Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA PENALĂ

ÎNCHEIERE

Ședința publică din data de 07 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător

JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache

JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze cu

Minori și de Familie

Grefier -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Galați

.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.

La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, -, - și, în prezent reținuți în Arestul G, împotriva încheierii de ședință din data de 01.09.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.

La apelul nominal au răspuns recurenții inculpați, în stare de arest:, asistată de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 23/04.09.2009, asistați de av., apărător ales, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 07.09.2009, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 07.09.2009, - și asistați de av., apărător ales, inculpatul fiind asistat și de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care;

Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul recurentei inculpate, av., consideră că încheierea prin care s-a menținut măsura arestării preventive este nelegală și netemeinică.

Susține că, spre deosebire de încheierile anterioare, motivarea încheierii din 01.09.2009 lasă de dorit.

Deși la fiecare cerere de prelungire apărătorii inculpaților au solicitat să se examineze situația fiecărui inculpat, pentru că nu se poate vorbi la general de propunerea de prelungire atâta timp cât au fost emise mandate de arestare separate, totuși și de această dată doar o frază este cuprinsă în încheiere, și anume, că inculpații au constituit un grup infracțional organizat și au înșelat mai multe societăți comerciale. Se referă la, care figurează într-un grup de 5 inculpați despre care se spune că ar fi constituit acest grup infracțional organizat și care, ajutat și de alte persoane care au aderat sau au sprijinit grupul, au săvârșit infracțiunea de înșelăciune.

În fața instanței de fond a susținut că răspunderea penală este personală, și că propunerea de arestare și cea de prelungire a duratei arestării preventive trebuia să demonstreze de ce pentru este necesară în continuare prelungirea duratei arestării preventive. Susține că nu s-a făcut această dovadă, că inculpații au fost tratați tot la general, motiv pentru care sunt nevoiți să critice încheierea, în primul rând pentru această modalitate de motivare sau, mai bine zis, de nemotivare a soluției de prelungire a arestării.

Arată că la fond a susținut, printre altele, că la un moment dat Parchetul a considerat că inculpatul ar fi constituit un grup infracțional organizat și a indicat chiar și componența acestui grup. Se referă la Rezoluția DIICOT din 12 mai 2009, aflată în volumul II, în care se spune că, în calitate de administrator la SC s, împreună și cu alte persoane, care au fost identificate și sunt nominalizate, au constituit acest grup infracțional în vederea săvârșirii infracțiunii de înșelăciune. Solicită să se observe că inculpata nu figurează printre cei care au constituit grupul infracțional. De altfel, inculpata nici nu putea să figureze în acel grup, având în vedere că din propunerea de prelungire a duratei arestării preventive rezultă că faptele s-ar fi comis în perioada februarie-aprilie 2009.

A arătat și a demonstrat că inculpata nu putea constitui grupul organizat deoarece a fost angajată la Societatea abia la începutul lunii martie, când deja activitatea infracțională, potrivit chiar recunoașterii Parchetului, începuse din luna februarie 2009. De asemenea, nu putea să parcurgă tot ciclul infracțional care s-a extins până în luna aprilie 2009, întrucât la sfârșitul lunii martie inculpata nu mai era angajată la această societate.

Nu contestă că inculpatei ar putea să i se impune anumite fapte, dar în nici un caz cele două infracțiuni care i se rețin: constituirea de grup infracțional organizat și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

Susține că în această fază, instanța de recurs nu poate discuta prea mult asupra chestiunilor de fond, pentru că ar însemna să se pronunțe asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatei, astfel că va trebui să dea o soluție în raport de încadrarea pe care o preconizează Parchetul în propunerea de prelungire.

Consideră, însă, că instanța de recurs ar putea aprecia că în sarcina inculpatei nu pot fi reținute cele două infracțiuni dar, din păcate, instanța trebuie să se refere și să se limiteze la această încadrare juridică și să rețină existența unor indicii care ar demonstra vinovăția.

Cu privire la apărările invocate la fond, instanța nu face nici un fel de mențiune în încheiere, nu le analizează și nici nu răspunde în vreun fel.

Este nemulțumit de faptul că într-un considerent al încheierii apare ceva ce se pare contrar legii.

Astfel, la un moment dat instanța de fond spune că nu ar avea relevanță elementele ce caracterizează persoana inculpaților având în vedere de gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor imputate. Dar, în apărare a arătat că, potrivit art. 136 alin. 8 Cod procedură penală, atunci când se ia o măsură și când se alege una din măsurile preventive și, evident, și atunci când se propune prelungirea acelei măsuri, trebuie să se țină seama de câteva criterii arătate expres, respectiv de scopul măsurii, de gradul de pericol social al infracțiunii. Legea mai spune că trebuie să se țină seama și de alte elemente: de sănătatea, de vârsta, de antecedentele penale și de alte situații privind persoana față de care se ia măsura și față de care se propune prelungirea măsurii arestării preventive.

Afirmația instanței de fond, că nu ar avea relevanță elementele ce caracterizează persoana inculpatei, este contrară legii. În apărare, a susținut în mod constant că, dată fiind situația personală a inculpatei, chiar dacă prin absurd s-ar reține că ea a săvârșit cele două infracțiuni imputate prin cererea de prelungire, nu se impune în continuare menținerea ei în stare de arest.

Chiar dacă este vorba de o infracțiune deosebit de gravă, chiar dacă pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, consideră că nu este îndeplinită în ceea ce o privește pe inculpata și cea de a doua condiție: aceea de a prezenta un pericol concret pentru ordinea publică dacă ar fi lăsată liberă. Consideră că nu se poate aprecia că dacă este vorba de o infracțiune socotită deosebit de gravă, nu este posibilă cercetarea persoanei în stare de libertate, pentru că nu se poate pune echivalent între gradul de pericol social al infracțiunii și pericolul concret pentru ordinea publică dacă la un moment dat inculpata ar fi lăsată liberă. Sunt două situații, două instituții, două noțiuni distincte, care nu se pot pune la un loc.

De asemenea, la instanța de fond a mai relevat și faptul că arestarea preventivă și prelungirea trebuie să fie în interesul urmăririi penale, potrivit art. 1491alin. 1 Cod procedură penală.

Consideră că în speță s-a luat măsura arestării preventive în scopul administrării de probe, deși din punctul său de vedere trebuia să fie invers: trebuiau administrate probele și dacă din ele rezulta fără nici un fel de îndoială existența unor infracțiuni, atunci s-ar fi putut solicita arestarea și eventual prelungirea duratei arestării preventive.

Învederează că din ziua în care s-a luat măsura arestării preventive și a fost audiată (are două declarații), față de inculpata nu s-a făcut nici un act de urmărire. De la data de 11.06.2009 până la data de 07.09.2009 inculpata a stat în Arestul G fără să o întrebe nimeni nimic. În această situație, poate spune că de fapt, deși este în faza de urmărire penală, inculpata, arestată fiind și prelungită durata arestării, execută o pedeapsă, deși aceasta nu s-a pronunțat.

