Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA PENALĂ

ÎNCHEIERE

Ședința publică din data de 30 Ianuarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător

JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache

JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze cu

Minori și de Familie

Grefier -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial Galați

.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.

La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, PETRO, în prezent reținuți în Arestul G, împotriva încheierii de ședință din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.

La apelul nominal au răspuns recurenții inculpați, în stare de arest, asistat de av. -, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, asistat de av., apărător ales, și asistați de av., apărător ales, substituind pe av. în baza împuternicirii avocațiale din 30.01.2009, și asistat de av., apărător ales.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care;

Recurenții inculpați, întrebați fiind, precizează că își mențin recursurile formulate în cauză.

Apărătorul recurentului inculpat depune la dosar motivele de recurs.

Recurentul inculpat, personal, arată că a primit încheierea prin care i s-a respins cererea de recuzare pe care a formulat-o împotriva d-nei procuror, a înțeles că nu are drept de a declara recurs împotriva acestei încheieri, dar solicită să se aibă în vedere anumite aspecte care, din punctul său de vedere, sunt relevante vis-a-vis de modul în care abordează DIICOT acest dosar. Astfel, solicită să se aibă în vedere că i se pare total nepotrivită exprimarea pe care a folosit-o și crezul pe care și l-a declarat d-na procuror în instanță, în sensul că nu este obligată în niciun fel să administreze și probe în favoarea inculpaților, ci numai în defavoarea lor. Consideră că este relevant pentru modul în care abordează DIICOT dosarul de la început.

Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul recurentului inculpat, av., arată că a formulat motivele de recurs la modul generic. Însă, citind cu atenție încheierea recurată a constatat anumite considerente judecătorești care contravin realității.

Astfel, la pagina 8, la alineatul 2 se arată în mod greșit că niciunul din mandatele de arestare nu a fost pus în executare la momentul pronunțării hotărârii întrucât niciun inculpat nu a fost prezent. Consideră că această motivare stă la baza susținerii, probabil, a pericolului social. De fapt, acesta este temeiul pentru care s-a solicitat de către acuzare prelungirea arestării preventive la fiecare termen.

Solicită să se observe că din dosar rezultă că a fost prezent în momentul pronunțării de către instanța de recurs a măsurii arestării preventive. Învederează că inculpatul a fost prezent și la momentul la care a fost solicitat telefonic de către ofițerul DIICOIT să se prezinte la poliție.

Prin încheierea recurată s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive motivându-se că subzistă și în momentul de față temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, fără să concretizeze instanța de judecată care sunt aceste temeiuri.

În momentul în care Parchetul a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive, în condițiile art. 155-156 Cod procedură penală, ar fi trebuit să motiveze această cerere.

Invocă textul din codul civil, potrivit căruia cel care face o afirmație trebuie să o dovedească.

În penal, există o situație identică, în sensul că dacă Parchetul solicită prelungirea măsurii arestării preventive trebuie să dovedească această cerere.

Cererea trebuie dovedită pe temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv pe pericolul social.

Noțiunea de pericol social este o noțiune generică care nu este încărcată de nicio semnificație semantică decât în momentul în care este definită prin alte expresii, sintagme, cuvinte și anume: e pericol social pentru că o persoană a comis o faptă sau urmează să comită o faptă. Autorii de procedură penală (se referă la ) definesc noțiunea de pericolul social iminent, acesta fiind pericolul care urmează să se producă, să se petreacă, nu pericol social trecut.

Presupunând că este vorba de un pericol social trecut, se pune întrebarea care este acest pericol în cauză. Inculpatul este arestat preventiv în prezenta cauză doar în baza a două declarații care au fost luate în condiții neprocedurale, în sensul că nu au fost respectate prevederile art. 70 alin. 2 cod procedură penală - nu i s-a adus la cunoștință motivul pentru cearea fost chemat, de ce dă declarații. Inculpatul s-a prezentat la ofițerul DIICOT, fiind citat telefonic. A dat o declarație olografă fără apărător, fără să știe că acea declarație poate să se întoarcă împotriva lui. Apoi a dat și a doua declarație, de precizat fiind că atunci inculpatul era sub puterea unei alte măsuri preventive, și anume, interdicția de părăsi localitatea. Deci, inculpatul deja respecta o altă măsură într-un alt dosar. Mai mult, în cele 2-3 luni după data punerii în libertate, inculpatul a încercat să acopere din prejudiciul constatat în dosarul în care era cercetat și judecat de instanța de fond. Ulterior, inculpatul s-a prezentat la recurs când s-a luat măsura arestării.

În consecință, consideră că inculpatul nu prezintă pericol social trecut, în condițiile în care a colaborat cu organele de urmărire penală. În cauză nu s-a precizat care sunt acele temeiuri vechi care subzistă.

De asemenea, se pune întrebarea care este pericolul social viitor pentru care Parchetul solicită aproape formal prelungirea măsurii arestării preventive.

Dacă se merge pe raționamentul și pe logica acuzării pericolul social este dat de gravitatea faptelor și iarăși se ajunge la un element de probă. Deși instanța de recurs nu este îndrituită să verifice amănunțit vinovăția sau nevinovăția inculpaților, totuși nu poate să nu facă referire la probe.

Aceste probe sunt cele două declarații olografe la care a făcut referire anterior și o decizie administrativă a ANAF, care nu are valoare în fața instanței de judecată. Acea decizie administrativă nu a fost emisă împotriva inculpatului pentru că cel care, acesta neavând nicio calitate la o societate comercială, ci împotriva unei alte persoane dintre cei cinci inculpați. Prin acea decizie este un act prin care finanțele au stabilit ad-hoc o sumă. Actul nu are o valoare foarte mare pentru că este supus cenzurii instanței de judecată care poate să-l diminueze, să-l anuleze, deci este supus controlului judiciar, nu are o valoare absolută. Organele judiciare nu se pot prevala de acel act pentru a-l acuza pe inculpat de comiterea infracțiunii de evaziune fiscală. Este un act relativ.

Pentru aceste motive și apărătorii celorlalți inculpați au solicitat la Parchet efectuarea unei expertize, care are o valoare imperativă în acest dosar. Dacă s-ar efectua expertiza poate că s-ar ajunge la o răspundere penală personală, stabilită și cuantificată la valoarea prejudiciului, știut fiind că gravitatea unei fapte penale cu prejudiciu se apreciază raportat la valoarea prejudiciului. Dacă se va stabili că este vorba de un prejudiciu mic, ar exista posibilitatea ca instanța de recurs să dispună în libertate a inculpatului.

O altă probă în cauză este declarația martorului. Însă, acest martor a fost cercetat în calitate de făptuitor într-un alt dosar, în care este cercetat și, din făptuitor a devenit martor, apoi a fost chemat în acest dosar din nou pentru cercetări, a mai dat o declarație în calitate de făptuitor, apoi din nou a fost audiat ca martor, în condițiile în care are o datorie față de inculpatul de vreo 500 milioane lei.

