Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp.
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(număr în format vechi 2163/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
Î N CH E IE REA NR. 356
Ședința publică din data de 15 octombrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR 2: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR 3: Corneliu Bogdan
GREFIER:
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de recurenții - inculpați -, și - împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 4 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II -a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-inculpați, în stare de arest, asistați juridic de apărător ales -dl. avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr. 15/17.09.2009, aflată la fila 9 dosar.
S-a prezentat și interpretul autorizat de limbă maghiară, dl..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Inculpații - și -, întrebați fiind de către C, precizează că ei cunosc limba română și nu au nevoie de interpret de maghiară.
Inculpata arată că nu stăpânește bine limba română.
autorizat, din dispoziția instanței asistă pe inculpata, căreia îi traduce dezbaterile.
Părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al recurenților inculpați, expune succint situația de fapt detaliată în referatul cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive față de inculpați, întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, aflat în dosarul nr-, al Tribunalului București - Secția a II -a Penală, la filele 2-24 și declară că dorește să invoce cu exactitate mai multe motive de nulitatea în susținerea recursurilor. Dreptul la apărare al inculpaților nu a fost respectat în ședința din data de 4 09 2009, când dosarul nu a fost repartizat aleatoriu. Față de cele arătate solicită să fie constată nulă hotărârea pronunțată de un complet investit prin repartizare nealeatorie și în condiții de nerespectare vădită a dreptului la apărare al inculpaților, garantat de art. 6 Cod procedură penală.
Expune desfășurare actelor procedurale în dosarul de urmărire astfel:
- la data de 1 09 2009, li s-a prezentat, o parte din materialul de urmărire penală și au vizionat înregistrări video făcute cu prilejul flagrantului;
- la data de 2 09 2009, de la orele 13:30 la 21:30 a fost prezentat materialul de urmărire penală. În cursul acestei activități procedurale, a formulat, pentru inculpați, patru pagini de cererii, în care semnala și existența unor nereguli inadmisibile, în opinia apărării, cum ar fi fost lipsa actului de sesizare al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism cu privire la existența drogurilor în portul.
Critică faptul că procurorul care a prezentat materialul de urmărire penală nu a mai verificat cererea inculpaților ci a întocmit procesul verbal de prezentare al rechizitoriului.
Apărătorul ales al inculpaților, în continuarea pledoariei sale, susține că în dimineața zile de 3 09 2009, fost sunat de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și, în urma unei convorbiri de 12 secunde, a fost invitat a se prezenta la sediul acestei instituții întrucât ar fi uitat ceva acolo. Precizează că a confirmat faptul că va trece pe la parchet, însă în cursul acelei zile, datorită activității pe care o desfășoară, nu a mai avut timp să se prezinte la parchet iar telefonul și-l lăsase acasă. La finele zilei, a avut surpriza să constate că fusese apelat de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism de cca. 120 de ori. În aceeași seară a sunat la numărul de la care fusese apelat însă centrala instituției respective nu mai funcționa. Tot în seara zile de 03 09 2009 plecat la S întrucât avea și acolo câteva probleme de rezolvat. La orele 23, în data de 03.09.2009, prin fax a comunicat că nu poate fi prezent la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism în dimineața zilei de 4.09.2009, din motive obiective, precizând că nu se află în localitate.
În susținerea recursurilor în continuare arată că la data de 03 09 2009 procurorul l-a amendat cu suma de 5.000 lei întrucât nu s-a prezentat la convocarea acestuia. Solicită să se remarce faptul că procurorul l-a amendat pentru că nu s-a prezentat la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism în urma invitației făcută prin telefon în discuția de 12 secunde din dimineața zilei de 3 septembrie 2009 când i se comunicase că uitase ceva în sediul respectivei instituții.
Arată că în ziua de 04 09 2009 fost anunțat de procuror prin fax că la ora 13:00 va fi pusă în discuție propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaților.
Solicită să se remarce faptul că obligația de a anunța apărătorii aleși ai inculpaților cu privire la termenul acordat, revine grefierului de ședință și nu procurorului.
Procurorul a introdus cererea la instanță la ora 10 și 10 minute, la 10 și 15 minute a fost convocat avocatul, apărătorul inculpatului.
Față de cele arătate solicită să se constate că la 5 minute de la introducerea dosarului la instanță, procurorul avea cunoștință de componența completului de judecată și camera în care urma să se judece cererea.
Judecătorul, investit cu soluționarea cererii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, întrucât a mai soluționat cererea de arestare preventivă, a formulat cerere de abținere, cerere care i-a fost admisă.
Cererea de abținere a fost soluționată, între ora 10:30 și ora 13:00.
Nu există la dosarul cauzei nici un act din care să rezulte modul în care a fost investit cu judecarea cererii judecătorul care a admis-o iar, pe de altă parte, prin faxul trimis la instanță, aflat la dosar la fila 62 (ultima filă), a solicitat amânarea cauzei. Cererea de amânare a fost motivată în fapt și în drept. Consideră demn de remarcat faptul că în circa o oră și patruzeci de minute, s-a soluționat cererea de abținere și a fost desemnat un nou magistrat judecător pentru soluționarea cererii formulate de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Apărătorul ales al inculpaților, în urma celor expuse, apreciază că au fost încălcate prevederile CEDO cu privire la dreptul părților la un proces echitabil.
De asemenea este discutabilă maniera în care într-un timp extrem de scurt, magistratul judecător care a dispus cu privire la starea de libertate a clienților săi a putut studia dosarul de urmărire penală, dosar constituit din mai multe volume.
Președintele completului de judecată îi pune în vedere apărătorului ales al inculpaților să susțină recursurile acestora indicând cazul de casare incident și expunând motivele pentru care consideră fondate recursurile. Împrejurare că a fost amendat, pe nedrept de către procuror excede cadrului procesual.
Apărătorul ales al inculpaților subliniază că motivele recursurilor de față, sunt constituite tocmai de aceste chestiuni administrative care dovedesc încălcarea dreptului la apărare al clienților săi, așa cum este reglementat de art. 6 Cod procedură penală.
Mai arată că s-a reproșat apărării că nu s-a interesat de dosar, de faptul că urmează ajunge în fața instanței de judecată.
Președintele completului de judecată recomandă apărătorului ales al inculpaților să se refere la cererea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și la încheierea pronunțată de către tribunal și atacată de către inculpați prin recursurile declarate în cauză.
Apărătorul ales al inculpaților precizează că în susținerea recursurilor formulate de către clienții săi înțelege să critice în primul rând aspectele legate de procedură, de modul în care a fost pronunțată hotărârea atacată. Subliniază faptul că au fost încălcate dispozițiile art. 159 Cod procedură penală conform cărora " Dosarul cauzei va fi depus la instanță, împreună cu propunerea de prelungire a arestării preventive, întocmită de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive, și va putea fi consultat de apărător.", ori, în speță nu a fost respectat nici termenul de 5 zile și nici nu a putut fi consultat de apărător, apărător care a transmis prin fax o cerere fondată de amânare a cauzei. Subliniază faptul că legiuitorul dispune ca dosarul să fie înaintat instanței de judecată cu cel puțin 5 zile. Prin faptul că Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nu a respectat dispozițiile art. 159 Cod procedură penală, inculpații au fost lipsiți de dreptul la apărare. Termenul de zile este un termen de recomandare, sunt recomandate cel puțin 5 zile, iar inculpații sunt îndreptățiți să se adreseze,în dosarul de față, la CEDO în prezent existând și practică judiciară CEDO. Își încheie pledoaria solicitând admiterea recursului, constatarea încheierii atacate ca fiind nelegală întrucât a fost dispusă cu încălcarea prevederilor exprese referitoare la art. 6 Cod procedură penală prin care este garantat dreptul la apărare al inculpaților și pronunțată într-o cauză repartizată cu încălcarea obligativității repartiției aleatorii.
Recurenta inculpată întrebată fiind de instanță dacă a înțeles susținerile apărătorului ales a precizat că a solicitat interpretului autorizat de limbă maghiară să nu-i traducă pledoaria deoarece dorea să fie atentă nemijlocit la susținerea recursurilor.
Curtea constată că inculpata nu înțeles pledoaria apărătorului ales fapt pentru care, după încheierea cuvântului apărătorului ales al inculpaților, dispune ca interpretul autorizat să-i traducă în limba maghiară susținerile și solicitările acestuia, prin care a arătat că critică hotărârea atacată ca nelegală întrucât tribunalul a încălcat dispoziția din regulament privind repartizarea aleatorie a cauzei, față de faptul că judecătorul inițial investit cu soluționarea cauzei a formulat cerere de abținere, cererea de abținere a fost încuviințată iar judecătorul care a soluționat cererea parchetului a fost investit prin încălcarea regulamentului în ceea ce privește repartizarea aleatorie. A fost criticată celeritatea soluționării cererilor și faptul că nu a fost respectat nici termenul prevăzut de art. 159 Cod procedură penală. În final a arătat că au fost încălcate dispozițiile art. 6 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingerea recursurilor ca nefondate, de menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică și de obligare a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare.
Arată că recursurile inculpaților vizează încheierea de ședință din data de 04 09 2009, încheiere corect și complet motivată în fapt și în drept.
administrative invocate de către apărătorul inculpaților nu au relevanță în criticarea hotărârii și nu înlătură faptul că motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă. Consideră că, în opinia Ministerului Public, a fost respectat repartiția aleatorie.
În încheierea cuvântului său solicită să se constate că în cauză a fost întocmit rechizitoriul și a fost sesizată instanța de judecată cu soluționarea cauzei pe fond, a fost menținută măsura arestării preventive recursurile inculpaților fiind respinse de către instanța de recurs, la data de 09 10 2009.
Recurentul inculpat -, având ultimul cuvânt, critică faptul că în dimineața zilei de 04 09 2009 au fost ținuți pe holul parchetului, încătușați, spunându-li-se că sunt periculoși. La Tribunalul București, li s-a prelungit forțat măsura prevenției, întrucât apărătorii lor aleși nu erau prezenți.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și să fie judecat în libertate.
Recurenta inculpată, în ultimul cuvânt, prin intermediul interpretului de limbă maghiară, aderă la concluziile apărătorului ales.
Recurentul inculpat -, având ultimul solicită să fie judecată în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului declarat de recurenții - inculpați -, și - împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 4 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II -a Penală în dosarul nr-, constată următoarele:
Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 4 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), a fost admisă cererea Parchetului - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București și, în baza art.155 și următoarele Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților: pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 8 septembrie 2009 până la data de 7 octombrie 2009, inclusiv;, și Pinter pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 11 septembrie 2009 până la data de 10 octombrie 2009, inclusiv.
Prin aceeași încheiere, s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de către inculpatul.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținutcă inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a Cp. și art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 75 lit. a Cp. totul cu aplic. art. 33 lit. a Cp . S-a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin și impun în continuare privarea de libertate pentru o mai bună desfășurare a procesului penal conform art.136 alin.1 Cod penal.
De asemenea, s-a apreciat că există indicii temeinice în sensul art.143 Cod procedură penală că, inculpații au comis faptele penale pentru care sunt cercetați, fiind îndeplinite cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală, reținându-se că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, față de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor pentru care sunt cercetați, ce rezultă din modalitatea și împrejurările săvârșirii acestora.
Prelungirea arestării preventive este justificată și de necesitarea efectuării actelor de urmărire penală menționate în referatul parchetului.
Împotriva încheierii din data de 4 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), au declarat recurs inculpații -, și -.
În motivele de recurs se solicită constatarea nulității hotărârii recurate, pronunțată de un complet investit prin repartizare nealeatorie și în condiții de nerespectare vădită a dreptului la apărare al inculpaților, garantat de art. 6 Cod procedură penală. Dreptul la apărare al inculpaților, susține apărătorul acestora, nu a fost respectat în ședința din data de 4 09 2009, când dosarul nici nu a fost repartizat aleatoriu.
La data de 1 09 2009, li s-a prezentat recurenților, o parte din materialul de urmărire penală și au vizionat înregistrări video făcute cu prilejul flagrantului. La data de 2 09 2009, de la orele 13:30 la 21:30 a fost prezentat materialul de urmărire penală. În cursul acestei activități procedurale, a formulat, pentru inculpați, patru pagini de cererii, în care semnala și existența unor nereguli inadmisibile, în opinia apărării, cum ar fi fost lipsa actului de sesizare al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism cu privire la existența drogurilor în portul.
Se critică faptul că procurorul care a prezentat materialul de urmărire penală nu a mai verificat cererea inculpaților, ci a întocmit procesul verbal de prezentare al rechizitoriului.
Apărătorul ales al inculpaților susține că în dimineața zile de 3 09 2009, fost sunat de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și, în urma unei convorbiri de 12 secunde, a fost invitat a se prezenta la sediul acestei instituții întrucât ar fi uitat ceva acolo. Precizează că a confirmat faptul că va trece pe la parchet, însă în cursul acelei zile, din cauza activității pe care o desfășoară, nu a mai avut timp să se prezinte la parchet, iar telefonul și-l lăsase acasă. La finele zilei, a avut surpriza să constate că fusese apelat de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism de cca. 120 de ori. În aceeași seară a sunat la numărul de la care fusese apelat însă centrala instituției respective nu mai funcționa. Tot în seara zile de 03 09 2009 plecat la S întrucât avea și acolo câteva probleme de rezolvat. La orele 23, în data de 03.09.2009, prin fax a comunicat că nu poate fi prezent la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism în dimineața zilei de 4.09.2009, din motive obiective, precizând că nu se află în localitate.
În susținerea recursurilor în continuare arată că la data de 03 09 2009 procurorul l-a amendat cu suma de 5.000 lei întrucât nu s-a prezentat la convocarea acestuia. Solicită să se remarce faptul că procurorul l-a amendat pentru că nu s-a prezentat la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism în urma invitației făcută prin telefon în discuția de 12 secunde din dimineața zilei de 3 septembrie 2009 când i se comunicase că uitase ceva în sediul respectivei instituții.
Arată că în ziua de 04 09 2009 fost anunțat de procuror prin fax că la ora 13:00 va fi pusă în discuție propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaților.
Solicită să se remarce faptul că obligația de a anunța apărătorii aleși ai inculpaților cu privire la termenul acordat, revine grefierului de ședință și nu procurorului.
Procurorul a introdus cererea la instanță la ora 10 și 10 minute, la 10 și 15 minute a fost convocat avocatul, apărătorul inculpatului.
Față de cele arătate solicită să se constate că la 5 minute de la introducerea dosarului la instanță, procurorul avea cunoștință de componența completului de judecată și camera în care urma să se judece cererea.
Judecătorul, investit cu soluționarea cererii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, întrucât a mai soluționat cererea de arestare preventivă, a formulat cerere de abținere, cerere care i-a fost admisă.
Cererea de abținere a fost soluționată, între ora 10:30 și ora 13:00.
Nu există la dosarul cauzei nici un act din care să rezulte modul în care a fost investit cu judecarea cererii judecătorul care a admis-o iar, pe de altă parte, prin faxul trimis la instanță, aflat la dosar la fila 62 (ultima filă), a solicitat amânarea cauzei. Cererea de amânare a fost motivată în fapt și în drept. Consideră demn de remarcat faptul că în circa o oră și patruzeci de minute, s-a soluționat cererea de abținere și a fost desemnat un nou magistrat judecător pentru soluționarea cererii formulate de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Apărătorul ales al inculpaților, în urma celor expuse, apreciază că au fost încălcate prevederile CEDO cu privire la dreptul părților la un proces echitabil.
De asemenea, se susține că este discutabilă maniera în care într-un timp extrem de scurt, magistratul judecător care a dispus cu privire la starea de libertate a clienților săi a putut studia dosarul de urmărire penală, dosar constituit din mai multe volume.
Apărătorul ales al inculpaților precizează că în susținerea recursurilor formulate de către clienții săi înțelege să critice în primul rând aspectele legate de procedură, de modul în care a fost pronunțată hotărârea atacată. Subliniază faptul că au fost încălcate dispozițiile art. 159 Cod procedură penală conform cărora " Dosarul cauzei va fi depus la instanță, împreună cu propunerea de prelungire a arestării preventive, întocmită de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive, și va putea fi consultat de apărător.", ori, în speță nu a fost respectat nici termenul de 5 zile și nici nu a putut fi consultat de apărător, apărător care a transmis prin fax o cerere fondată de amânare a cauzei. Subliniază faptul că legiuitorul dispune ca dosarul să fie înaintat instanței de judecată cu cel puțin 5 zile. Prin faptul că Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nu a respectat dispozițiile art. 159 Cod procedură penală, inculpații au fost lipsiți de dreptul la apărare. Termenul este un termen de recomandare, sunt recomandate cel puțin 5 zile, iar inculpații sunt îndreptățiți să se adreseze, în dosarul de față, la CEDO în prezent existând și practică judiciară CEDO. Își încheie pledoaria solicitând admiterea recursului, constatarea încheierii atacate ca fiind nelegală întrucât a fost dispusă cu încălcarea prevederilor exprese referitoare la art. 6 Cod procedură penală prin care este garantat dreptul la apărare al inculpaților și pronunțată într-o cauză repartizată cu încălcarea obligativității repartiției aleatorii.
Se arată că au fost încălcate dispozițiile art. 6 Cod procedură penală.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu - potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală - sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpați ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește legalitatea reținerii, Curtea subliniază faptul că, cerința existenței unui fundament continuu al fiecărei privări de libertate se întinde pe toată durata detenției. O privare de libertate în afara reținerii, arestării preventive, executării unei pedepse se situează în afara cadrului legal.
Inviolabilitatea libertății individuale fiind consacrată în art.23 din Constituție, o măsură de restrângere sau de privare de libertate reprezintă o excepție reglementată de lege, astfel încât să se evite abuzurile și erorile și să fie garantate drepturile celui împotriva căruia este dispusă măsura, de a se apăra împotriva învinuirii ce i se aduce.
Curtea urmează să respingă ca nefondate solicitările recurenților, prin care se invocă nelegalitatea hotărârii întrucât tribunalul a încălcat dispoziția din regulament privind repartizarea aleatorie a cauzei (față de faptul că judecătorul inițial investit cu soluționarea cauzei a formulat cerere de abținere, cererea de abținere a fost încuviințată, iar judecătorul care a soluționat cererea parchetului a fost investit prin încălcarea regulamentului în ceea ce privește repartizarea aleatorie). A fost criticată celeritatea soluționării cererilor și faptul că nu a fost respectat nici termenul prevăzut de art. 159 Cod procedură penală.
Aceste apărări nu se susțin.
După admiterea cererii de abținere, dosarul a fost repartizat unui alt judecător, rezultând că au fost respectate dispozițiile Regulamentului de Ordine Interioară.
Cu privire la faptul că avocatul părților afirmă că a fost indus în eroare de către Ministerul Public, solicitându-i-se să se prezinte la Parchet, pentru un motiv fictiv și pentru că urma ca dosarul să fie trimis în instanță, Curtea se vede în imposibilitate de a putea dispune o măsura față de lipsa probelor în susținerea celor afirmate. La dosarul de fond există un referat al grefierului de ședință, care indică faptul că a fost sunat avocatul inculpaților, de mai multe ori, fără ca acesta să răspundă.
Față de lipsa probelor vizând reaua credință a autorităților și față de nota întocmită de grefier, cu privire la imposibilitatea de contactare a domnului avocat, Curtea apreciază că procedura s-a desfășurat în mod echitabil, inculpații fiind asistați de un avocat a cărui competență nu a fost pusă la îndoială și care a formulat concluzii în acord cu clienții săi.
Potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În recursul declarat de inculpați, Curtea urmează să verifice dacă există probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (art.143 C.P.P.), respectiv scopul măsurii preventive, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoanele în cauză (art.136 C.P.P.).
Se impun a fi verificate, față de fiecare persoană pentru care s-a solicitat dispunerea măsurii preventive, existența probelor conform cărora lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică și verificarea aspectelor privind pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite(dacă este îndeplinită cerința art.148 lit.f p Cod Penal ca pedeapsa să fie închisoarea mai mare de 4 ani).
În ceea ce privește existența indiciilor temeinice, privind săvârșirea infracțiunilor, articolul 5, litera c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul acesteia va fugi după comiterea faptei.
Noțiunea de motive verosimile a fost interpretată de C, în sensul existenței unor date, informații, care să convingă un observator obiectiv să este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea ce face obiectul cercetării.
Referitor la existența acestor motive verosimile, Curtea constată că există temeiuri care să determine luarea măsurii arestării preventive, astfel cum corect a apreciat instanța de fond.
Materialul probator administrat, până în acest moment, conduce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile art.143 raportat la art.681Cod procedură penală.
În prezenta cauză, existența motivelor plauzibile de a crede că inculpații au săvârșit o infracțiune, respectiv că, o dată lăsați în libertate ar putea influența bunul mers al cercetării judecătorești rezulta din natura faptelor comise și caracterul repetat al acestora.
Astfel, se reține că inculpatul, la data de 13.05.2009, împreună cu, și a fost depistat în depozitul amplasat în zona limitrofă județului A, în apropierea drumului european, pe partea a acestuia, între km 6 și 7 (km 6+200m) pe direcția de mers dinspre A către O, în timp ce manevrau pachetele care conțineau substanța substituită conform ordonanței de livrare supravegheată emisă în dosar, în locul cantității de 209,50 Kg de droguri de mare risc (cocaină) aflată în containerul --7 pentru a le transfera în mijloacele de transport (2 limuzine Honda și Skoda ) cu care au sosit la depozit în vederea transportului cocainei din România în Ungaria.
La data de 11.05.2009, în Portul C, a fost descoperit un container (nr. - - 7) care avea disimulată în încărcătura legală o cantitate aproximativă de 200 kg de cocaină, drog de mare risc, containerul fiind expediat de o firmă exportatoare din Peru ( ) către Fundația din în baza cercetărilor s-a mai stabilit că marfa urma să fie transportată la A la data de 12.05.2009.
În cauză, prin ordonanța nr.135/D/P/2009 din 11.05.2009, s-a dispus autorizarea efectuării unei livrări supravegheate privind cantitatea de aproximativ 200 kg de cocaină, cu substituirea totală a drogurilor, pe o perioadă de 30 de zile, de la 11.05.2009 la 09.06.2009.
Prin rezoluția nr. 173 din 11.05.2009 s-a dispus începerea urmăririi penale față de autori necunoscuți pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000.
În speță, a fost întocmit un raport de constatare tehnico-științifică nr. -/11.05.2009 de către Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - de Combatere a Organizate C, din concluziile căruia rezultat că cele 200 de calupuri, cu masa de aproximativ 200 kg conțin cocaină.
În cauză a fost audiat și martorul - reprezentant al firmei SC Grup SRL, acesta arătând că numita "", identificată ulterior în persoana inculpatei este persoana care se ocupă de formalitățile de vămuire a containerului nr. - - 7.
Din datele existente la dosarul de urmărire penală și implicarea unei persoane angajată la un comisionar vamal și a inculpatului în operațiunile de introducere în țară și transport a cantității de cocaină.
Ca urmare a autorizării efectuării unei livrări supravegheate privind cantitatea de aproximativ 200 kg de cocaină, cu substituirea totală a drogurilor, la data de 13.05.2009 ine, și Pinter au fost depistați la depozitul amplasat în zona limitrofa a orașului A, în apropierea drumului european, pe direcția de mers dinspre A către O, în timp ce manevrau pachetele conținând drogurile de mare risc substituite pentru a le transfera în mijloacele de transport, respectiv în două limuzine, cu care au sosit la depozit, pentru a le transporta din România în Ungaria.
Măsura arestării preventive a fost dispusă prin mandatele nr 105,106 și 107 din 15.05.2009, fiind verificată periodic de instanța de fond. Încheierile anterioare au fost cenzurate de Curtea de Apel, iar recursurile au fost respinse.
Rezultă, de asemenea, și existența probelor sau indiciilor temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, date din care să rezulte presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
În analiza primei condiții, în mod corect instanța de fond a examinat elementele de fapt care provin din mijloacele de probă prevăzute de lege cât și din elemente de fapt.
Probele administrate până în prezent conduc la concluzia că există indicii privind săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc.
Infracțiunile pentru care este formulată învinuirea sunt infracțiuni grave pentru care legea prevede închisoarea mai mare de patru ani, astfel încât și această condiție este îndeplinită.
Necesitatea privării de libertate în cursul urmăririi penale sau judecății determinată de scopul măsurilor preventive (asigurarea unei desfășurări a procesului penal).
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică decurgând din lăsarea în libertatea inculpaților, Curtea constată că acesta decurge din natura faptelor descrise mai sus, din cantitatea de droguri traficate și modul în care inculpații au acționat.
La luarea măsurilor preventive instanța de fond a motivat în mod corect existența scopului măsurii preventive.
Tribunalul a reținut în cauză, în mod corect, existența temeiurilor prevăzute de art.136 alin.6 Cod procedură penală și de art.148 Cod procedură penală.
Analizând condiția negativă, tribunalul a constatat că există la acest moment procesual date care justifică temerea că este necesară starea de arest pentru a împiedica inculpații să săvârșească alte infracțiuni (natura faptelor comise, prejudiciul creat).
În aceste condiții, împrejurarea că nu există temeiuri care să impună luarea măsurii preventive, neexistând probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, nu poate fi susținută.
Reținând că infracțiunile pentru care sunt cercetați sunt infracțiuni grave și că există indicii privind săvârșirea acestora de către inculpați, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați și îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, precum și la plata onorariului pentru interpretul de limbă străină.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Conform art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală;
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din 04.09.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a (dosar nr-).
Obligă fiecare recurent la câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, pentru fiecare inculpat, se deduce onorariul translatorului de limbă maghiară echivalentul a 4 ore.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Președinte:Dumitrița PiciarcăJudecători:Dumitrița Piciarcă, Lavinia Lefterache, Corneliu Bogdan