Inculpata stă în arest fără a se face nicio audiere, nicio confruntare, or, din punctul său de vedere, nu acesta este interesul la care se referă art. 1491alin. 1 Cod procedură penală, adică interesul urmăririi penale.

În fiecare cerere de prelungire s-a arătat ce s-a făcut și ce trebuie să se mai facă.

Susține că trebuia să se facă acest lucru înainte de a se propune luarea unor măsuri preventive, pentru că nu exista nicio dovadă, cum nu există nici acum, că liberă, inculpata ar fi fugit, s-ar fi ascuns.

Pornind de la datele ce caracterizează persoana inculpatei și presupunând prin absurd că ea se face vinovată de cele două infracțiuni, consideră că, în situația în care ar fi lăsară în libertate, nu ar prezenta acel pericol concret pe care îl cere legea în art. 148 lit. f Cod procedură penală.

Solicită admiterea recursului și să se constate că în momentul de față condițiile care au impus luarea măsurii nu mai există, sau în subsidiar, să se aprecieze că o altă măsură preventivă este suficientă pentru desfășurarea normală a procesului. Inculpata se va prezenta la proces și nu va pune greutăți în buna desfășurare a procesului penal

Apărătorul recurentului inculpat, av., consideră că încheierea pronunțată de Tribunalul Galați este nelegală și netemeinică.

În fața instanței de fond a arătat faptul că în cererea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de către Parchet nu se face referire în mod expres la fiecare inculpat arestat în prezenta cauză.

În ceea ce îl privește pe inculpatul nu se spune de ce este necesară prelungirea măsurii arestării. Dispozițiile legale sunt clare în acest sens și instanța de judecată trebuia să aprecieze pe baza propunerilor Parchetului, raportat la fiecare persoană, dacă cu privire la acea persoană se mai impune prelungirea sau nu a măsurii arestării preventive.

Apreciază că la acest moment nici scopul procesului penal și nici interesul urmăririi penale nu mai sunt atinse prin menținerea în continuare a acestei măsuri. Acest lucru a devenit în mod evident și mai clar cu ocazia ultimelor două prelungiri, când Parchetul a spus că va efectua acte de urmărire penală care să-i privească personal pe inculpați. În ceea ce îl privește pe inculpatul, de la ultimele două prelungiri nu s-a efectuat nici un fel de act de urmărire penală pentru care să fie necesară prezența acestuia în stare de arest. Ca atare, apreciază că în prezent temeiurile de fapt care au dus la luarea acestei măsuri nu mai subzistă.

Mai mult decât atât, consideră că instanțele de judecată "au dat un CEC în alb" organelor de urmărire penală acceptând justificările acestora pentru perioada scursă, menționând ce acte de urmărire penală au efectuat și acceptând și propunerile cu privire la actele ce urmează a le efectua. Însă, de fiecare dată, deși Parchetul a susținut că îi va audia pe inculpați, că îi va întreba ce probe mai doresc să aducă în sprijinul lor, nu a făcut nimic în acest sens. Totuși, instanța de judecată a prelungit de fiecare dată cererea Parchetului cu privire la măsura preventivă.

Apreciază că această situație nu poate la nesfârșit, pentru că Parchetul până la acest moment a dovedit faptul că nu face nimic din ceea ce promite. Practic, aceste măsuri sunt prelungite doar în baza promisiunilor neonorate de către Parchet.

În perioada ultimelor două prelungiri au fost audiate aproximativ 15 persoane și au fost redate o serie de convorbiri telefonice. O parte dintre persoanele audiate și din convorbirile telefonice se referă și la inculpatul. Numai că, din aceste convorbiri telefonice și din aceste declarații luate martorilor nu rezultă absolut nici un indiciu în sensul că ar fi săvârșit vreo faptă de natură penală.

Când a susținut că în lumina probelor noi administrate situația de fapt reținută și avută în vedere la data luării măsurii arestării preventive s-a schimbat, instanța a motivat faptul că deși au fost administrate aceste probe, acestea nu-i vizează pe toți inculpații și nici nu aduc date noi menite să schimbe situația faptică.

Susține că orice probă administrată în procesul penal prin natura ei modifică situația din dosar într-o măsură mai mare sau mai mică. Dar, să se afirme că nu aduce în nici un fel nicio modificare situației faptice înseamnă că efectiv nu se dorește să se ia în considerare acea probă, pentru că altfel este imposibil să se ajungă la această concluzie.

Consideră că toate probele trebuie privite și analizate în ansamblu, implicit fiecare probă trebuie analizată.

Analizând probatoriile administrate în decursul acestor ultime două prelungiri, consideră că în ceea ce îl privește pe inculpatul, prin administrarea acestor probe s-a făcut de către Parchet dovada că nu mai subzistă indiciile avute inițial în vedere referitor la faptul că acesta ar fi săvârșit infracțiunea de înșelăciune sau infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat. Consideră că este relevantă redarea convorbirilor efectuate în ultima lună, și depusă la dosarul atașat acestei propuneri, din care rezultă convorbirile pe care le avea. Acele convorbiri se referă la afacerile pe care le avea SC SRL, societatea inculpatului, și nu au nicio legătură cu afacerile din prezenta cauză. În cuprinsul acelor convorbiri se fac referi la fabrica inculpatului, în care se făceau lădițe pentru fructe, la depozitare, și apreciază că este de neînțeles de unde se trage concluzia că inculpatul ar fi înșelat pe cineva sau că ar fi constituit un grup infracțional organizat.

Prin urmare, consideră că față de aceste ultime probe administrate în faza de urmărire penală, situația faptică avută în vedere anterior s-a schimbat, motiv pentru care consideră că nici scopul procesului penal și nici interesul urmăririi penale nu mai pot fi atinse prin prelungirea acestei măsuri. Solicită să se constate că încheierea pronunțată de Tribunalul Galați este nelegală, să se dispună casarea ei, iar în rejudecare să se respingă propunerea de prelungire a arestării preventive formulată de către Parchet, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului.

În situația în care se va aprecia că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii s-au modificat, însă nu îndeajuns pentru a nu fi luată nicio măsură preventivă, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Apărătorul recurenților inculpați, - și, av., susține că încheierea din 01.09.2009 a Tribunalului Galați aduce noutăți importante instituției măsurii arestării preventive, în general, și instituției prelungirii măsurii arestării preventive în faza de urmărire penală, în special.

Cu alte cuvinte, din considerentele acestei încheieri a constatat că prelungirea arestării preventive este justificată de următoarele motive: situația faptică nemodificată de la momentul luării măsurii arestării preventive, neluarea în considerare a situației personale, individuale, a fiecărui inculpat și gravitatea ridicată a faptelor săvârșite reținute în sarcina inculpaților, ceea ce rezultă din modalitatea specială de săvârșire, dar și din numărul mare al persoanelor implicate.

Aceste considerente ale instanței de fond, care au justificat soluția, din punctul său de vedere încalcă flagrant dispozițiile art. 155 alin. 1, art. 136 alin. 8 și art. 148 lit. f Cod procedură penală.

Consideră că există o problemă serioasă de logică elementară, nu logică juridică. Pe de o parte, în cuprinsul încheierii nu este menționat temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, nu se face vorbire despre pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpații dacă ar fi puși în libertate, ci se face vorbire direct de gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților. Pe de altă parte, se explică împrejurarea că individualizarea participației fiecărui inculpat nu interesează instanța. În atare situație, se pune întrebarea în raport cu ce se apreciază gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Susține că în ultimul timp se încearcă a se crea o anumită practică, a se devia de la ceea ce a stabilit doctrina și practica judiciară că reprezintă instituția prelungirii măsurii arestării preventive. Se motivează că nu a intervenit nicio modificare asupra temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii până în prezent, la trei luni după ce s-a luat măsura. Consideră că acesta este un fel de a da o interpretare greșită disp. art. 155 alin. 1 Cod procedură penală. Acest text spune că arestarea inculpatului poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile inițiale subzistă și impun în continuare privarea de libertate. Sunt două chestiuni care trebuie analizate de către instanța de fond: pe de o parte, să constate că aceste temeiuri subzistă și pe de altă parte, la 3 luni de la luarea acestei măsuri, dacă au intervenit elemente noi în cursul anchetei care să justifice în continuare privarea de libertate, și nu neapărat se referă la temeiuri noi.

Se face referire la situația faptică nemodificată, deși este știut faptul că Parchetul în faza de urmărire penală nu administrează decât eventual probe în acuzare, iar în ceea ce privește probele în apărare inculpații au posibilitatea să le solicite doar la instanța de judecată și dacă reușesc să obțină aprobarea, se administrează. Cu alte cuvinte, acest raționament acoperă până la urmă prelungirea măsurii arestării preventive fără nicio discuție în faza de urmărire penală. Se ajunge la instanță, se administrează probatoriile propuse de procuror prin rechizitoriu și după aceea au și inculpații au posibilitatea să solicite probe în apărare.

Deci, până la acel moment, timp de 1 an sau 2 ani nu se pot face discuții cu privire la măsura arestării preventive dacă se are în vedere acest raționament al instanței de fond.

Consideră că este împotriva legii să se susțină și să se justifice prelungirea pe considerentul că nu au intervenit modificări asupra situației faptice. Arată că nu a găsit nicăieri în cod, în doctrină și în practică noțiunea de situație faptică neschimbată. Dimpotrivă, se poate spune că s-a întâmplat ceva: au trecut 3 luni de zile, cei patru inculpați nu au fost măcar audiați, nu au fost solicitați să participe în vreun fel la anchetă. Mai mult, așa cum recunoaște și instanța de fond, o parte din activitățile efectuate de la ultima prelungire și până în prezent nu se referă nicicum la toți inculpații din prezenta cauză, ci la 2-3 dintre inculpați.

Susține că soluția instanței de fond nu este acoperită nici din punct de vedere al necesității de a motiva prelungirea măsurii arestării preventive, pentru că disp. art. 155 Cod procedură penală, înainte de face trimitere la subzistența temeiurilor care să justifice în continuare privarea de libertate, precizează foarte clar în alin. 1, că cererea trebuie să fie motivată. Consideră că "motivare" înseamnă că se justifică cele 30 de zile ale prelungirii anterioare, se arată că din cauze obiective nu s-a putut finaliza ancheta până la expirarea acelui termen și se arată că în această perioadă s-au efectuat în mod consistent acte de urmărire penală. Or, în cauză, au fost audiate câteva persoane în 5 zile din cele 30 de zile, au mai fost întocmite niște procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice, care au necesitat 2-3 zile. Astfel, de fiecare dată, din cele 30 de zile, se justifică maxim o săptămână, iar instanța apreciază că situația faptică nu a fost modificată.

Din punctul său de vedere, aprecierea corectă a existenței temeiului prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală nu poate fi realizată decât prin raportare strictă la persoana fiecăruia dintre inculpați și prin raportare strictă la participația fiecăruia la săvârșirea faptelor. Pentru că mai departe ceea ce justifică exclusiv în opinia Parchetului periculozitatea pentru ordinea publică o reprezintă gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina inculpatului. Nu se poate aprecia în mod corect și obiectiv acest grad de pericol social fără să se știe ce i se impută, ce participație are persoana respectivă la săvârșirea faptei.

Susține că la momentul când s-a luat măsura arestării preventive, invocându-se existența unor indicii temeinice - art. 143, art. 681și 148 lit. f Cod procedură penală, s-a obținut luarea măsurii arestării preventive din partea judecătorului, fără să se realizeze această individualizare a participației fiecărui inculpat în parte. S-a acceptat acest lucru, pentru că la momentul respectiv poate nu era absolut necesar să se realizeze. Dar, pe măsură ce a trecut timpul, pe măsură ce s-au solicitat și obținut trei prelungiri, se ajunge în a patra lună de arest preventiv, crede că această distincție privind participația fiecărui inculpat este o necesitate pentru a se putea obține în continuare prelungirea măsurii arestării preventive.

În ceea ce îl privește pe inculpatul, arată că acesta este cercetat pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, cu un prejudiciu de aproximativ 1,4 miliarde lei. Se reține că inculpatul a aderat la acest grup infracțional organizat și a participat în calitate de delegat la realizarea, la preluarea mărfurilor, de la o mică parte dintre cele 16 părți vătămate - a fost la 2-3 părți vătămate. Susține că s-ar putea să existe surpriza ca prejudiciul să nu fie cel reținut, situație în care nu se va putea justifica luarea și prelungirea măsurii arestării preventive doar pe baza gradului de pericol social raportat la art. 215 alin. 5 Cod penal.

Consideră că este o chestiune care trebuie lămurită astăzi, după trei luni de arest preventiv, și că trebuie luată în calcul periculozitatea pentru ordinea publică a fiecărui inculpat în raport de situația sa personală.

Circumstanțele personale ale inculpatului justifică punerea sa în libertate: are în întreținere doi copii minori, este singurul întreținător al familiei, iar participația sa la comiterea faptei este foarte redusă în raport cu ceea ce se reține în ansamblu în dosar.

Precizează că în aceeași situație se află și inculpatul. De asemenea, participația sa este redusă și consideră că se justifică, în principal, punerea în libertate prin modalitatea propusă instanței de fond cu ocazia soluționării cererii de prelungire.

Refuzul instanței de fond de a interpreta și de a stabili contribuția fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor se justifică oarecum prin imposibilitatea de aof ace, pentru că în referatul cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive nu se realizează această diferențiere, în referatul cu propunere de arestare nici atât, iar din dosar nu ai cum să-ți dai seama.