Consideră că aceste trei elemente stau la baza acelui pericol social la care face referire Parchetul.

Așa cum a afirmat și cu alte ocazii, niciodată Parchetul nu a facut referire la pericolul social la modul documentat, nu la modul de a face o simplă afirmație.

Susține că la dosar nu există dovezi care să arate că lăsat în libertate inculpatul prezintă un pericol social și că nu este admisibilă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate la termenele anterioare.

Scopul și categoriile măsurilor preventive, așa cum este definit de art. 136 Cod procedură penală, se poate atinge în ambele situații. Adică, se poate lua o măsură preventivă mai drastică, așa cum este arestarea, dar se poate lua și o măsură mai liberală, cum este interdicția de a nu părăsi localitatea. În ambele situații se ating aceleași scopuri, respectiv, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, pentru ca inculpatul să nu se sustragă de la urmărirea penală.

Așa cum a mai arătat anterior, inculpatul mai este cercetat într-un dosar, dar nu s-a sustras de la cercetări, s-a prezentat ori de câte ori a fost chemat.

În aceste condiții, nu există pericolul social și ca atare, consideră că a dispune cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive cu interdicția de a nu părăsi localitatea, nu implică un act de risc din partea instanței.

Consideră că punerea în libertate a inculpatului este imperativă, obligatorie.

La pagina 10 din încheiere, instanța reține în mod eronat că există indicii că activitatea infracțională continua și în momentul luării măsurii.

Susține că este de neînțeles cum este posibil ca inculpatul, care se afla de 1 an și 8 luni în stare de arest preventiv în celălalt dosar, să fi participat, chiar ca și complice, la activități de evaziune fiscală.

Consideră că încheierea recurată este mai mult formală decât reală și solicită punerea în libertate a inculpatului pentru motivele invocate.

În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Apărătorul recurentului inculpat, av., consideră că încheierea din 28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați este nelegală și nefondată, întrucât din actele existente la dosar nu rezultă, în afara suspiciunilor pe care le afirmă organul de urmărire penală și în fața instanței de judecată, nici un fel de indiciu sau probă cu privire la activitatea infracțională a acestuia.

Cu privire la organizarea grupului în vederea săvârșirii infracțiunilor, arată că inculpatul nu îi cunoștea pe ceilalți la data la care s-a constituit grupul, iar dacă este vorba de aderare, nu există nici un fel de probă în acest sens. Niciunul din ceilalți inculpați nu afirmă în declarațiile lor că ar fi discutat vreodată cu inculpatul despre activități infracționale pe care să le desfășoare împreună și să obțină eventuale beneficii.

Din actele pe care le-a depus la dosar rezultă cu certitudine, confirmată de o hotărâre judecătorească definitivă. că inculpatul, în calitatea sa de administrator la SC B nu se face vinovat de nicio încălcare de lege. Acest dosar s-a format la B disjuns dintr-un dosar DIICOT central. S-au făcut verificări, s-a audiat și s-a dat o rezoluție de scoatere de sub urmărire penală. Garda Financiară a formulat plângere împotriva acestei hotărâri, plângerea a fost respinsă, ulterior s-a respins recursul formulat, cu o motivare interesantă și clară în ceea ce privește modul de a stabili un prejudiciu cu privire la o societate comercială.

În același timp, s-a dat o decizie către DGFP B, în care inculpatului i s-a imputat o sumă. Aceasta a fost atacată în justiție, contestația a fost admisă de Tribunalul Brăila și a fost respins recursul declarat de DGFP B de către Curtea de APEL GALAȚI. Deci, cu privire la firma nu există absolut nici un fel de suspiciune.

Verificările ulterioare care s-au făcut, procesul-verbal întocmit de ANAF nu stabilesc nici un fel suspiciune cu privire la activitatea desfășurată de SC

Referitor la afirmațiile făcute cu privire la activitatea SC SRL G, în care inculpatul nu are absolut nici un fel de calitate, nici de asociat, nici de administrator, ci au existat doar simple relații comerciale pe care le consideră Parchetul ca fiind suspicioase, arată că procesul-verbal al DGFP nu stabilește absolut nici un fel de prejudiciu la această firmă. Există în finalul procesului-verbal doar afirmația că ar exista un prejudiciu care provine dintr-o eroare de calcul, respectiv transformarea din kilograme - unitate de măsură a masei, în litri - unitate de măsură a capacității și, evident, densitatea produselor respective creează diferențe de preț. În rest, nu spune că ar fi implicată sub nicio formă societatea, care la momentul efectuării verificărilor nici nu mai exista întrucât fusese vândută cu forme legale de către inculpatul.

În aceste condiții, consideră că menținerea în arest a inculpatului este total nelegală, pentru că actele financiar contabile nu confirmă sub nicio formă vreo încălcare a legii săvârșită de către inculpat, atât la firma, cât și la firma. De asemenea, nici ceilalți inculpați sau terțe persoane nu declară că îl cunosc pe inculpatul, că ar fi desfășurat relații comerciale cu acesta, care să creeze suspiciuni.

Inculpatul a participat la cercetarea de la B, în acest dosar a fost audiat când a fost chemat. Deci, nu există motive care să conducă la existența suspiciunilor pe care Parchetul le invocă. Susține că Parchetului DIICOT greșește atunci când refuză categoric să admită efectuarea unei expertize financiar-contabilă într-un dosar în care există un prejudiciu prezumtiv de 5-6 milioane de lei noi. La instanța de fond procurorul a afirmat că nu consideră necesară efectuarea unei expertize pentru că specialiștii sunt experți în probleme de acest gen, dar nu a avut în vedere faptul că aceștia sunt reprezentanții statului, ai Ministerului d e Finanțe, că sunt parte vătămată în acest dosar, astfel că obiectivitatea acestora este discutabilă.

În plus, aprecierea oricărui funcționar public se face în funcție de descoperirea ilegalităților în domeniul lor, iar retribuirea salariaților de la DGFP se face cu o contribuție din valoarea pagubelor stabilite. Deci, peste acest lucru nu se poate trece cu ușurință.

Față de cele susținute apreciază că la dosar nu există indicii și probe care să ducă la concluzia că este necesară prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului.

Consideră că recursul este fondat, motiv pentru care solicită admiterea acestuia, casarea încheierii și în rejudecare, să se dispună punerea în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura prev. de art. 139 lit. b Cod procedură penală - în sensul obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea.

Apărătorul recurentului inculpat, av. -, solicită admiterea, casarea încheierii și să se dispună în libertate a acestuia.

În subsidiar, solicită înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara, pentru următoarele motive:

De fiecare dată Parchetul a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților pentru aceleași motive, respectiv: pentru a efectua un control încrucișat, pentru a lua declarații reprezentanților societăților cu care cei cinci inculpați ar fi intrat în contact, în vederea reaudierii inculpaților, pentru întocmirea rechizitoriului.

Inculpatul se află de aproape 3 luni în arest, timp în care nu s-a efectuat niciuna din activitățile menționate în cererile de prelungire.

La ultima cerere de prelungire s-a spus că au fost audiați inculpații și, dar cu privire la o altă societate, nu cu privire la societățile din acest dosar. S-a mai spus că a fost audiat un martor, dar nu știe ce relevanță în acest dosar pentru că nu s-a dat nici un indiciu.

Consideră că de 3 luni de zile nu s-a făcut nimic. Se spune că este vorba de o cauză complexă, de infracțiunea de spălare de bani, de infracțiunea de evaziune fiscală, că întinderea activităților este pe o perioadă foarte mare (2005-2009).

Învederează că această perioadă mare a activității infracționale nu există, pentru că nu îl cunoaște pe inculpatul, nu o cunoaște pe, iar pe îl cunoaște foarte puțin. era o cunoștință de-a tatălui său, era concubina tatălui său, iar era un partener de afaceri din anul 2007.

Din tot materialul probator se observă faptul că din 2006, de la ultima declarație pe care inculpatul a dat-o în fața procurorilor - se referă la suplimentul de declarație pe care l-a dat în aprilie 2006 - și până la momentul arestării, nu a mai desfășurat absolut nicio activitate economică.

Nu apare în declarația niciunui martor că inculpatul ar fi desfășurat împreună cu tatăl său alte activități economice. Nu apare numele său nici referitor la celelalte activități economice.

Inculpatul a desfășurat activități economice din octombrie 2005 până la momentul la care încep declarațiile în fața procurorilor. De atunci și până acum inculpatul nu a mai desfășurat absolut nicio altă activitate.

Se face precizarea că inculpatul prezintă un pericol social concret, dar din întregul material probator administrat în cauză nu rezultă acest lucru. Este de neînțeles de ce s-a luat declarația în aprilie 2006 și s-a formulat propunerea de arestare preventivă în octombrie 2008. Este o perioadă de aproape 2 ani de zile în care inculpatul nu a fost deranjat cu absolut nimic: nu i s-a spus că este un dosar, nu i s-a spus că există un prejudiciu. Singura activitate a inculpatului legată de SC a fost aceea de a lua legătura cu lichidatorul societății pentru a încerca să regleze activitatea acelei societăți.

S-a vorbit despre prejudiciu. De la bun început a precizat că este nevoie de o expertiză contabilă și tehnică pentru a putea demonstra prejudiciul. Parchetul a spus că nu este necesară o expertiză, că prejudiciul este stabilit în baza unor rapoarte făcute de organele de control. Se observă, însă, că în acele rapoarte nu există un prejudiciu cert. Se spune că există un presupus prejudiciu, nu este cert.

A verificat deciziile ÎCCJ cu privire la acest gen de infracțiuni și nu a găsit nicăieri în acele decizii că nu ar fi nevoie de o expertiză de specialitate. Dimpotrivă, judecătorii ÎCCJ trimit dosarele cu casare spre rejudecare, pentru lipsa raportului de expertiză. Magistrații ÎCCJ consideră că acel presupus prejudiciu care apare în raportul organelor de control este o datorie pe care o are persoana juridică. Expertul într-un dosar de acest gen trebuie să spună care este prejudiciul cauzat de persoana fizică efectiv.

Consideră că nu există prejudiciu, nu există pericol social în ceea ce îl privește pe inculpatul.

Solicită să se aibă în vedere că a depus la dosar o cerere prin care a adus la cunoștință instanței faptul că inculpatul suferă de o boală care s-a declanșat pe fondul stresului, în 2006. De atunci inculpatul este sub tratament, face insulină de două ori pe zi. Inculpatul nu a făcut nici un control medical de specialitate de 4 luni, consideră că se impune să fie dus pentru a efectua un astfel de control.

Solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Galați sau, în subsidiar, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, având în vedere că are domiciliul în, spitalul unde se tratează este la M, iar procesul se va ține la

Apărătorul recurenților inculpați și, av., depune la dosar un memoriu din partea inculpatului, care are legătură cu concluziile pe care le va pune în cauză.

Precizează că la instanța de fond inculpata a depus un memoriu, în care a arătat că ea figura doar cu numele la SC e și nu a avut cunoștință, nu și-a dat seama în ce se implică, aspecte confirmate de inculpatul prin memoriul pe care l-a depus astăzi la dosar.

Prin încheierea de ședință din 28.01.2009 instanța a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, reținând în motivare gravitatea deosebită a faptelor, dar fără face o analiză a probelor aflate la dosar, fără a se analiza dacă există măcar indicii temeinice cu privire la săvârșirea infracțiunii de cei doi inculpați.

În sarcina inculpatului s-au reținut infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, instigare la evaziune fiscală în formă continuată și instigare la spălare de bani în formă continuată, iar în sarcina inculpatei s-au reținut infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, evaziune fiscală în formă continuată, spălare de bani în formă continuată și comercializare ilicită de uleiuri minerale neaccizabile.

Consideră că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților nu au la bază un suport probatoriu, iar pentru unele dintre infracțiuni chiar nu există nici un indiciu.

În încheierea de ședință recurată instanța a arătat că trebuie prelungită măsura arestării preventive, motivând cu caracter formal situația că cei doi inculpați ar trebui să fie cercetați în stare de arest preventiv și nu de libertate. În motivare s-au enumerat doar infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații, fără a se analiza probele sau indiciile existente la dosarul cauzei.

Instanța a arătat că față de natura faptelor, de numărul mare de persoane implicate, în cauză sunt probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Dacă la momentul sesizării cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive a inculpaților, instanța a considerat că nu se impune luarea măsurii arestării pentru astfel de infracțiuni și că, dimpotrivă, este mai bine ca inculpații să fie cercetați în stare de libertate având în vedere tocmai natura faptelor, se pune întrebarea ce s-a schimbat de la acel moment și până la momentul 28.01.2009, pentru ca aceeași instanță - Tribunalul Galați, dar în alt complet, să aprecieze că față de natura infracțiunii și numărul persoanelor implicate toate probele converg către ideea că inculpații constituie un pericol pentru ordinea publică.

De asemenea, instanța a motivat tot cu caracter formal că faptele presupus a fi comise de cei cinci inculpați prezintă un pericol social sporit, de natură să producă o reacție particulară în rândul opiniei publice.

Susține că nimeni nu a știut, în afară de participanții la proces, despre faptul că cei doi inculpați au fost arestați și că nu ar avea cine să fie afectat dacă inculpații, sau cel puțin inc., va fi cercetată în stare de libertate.

Consideră că dacă măcar la unul din termenele când s-a luat în discuție prelungirea măsurii arestării preventive, cel puțin în ceea ce o privește pe, instanța ar fi verificat cu atenție probele care există la dosar, nu ar fi mai dispus luarea măsurii sau cel puțin prelungirea acesteia.

S-a arătat că prelungirea măsurii arestării este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal. Ori, buna desfășurare a procesului penal este unul din scopurile pentru care se ia măsura arestării, așa cum se arată în art. 136 Cod procedură penală. Solicită să se aibă în vedere că cei doi inculpați nu s-au sustras de la efectuarea urmăririi penale. Într-adevăr, la momentul la care instanța de recurs a admis recursul Parchetului și a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, aceștia nu se aflau în sala de judecată. Însă, acest lucru s-a întâmplat din cauza problemelor de sănătate pe care le are inculpatul, probleme care sunt grave și sunt dovedite cu actele depuse la dosar. Consideră că nu se poate afirma că dacă inculpații nu s-au aflat în sala de judecată, înseamnă că aceștia se sustrag de la urmărirea penală și că se impune luarea măsurii arestării preventive.

Arată că cei doi inculpați s-au prezentat împreună cu avocatul ales la ofițerul de serviciu la Arestul. pentru executarea mandatului. Inculpații nu au fugit, nu s-au ascuns, nu s-au sustras, s-au predat de bună voie.

În condițiile în care, deși inculpații nu se consideră vinovați de săvârșirea faptelor, ei au conștientizat gravitatea unui mandat de arestare și s-au prezentat de bună voie la sediul, aceștia nu pot prezenta un pericol pentru ordinea publică atât de mare încât să nu poată fi cercetați în stare de libertate.

Dacă inculpații ar fi fugit, s-ar fi ascuns, nu ar fi fost prinși nici până la acest moment, atunci s-ar fi pus problema existenței pericolului pentru ordinea publică.

De asemenea, instanța a apreciat că se impune prelungirea măsurii arestării întrucât în cauză mai sunt activități de efectuat și a reluat toate motivele invocate de Parchet în cererea de prelungire.

Consideră că toate activitățile ce urmează a fi efectuate în cauză pot fi efectuate cu inculpații în stare de libertate, mai ales că unele dintre acestea nu îi implică pe cei doi inculpați.

Mai mult, inculpata a fost deja audiată într-o problemă care nu are nicio legătură cu prezenta cauză, dar aceasta a înțeles să coopereze și să dea relațiile solicitate.

Consideră că în condițiile în care inculpații sunt cercetați în stare de arest preventiv, principiul prevăzut de art. 6 Cod procedură penală, respectiv garantarea dreptului la apărare, nu este respectat. Dacă cei doi inculpați, sau măcar inc., ar fi cercetată în stare de libertate, poate că acest principiu ar avea mai puțin de suferit.

Potrivit art. 6 alin. 2.pr.pen. organele judiciare au obligația de a asigura părților exercitarea drepturilor procesuale și să administreze probele necesare în apărare.

În cauză, având în vedere că este vorba de săvârșirea unor infracțiuni cu caracter economic, imediat după luarea măsurii arestării preventive, inculpații au cerut Parchetului să dispună efectuarea unei expertize financiar contabile. S-au făcut cereri, s-au propus obiective, care din punctul său de vedere sunt de "bun simț", dar nu s-a ținut cont de aceste cereri. De asemenea, nu s-a ținut cont nici de cererea privind efectuarea unei expertize tehnice.

Niciuna dintre probele pe care inculpații le solicită în apărare nu este luată în considerare. Consideră că dacă inculpații s-ar afla în stare de libertate poate că ar fi luate în considerare aceste cereri și s-ar administra probele în apărare.

Învederează că inculpata are 8 clase, că a fost concubina inculpatului, că a arătat în permanență că personal nu a mers la alte firme să încheie contracte, că figura cu doar cu numele pe actele firmei la care era administrator. Consideră că nu se poate spune că inculpata a aderat la un grup infracțional organizat, ținând cont de faptul că a avut o relație de concubinaj cu inc., situație în care în mod firesc l-a cunoscut și pe fiul acestuia.

Pentru considerentele expuse, solicită admiterea recursurilor și în rejudecare să se dispună punerea de îndată în libertate a inculpaților, iar în subsidiar, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că încheierea de ședință prin care Tribunalul Galația dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților este temeinică și legală, instanța ținând cont de întreg materialul probator administrat până la acest moment în cauză, de pericolul social al faptelor, de persoana inculpaților și de pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta punerea lor în libertate.

Infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați în prezenta cauză sunt dintre cele mai grave, pe care legiuitorul a înțeles să le sancționeze foarte, iar cercetările efectuate până la acest moment concură către concluzia și bănuiala justificată că inculpații au săvârșit aceste fapte.

Există probele care au stat și în noiembrie 2008 la baza luării măsurii arestării preventive față de cei cinci inculpați, iar temeiurile subzistă și în prezent, nemodificându-se în vreun fel în favoarea inculpaților.

Faptele cercetate în această cauză sunt dintre cele care produc o reacție particulară în rândul opiniei publice, în sensul că pot determina o tulburare a societății care să justifice și să impună chiar cu necesitate plasarea celor acuzați de comiterea unor astfel de fapte în stare de detenție preventivă.

Neluarea unor măsuri preventive ferme față de persoanele acuzate de săvârșirea unor astfel de fapte grave, ar putea transmite un puternic semnal negativ comercianților care își desfășoară legal activitatea și își plătesc corect obligațiile fiscale către stat și ar crea o stare de neîncredere în rândul opiniei publice privind voința și capacitatea organelor judiciare de a stopa asemenea activități infracționale.

Activitatea desfășurată de inculpați a fost amplă și după un plan bine pus la punct, conform căruia fiecare dintre inculpați avea atribuții specifice, aspecte care, coroborate cu cele arătate anterior, formează convingerea că prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpați este legală și temeinică și totodată este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.

Pentru aceste considerente, solicită să se constate că încheierea recurată este legală și temeinică și să se dispună în baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de inculpați.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate. Consideră că în perioada cât a stat în libertate, după ce a fost înlocuită măsura arestării preventive în celălalt dosar, a dovedit că nu prezintă un pericol social atât de mare, așa cum s-a afirmat.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.

Susține că din încheierea recurată rezultă că în ultimele două săptămâni a mai săvârșit o infracțiune cu un prejudiciu de vreo 11 miliarde lei. A pornit de la 1,8 miliarde lei, deși apărătorul său a depus acte din care rezultă că nu are nicio datorie la bugetul de stat, cu atât mai mult ANAF, care ar fi stabilit un prejudiciu de 6 miliarde, după cum i-au spus procurorii DIICOT. Arată că în cauză sunt contradicții, în sensul că o dată se spune că este un prejudiciu de 1,8 miliarde, a doua oară se spune că este un prejudiciu de 6 miliarde, în condițiile în care este aceeași faptă, același dosar.

În încheierea din 28.01.2009, a observat că prejudiciul mai crescut cu 11 miliarde lei. Constată că acum a prejudiciat bugetul statului cu 15 miliarde lei.

Consideră că procurorii DIICOT nu au suficiente dovezi, nu pot stabili cu certitudine un prejudiciu, de fiecare dată se referă la alt prejudiciu. Este imposibil ca în două săptămâni să crească prejudiciul de la 6 la 15 miliarde.

Recurenta inculpată, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.

CURTEA

Asupra recursurilor penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 28.01.2009 a Tribunalului Galațis -a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția DIICOT - Biroul Teritorial Galați.

În baza art. 155 rap la art. 159.pr.pen s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților PETRO, și, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 01.02.2009 și până la data de 02.03.2009, inclusiv.

S-au respins cererile inculpaților, și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

S-a respins cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Potrivit art. 159 alin. 11.pr.pen s-a precizat că măsura dispusă se va comunica locului de deținere a celor cinci inculpați.

Conform art. 192 alin. 3.pr.pen, s-a dispus ca cheltuielile judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rezoluțiile din 22.10.2008 s-a început urmărirea penală împotriva inculpaților, din 05.02.2008 împotriva inculpatului și din 05.08.2008 împotriva inculpatei, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

1. inculpatul PETRO - infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, instigare la evaziune fiscală în formă continuată și instigare la spălare de bani în formă continuată, prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 25 Cod Penal raportat la art. 9 alin 1 lit. b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, art. 25 Cod Penal raportat la art. 9 alin 1 lit. c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și de art. 25 Cod Penal raportat la art. 23 alin 1 lit. c din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că începând cu anul 2005, prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, a constituit un grup infracțional organizat împreună cu numiții și în vederea săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală și spălare de bani și i-a instigat pe inculpații, și, în calitate de administratori ai SC & SRL T, SC SRL B și respectiv SC SRL G să evidențieze operațiuni comerciale fictive în evidența contabilă a societății și să omită evidențierea unor operațiuni comerciale în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cauzând astfel bugetului de stat un prejudiciu total de 5.686.516,06 lei, și să folosească ulterior sumele de bani obținute în mod ilicit în operațiunile comerciale ale altor societăți controlate de membrii grupului infracțional.

2. inculpatul - infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, evaziune fiscală în formă continuată și spălare de bani în formă continuată, prevăzute de art. 7 alin 1 din Legea nr. 39/2003, art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 9 alin 1 lit. c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și de art. 23 alin 1 lit. c din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că începând cu anul 2005, prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, a constituit un grup infracțional organizat împreună cu numiții și în vederea săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală și spălare de bani și, în calitate de administrator al SC & SRL T, a evidențiat operațiuni comerciale fictive în evidența contabilă a societății și a omis evidențierea unor operațiuni comerciale în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cauzând astfel bugetului de stat un prejudiciu total de 4.183.789 lei, din care 1.183.790 lei impozit pe profit, 1.697.864 lei TVA și 1.289.146 lei acciză, iar ulterior a folosit sumele de bani obținute în mod ilicit în operațiunile comerciale ale altor societăți controlate de membrii grupului infracțional.

3. inculpatul - infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, complicitate la spălare de bani în formă continuată și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 26 Cod Penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, art. 26 Cod Penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, de art. 26 Cod Penal raportat la art. 23 alin. 1 lit. c din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 25 Cod Penal raportat la art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că începând cu anul 2005, prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, a constituit un grup infracțional organizat împreună cu numiții și în vederea săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală și spălare de bani și i-a racolat pe numiții și -, în calitate de administratori ai SC e SRL G și respectiv SC SRL G pentru ca aceștia să evidențieze operațiuni comerciale fictive în evidența contabilă a societăților și să omită evidențierea unor operațiuni comerciale în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cauzând astfel bugetului de stat un prejudiciu total de 2.244.141 lei, ajutându-l astfel pe învinuitul la săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

4. inculpatul - infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, evaziune fiscală în formă continuată și spălare de bani în formă continuată, prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și de art. 23 alin. 1 lit. c din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că în perioada 2006 - 2008, prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, a aderat la grupul infracțional constituit de numiții, și în vederea săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală și spălare de bani și, în calitate de administrator al SC SRL B, a evidențiat operațiuni comerciale fictive în evidența contabilă a societății, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cauzând astfel bugetului de stat un prejudiciu total de 597.506,06 lei, din care 171.972 lei impozit pe profit, 243.128 lei TVA aferentă, 153.282,41 lei acciză și 29.123,65 lei TVA aferentă și a folosit ulterior sumele de bani obținute în mod ilicit în operațiunile comerciale ale altor societăți controlate de membrii grupului infracțional.

5. inculpata - infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, evaziune fiscală în formă continuată, spălare de bani în formă continuată și comercializare ilicită de uleiuri minerale neaccizabile, prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, art. 23 alin 1 lit. c din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal și de art. 296¹alin 1 lit. g din Legea nr. 571/2003 (Codul fiscal), cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că în perioada 2006 - 2008, prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, a aderat la grupul infracțional constituit de numiții, și în vederea săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală și spălare de bani și, în calitate de asociat al SC SRL B, a ajutat la evidențierea de operațiuni comerciale fictive în evidența contabilă a societății și la omisiunea evidențierii unor operațiuni comerciale în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cauzând astfel bugetului de stat un prejudiciu total de 597.506,06 lei, din care 171.972 lei impozit pe profit, 243.128 lei TVA aferentă, 153.282,41 lei acciză și 29.123,65 lei TVA aferentă, iar în calitate de administrator al SC SRL a omis evidențierea unor operațiuni comerciale în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale cauzând astfel bugetului de stat un prejudiciu de 918.211 lei, prin comercializarea de uleiuri minerale neaccizabile altor agenți economici decât utilizatorii finali și a folosit ulterior sumele de bani obținute în mod ilicit în operațiunile comerciale ale altor societăți controlate de membrii grupului infracțional.

S-a arătat că prin ordonanțele cu numărul de mai sus din 22.10.2008 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților, iar prin încheierea de ședință din 23.10.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, această propunere a fost respinsă, instanța dispunând în schimb luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara față de toți cei cinci inculpați.

S-a mai arătat că în recurs, prin încheierea cu același număr din 03.11.2008, Curtea de APEL GALAȚIa casat încheierea instanței de fond și, în rejudecare, a dispus arestarea preventivă a tuturor inculpaților, pe o durată de 29 de zile de la data încarcerării.

Nici unul din mandatele de arestare nu a fost pus în executare la momentul pronunțării hotărârii, inculpații nefiind prezenți.

S-a arătat că punerea în executare a acestora s-a făcut ulterior, după cum urmează:

- pentru mandatele nr. 3/U/2008 și 4/U/2008, privindu-i pe inculpații și, prin încheierea de ședință din 04.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-, măsura arestării urmând să expire la data de 02.12.2008.

- pentru mandatele nr. 2/U/2008 și 6/U/2008, privindu-i pe inculpații și, prin încheierea de ședință din 13.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-, măsura arestării urmând să expire la data de 11.12.2008.

- pentru mandatul nr. 5/U/2008, privindu-l pe inculpatul, prin încheierea de ședință din 14.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-, măsura arestării urmând să expire la data de 12.12.2008.

S-a mai precizat că prin încheieri succesive (din 26.11.2008 și 17.12.2008) s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de toți cei cinci inculpați, ultima oară până la data de 31.01.2009.

De asemenea s-a menționat că ulterior acestei ultime prelungiri a măsurii preventive, în cauză au fost efectuate mai multe activități (reaudierea inculpaților și, audierea numitului, obținerea de date cu privire la societățile controlate de membrii grupului infracțional precum și la agenții economici ce au avut relații comerciale cu acestea).

S-a susținut că în cauză cercetarea penală nu a putut fi finalizată, prelungirea măsurii preventive luată față de inculpați fiind necesară, urmând a fi efectuate următoarele activități:

- verificarea evidențelor contabile ale agenților economici ce au avut relații comerciale controlate de membrii grupului infracțional;

- audierea reprezentanților legali ori angajaților acestor societăți;

- finalizarea controalelor fiscale solicitate în cauză;

- reaudierea tuturor inculpaților după finalizarea cercetărilor și prezentarea materialului de urmărire penală față de aceștia;

- întocmirea rechizitoriului, verificarea acestuia de către procurorul ierarhic superior și sesizarea în termen legal a instanței de judecată.

Analizând propunerea formulată, funcție de motivele invocate și de dispozițiile legale aplicabile în cauză, tribunalul a constatat că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a celor cinci inculpați, respectiv cele prev. de art. 143 și art. 148 lit.f

C.P.P.

Astfel, s-a reținut că din actele de urmărire penală efectuate în cauză până la momentul sesizării instanței cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a celor cinci inculpați și anume: rezoluția de începere a urmăririi penale in rem - (fila 1 vol I ), procesul-verbal din 21.03.2007 întocmit de P- Județul G -Direcția de control fiscal - privind verificările efectuate la SC & SRL (filele 3 - 28 vol I ), verificările P - referitoare la accize și TVA -datorate de SC & SRL (filele 29 - 113 vol I ), declarația și notele explicative date de (filele 124 - 151 vol I ), fișa contului, facturile fiscale, foile de parcurs (filele 154 - 306 vol I), adresa Gărzii Financiare P din 08.05.2006 (filele 1- 2 vol II), nota explicativă lui ( fila 3 vol II), notele explicative și facturile fiscale (vol II ), actele contabile ridicate de la SC & SRL (filele 1 - 115 vol. III), adresa din 27.10.2006 emisă de Garda Financiară T, notele explicative date de și (filele 165 - 168 vol. III ), nota de constatare întocmită la 17.01.2006 de Garda Financiară T (filele 169-170 vol. III ), procesul-verbal din 19.04.2007 de verificare a SC e SRL întocmit de P-G, procesul-verbal din 14.03.2007 de verificare SC SRL - întocmit de G (filele 86-93 vol IV), adresă din 11.01.2007 - referitoare la impozit pe profit și TVA- datorate de SC (filele 100 - 101 vol. IV), procesul - verbal de percheziție la (filele 171-174 vol IV), desfășurătorul convorbirilor telefonice, procesul - verbal de constatare, acte și facturi fiscale referitor la SC e SRL, extrase de cont (vol. V ), procesul - verbal de constatare, acte, facturi fiscale, extrase de cont referitoare la SC SRL (vol. VI), declarațiile martorilor, (filele 1-28, 56-58, 64-89 vol. VII), contractul de vânzare-cumpărare și autorizație de utilizator final (filele 32 - 55 vol VII), contracte și facturi fiscale (filele 90 - 106, 121-168 vol VII), declarațiile martorului (filele 115 - 119 vol VII), declarațiile martorilor, (filele 169 - 181 vol VII), acte ridicate de la SC (filele 182 - 223 vol VII), procesul - verbal de recunoaștere din planșele foto de către (filele 224 - 225 vol VII), declarații și (filele 226-229 vol VII), declarații învinuiți și (filele 231-259 vol VII), declarație și acte C referitor la SC SRL (vol VIII), acte P- referitoare la SC SRL (filele 12 - 29 vol. 9), declarații, - (filele 29-33 vol IX), acte ORC referitoare la SC SRL, acte contabile, facturi fiscale (vol X), declarații martori, - (filele 1-8 vol IX), procese-verbale de percheziție domiciliară la, și SC & SRL (filele 205, 208-209, 212-220 vol XI), procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice (filele 220-258 vol XI), declarații inculpați, (filele 261-261, 270-274, 283-285, 296-302, 304, 313 vol XI), sesizare ANAF- B, acte contabile, facturi fiscale (vol XII), sesizare ANAF -Autoritatea Națională a valorilor G, acte, facturi fiscale ( vol XIII), declarațiile martorilor și (filele 202 - 209 vol.XV) - rezultă indicii temeinice, în sensul art. 68¹pr.pen, de natură a crea presupunerea că cei cinci inculpați au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați în prezenta cauză și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.

Având în vedere natura faptelor presupus a fi comise (constituirea unui grup infracțional organizat, evaziune fiscală în formă continuată, spălare de bani în formă continuată și comercializarea ilicită de uleiuri minerale neaccizabile în diferite participații), perioada îndelungată de timp în care se reține a fi fost desfășurată activitatea infracțională după un plan ingenios și bine pus la punct, existând indicii că aceasta continua și la momentul luării măsurii arestării preventive inculpaților, numărul mare de persoane implicate (persoane fizice și societăți comerciale), prejudiciul însemnat cauzat bugetului de stat, dar și persoana inculpaților, o parte din aceștia (, și ) având antecedente penale tot pentru săvârșirea unor infracțiuni economice, după cum rezultă din fișele de cazier ale acestora (filele 321-323 vol. XI), tribunalul apreciat că în cauză sunt probe certe că lăsarea în libertate a acestora ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

S-a precizat că actele de urmărire penală efectuate în cauză evidențiază că faptele presupus a fi comise de cei cinci inculpați relevă un pericol social sporit, extrem de grav - de natură a produce o reacție particulară în rândul opiniei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor asemenea fapte organele de stat nu acționează eficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.

S-a apreciat că afirmațiile inculpaților cum că în cauză mai sunt implicate și alte persoane care au contribuit efectiv la comiterea faptelor și care în prezent, nu sunt arestate preventiv sau s-a apreciat că nu se fac vinovate pentru comiterea vreunei infracțiuni, nu sunt de natură a conduce la concluzia că, în ceea ce îi privește, nu sunt indicii temeinice în sensul celor mai sus precizate și că măsura arestării preventive nu este oportună pe motive de echitate, tribunalul urmând să se pronunțe în limitele în care a fost investit, respectiv cu propunerea de prelungire a măsurii arestării a celor 5 inculpați.

În aceeași ordine de idei, s-a arătat prelungirea măsurii arestării preventive este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, având în vedere că în cauză urmează a se efectuata mai multe activități specifice fazei de urmărire penală ( verificarea evidențelor contabile ale agenților economici ce au avut relații comerciale controlate de membrii grupului infracțional; audierea reprezentanților legali ori angajaților acestor societăți; finalizarea controalelor fiscale solicitate în cauză; reaudierea tuturor inculpaților după finalizarea cercetărilor și prezentarea materialului de urmărire penală față de aceștia; întocmirea rechizitoriului, verificarea acestuia de către procurorul ierarhic superior și sesizarea în termen legal a instanței de judecată).

Pe de altă parte, s-a precizat că potrivit art.139 alin. 1.pr.pen, măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.

În speță s-a constatat că nu au intervenit modificări în ceea ce privesc împrejurările de fapt reținute inițial și nici date noi privind persoana inculpaților, iar temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de cei cinci subzistă.

Ca atare, s-a precizat se va admite propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial Galați, astfel că în baza art. 155 rap la art 159.pr.pen se va dispune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, și pentru o perioada de 30 de zile (de la 01.2009 până la 02.03.2009 inclusiv) și se vor respinge cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea (solicitate de inculpații P, A, D și F), sau țara (solicitată de inculpatul ).

Cu privire la cererea formulată de apărătorul inculpatului de a se dispune obligarea organelor de cercetare penală să îl transporte pe inculpat la spital pentru a fi supus unui control medical de specialitate, instanța a reținut că inculpatul suferă de o anumită afecțiune, fiind dependent de insulină și, după cum se arată în cererea scrisă, acesta își administrează zilnic medicamentul respectiv.

S-a arătat că organele de cercetare penală nu pot fi obligate printr-o hotărâre judecătorească să transporte o persoană arestată preventiv la un spital, persoana respectivă fiind internată de urgență într-o unitate sanitară de specialitate în situația în care starea sănătății ar impune acest lucru.

Împotriva încheierii de ședință nr- din 28.01.2009 a Tribunalului Galați au declarat recurs, în termen legal, inculpații, și.

În motivarea recursurilor au susținut că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, că prelungirea acestei măsuri nu se mai justifică, invocând, în esență, următoarele aspecte:

Astfel, s-a susținut, referitor la prejudiciu, că acesta a fost calculat doar pe baza declarațiilor reprezentanților legali ai părții vătămate și a unui proces-verbal întocmit de Direcția Finanțelor Publice și nu s-a admis efectuarea unei expertize financiar-contabile, arătându-se că era imperios necesară efectuarea unei astfel de expertize pentru a se stabili cu exactitate prejudiciul.

Inculpatul a susținut că prelungirea arestării preventive a fost dispusă în lipsa unor probe care să ateste că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

S-a arătat că în cauză nu există indicii de vinovăție în ceea ce-l privește, fiind arestat în baza a două declarații pe care le-a dat în condiții nelegale, cu încălcarea normelor imperative de procedură, fiindu-i prejudiciat dreptul la apărare.

S-a mai solicitat să se aibă în vedere că a mai fost arestat în altă cauză și că după punerea sa în libertate a avut o conduită bună și a încercat să acopere o parte din prejudiciu.

Inculpatul a susținut că din actele aflate la dosar rezultă că nu a comis nicio infracțiune în ceea ce privește SC SRL B, iar în ceea ce privește SC SRL G nu a avut nicio participație. Acesta a mai arătat că efectuarea expertizei financiar-contabile e absolut necesară, precizându-se că nicio instanță nu va avea în vedere procesul-verbal întocmit de Finanțe.

Inculpatul a susținut că nu îl cunoaște pe, acesta era o cunoștință de-a tatălui său, precizând totodată că din declarațiile martorilor audiați în cauză nu rezultă că el ar fi desfășurat activități economice.

Acesta a mai arătat că firma sa a funcționat până în 2005, după care a intrat în procedură de faliment.

În ce privește pericolul pentru ordinea publică a solicitat să se constate că în cauză se fac cercetări din anul 2006, situație în care timp de 2 ani nu a prezentat nici un pericol.

Acesta a mai precizat că este bolnav, suferă de o boală ce necesită un anume tratament, iar regimul de detenție îi agravează starea de sănătate.

Inculpații și au precizat că expertiza financiar contabilă e absolut necesară în cauză fiind vorba de un prejudiciu de 56 miliarde lei.

Inculpata a precizat că a fost concubina inculpatului și a desfășurat doar formal unele activități comerciale, având doar 8 clase, arătând totodată că nu a aderat la un grup infracțional organizat.

S-a învederat că lăsarea în libertate a inculpaților nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, motiv pentru care s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara (inculpații, ), respectiv localitatea (inculpații, ).

Inculpatul a formulat recurs și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare a procurorului de ședință.

Recursurile sunt nefondate.

Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că hotărârea primei instanțe e legală și temeinică.

Pentru a se putea dispune prelungirea măsurii arestării preventive trebuie ca temeiurile care au determinat arestarea inițială să impună în continuare privarea de libertate sau să existe temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

. punctul de vedere al instanței de fond, în sensul că față de inculpații, și se mențin și în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.

Astfel:

- faptele aduse ca învinuire celor cinci inculpați (respectiv infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, evaziune fiscală și spălare de bani) sunt pedepsite de legiuitor cu pedepse extrem de severe care ating până la 20 de ani de închisoare în cazul infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003 - inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat;

- la dosarul de urmărire penală există probe certe administrate până în prezent din care rezultă că lăsarea în libertate a celor cinci inculpați prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Această din urmă condiție rezultă din gravitatea mare a infracțiunilor presupus a fi comise, perioada îndelungată de timp în care se reține că s-a desfășurat activitatea infracțională, numărul mare de persoane implicate (persoane fizice și societăți comerciale), prejudiciul cauzat bugetului de stat, ținând cont totodată și de persoana inculpaților (inculpații petro, având antecedente penale tot pentru comiterea unor infracțiuni de aceeași natură).

La dosar există probe din care rezultă că inculpații au desfășurat o vastă activitate infracțională, întinsă pe o perioadă de aproape trei ani, în baza unui plan infracțional ingenios și bine pus la punct și că această activitate nu a putut fi descoperită și probată decât după ample activități de cercetare penală.

Trebuie evidențiat că actele efectuate în cauză până la acest moment procesual indică producerea unui prejudiciu uriaș pentru bugetul de stat - 5.686.516,06 lei în cazul inculpatului, 4.183.789 lei în cazul inculpatului, 2.244.141 lei în cazul inculpatului, 597.506,06 lei în cazul inculpatului și 1.515.717,06 lei, sume obținute și însușite în mod nelegal de cei cinci inculpați.

Actele de urmărire penală efectuate în cauză evidențiază că faptele presupus a fi comise de cei cinci inculpați relevă un pericol social sporit - de natură a produce o reacție particulară la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege stimulând temerea colectivă că împotriva unor asemenea fapte organele de stat nu acționează eficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.

Prelungirea măsurii arestării preventive este necesară, având în vedere complexitatea deosebită a cauzei, numărul mare de persoane implicate ( persoane fizice și societăți comerciale ), natura infracțiunii pentru care se fac cercetări și care presupune un probatoriu specific și complex (fiind vorba de infracțiuni economice ), administrarea acestora fiind necesară pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele și definitivarea urmăririi penale - măsura arestării preventive fiind justificată și prin prisma condițiilor prev. de art. 136.pr.pen. - fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.

Faptul că inculpatul a mai fost arestat în altă cauză și după punerea în libertate a avut o conduită bună și a respectat obligațiile impuse în acel dosar - nu înseamnă că într-o nouă cauză penală nu se poate lua măsura arestării preventive întrucât incidența temeiurilor de la art. 148 Cod procedură penală se raportează la actele și lucrările dosarului în care e în prezent cercetat (avându-se în vedere întinderea activității infracționale, precum și persoana inculpatului).

Totodată, aspectele reliefate, în sensul că a fost arestat doar pe baza a două declarații ce i-au fost luate cu încălcarea dispozițiilor legale, nu pot fi reținute întrucât arestarea inculpatului nu a avut la bază doar acele două declarații, ci și alte indicii temeinice de natură a crea presupunerea că inculpatul a săvârșit faptele pentru care e cercetat.

De asemenea, faptul că în cauză nu s-a dispus de către organul de urmărire penală efectuarea expertizei financiar contabile nu duce la concluzia că nu sunt incidente prevederile art. 148 lit. f Cod procedură penală.

Inculpații vor avea posibilitatea să reitereze această cerere în fața instanței de judecată, în situația în care la urmărirea penală nu se va dispune efectuarea unei expertize financiar-contabile.

Susținerile inculpaților referitoare la atitudinea sinceră adoptată, la lipsa antecedentelor penale sau la faptul că prejudiciul nu este în cuantumul arătat de organele de cercetare penale, nu pot constitui motive pentru a nu se dispune prelungirea arestării preventive câtă vreme din probe rezultă că activitatea desfășurată a fost amplă și după un plan bine pus la punct, conform căruia fiecare dintre inculpați avea atribuții specifice aspecte care, coroborate cu cele mai sus arătate, formează convingerea instanței de control judiciar că prelungirea măsurii arestării preventive față de toți inculpații este legală, temeinică și este totodată necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.

Prelungirea măsurii arestării preventive este necesară deoarece pentru finalizarea urmăririi penale este necesar să se efectueze următoarele activități:

- verificarea evidențelor contabile ale agenților economici ce au avut relații comerciale controlate de membrii grupului infracțional;

- audierea reprezentanților legali ori angajaților acestor societăți;

- finalizarea controalelor fiscale solicitate în cauză;

- reaudierea tuturor inculpaților după finalizarea cercetărilor și prezentarea materialului de urmărire penală față de aceștia;

- întocmirea rechizitoriului, verificarea acestuia de către procurorul ierarhic superior și sesizarea în termen legal a instanței de judecată.

Apreciem totodată că în cauză în mod corect au fost respinse cererile formulate de inculpați, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara/localitatea, cereri reiterate și în recurs, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 139 Cod procedură penală și se constată că nu au intervenit modificări în ceea ce privește împrejurările de fapt reținute inițial și nici date noi privind persoana inculpaților, iar temeiurile ce au determinat arestarea subzistă.

Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 385¹⁵pct. 1 lit. b Cod procedură penală, apreciem că sunt nefondate recursurile formulate de cei cinci inculpați împotriva încheierii de ședință din 28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.

Cu privire la recursul declarat de inculpatulîmpotriva încheierii din Camera de Consiliu din 28.01.2009 a Tribunalului Galați, prin care s-a respins cererea de recuzare a procurorului de ședință, apreciem că și acesta e nefondat având următoarele:

În primul rând, precizăm că acest recurs e admisibil întrucât:

Potrivit art. 52 alin. 5 Cod procedură penală, încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abținerea ori aceea prin care s-a admis recuzarea nu sunt supuse nici unei căi de atac. Deci,per a contrariorezultă că încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare poate fi atacată cu recurs odată cu fondul cauzei (vizând cererea de prelungire a arestării preventive).

Apreciem că în mod corect a fost respinsă cererea de recuzare a procurorului de ședință având în vedere că motivele invocate de inculpat nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prev. de art. 48 și 49 Cod procedură penală.

Față de toate acestea, apreciem că și recursul inculpatului împotriva încheierii din camera de Consiliu de consiliu din 28.01.2009 e nefondat, urmând a fi respins pe acest considerent.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

RESPINGE, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații (fiul lui și, născut la data de 15.01.1980 în oraș M, jud. T, cu domiciliul în com., sat, jud. T, CNP- -), (fiul lui și, născut la data de 29.07.1967 în mun. G, jud. G, domiciliat în G, str. -. - nr. 4, jud. G, CNP- -) PETRO (fiul lui și, născut la data de 10.08.1956 în com., jud. T, cu domiciliul în oraș M, str. 1 -,. 19,. B,. 4,. 20, jud. T, CNP- -), (fiul lui și, născut la data de 14.05.1970 în mun. B, jud. B, cu domiciliul în mun. B,-, - 3,. 4,. 1,. 66, jud. B, CNP- -), și (fiica lui și, născută la data de 19.06.1987 în mun. B, jud. B, cu domiciliul în oraș M, str. 1 -,. 19,. B,. 4,. 20, jud. T, CNP- -), toți în prezent reținuți în Arestul G,împotriva încheierii de ședință din 28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul -.

RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din Camera de consiliu din 28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul -.

În baza disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpați la plata a câte 80 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică azi, 30 ianuarie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

Grefier,

Red.: -/02.02.2009

Tehnored.: /2 ex./17.02.2009

Fond:

Președinte:Daniela Liliana Constantinescu
Judecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Aurel

Vezi şi alte speţe de drept penal: