Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp.
| Comentarii |
|
C DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr-
2977/2009
Î Ν C Η Ε Ι Ε R Ε NR.443
Ședința publică din 21 decembrie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Damian Dolache
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Cîrstoiu
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva încheierii din data de 18.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații-inculpați, și, aflați în stare de arest și asistați juridic de apărători aleși.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, făcând aplicarea disp. art.38513din Codul d e procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de instanța de fond și prelungirea duratei arestării preventive față de inculpații în cauză.
Consideră soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, aceasta apreciind că nu se mai mențin temeiurile avute la luarea măsurii arestării preventive, motivând în sensul că faptele au fost săvârșite în urmă cu 7 ani și, datorită trecerii timpului, pericolul social concret s-a estompat și a avut în vedere și faptul că în cauză a mai fost acordată o prelungire a măsurii preventive, timp în care nu au fost efectuate acte de urmărire penală.
Reprezentantul Ministerului Public combate soluția pronunțată, apreciind că în cauză se menține temeiurile care au stat la baza luării arestării preventive, iar pericolul social pentru ordinea publică rezultă din gravitatea infracțiunilor comise de inculpați, precum și din modul de săvârșire, astfel că sunt îndeplinite disp. art. 155, 156 Cod de procedură penală.
Precizează că cea de-a doua prelungire a măsurii arestării acordată în cauză a fost pe o perioadă de 10 zile, timp în care s-a încercat administrarea unor probatorii prin comisie rogatorie în, însă din cauza procedurii greoaie, nu a fost posibil un răspuns în acest interval de timp.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de instanța de fond și prelungirea duratei arestării preventive pe o durată de 30 de zile.
Apărătorul ales al intimaților-inculpați și, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ca fiind nefondat și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond, considerând-o a fi temeinică și legală, aceasta apreciind în mod corect să se impune respingerea propunerii Parchetului întrucât perioada de 10 zile a fost suficientă pentru administrarea actelor de cercetare penală.
Consideră că ar fi fost necesară o prelungire a măsurii arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile numai dacă ar fi apărut temeiuri noi ori dată din care rezultă că este absolut necesară această măsură, respectiv dacă ar fi existat date că inculpații ar putea săvârși alte infracțiuni ori dacă s-ar fi descoperit un alt făptuitor. Or, referatul Parchetului are în vedere aceleași acte de urmărire penală, astfel că nu se justifică prelungirea măsurii arestării preventive așa cum s-a solicitat.
Apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 148 lit. f Cod de procedură penală în sensul că inculpații nu prezintă pericol pentru ordinea publică, aceștia fiind liberi de la data la care au fost reținuți și până când au fost încarcerați, perioadă în care nu au săvârșit nicio faptă de natură penală.
Mai mult, arată că inculpații s-au predat de bună voie organelor de poliție, iar din actele dosarului nu rezultă date că ar impieta buna desfășurare a cercetărilor penale dacă ar fi lăsai în stare de libertate.
În concluzie, solicită respingerea recursului declarat de Parchet și menținerea încheierii pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Apărătorul ales al intimatului-inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ca nefondat și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond întrucât este temeinică și legală.
Apreciază că în cauză nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar inculpatul nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică în sensul disp. prev. de art. 148 lit. f Cod de procedură penală.
Arată că inculpatul este rudă cu cele două părți vătămate și acestea în prezent îl vizitează, astfel că nu există temerea că ar putea impieta buna desfășurare a cercetării penale, acesta având posibilitatea de a le influența în perioada în care a fost liber, de la data reținerii și până la data încarcerării.
Mai mult, față de probele care urmează a se administra în cauză, prin comisiile rogatorii, consideră de asemenea că inculpatul nu le poate influența, astfel că nu se impune menținerea sa în stare de arest.
Având în vedere aceste considerente, apărarea solicită respingerea recursului Parchetului și menținerea soluției instanței de fond.
Intimatul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, solicită a fi cercetată în stare de libertate, asigurând că nu va impieta buna desfășurare a procesului penal.
Intimatul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, arată că nu a făcut nicio abatere de la lege și nu se consideră vinovat, solicitând a fi cercetat în stare de libertate întrucât are doi copii minori în întreținere.
Intimatul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu apărătorul său și lasă soluția la aprecierea instanței de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 18.12.2009, Tribunalul București - Secția I Penală a respins propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaților (fostă ), și ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această încheiere Tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17.12.2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bucureștia solicitat, în temeiul art.155 și urm. Cod procedură penală, prelungirea duratei măsurii arestării preventive cu 30 de zile, de la data de 22.12.2009 la data de 20.01.2010, pentru inculpații (fostă ), și.
În motivarea propunerii s-a arătat că, până la acest moment procesual, față de inculpați au fost acordate două prelungiri ale duratei măsurii arestării preventive și au fost efectuate mai multe acte de urmărire penală, enumerate în referatul Parchetului, învederându-se totodată faptul că, date fiind modalitățile concrete de săvârșire a faptelor, gradul crescut de pericol social, precum și împrejurarea că nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, în cauză este necesară prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților.
S-a mai arătat că pentru soluționarea cauzei mai sunt de efectuat următoarele acte de urmărire penală: obținerea răspunsului de la autoritățile polițienești din; prezentarea materialului de urmărire penală; întocmirea rechizitoriului și sesizarea instanței de judecată în termenul legal.
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut următoarele:
Inculpata (fostă ) este cercetată în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism, organizarea trecerii frauduloase a frontierei de stat și asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. și ped. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a în referire la art. 2 pct. 2 lit. c din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 13 Cod penal, art. 13 alin. 1, 2 lit. a și 3 în referire la art. 2 pct. 2 lit. c din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 și art. 42 Cod penal, cu aplic. art. 13 Cod penal, art. 329 alin. 2 și 3. pen cu aplic. art. 13. pen art. 71 alin. 1 teza II din OUG nr. 105/2001, cu aplic. art. 41 și art. 42 Cod penal, cu aplic. art. 13 Cod penal, art. 323 alin. 1 și 2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori și asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. și ped. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a în referire la art. 2 pct. 2 lit. c din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 13 Cod penal, art. 13 alin. 1, 2 lit. a și 3 în referire la art. 2 pct. 2 lit. c din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 13 Cod penal, art. 323 alin. 1 și 2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, și inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, organizarea trecerii frauduloase a frontierei de stat și asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. și ped. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a în referire la art. 2 pct. 2 lit. c din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 13 Cod penal, art. 13 alin. 1, 2 lit. a și 3 în referire la art. 2 pct. 2 lit. c din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 13 Cod penal, art. 71 alin. 1 teza II din OUG nr. 105/2001, cu aplic. art. 13 Cod penal, art. 323 alin. 1 și 2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
În fapt, s-a reținut că inculpații (fostă ), și învinuitul, în perioada cuprinsă între septembrie 2001 și ianuarie 2002, au recrutat prin înșelăciune, respectiv promisiunea unui loc de muncă în Italia, pe părțile vătămate minore -, în vârstă de 16 ani, - (fostă ), în vârstă de 14 ani, în vârstă de 17 ani, precum și pe partea vătămată majoră, acestea fiind cazate, respectiv găzduite, de inculpata (fostă ) în apartamentul său din Municipiul B, ulterior o parte dintre acestea fiind transportate în Municipiul T de către inculpată împreună cu fiul său, inculpatul, și transferate, în scopul exploatării sexuale, unor cetățeni români neidentificați din acest oraș, care la rândul lor le-au trecut pe părțile vătămate ilegal frontiera de stat a României în Serbia și le-au transferat în același scop unor cetățeni și macedoneni.
Astfel, învinuitul, în luna septembrie 2001, recrutat- prin înșelăciune, respectiv promisiunea unui loc de muncă în Italia, pe partea vătămată minoră, în vârstă de 16 ani, pe care a dus-o la locuința inculpatei (fostă ), care i-a întărit convingerea părții vătămate că o va ajuta sa își găsească un loc de muncă în Italia.
După ce a fost convinsă că îi va fi găsit un loc de muncă în străinătate, partea vătămată a fost găzduită de inculpata (fostă ) la locuința sa și apoi a fost transportată în Municipiul T, unde a fost transferată unor cetățeni români, neidentificați până în prezent, care au trecut-o fraudulos frontiera de stat a României în Serbia, unde au predat-o unor cetățeni, care la rândul lor au transferat-o unor cetățeni macedoneni.
În, în localitatea, partea vătămată a fost lipsită de libertate și obligată să practice prostituția prin amenințări și violențe, în clubul de noapte"",de către patronul, de etnie albaneză, ulterior fiind vândută în unui alt patron de club, unde a fost obligată sa practice prostituția până în luna aprilie 2004, când a reușit să fugă din clubul respectiv.
În acest interval de timp, în luna decembrie 2001, învinuitul a reușit să o convingă pe mama părții vătămate, martora, să o lase și pe cealaltă fiică, partea vătămată (fostă ), să plece în Italia, unde să lucreze împreună cu sora ei, motivându-i că aceasta își găsise un loc de muncă și că este bine.
Astfel, învinuitul le-a dus pe partea vătămată (fostă ), în vârstă de 14 ani, și pe mama acesteia, martora, la inculpata (fostă ), aceasta întărindu-le convingerea că ceea ce învinuitul le-a spus este adevărat, reușind astfel să o determine pe mama părții vătămate să o lase să plece la muncă în Italia, unde va lucra împreună cu sora sa la un supermarket.
După ce a fost convinsă că i se va găsi un loc de muncă în străinătate, partea vătămată (fostă ) a fost găzduită de inculpata (fostă ) la locuința sa și apoi a fost transportată în Municipiul T, unde a fost transferată unor cetățeni români, neidentificați până în prezent, care au trecut-o fraudulos frontiera de stat a României în Serbia, unde au predat-o unor cetățeni, care la rândul lor au transferat-o unor cetățeni macedoneni.
În, în localitatea, partea vătămată a fost lipsită de libertate și obligată să practice prostituția prin amenințări și violențe, în clubul de noapte"",de către patronul, de etnie albaneză, până la data de 24.01.2002, dată la care, în urma unor verificări efectuate de autoritățile macedonene, a fost identificată în clubul respectiv și eliberată.
Totodată, inculpatul, în luna ianuarie 2002, recrutat prin înșelăciune, respectiv promisiunea unui loc de muncă în Italia, pe partea vătămată minoră, în vârstă de 17 ani, și pe partea vătămată majoră, pe care le-a dus la locuința inculpatei (fostă ), care le-a întărit convingerea părților vătămate că le va ajuta sa își găsească un loc de muncă în Italia, găzduindu-le în apartamentul său din Municipiul
Ulterior, inculpații (fostă ) și le-au transportat pe părțile vătămate în Municipiul T, unde le-au transferat unor cetățeni români, neidentificați până în prezent, care le-au trecut fraudulos frontiera de stat a României în Serbia unde, la rândul lor, le-au transferat unor cetățeni și macedoneni, care au exploatat- pe partea vătămată, prin obligarea la practicarea prostituției în folosul lor, în două cluburi din localitatea -, iar pe partea vătămată au exploatat- într-un club din Serbia.
Partea vătămată, în vârstă de 17 ani, a fost transferată în (localitatea ), unde a fost lipsită de libertate și obligată să practice prostituția prin amenințări și violențe în cluburile de noapte""și"69", de către patronii și, de etnie albaneză, până în luna ianuarie 2003, când a fost eliberată de autoritățile macedonene din clubul de noapte "69", urmare a demersurilor făcute anterior de către concubinul ei, martorul, care aflase că aceasta este sechestrată și obligată să se prostitueze într-un club din.
Inculpatul, în luna ianuarie 2002, împreună cu mama sa, inculpata (fostă ), le-a transportat în Municipiul T și le-a transferat pe partea vătămată minoră, în vârstă de 17 ani, și pe partea vătămată majoră unor cetățeni români, neidentificați până în prezent, care le-au trecut fraudulos frontiera de stat a României în Serbia, unde le-au transferat unor cetățeni și macedoneni, care au exploatat-o pe partea vătămată, prin obligarea la practicarea prostituției în folosul lor, în două cluburi din localitatea -, iar pe partea vătămată într-un club din Serbia.
Partea vătămată, în vârstă de 17 ani, a fost transferată în (localitatea ), unde a fost lipsită de libertate și obligată să practice prostituția prin amenințări și violențe în cluburile de noapte""și"69", de către patronii și, de etnie albaneză, iar partea vătămată într-un club din Serbia.
La data de 13 octombrie 2009, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală a emis față de inculpații (fostă ), și mandatele de arestare preventivă nr. 13/UP/13.10.2009, nr.14/UP/13.10.2009 și respectiv nr. 15/UP/13.10.2009 pentru o perioadă de 29 de zile de la data încarcerării.
La data de 14 octombrie 2009, cei trei inculpați au fost încarcerați după cum urmează: inculpații și la Arestul. - Secția 4 Poliție, iar inculpata (fostă ) la Arestul. - Central.
Față de inculpați, până la acest moment procesual, au fost acordate două prelungiri ale duratei măsurii arestării preventive.
Potrivit disp. art. 155 alin. 1 din Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de către instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Față de dispoziția legală anterior enunțată, Tribunalul a constatat că, pentru a se dispune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților trebuie să fie întrunite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, în sensul de a exista probe sau indicii temeinice că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, și să existe vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 148 Cod proc.pen. iar acestea să impună în continuare privarea de libertate sau să existe temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând materialul probator administrat în cauză până în prezent, Tribunalul a constatat că temeiurile care au determinat arestarea inițială nu mai impun în continuare privarea de libertate inculpaților (fostă ), și.
În cauză, există indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 681Cod proc.pen. care să justifice presupunerea rezonabilă că, inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, iar în acest sens se au în vedere declarațiile părților vătămate, procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere a inculpaților, declarații ale martorilor, însă se apreciază că în cauză nu este îndeplinită condiția impusă de disp. art. 148 lit. f teza a II și anume să existe probe ca lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordine publică.
S-a constatat că inculpații sunt cercetați în prezenta cauză pentru infracțiuni presupus a fi comise în perioada septembrie 2001-ianuarie 2002, astfel că după trecerea unui interval de timp de aproximativ 7 ani de zile de aceste fapte nu se mai poate susține în prezent lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. S-a avut în vedere împrejurarea că prin trecerea acestui interval de timp, finalitatea măsurii arestării preventive s-a estompat, iar în prezent pericolul concret pentru ordinea publică nu mai este real și actual, nefiind de natură a genera un impact negativ asupra relațiilor sociale.
De asemenea, nu există nicio dovadă că ordinea publică ar fi efectiv amenințată prin lăsarea inculpaților în stare de libertate, după cum la dosar nu există probe că inculpații s-au sustras urmăririi penale, că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unei părți din proces sau a unui martor sau că vor exercita presiuni asupra vreunei victime. În acest sens s-a avut în vedere că inculpații și sunt necunoscuți cu antecedente penale, iar inculpatul, deși a suferit mai multe condamnări, ultima datând din anul 1994 (pentru o complicitate la furt calificat) de la acea dată nu a mai fost înscris în cazierul judiciar.
Tribunalul a apreciat, de asemenea, că gravitatea faptelor presupus a fi comise de inculpați și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni nu pot constitui prin ele însele singurele temeiuri de apreciere asupra pericolului pentru ordinea publică, iar în acest sens amintim Cauza Letellier c Franței în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că prezervarea ordinii publice este apreciată ca un element pertinent și suficient pentru privarea de libertate a unei persoane, dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea respectivei persoane ar tulbura în mod real ordinea publică, deci dacă ordinea publică este efectiv amenințată, iar necesitatea prelungirii arestării preventive nu se poate examina într-o manieră pur abstractă, numai în funcție de gravitatea pedepsei.
Pe de altă parte, Tribunalul a constatat că motivele invocate de Parchet pentru prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților, respectiv obținerea răspunsului de la autoritățile polițienești din, prezentarea materialului de urmărire penală, întocmirea rechizitoriului și sesizarea instanței de judecată sunt aceleași cu cele care au stat la baza formulării propunerii anterioare, iar de la ultima prelungire acordată în cauză și anume de la data de 09.12.2009 și până în prezent nu s-a mai efectuat nici un act de urmărire penală (astfel cum rezultă din copia certificată a dosarului parchetului, ale căror pagini sunt nenumerotate).
Așa cum s-a statuat și în jurisprudența Curții Europene a drepturilor Omului, parchetul are obligația de a depune diligențe speciale în scopul evitării încetinirii instrucției penale și prelungirii nejustificate a măsurii preventive, ceea ce în mod evident nu s-a realizat în prezenta cauză.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 1491alin. 9.proc.pen. Tribunalul a respins propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaților (fostă ), și, formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial București, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție--Serviciul Teritorial București, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacată și, pe fond, prelungirea duratei arestării preventive față de inculpații în cauză.
În motivarea orală a recursului parchetul combate soluția pronunțată, apreciind că în cauză se menține temeiurile care au stat la baza luării arestării preventive, iar pericolul social pentru ordinea publică rezultă din gravitatea infracțiunilor comise de inculpați, precum și din modul de săvârșire, astfel că sunt îndeplinite disp. art.155, 156 Cod de procedură penală.
Precizează că cea de-a doua prelungire a măsurii arestării acordată în cauză a fost pe o perioadă de 10 zile, timp în care s-a încercat administrarea unor probatorii prin comisie rogatorie în, însă din cauza procedurii greoaie, nu a fost posibil un răspuns în acest interval de timp.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856alin.3 pr.pen. Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Prima instanță a apreciat în mod corect că nu se impune prelungirea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpații (fostă ), și, având în vedere că, deși în speță există probe și indicii temeinice, în sensul art.143 pr.pen. care să justifice presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați - declarațiile părților vătămate, procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere a inculpaților, declarațiile martorilor-trafic de persoane, însă nu sunt întrunite în mod cumulativ și dispozițiile art.148 lit.f proc. pen. întrucât nu există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Aceasta deoarece pericolul concret pentru ordinea publică, dincolo de modul și împrejurările săvârșirii faptelor, de gravitatea deosebită a acestora, trebuie privit și în raport cu vechimea faptelor ce formează obiectul acuzării.
Astfel, inculpații sunt acuzați că în perioada septembrie 2001-ianuarie 2002 au racolat, găzduit și repectiv transportat mai multe părți vătămate în vederea exploatării sexuale a acestora. Este de observat că de la data comiterii faptelor au trecut mai bine de 7 ani, timp în care și pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat, mai mult de la acel moment împotriva inculpaților nu s-a mai formulat vreo altă acuzație.
De asemenea, Curtea constată că urmărirea penală a fost începută în cauză la data de 10.03.2009, iar acțiunea penală a fost pusă în mișcare la 6.10.2009, cu toate că plângerile părților vătămate au fost formulate încă din anul 2006, fără ca între timp parchetul să considere că inculpații ar prezenta vreun pericol pentru ordinea publică.
Ca atare, chiar dacă acuzațiile care se aduc inculpaților sunt foarte grave - trafic de minore - demararea cercetării acestora la mai bine de 7 ani de la comiterea faptelor, ca și împrejurarea că inculpații s-au prezentat de bună voie în fața organelor judiciare, nu justifică prelungirea măsurii preventive a arestării preventive.
Însă, în același timp, observând că nici inculpații nu contestă existența indiciilor temeinice de comitere a faptelor și pentru a exista garanții că aceștia nu vor zădărnici aflarea adevărului în cauză ori că se vor sustrage de la cercetare, care se arată a fi una de durată, Curtea apreciază că se impune a fi dispusă împotriva acestora o măsură preventivă mai puțin severă, cum de altfel s-a și dispus de către prima instanță la momentul soluționării propunerii de arestare preventivă.
Drept urmare, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.d pr.pen. va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Va casa, în parte, încheierea recurată și, în fond, rejudecând:
În temeiul art.145 alin. 1 din Codul d e procedură penală, va dispune luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv municipiul B, cu privire la fiecare dintre inculpații (fostă ), și, pe o perioadă de câte 30 de zile, începând cu data de 21 decembrie 2009 și până la data de 19 ianuarie 2010, inclusiv.
În temeiul art.145 alin.11din Codul d e procedură penală, va impune fiecăruia dintre inculpați ca, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliție de la adresa de domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
d)să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În temeiul art.145 alin.12lit.c din Codul d e procedură penală, va impune fiecăruia dintre inculpați ca, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, să respecte și obligația de a nu se apropria de părțile vătămate, (fostă ), și (fostă ) și de membrii familiilor acestora, precum și obligația de a nu comunica cu toate aceste persoane, în mod direct sau indirect.
În temeiul art.145 alin.22din Codul d e procedură penală, va atrage atenția fiecărui inculpat că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii preventive dispuse sau a obligațiilor ce îi revin pe durata acesteia, se va lua față de el măsura arestării preventive.
Va dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților (fostă ), și de sub puterea nr.13/UP, nr.14/UP și respectiv nr.15/UP, toate din data de 13 octombrie 2009, emise de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală, dacă nu sunt arestați în alte cauze.
Va menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În temeiul art.38515pct.2 lit.d din Codul d e procedură penală, admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la data de 18 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în Dosarul nr-.
Casează, în parte, încheierea recurată și, în fond, rejudecând:
În temeiul art.145 alin. 1 din Codul d e procedură penală, dispune luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv municipiul B, cu privire la fiecare dintre inculpații (fostă ), și, pe o perioadă de câte 30 de zile, începând cu data de 21 decembrie 2009 și până la data de 19 ianuarie 2010, inclusiv.
În temeiul art.145 alin.11din Codul d e procedură penală, impune fiecăruia dintre inculpați ca, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliție de la adresa de domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
d)să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În temeiul art.145 alin.12lit.c din Codul d e procedură penală, impune fiecăruia dintre inculpați ca, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, să respecte și obligația de a nu se apropria de părțile vătămate, (fostă ), și (fostă ) și de membrii familiilor acestora, precum și obligația de a nu comunica cu toate aceste persoane, în mod direct sau indirect.
În temeiul art.145 alin.22din Codul d e procedură penală, atrage atenția fiecărui inculpat că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii preventive dispuse sau a obligațiilor ce îi revin pe durata acesteia, se va lua față de el măsura arestării preventive.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților (fostă ), și de sub puterea nr.13/UP, nr.14/UP și respectiv nr.15/UP, toate din data de 13 octombrie 2009, emise de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală, dacă nu sunt arestați în alte cauze.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
-
Red. - / 05.01.2010
Dact./ 06.01.2010
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția I Penală
Președinte:Damian DolacheJudecători:Damian Dolache, Carmen Veronica Găină, Cîrstoiu