Dacă se va accepta această modalitate de lucru, se va ajunge în situația întocmirii rechizitoriului fără să se poată stabili nici măcar atunci care este contribuția fiecărui inculpat la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcină.

Solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați și, în baza art. 1403alin. 7 Cod procedură penală prin raportate la art. 139 alin. 1 și art. 145 Cod procedură penală, să se înlocuiască măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, obligațiile ce vor fi impuse în sarcina inculpaților dintre cele prev. de art. 145 alin. 11Cod procedură penală, fiind suficiente pentru a asigura ceea ce dorește organul de urmărire, și anume, buna desfășurare a procesului penal în faza de urmărire penală.

Apărătorul recurentului inculpat, av., față de împrejurarea că dl. av. a pus concluzii ample în ceea ce îl privește, solicită să se aibă în vedere că, dată fiind situația economică, orice persoană care are un loc de muncă nu face prea multe discuții atunci când primește dispoziții de la șefi.

Consideră că inculpatul a fost un simplu delegat, că nu a avut reprezentarea și nu putea să-și dea seama că este vorba de o faptă penală.

Solicită admiterea recursului și să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive.

Apărătorul recurenților inculpați -scu și, av., arată că este surprins de motivarea încheierii recurate. Instanța a refuzat să facă referire la argumentele pentru care avocații au solicitat respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, arătând că nu au intervenit modificări în privința situației faptice referitor la fiecare inculpat.

Este evident că situația faptică nu se schimbă decât în condițiile în care instanța se pronunță în legătură cu vinovăția sau nevinovăția inculpaților, ori în legătură cu alte elemente, pentru că Parchetul până acum nu a pus în discuția instanței situația faptică a inculpaților.

Ceea ce este mai sensibil în această motivare se referă la faptul că citează: " contribuția și gradul de implicare al fiecăruia dintre inculpați în activitatea supusă analizei este firesc să fie diferită, raportat la natura și caracterul organizat al infracțiunii prev. de art. 7 din Legea 39/2003". Deci, contribuția și gradul sunt diferite într-adevăr, dar nu vor fi analizate în acest moment. Se pune întrebarea ce analizează instanța atunci când verifică legalitatea și temeinicia arestării preventive, dacă nu analizează contribuția inculpaților la săvârșirea faptelor, nu analizează gradul de implicare.

Niciunul dintre apărătorii inculpaților nu a contestat, cel puțin în mod expres, legalitatea măsurii arestării preventive. Referirile s-au făcut la perioada de aproape trei luni de zile de arest preventiv, perioadă în care, cel puțin cei doi inculpați pe care îi apără, nu au fost chemați să dea relații în legătură cu situația de fapt, cu contribuția și cu gradul de implicare a lor în săvârșirea infracțiunilor.

Pe de o parte, Parchetul nu îi cheamă pe inculpați să-i audieze și să le analizeze situația, iar pe de altă parte, atunci când instanța este sesizată cu judecarea cererii de prelungire și trebuie să analizeze necesitatea și temeinicia acesteia, iarăși nu se face o analiză a contribuției și a gradului de implicare, spunându-se că încă nu este momentul.

Referitor la inculpata -scu, arată că situația ei este comună în foarte mare măsură cu situația inculpatei. Se reține că cele două inculpate au săvârșit infracțiunea de implicare la un grup organizat, chiar constituire, și înșelăciune în forma agravantă. În propunerea și în hotărârea de arestare se reține că în perioada februarie-aprilie 2009 inculpații au constituit împreună un grup infracțional, dar inculpata -scu a fost angajată la societatea între 1 și 28 martie 2009. Deci, nu putea să fie prezentă nici când s-a constituit grupul organizat și nu a fost prezentă nici când se presupune că grupul organizat și-a încetat activitatea infracțională. Inculpata -scu a fost angajată la pe baza unui concurs, datorită aptitudinilor pe care le avea în materie de activitate de secretariat: redactări de acte și lucru pe calculator, cu un salariu modest, specific activității și perioadei economice prezente. Inculpata nu a participat la negocieri de prețuri, la contactarea furnizorilor, la discutarea clauzelor contractuale, la livrarea mărfurilor, la efectuarea de plăți, așa cum se presupune, întrucât este considerată ca fiind autoarea infracțiunii. Aceste aspecte nu sunt avute în vedere, deși le învederează de fiecare dată; instanța de fond reține că nu contează contribuția, gradul de implicare, situația faptică.

Susține că inculpații sunt chemați numai de către instanță.

Consideră că atunci când analizează temeinicia măsurii arestării instanța ar trebui să aibă în vedere că de la data arestării și până în prezent au fost audiați 15 martori, care nu au dat informații în legătură cu activitatea infracțională a inculpatei -scu, că în situația în care aceasta ar fi avut vreo contribuție la săvârșirea faptelor ar avea bunuri: apartamente, terenuri, mașini care să îi aparțină. Or, inculpata -scu, cu privire la care se presupune că a participat la constituirea unui grup infracțional organizat și a participat la prejudicierea a 17 părți vătămate, nu are nici măcar o locuință, stă cu părinții. Inculpata a fost angajată o lună de zile la SC, cu un salariu de 6-7 milioane lei și nu a făcut parte dintr-un grup infracțional organizat.

Se reține că inculpata -scu a emis mai multe comenzi, dintre care una sau două pe numele unor persoane care nu erau angajate ale SC. Inculpata a făcut ceea ce i-au spus cei care o angajaseră; nu s-a dus personal, cu act identitate, la sediul furnizorilor, să-și decline o altă identitate, să negocieze o anumită cantitate de marfă, să emită file de CEC fără acoperire, apoi să vândă marfa la subpreț și să dispară.

La un moment dat, căutând în dosar probe cu privire la contribuția și participația inculpatei, în vol. XIV a găsit o înregistrare video din 1.06.2009, în care -scu se afla în curtea depozitului și discuta cu o persoană îmbrăcată în halat. Mașina respectivă a fost identificată ca aparținând unei societăți care a livrat țevi pentru gaz. Consideră că această probă nu aduce nici un element suplimentar în legătură cu contribuția și cu implicarea inculpatei -scu la această activitate. Este firesc ca, fiind angajata societății și fiind o mașină a furnizorului, să se afle în curtea societății să discute cu cel care venise cu marfa.

În cauză nu au fost identificate convorbiri telefonice din care să rezulte că inculpata a chemat furnizorii, a spus să aducă marfa, a încasat banii.

Infracțiunea de înșelăciune presupune obținerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust. Se pune întrebarea unde sunt banii, cine sunt persoanele care au beneficiat de pe urma acestui grup organizat, iar dacă a beneficiat inculpata -scu, care este interesul pentru care aceasta să fi fost așa-zisă fondatoare, cea care a constituit un grup infracțional organizat.

Această modalitate generică de a motiva o hotărâre nu este o noutate, abundă, ele reprezintă regula, în special în dosarele instrumentate de Serviciul DIICOT. Legea 39/2003 permite acuzarea și arestarea unei persoane fără a stabili în concret gradul de participare.

Nu s-a stabilit care este contribuția în concret a inculpatei -scu în legătură cu cele 16 societăți la care se presupune că a intervenit pe lanțul infracțional și care este prejudiciul care i se reține

Art. 7 nu înseamnă că transformă răspunderea penală dintr-una personală, individuală, într-una solidară. Adică dacă o persoană într-un grup organizat, pentru că așa s-a reținut la arestare, nu trebuie să se facă dovada în mod individual a activității ilicite.

În ceea ce îl privește pe inculpatul, arată că acesta are o situație mai ușoară, dar care nu îi folosește la nimic.

În sarcina acestui inculpat nu se reține constituirea grupului infracțional, pentru că nici nu avea cum să o facă, el neavând nicio calitate la, ci se reține că a sprijinit grupul infracțional organizat și că este complice la infracțiunea de înșelăciune în formă continuată.

Sprijinul inculpatului a constat în aceea că, în calitatea pe care o avea de administrator la SC, avea un gater, un depozit, s-a ocupat cu depozitarea mărfurilor aduse la unele dintre transporturile făcute de către SC, mărfuri care s-a stabilit că proveneau de la furnizorii părți vătămate.

Acele mărfuri au fost transbordate în unele situații din mașinile furnizorilor în mașinile aflate la și depozitate unele dintre ele la depozitele inculpatului până când au fost vândute. De fiecare dată inculpatului i se prezentau documentele de proveniență a mărfii: factură și aviz. Inculpatul nu a primit mărfuri fără acte legale. Inculpatul nu avea cunoștință despre modalitățile de plată, despre faptul că acele mărfuri nu erau plătite sau că nu era disponibil în cont și nu s-a stabilit această legătură; s-a reținut că face parte din grupul organizat și a rămas arestat. De altfel, inculpatul nici nu avea cum să aibă cunoștință de aspectele menționate, pentru că nu avea acces la situația financiară a societății, aceeași fiind și situația inculpatei -scu.

Inculpatul răspunde în solidar, în penal, în legătură cu întreaga activitate infracțională. Nu s-a stabilit la câte din cele 16 societăți părți vătămate inculpatul a participat la transbordarea mărfurilor, la depozitarea lor în incinta societății sale.

Deși se reține că inculpatul s-a implicat în grupul infracțional organizat, acesta nu are bunuri care să poată fi identificate și indisponibilizate.

Susține că este greșit cum se procedează, atunci când se ignoră diferența dintre situația fiecărui inculpat.

Solicită să se analizeze contribuția și gradul de implicare al fiecăruia dintre inculpați, să se constate că dacă legiuitorul a înțeles să stabilească mai multe categorii de măsuri preventive, acestea se aplică proporțional cu contribuția, cu gradul de implicare și cu situația personală a fiecărui inculpat (lipsa de antecedente penale, conduita judiciară, starea de sănătate, starea familială).

Pentru aceste motive, solicită admiterea recursurilor inculpaților -scu și, să se constate că nu se mai justifică prelungirea arestării preventive, prin prisma necesității și temeiniciei acestor motive, că cercetarea penală poate fi continuată și cu inculpații în stare de libertate, prin admiterea recursului și prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, numai cu obligația de a fi prezenți la chemarea organelor judiciare. Consideră că aceasta este o măsură foarte severă, dar eficientă și care nu privează în mod absolut o persoană de posibilitatea de a se.

Consideră că inculpatele -scu și nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Apărătorul recurentului inculpat, av., consideră că încheierea din 01.09.2009 a Tribunalului Galați este nelegală pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 155 Cod procedură penală arată că arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită dacă temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau dacă există temeiuri noi care să justifice această privare de libertate.

În situația de față, inculpatul este arestat de 3 luni de zile, în interesul urmăririi penale sau pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, deși în cele 3 luni nu s-au efectuat acte de urmărire penală în ceea ce îl privește și nici nu au apărut elemente noi care să justifice privarea de libertate, așa cum prevăd disp. art. 155.

C.P.P.

Apreciază că toate activitățile ce urmează a fi efectuate, enumerate de procuror în cererea de prelungire, țin exclusiv de gestionarea urmăririi penale și pot fi efectuate și cu inculpatul în stare de libertate.

Judecătorul fondului în motivarea încheierii arată că probatoriile administrate ulterior ultimei prelungiri: procesele-verbale de audierea a suporturilor magnetice pe care au fost înregistrate convorbirile telefonice și martorii audiați nu îl vizează și pe inculpatul.

Instanța a motivat că probatoriul administrat până în acest moment al urmăririi penale prefigurează infracțiunile reținute în sarcina fiecărui inculpat, infracțiuni sancționate de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, fără a arăta de ce inculpatul, în stare de libertate, ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum prevăd disp. art. 148.

C.P.P.

Nici până la acest moment nu se știe care sunt probele din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele reținute în sarcina sa.

De asemenea, în încheiere nu s-a arătat ce poziție are inculpatul în grup, ce infracțiuni a comis, cu ce parte vătămată a intrat în contact, ce parte vătămată a fost prejudiciată de inculpat direct sau indirect și în concret care a fost modalitatea în care a acționat acesta. De fapt, judecătorul nici nu avea cum să arate aceste lucruri.

Consideră că după ce organul de urmărire penală va soluționa aceste probleme, contribuția fiecărui inculpat, doar atunci se poate stabili dacă inculpatul, în stare de libertate, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Solicită să se observe că în partea finală a cererii de prelungire, se arată că, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării nu au dispărut, se solicită prelungire față de grupul infracțional organizat. Consideră că procurorul trebuia să arate pentru fiecare inculpat în parte de ce se impune prelungirea măsurii arestării preventive și din acest motiv consideră că propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive apare ca fiind nefondată, având în vedere și disp. art. 156 alin. 1 Cod procedură penală.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 1.09.2009 a Tribunalului Galați și în rejudecare, să se respingă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive în ceea ce îl privește pe inculpatul ca fiind nefondată.

În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Galați la data de 01.09.2009 este legală și temeinică.

În cauză continuă să subziste temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, iar prelungirea acestei măsuri este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, având în vedere că în cauză urmează a se efectua mai multe activități specifice fazei de urmărire penală, activități menționate în referatul cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive.

De asemenea, ulterior ultimei prelungiri și până în prezent, în cauză s-au efectuat mai multe activități, care vin să întărească probatoriul administrat inițial, probatoriu care prefigurează infracțiunile reținute în sarcina fiecărui inculpat, fiind vorba de infracțiuni sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.

Infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați sunt de o gravitate ridicată, relevată atât de modalitatea specială de comitere, dar și de numărul mare de persoane implicate, de valoarea însemnată a prejudiciului cauzat părților vătămate, dar și de impactul negativ pe care îl poate determina în rândul comunității o astfel de acțiune concertată.

Raportat la această situație, instanța de fond a arătat că elementele care circumstanțiază persoana inculpaților și perioada stării de arest nu au relevanță, inculpații aflându-se la acest moment sub imperiul garanției speciale înscrise în art. 5 paragraful III din CEDO.

De asemenea, în încheierea de ședință instanța de fond a răspuns aspectelor invocate de apărare, respectiv s-a arătat că, din evaluarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților, nu au intervenit modificări în privința situației faptice avute inițial în vedere în privința fiecărui inculpat și nici date noi relative acestor împrejurări.

Contribuția și gradul de implicare al fiecăruia dintre inculpați în activitatea supusă analizei este firesc să fie diferită raportat la natura și caracterul organizat al infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003.

De altfel, infracțiunile deosebit de grave pentru care inculpații sunt cercetați au putut fi comise urmare contribuției fiecărui inculpat, aceștia având un rol bine determinat în cadrul grupului.

În motivarea încheierii s-a mai arătat că, considerentele legate de contribuția inculpaților raportat la conținutul infracțiunii de înșelăciune nu vor fi putea fi analizate la acest moment procesual și nu că nu sunt analizate, ci nu vor putea fi analizate, deoarece în acest moment interesează existența indiciilor în sensul disp. art. 143 Cod procedură penală, obiectul cererii fiind prelungirea măsurii arestării preventive.

Pentru aceste considerente și pentru buna desfășurare a urmăririi penale, respectiv pentru preîntâmpinarea sau înlăturarea situațiilor de pericol ce tind să împiedice aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, apreciază că sunt îndeplinite cerințele art. 155 Cod procedură penală și se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților.

Solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați, ca nefondate, și să se constate că încheierea de ședință recurată este legală și temeinică.

Recurenții inculpați, -scu, -, având ultimul cuvânt, pe rând, sunt de acord cu concluziile puse de apărătorii lor.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, este de acord cu concluziile puse de apărătorii săi.

Solicită să se aibă în vedere că a fost un simplu delegat, că a stat acasă și că a fost sunat de trei ori să se ducă la B; în acest sens sunt delegațiile și procesele-verbale.

De asemenea, solicită să se aibă în vedere că are doi copii în întreținere, care stau cu chirie și care în curând vor începe școala. Copii nu au mamă, iar tatăl este arestat.

Arată că este de acord să fie condamnat dacă este vinovat dar, din punctul său de vedere, nu este vinovat. Susține că a greșit societatea numitului, iar acesta nu a fost chemat.

Este nemulțumit de faptul că de 3 luni de zile nu a fost chemat de procuror să dea declarație.

Nu crede că este posibil ca, după ce va petrece o perioadă de timp în arest, cineva va spune că este o greșeală și o să fie pus în libertate.

Solicită să fie judecat în stare de libertate pentru că are doi copii în întreținere, care i-au fost încredințați printr-o hotărâre judecătorească, are probleme de sănătate, nu mai suportă starea de arest și chiar a încercat să se sinucidă.

CURTEA

Asupra recursurilor penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 01.09.2009, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Galați, iar în conformitate cu dispozițiile art. 155 Cod procedură penală rap. la art. 159 alin. 6 Cod procedură penală s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților, -, și -scu pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 08.09.2009 până la 07.10.2009.

S-au respins ca nefondate cererile privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsurile prev. de art. 145 și 1451Cod procedură penală.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Cu adresa nr. 28/D/P/2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -DIICOT - Serviciul Teritorial Galația înaintat Tribunalului Galați dosarul de urmărire penală cu același număr, însoțit de referatul cu propunere de prelungire a măsurii arestării preventive luată față de inculpații, și pentru o durată de 30 zile.

Examinând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:

În privința inculpaților mai sus menționați s-a dispus prin încheierea de ședință din 11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați ( dosar nr-- rămasă definitivă) arestarea preventivă pentru o durată de 29 zile; ulterior măsurile preventive astfel adoptate au fost prelungite consecutiv până la data de 07.09.2009.

S-a reținut în fapt că - inculpații, și -scu - au săvârșit infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prevăzute de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 și de art. 215 al. 1, 2, 3, 4 si 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că în perioada februarie - aprilie 2009, inculpații au constituit împreună un grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și acționând în cadrul grupului împreună au participat la inducerea în eroare a unui număr de 13 părți vătămate - societăți comerciale - cu ocazia încheierii și derulării unor convenții comerciale, prin folosirea de nume și calități false și inclusiv prin emiterea de file CEC fără acoperire, în scopul obținerii de foloase materiale injuste, membrii grupului infracțional cauzând un prejudiciu în valoare totală de 1.311.426,88 RON.

- inculpatul - infracțiunile de aderare la un grup infracțional organizat și complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prevăzute de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 și de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 al. 1, 2, 3, 4 si 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că în perioada martie - aprilie 2009, aderat la un grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și acționând în cadrul grupului împreună cu membrii acestuia a participat, ajutând la inducerea în eroare a unui număr de 16 parți vătămate - societăți comerciale - cu ocazia încheierii și derulării unor convenții comerciale, prin folosirea de nume și calități false și inclusiv prin emiterea de file CEC fără acoperire, în scopul obținerii de foloase materiale injuste, membrii grupului infracțional cauzând un prejudiciu în valoare totală de 1.311.426,88 RON.

- inculpatul - infracțiunile de aderare la un grup infracțional organizat și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prevăzute de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal și de art. 215 al. 1, 2, 3, 4 i 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că în perioada februarie - aprilie 2009, aderat la un grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și acționând în cadrul grupului împreună cu membrii acestuia a participat la inducerea în eroare a unui număr de 16 părți vătămate - societăți comerciale - cu ocazia încheierii și derulării unor convenții comerciale, prin folosirea de nume și calități false și inclusiv prin emiterea de file CEC fără acoperire, în scopul obținerii de foloase materiale injuste, membrii grupului infracțional cauzând un prejudiciu în valoare totală de 1.311.426,88 RON.

- inculpatul - - infracțiunile de aderare la un grup infracțional organizat și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prevăzute de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 și de art. 215 al. 1, 2, 3, 4 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că în perioada februarie - aprilie 2009, aderat la un grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și acționând în cadrul grupului împreună cu membrii acestuia a participat la inducerea în eroare a unui număr de 16 părți vătămate - societăți comerciale - cu ocazia încheierii și derulării unor convenții comerciale, prin folosirea de nume și calități false și inclusiv prin emiterea de file CEC fără acoperire, în scopul obținerii de foloase materiale injuste, membrii grupului infracțional cauzând un prejudiciu în valoare totală de 1.311.426,88 RON.

- inculpatul - infracțiunile de sprijinire a unui grup infracțional organizat și complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prevăzute de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 și de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 al. 1, 2, 3,4 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că în perioada martie - prilie 2009, sprijinit un grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și acționând în cadrul grupului, în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale a primit ori a înlesnit valorificarea unor bunuri provenind din inducerea în eroare a unui număr de 16 părți vătămate - societăți comerciale - cu ocazia încheierii și derulării unor convenții comerciale, prin folosirea de nume și calități false și inclusiv prin emiterea de file CEC fără acoperire, în scopul obținerii de foloase materiale injuste, membrii grupului infracțional cauzând un prejudiciu în valoare totală de 1.311.426,88 RON.

Prin referatul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Galați - premisă a prezentei sesizări - s-a solicitat prelungirea măsurii preventive luată față de inculpați motivat de faptul că temeiurile avute în vedere la momentul adoptării măsurii preventive nu au dispărut și nici nu s-au modificat și se impune finalizarea cercetării penale.

Din evaluarea temeiurilor care au stat la baza măsurii preventive a arestării inculpaților instanța a apreciat că nu au intervenit modificări în privința situației faptice avute inițial în vedere în privința fiecărui inculpat și nici date noi relative acestor împrejurări.

Astfel, s-a arătat că materialul probator administrat până în acest moment al urmăririi penale prefigurează infracțiunile reținute în sarcina fiecărui inculpat (constituire a unui grup infracțional organizat și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată - ultima, în forma complicității în privința inculpaților și ) infracțiuni sancționate de legea penală cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.

S-a precizat că, contribuția și gradul de implicare al fiecăruia dintre inculpați în activitatea supusă analizei este firesc să fie diferită raportat la natura și caracterul organizat al infracțiunii prev. de art. 7 al 1 din Legea 39/2003.

De asemenea, s-a mai arătat că, considerentele legate de contribuția inculpaților raportat la conținutul infracțiunii de înșelăciune nu vor putea fi analizate la acest moment procesual - ceea ce interesează este existența indiciilor în sensul disp. art. 143 Cod procedură penală.

S-a apreciat că probatoriile administrate ulterior ultimei prelungiri (procese-verbale vizând audierea suporturilor magnetice pe care au fost înregistrate convorbirile telefonice ale inculpaților, și, declarațiile martorilor și, deși nu-i vizează pe toți inculpații, nu aduc date noi menite să modifice situația faptică avută în vedere la momentul luării măsurii arestului preventiv.

În consecință, temeiurile legale procedurale prevăzute de disp. art. 143 și art. 148 litera f Cod procedură penală fiind neschimbate, s-au apreciat ca nefondate cererile inculpaților, -scu și vizând înlocuirea stării de arest preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

S-a arătat că infracțiunile în discuție prezintă o gravitate ridicată reliefată nu numai de modalitatea specială de săvârșire, dar și de numărul mare al persoanelor implicate și prin impactul social negativ pe care îl poate determina în rândul comunității o astfel de acțiune concertată.

S-a mai apreciat că nu au relevanță din acest punct de vedere nici elementele care circumstanțiază persoana inculpaților și nici perioada stării de arest preventiv, inculpații aflându-se la acest moment sub imperiul garanției speciale înscrise în art. 5 paragraful 3 din CEDO.

S-a precizat că urmează astfel a se da eficiență dispozițiilor art. 155 Cod procedură penală raportat la art. 159 al 6 Cod procedură penală și a se dispune prelungirea stării de arest preventiv a inculpaților inculpaților, -, și -scu.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații, -, -scu și criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recursinculpataa precizat că instanța de fond nu a răspuns în mod pertinent la apărările invocate și nu a analizat situația personală a fiecărui inculpat.

S-au mai arătat, de asemenea, următoarele:

- în sarcina acestei inculpate nu pot fi reținute cele două infracțiuni: constituire a unui grup infracțional organizat și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave;

- în cauză nu e îndeplinită cea de-a doua teză a dispozițiilor art. 148 lit. f Cod procedură penală;

- măsura arestării nu e necesară pentru desfășurarea cercetării penale;

- la acest moment lăsarea inculpatei în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Față de toate acestea a solicitat admiterea recursului promovat, casarea încheierii recurate și, în rejudecare, instanța să considere că o altă măsură preventivă este suficientă.

Inculpații, -, în susținerea motivelor de recurs, au criticat, în esență, aceleași aspecte, respectiv:

- încheierea nu e motivată corespunzător, nefăcându-se referire la fiecare inculpat în parte;

- nu s-a răspuns corespunzător la apărările formulate.

Totodată, s-au mai precizat următoarele:

- propunerea de prelungire a măsurii arestării nu a fost corespunzător motivată, nerealizându-se o individualizare a participației fiecărui inculpat;

- probele menționate în propunere nu se referă la toți inculpații, ci doar la o parte dintre ei;

- inculpații nu au fost audiați, nu au fost solicitați să participe la anchetă;

- probele administrate nu oferă indicii pentru a trage concluzia că inculpatul a comis cele două infracțiuni pentru care e cercetat;

- inculpatul are o participație foarte redusă - acesta a participat în calitate de delegat pentru preluarea mărfurilor de la 2-3 societăți, ca de altfel și inculpatul care, de asemenea, are o contribuție redusă;

- scopul procesului penal și interesul urmăririi penale nu sunt atinse prin menținerea măsurii arestării preventive.

Față de toate acestea s-a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii și, în rejudecare, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Inculpații -scu și, în susținerea recursurilor promovate au precizat, în esență, următoarele:

- hotărârea instanței de fond nu e corespunzător motivată, nerăspunzându-se la apărările formulate, neanalizându-se participarea fiecărui inculpat;

- inculpata -scu nu a participat la negocieri, la livrări și preluări de mărfuri, la efectuarea de plăți, ci a emis mai multe comenzi pe numele unor persoane - făcând ceea ce i s-a solicitat;

- inculpatul a ajutat la transportul unor mărfuri, având o societate, dar nu avea acces la facturi și la dovezile de plată;

Și pentru acești inculpați avocatul ales a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință și în rejudecare, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Inculpatul, în susținerea recursului său, a arătat următoarele:

- propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive nu a fost corespunzător motivată, nefăcându-se referire la situația concretă a fiecărui inculpat;

- actele enumerate în propunere ce se impun a fi efectuate, pot fi efectuate cu inculpatul în stare de libertate.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, în rejudecare, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Recursurile formulate sunt nefondate.

Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că în mod justificat prima instanță a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților.

Chiar dacă încheierea Tribunalului Galați nu e amplu motivată, considerăm că instanța a precizat, în esență, în cuprinsul acesteia care sunt motivele pentru care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive.

Totodată, apreciem că la acest moment procesual nu poate fi analizată contribuția fiecărui inculpat la săvârșirea infracțiunilor, ci la acest moment instanța analizează, conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură penală, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

Apărările inculpaților referitoare la contribuția concretă și stabilirea vinovăției fiecăruia la întinderea prejudiciului, nu pot fi analizate în cadrul procedurii de față, instanța la acest moment nefiind abilitată să analizeze probele în sensul stabilirii vinovăției sau nevinovăției inculpaților.

Apreciem că din probele administrate în cauză până la acest moment rezultă date care susțin acuzațiile aduse inculpaților - constituirea într-un grup infracțional organizat, săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată - probe descrise anterior pe larg de instanțele ce au soluționat propunerile de arestare și de prelungire a arestării preventive, încheierile pronunțate fiind verificate de către instanța de control judiciar.

Nu pot fi reținute susținerile făcute de inculpații, -scu și, referitoare la faptul că în ceea ce-i privește nu sunt indicii temeinice din care să rezulte săvârșirea faptelor pentru care sunt cercetați.

Aceste indicii există și rezultă din actele dosarului de urmărire penală, respectiv: declarațiile martorilor -, și procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere, martorii și recunoscând pe inculpata -scu și pe inculpata, declarație martor, proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere și planșe foto, din care recunoaște pe inculpatul care s-a prezentat sub numele de, director comercial la SC " Com" SRL și pe inculpata -scu, care s-a prezentat ca fiind, declarație martor și proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere, martora recunoscând pe inculpatul, declarație martor și proces verbal de prezentare pentru recunoaștere, din care martorul a recunoscut-o pe inculpata -scu, declarație martori și proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere, din care martorul o recunoaște pe inculpata -scu, declarație martor și proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere din grup, martorul recunoscându-l pe inculpatul.

Din toate aceste probe rezultă că acești inculpați au fost recunoscuți de reprezentanți ai părților vătămate din planșe foto sau din grup de persoane. Totodată, faptul că inculpata -scu s-a prezentat sub alt nume și a prezentat o calitate pe care nu o deținea rezultă și din declarația acesteia.

Tot din probele administrate până la acest moment rezultă că în relațiile cu diferite societăți comerciale, inculpații s-au prezentat sub aceste nume și au indicat diverse funcții pe care le-ar deține în cadrul societății - și anume: inculpatul s-a prezentat în relațiile cu SC SRL drept, pretinzând că e director comercial la SC, iar inculpata -scu s-a prezentat sub numele de.

Nu putem constata că, conduita organelor de urmărire penală nu a fost conformă, iar cererea de prelungire e nefondată, întrucât raportat la complexitatea cauzei apreciem că nu au existat perioade de inactivitate, iar actele de procedură s-au desfășurat la intervale rezonabile.

Apreciem că față de cei opt inculpați subzistă și la acest moment condițiile impuse de dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât:

- pentru faptele presupus a fi comise legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani;

- la dosar există probe administrate până în prezent (reliefate anterior) din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Această din urmă condiție rezultă și din gravitatea faptelor, și anume: modalitatea de comitere (inculpații au constituit, respectiv aderat și sprijinit un grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și acționând în cadrul grupului împreună au participat la inducerea în eroare a 16 părți vătămate - societăți comerciale - cu ocazia încheierii și derulării unor convenții comerciale, prin folosirea de nume și calități false și prin emiterea de file CEC fără acoperire, în scopul obținerii de foloase materiale injuste, cauzând un prejudiciu total de 1.311.426, 88 RON), importanța valorilor lezate, precum și numărul mare de persoane implicate, valoarea ridicată a prejudiciului (1.311.426, 88 RON), persoana inculpaților și atitudinea procesuală a acestora - faptul că inculpații și nu sunt la primul impact cu legea penală, fiind condamnați anterior pentru infracțiuni de aceeași natură (față de inculpatul punându-se în mișcare acțiunea penală în dosarul 99/P/2002 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba -I pentru infracțiunile prev. de art. 215 alin. 2, 3, 4 Cod penal).

Relevantă din punct de vedere al faptului că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică e declarația dată de martorul - filele 135 - 140 dosar urmărire penală - din această declarație rezultând că împreună cu inculpații - și i-au solicitat și au făcut demersuri în acest sens la. B, să preia un depozit din B, în luna iunie 2009 - aceștia aducând la cunoștință martorului că doresc să facă o firmă fantomă pe numele martorului - martorul recunoscând din grup de persoane pe inculpatul, din planșe foto pe, și.

Totodată, apreciem că în cauză nu s-au încălcat dispozițiile art. 155, 156 Cod procedură penală, având în vedere că legea nu prevede o anumită formă în care ar trebui redactată propunerea de prelungire, iar din propunerea aflată la dosar rezultă care sunt motivele pentru care procurorul a apreciat că se impune prelungirea arestării preventive - propunerea îndeplinind condițiile de fond și de formă impuse de dispozițiile legale - art. 156 Cod procedură penală.

Întrucât în cauză temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, considerăm că în mod corect nu s-au reținut cererile inculpaților de înlocuire a acestei măsuri cu o altă măsură restrictivă de libertate.

Considerăm totodată că circumstanțele personale ale inculpaților, faptul că au copii în întreținere, că au anumite probleme de sănătate, că nu au antecedente penale (o parte dintre ei), nu pot fi privite disociat de gradul de pericol social al faptelor presupus a fi comise.

Reținem totodată că măsura arestării preventive e justificată și prin prisma dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală - fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.

Față de toate acestea, constatăm că recursurile formulate sunt nefondate, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, vor fi respinse ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenți-inculpații: (fiica lui și, născută la data de 01.05.1983 în mun. O, jud. B, CNP -, domiciliată în G,-, - 4A,. 15, județul G, în prezent reținută în Arestul J G), (fiica lui și, născută la data de 20.09.1981 în G, județul G, CNP -, domiciliată în G,-, - 8,. 133, județul G, în prezent reținută în Arestul J G), (fiul lui și, născut la data de 21.03.1074 în comuna Independența, județul G, CNP -, domiciliat în comuna Independența, str. - nr. 150, jud. G, în prezent reținut în Arestul G), (fiul lui și, născut la data de 25.03.1979 în G, județul G, CNP -, domiciliat în G,-, - 5,. 3, județul G, în prezent reținut în Arestul J G), (fiul lui și, născut la data de 01.12.1967 în G, județul G, CNP -, domiciliat în G,-, - 2,. 27, județul G, în prezent reținut în Arestul J G), - (fiul lui și, născut la data de 06.05.1978 în G, județul G, CNP -, domiciliat în G,-, -M 3,. 9, județul G, în prezent reținut în Arestul J G), - (fiul lui și, născut la data de 22.05.1979 în G, județul G, CNP -, domiciliat în G,-, - 9,. 18, județul G, în prezent reținut în Arestul J G) și (fiul lui și, născut la data de 11.10.1964 în G, județul G, (CNP -, domiciliat în G,-, - 7. 29, județul G, în prezent reținut în Arestul J G), împotriva încheierii de ședință nr- din 01.09.2009 a Tribunalului Galați.

În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpații, -scu, -, - și la câte 100 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 07 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

Grefier,

Red. /08.09.2009

Tehnored. /2 ex./17.09.2009

Fond: -

Președinte:Daniela Liliana Constantinescu
Judecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Aurel

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati