmărire penală,constituie un pericol concret pentru ordinea publică pentru că, în acest fel ar știrbi imaginea care trebuie să o aibă justiția în ochii contribuabilului, ca urmare a faptului că inculpatul trebuia să-și ducă la îndeplinire îndatoririle

El nu avea nici o atribuție de organ de urmărire penală în cauza în care se desfășurau activități de urmărire penală în cauza privind plângerea martorului denunțător. În afară de aceste răspunsuri date de Secția 1 Poliție și prin fișa postului, sunt martori audiați în această cauză: martorul - ofițerul de poliție judiciară care a avut dosarul în lucru și care în declarația aflată la fila 27 din volumul II- arată că nu a avut nici o contribuție în identificarea autorului infracțiunii de furt, nici o contribuție din punct de vedere a identificării bunurilor care au constituit obiectul infracțiunii de furt. Iată că și aceste elemente conduc toate la concluzia că inculpatul nu are cum să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică.

Contrar opiniei Parchetului, inculpatul nu prezintă pericol pentru ordine a publică pentru că în cariera sa de 15 ani de ofițer de poliție niciodată nu a fost cercetat în această calitate, nedorită de nimeni, este căsătorit,are doi copii, unul de 1 an și altul de 3 ani. Practic, nu vede, dacă ar fi lăsat în libertate, cu ce ar periclita inculpatul urmărirea penală. Nu se explică acest lucru, ci doar că urmează a fi efectuate niște acte procesuale în această cauză și acesta este,motivul esențial pentru care inculpatul trebuie în continuare să fie privat de libertate, dar nu se explică faptul că aceste acte procesuale urmează a fi efectuate ca urmare a admiterii plângerii formulată de inculpat împotriva actelor,pentru că ele au fost nelegale, DNA a admis plângerea, a anulat o parte din acte și acestea trebuie refăcute. Nu este vina inculpatului că la momentul când s-au făcut acele acte nu s-a respectat legea.

De asemenea, scopul măsuri preventive în special acela prev. de art.136 Cod pr.penală este acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal. Dacă martorii au fost audiați în această cauză și nici unul nu vorbește despre faptul că inculpatul direct sau indirect a încercat să îi influențeze și că, de asemenea, se arată că în mod expres că inculpatul nu avea atribuții de efectuare a urmăririi penale în această cauză, nu vede cum ar putea inculpatul să influențeze urmărirea penală și nici nu se explică. Acesta este un procedeu constant și în mod frecvent întâlnit în fața instanțelor de judecată, fără a se vedea în mod expres că această măsură preventivă nu profită nimănui, nu mai profită urmăririi penale, pentru că, în opinia sa, urmărirea penală a fost încheiată, s-a prezentat materialul de urmărire penală și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală a formulat acea plângere.Este evident că motivele invocate în sensul întocmirii acelor acte nu reclamă în mod expres privarea de libertate a inculpatului.

Pentru toate aceste considerente solicită respingerea propunerii Ministerului Public formulată prin DNA G și a nu se mai dispune prelungirea măsurii arestării preventive.

Inculpatul nu are nimic de spus, este de acord cu concluziile apărătorului său.

CURTEA

Asupra propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive:

Prin Referatul cu nr.4472/09.07.2009, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul TERITORIAL GALAȚIa propus prelungirea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile a inculpatului cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor:

- de luare de mită, în formă continuată prevăzută de art.254 alin.1 Cod penal, în referire la art. 6 și 7 alin.1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal,

- de folosire în mod direct a informațiilor ce nu sunt destinate publicității în formă continuată, prevăzută de art. 12 lit.b din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 li6.a din Codul penal.

În motivarea cererii formulate, s-au reținut următoarele:

Prin ordonanța din data de 19.06.2009 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. 1 Cod penal, în referire la art. 6 și 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, de folosire în mod direct a informațiilor ce nu sunt destinate publicității, în formă continuată, prevăzută de art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că, a pretins și primit sume de bani și obiecte de la martorul denunțător pentru a soluționa favorabil o sesizare făcută de acesta cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de furt, prin exploatarea informațiilor obținute în virtutea atribuțiilor de serviciu pentru recuperarea bunurilor sustrase.

Astfel, ofițerul de poliție a primit în perioada aprilie - mai 2009 de la martorul denunțător suma de 150 euro, în scopul menționat.

Ulterior inculpatul a pretins suma de 20.000 euro în schimbul facilitării recuperării bunurilor sustrase prin folosirea informațiilor obținute în virtutea atribuțiilor de serviciu, care nu erau destinate publicității.

La data de 19.06.2009, inculpatul a primit de la martora, prietena martorului denunțător, suma de 1.000 euro în scopul menționat, după care a fost prins în flagrant delict.

La data de 20.06.2009, Curtea de APEL GALAȚIa admis propunerea de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile cu începere de la 20.06.2009 până la data de 18.07.2009.

Măsura arestării preventive a fost dispusă prin încheierea din 20.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL GALAȚI.

Prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului se impune datorită faptului că nu a fost finalizată urmărirea penală în cauză, iar pentru lămurirea cauzei mai este necesară și efectuarea altor activități care au ca scop stabilirea condițiilor și împrejurărilor concrete în care inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute ca învinuire în sarcina sa și de asemenea de a stabili și participația altor persoane la comiterea acestor infracțiuni.

Aceste activități constau în: reaudierea martorilor și, reaudierea numitului pentru a stabili participația acestuia la comiterea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, identificarea și audierea numitului "" pentru a stabili participația acestuia la comiterea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, prezentarea din nou a materialului de urmărire penală față de inculpații și și față de alți eventuali învinuiți precum și întocmirea rechizitoriului.

In cauză sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art. 136, 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile a inculpatului, respectiv că infracțiunea este flagrantă și că în cauză există probe și indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală iar pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că din împrejurările și condițiile concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, fiind vorba de infracțiuni de corupție, rezultă probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din modalitatea de comitere a faptei de către inculpat, prinderea în flagrant delict. Acesta mai poate fi dedus în lipsa unor prevederi legale exprese fie dintr-un pericol social concret deosebit de ridicat al faptei fie din circumstanțele personale ale inculpatului. de insecuritate și de revoltă pe care comiterea unor fapte le generează în rândul societății, frecvența săvârșirii acestor infracțiunii amploarea lor, conduc la concluzia că sunt suficiente elemente pentru a caracteriza incidența art. 148 lit. f Cod procedură penală.

Consecințele grave pe care le pot avea fapte de felul celei comise de inculpat ca și credibilitatea de care trebuie să se bucure organele de urmărire penală și de justiție, impun considerarea cu exigență a unor asemenea fapte.

În evaluarea acestui pericol trebuie să se aibă în vedere și conduita sa, în cursul cercetărilor în sensul că inițial a refuzat să facă declarații. Pericolul pentru ordinea publică trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri negative, reacție ce ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează eficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.

S-a concluzionat că se impune admiterea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 de zile, deoarece lăsarea sa în libertate ar putea încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare și ar crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de un pericol social foarte mare (în același sens, Curtea Supremă de Justiție, Secția Penală, decizia nr. 1435/2002, în Revista Pro Lege nr. 2/2003, pag. 165 - 166; Inalta C de Casație și Justiție, Secția Penală, Decizia nr. 3183/2005, în și colaboratorii, Codul d e procedură penală, texte. jurisprudență. hotărâri O, Editura, B 2006, pag. 148-149).

Analizând și coroborând materialul probator din dosarul cauzei, Curtea reține următoarele:

Inculpatul, în calitate de ofițer de poliție la Poliția Municipiului Gap articipat la efectuarea unor cercetări în legătură cu săvârșirea unei infracțiuni de furt din locuința martorului denunțător, ocazie cu care, au fost sustrase din locuința acestuia mai multe bunuri de valoare: bijuterii, ceasuri, haine de, obiecte de anticariat, precum o tablă de șah cu piesele din fildeș.

Întrucât inculpatul a făcut parte din echipa operativă ce soluționa această cauză și, deoarece, în virtutea atribuțiilor sale funcționale avea legături cu un informator al poliției, respectiv numitul, prin intermediul căruia a aflat despre persoanele în posesia cărora ar putea fi bunurile sustrase, a luat legătura cu martorul denunțător, promițându-i că va soluționa favorabil plângerea acestuia și că-l va ajuta să-și recupereze parte din bunurile sustrase.

Astfel, inculpatul a primit în perioada aprilie 2009 de la martorul denunțător suma de 150 euro, în scopul susmenționat, iar ofițerul de poliție a primit de la același denunțător un ceas marca " ".

Ulterior, inculpatul a pretins suma de 20.000 euro în schimbul recuperării bunurilor sustrase, ajutând, în acest fel pe autorii infracțiunii de furt calificat care formează dosarul nr. 2254/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, în vederea zădărnicirii urmăririi penale și pentru a le asigura acestora produsul infracțiunii.

La data de 29.06.2009, inculpatul a primit de la martora, o prietenă a martorului denunțător, suma de 1000 euro în scopul menționat, dată la care acesta a fost prins în flagrant.

Față de cele expuse mai sus, Curtea consideră că sunt suficiente probe ce se constituie în indicii de natură a conduce la ideea că inculpatul a săvârșit o faptă de natură penală, iar din modalitatea în care au fost săvârșite faptele, în sensul că inculpatul, în calitatea sa de ofițer de poliție, a folosit informații cu caracter confidențial pentru a obține pentru sine, cât și pentru alții de foloase materiale, speculând dorința martorului denunțător de a-și recupera o parte din bunurile sustrase, denotă un pericol social deosebit.

Pericolul concret pentru ordinea publică, constă și în consecințele pe care le poate avea lăsarea inculpatului în libertate, în sensul știrbirii credibilității și încrederii de care trebuie să se bucure organele de poliție în rândul societății.

Acest pericol trebuie înțeles ca o reacție a societății față de faptele săvârșite de persoanele care au rolul de a veghea la respectarea ordinii sociale, care se află în slujba societății și a cetățeanului.

Având în vedere faptul că temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive se mențin, iar în cauză nu a intervenit nici o cauză de înlăturare sau diminuare a acestora față de cele relatate mai sus, având în vedere activitățile ce urmează a fi efectuate pentru continuarea urmăririi penale în cauză, Curtea constată că sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art.155 din Codul d e procedură penală, motiv pentru care, va dispune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, cu încă 30 de zile, considerând că, față de natura infracțiunii, a persoanei inculpatului și a actelor ce urmează a fi efectuate, cercetarea acestuia în stare de arest, conduce la o mai bună administrare a cauzei.

Pentru aceste considerente, urmează ca, în baza disp.art.155 proc.penală coroborat cu art. 159 proc.penală, să se dispună prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu încă 30 de zile, începând cu data de 19.07.2009 până la data de 17.08.2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Admite propunerea formulată de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul TERITORIAL GALAȚI.

În baza disp. art. 155 proc.penală, coroborat cu art.159 proc.penală, dispune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului ( născut la data de 24.12.1973 în G, județul G, fiul lui și, CNP:-, de cetățenie română, studii superioare, ocupația ofițer de poliție la Poliția Municipiului G, domiciliat în G,-, - 2,. 2,.4,.30, județul G, fără antecedente penale, deținut în Arestul G ) pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 19.07.2009 până la data de 17.08.2009.

Cu recurs în 24 de ore de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13.07.2009.

PREȘEDINTE: Maria Tacea

- - Grefier,

- -

Red. jud.

Tehnored.CG/3 ex./14.07.2009

Președinte:Maria Tacea
Judecători:Maria Tacea

Vezi şi alte speţe de drept penal: