Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 27 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Aurel
Judecător: - - președinte secție
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul DIRECȚIEI DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - SERVICIUL TERITORIAL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de inculpații ( fiul lui G și, ns. la 04.08.1968 în G, domiciliat în G,-, județul G, CNP -, în prezent deținut în Arestul G ), ( fiul lui G și, ns.la 03.07.1986 în G, domiciliat în G,-, -.2,.3,.41, județul G, CNP -, în prezent deținut în Arestul ) și ( fiul lui și, ns. la 26.04.1992 în G, domiciliat în G-, -.6,.111,jud. G, CNP -, în prezent deținut în Arestul G ), împotriva încheierii de ședință nr- din 10.04.2009 a Tribunalului Galați.
La apelul nominal făcut în cauză au răspuns inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de av., în baza împuternicirii avocațiale din 27.04.2009 eliberată de Baroul Galați - Cabinet individual, inculpatul, în stare de arest,asistat de av., în baza împuternicirii avocațiale din 27.04.2009 eliberată de Baroul Galați - Cabinet individual și inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de av., în baza împuternicirii avocațiale din 27.04. 2009 eliberată de Baroul Galați - Cabinet individul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Inculpații recurenți, și, având pe rând cuvântul, arată că își mențin recursurile declarate.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
-. - apărătorul inculpatului arată că a declarat recurs împotriva încheierii de ședință prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive pe care o consideră netemeinică. Nu se mai repetă în cele ce a spus data trecută, în fața aceluiași complet de judecată, la recursul declarat împotriva luării măsurii arestării preventive, dar uneori chiar lovit este de sentimentul inutilității.
Între timp organele de urmărire penală au mai desfășurat niște activități ce au constat în audierea martorilor, ,. Dintre toți acești martori audiați - nu mai indică filele - în schimb, niciunul dintre cei audiați nu îl indică pe.
Mai mult decât atât, trei martori, sunt întrebați de., iertat să îi fie, dar nu este în boxă, dar niciunul dintre ei nu a fost întrebat de. Probabil că organele de urmărire penală chiar fac o gravă confuzie când îl arată pe, între,. Oricum, el nu este un tip chițibușar ca să se lege de o greșeală care a apărut frecvent în cursul urmăririi penale, în sensul că pe inculpat îl cheamă și nici într-un caz. Dacă ar fi fost să se lege de acest aspect, ar fi arătat că și ordonanța de a începere a urmăririi penale și absolut toate actele sunt făcute pe numele, deci ar trebui căutat, pentru că în nici un caz nu este inculpatul din boxă. Nu s-a legat de acest aspect, tot ceea spus cu privire la inculpat este faptul că nu există indicii care să justifice prelungirea măsurii arestării preventive, decât declarațiile celorlalți doi coinculpați. Atât. În rest, nu există indicii, iar din multitudinea de martori audiați între termene, nici unul nu îl indică pe, absolut niciunul.
Inculpatul nu a fost găsit asupra lui cu nici o cantitate de droguri, nu a fost indicat nici de martorul cu identitate protejată, nici de ofițerul sub acoperire, că aceștia ar avea cunoștință de el.
Inculpatul nu reiese din interceptările telefonice, nu reiese de nicăieri.
În schimb, în ce-l privește pe inculpatul, există la fila 231 o declarație, în care se indică anumite aspecte, respectiv cea a martorei care nu spune nimic despre inculpatul, dar confirmă faptul că inculpatul zis "" se ocupa de traficul de droguri. Această prietenă cu inculpatul nu auzise ca inculpatul să se ocupe de așa ceva, nu auzise de nimic,deși îi era prietenă.
Concluzionând, întrucât a răsfoit filă cu filă și nu a găsit nici un indiciu, apreciază că sunt indicii circumstanțiale, respectiv faptul că a sărit de pe geamul apartamentului fratelui său în momentul în care poliția a bătut la ușă, dar, a spus și data trecută de ce a sărit, respectiv pentru că este un dosar în cercetare cu un trafic de persoane în care și el este cercetat, dar nu mai repetă acest aspect. Nu contează de ce a fugit, relevanță are ce este la dosarul cauzei, cum se face legătura de cauzalitate dintre prinderea în flagrant a inculpatului și faptul că acesta ar fi luat de la el drogurile. Nu există această legătură de cauzalitate decât pe vorbe. Există declarația inculpatului față de poziția inculpatului. Nu se poate ține un om arestat preventiv pe vorbe, atâta timp cât în dosarul cauzei nu există nici un martor, nici un investigator sub acoperire și un martor cu identitate protejată care să îl indice pe.
Solicită admiterea recursului și punerea de îndată în libertate a inculpatului întrucât până la acest moment,pe ceea ce există la dosar, nu există indicii temeinice suficiente că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcină. Că ar fi posibili ca și acesta să fie consumator, că ar fi posibil, ar fi posibil, nici măcar aceasta nu reiese, pentru că inculpatul,în momentul când s-a făcut percheziția corporală nu a fost găsit cu nimic asupra lui, nu este arătat de nimeni, nu are nici o activitate, nu există nici o persoană care să spună că a cumpărat de la acesta, nu a luat legătura cu ofițerul sub acoperire, nu este în convorbirile telefonice, nu există nimic. Singurul motiv pentru care a fost reținut a fost declarația celuilalt coinculpat,dar este vorba de declarație la declarație, nu a văzut persoană care să fie arestată preventiv pe acest minim de probe, pe această lipsă de probe.
-. - apărătorul inculpatului nu critică în recursul său, cerând să nu se mai dispună prelungirea arestării preventive, nu critică aspecte legate de lipsa de probe, de lipsă de vinovăție ori de indicii cu privire la participarea lui la săvârșirea infracțiunii.
El invocă anumite chestiuni pe care instanța de fond i le recunoaște de altfel.
Instanța recunoaște că inculpatul este o persoană tânără, că nu are antecedente penale, că a avut o poziție sinceră, dar cu toate acestea consideră că nu sunt suficiente argumente pentru a dispune cercetarea lui în stare de libertate, apreciind că faptele sunt grave, că valorile sociale care au fost încălcare sunt foarte importante și că se referă la sănătatea publică și pe cale de consecință, prezintă pericol social ridicat al acestora.
Ba mai mult chiar, invocă instanța și faptul că între persoanele implicate există și un minor, dar cu toate acestea situația minorului nu se schimbă cu nimic în dosar. Cu alte cuvinte, se folosesc argumentele care sunt favorabile unora împotriva celorlalți și invers.
a recunoscut săvârșirea faptei, a explicat condițiile în care a comis-o și vrea să învedereze faptul că s-a stabilit în mod clar că el nu era deținător de droguri, nu era persoana care procura aceste substanțe, era cel care a încercat să le valorifice. Spune că a încercat să le valorifice fiindcă s-a stabilit clar că ele nu au putut fi vândute, ci au fost primite sub monitorizarea organelor de urmărire penală de către colaboratorul poliției.
În aceste condiții este injustă motivarea instanței de fond că fapta lui vatămă relațiile sociale care se referă la sănătatea publică. Nu a fost afectată sănătatea publică, nu s- a comis vreo infestare a alimentelor, a apei, a aerului, se exagerează cu această motivare care, într-adevăr este destul de gravă ca și consecință.
În realitate, inculpatul a luat cantitatea respectivă de cannabis și a dat-o colaboratorului poliției despre care nu știa, în mod evident, că are această calitate. Asta s-a întâmplat în dosar și ce este mai important, a deținut drogurile respective o perioadă scurtă de timp, cât timp le- a luat de la inculpatul major și le-a dus mai departe poliției, ba chiar la un moment dat ele au fost deținute și de către celălalt inculpat minor. Acestea sunt aspectele reale ale speței.
A arătat instanței de fond că a recunoscut săvârșirea faptei, că a indicat condițiile în care a dobândit drogurile, că sumele de bani pe care urma să le obțină, nu pe care le-a obținut, că nu a beneficiat de nimic, îi reveneau într-o foarte mică măsură și că era mai degrabă un consumator de droguri decât un traficant în sensul clasic și cunoscut al speței.
Probele care mai urmează să fie administrate nu sunt de natură a schimba poziția inculpatului față de faptă, dacă el ar fi cercetat în stare de libertate. Adică atitudinea lui sinceră coroborată cu dovedirea faptei prin rapoartele colaboratorului poliției pun în evidență participarea lui pe care el nu o. Deci, fie că ar fi cercetat mai departe în stare de arest preventiv, fie că, în mod normal ar trebui cercetat și judecat în stare de libertate în ceea ce-l privește fapta este dovedită, este recunoscută și din acest punct de vedere nu are cum să impieteze asupra aflării adevărului.
Un alt aspect foarte important: este implicat într-un trafic de droguri de risc, deci nu de droguri de mare risc, adică este o faptă mai puțin periculoasă în raport cu cealaltă modalitate de săvârșire a infracțiunii. Limitele de pedeapsă sunt egale, spre exemplu cu cele pentru infracțiunea de furt calificat sau cu alte infracțiuni pedepsite în același cuantum, unde majoritatea inculpaților sunt cercetați și judecați în stare de libertate. Ba, unii sunt în stare de recidivă, ba alții nu au recunoscut săvârșirea faptei, ba de multe ori prejudiciul nu este acoperit și cu toate acestea se apreciază că nu se justifică în acele infracțiuni cercetarea în stare de arest preventiv. Nu știe de ce în această speță, după depistarea infracțiunii, după probarea ei, după luarea măsurii și după ce s-a văzut poziția sinceră și constantă a inculpatului se apreciază că se impune în continuare cercetarea lui în stare de arest preventiv.
Consideră că motivarea instanței de fond nu este de natură să justifice admiterea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive, mai ales că probele ce urmează a fi efectuate nu au practic legătură cu inculpatul, este vorba despre niște substanțe găsite asupra unei martore, iar în rest, activitățile care au mai rămas se referă strict la reaudierea lor, la prezentarea materialului de urmărire penală și sesizarea instanței, deci activități care nu mai implică administrarea de probe și schimbarea rezultatului, a configurației participării sau participației lor la săvârșirea infracțiunii. De aceea, prin prisma tuturor acestor aspecte consideră că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică.
Instanța a motivat, așa cum spunea și în alte situații, în mod generic oportunitatea prelungirii arestării preventive prin gravitatea faptelor și prin celelalte elemente despre care a discutat și care consideră că nu sunt specifice acestei spețe.
De aceea, solicită admiterea recursului inculpatului, casarea hotărârii Tribunalului Galați, iar în rejudecare, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive care a fost luată față de inculpat și pentru care se cere prelungirea, cu măsura obligării de a nu părăsi țara, care este o măsură mai adecvată. Dacă la traficul de droguri de mare risc se ia măsura arestării preventive, de ce la o faptă mai puțin periculoasă - trafic de droguri de risc nu se ia o măsură preventivă mai puțin gravă?
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, a se dispune pe cale de consecință înlocuirea măsurii arestării preventive cu punerea în libertate sub controlul pe care se va institui de către instanță, a inculpatului.
-. - apărătorul inculpatului arată că, critica esențială o constituie împrejurarea că în ce-l privește pe inculpatul minor, apreciază că acesta nu constituie și nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, contrar opiniei instanței de fond.
Instanța de fond a apreciat pericolul concret pentru ordinea publică prin prisma gravității, exclusiv prin prisma gravității sau mai bine spus a pericolului social infracțiunii supuse urmăririi penale. De asemenea, aceeași instanță a motivat că nu are nici o importanță vârsta fragedă a inculpatului, nu are nici o importanță că el a recunoscut, nu are nici o importanță că el nu are antecedente penale
Nu este de acord cu opinia instanței de fond.În primul rând pentru că vârsta fragedă a inculpatului la momentul săvârșirii faptei - sub 17 ani, el a făcut 17 ani în arest - este un element esențial și coroborat cu faptul că nu are antecedente penale, în primul rând pentru că instanțele judecă participația inculpatului prin prisma faptului că a comis fapta împreună cu doi majori. Este evident că el este ușor de influențat sub aspectul participației.
În momentul în care instanța de fond face trimitere la pericolul social al infracțiunii, așa cum a susținut și av. limitele de pedeapsă sunt exact ca și pentru infracțiunea de furt. Câte infracțiuni de furt sunt cercetate cu infractorii,cu inculpații, cu învinuiții în stare de libertate - marea majoritate. Din contră, sunt infracțiuni de furt calificat care au pedepse mult mai mari, în forme agravante și de asemenea sunt judecate în această măsură.
Este sau are importanță faptul că nu se știe câți infractori sunt judecați în libertate pentru infracțiuni de furt și în această formă se împiedică răspândirea unor astfel de fapte? Nu are nici o legătură. Motivarea instanței de fond că este necesară arestarea preventivă pentru a se da un exemplu pentru alte persoane să nu comită astfel de fapte,există impresia sau se cunoaște se cunoaște cumva sau există vreo dovadă că inculpatul arestat preventiv minor dacă a fost arestat, din acel moment nimeni nu mai comite nici o infracțiune? Este o chestiune abstractă,care s-a simțit nevoia să o motiveze numai prin prisma faptului că este vorba de o infracțiune de trafic de droguri de risc.
Consideră că alte elemente trebuie avute la analizarea dacă este oportun sau nu să se prelungească măsura arestării preventive și în mod constant practica judiciară a arătat că pericolul social al infracțiunii pentru care se efectuează urmărirea penală nu trebuie confundat cu pericolul concret pentru ordinea publică. Această diferență extrem de mare și sensibilă și trebuie analizată atitudinea celui cercetat, dacă acesta a înțeles gravitatea faptei, dacă a înțeles să colaboreze cu organele de urmărire penală, a înțeles și se căiește de fapta lui și o regretă sincer. că mai degrabă organele judiciare prin măsura propusă de liberare provizorie sub control judiciar îi arată că a greșit, a constatat pe propria piele consecințele și ulterior, după ce urmărirea penală, care, după cum se poate observa este aproape de a se încheia, în propunerea de prelungire arătându-se că mai sunt de reaudiat inculpații, întocmirea rechizitoriului și sesizarea instanței. Toate aceste faze în cadrul urmăririi penale pot fi parcurse și cu inculpatul în stare de libertate. Nu este obligatorie arestarea preventivă.
Personal nu vede nici un scop sau nu se urmărește nici un scop practic în momentul la care s-ar mai prelungi încă 20 de zile cum s-a cerut, așa cum s-a dispus de către instanța de fond. cuiva această arestare preventivă în această cauză? Nu ajută nimănui. strict din punct de vedere al persoanei și a conduitei inculpatului. De asemenea, instanța de fond arată că nu are nici o importanță că inculpatul are o atitudine sinceră. Oare, dacă atitudinea lui nu era sinceră, dacă nu înțelegea să conclucreze și să colaboreze cu organele de urmărire penală, puteau aceste organe de urmărire penală să propună arestarea altor persoane?. Oare toate aceste aspecte nu sunt de natură a conduce la concluzia că inculpatul totuși a manifestat înțelegere și supunere față de norma penală obligatorie pentru toată lumea.
În aceste împrejurări, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, iar în rejudecare, a se verifica și observa că în această cauză se impune un control strict asupra participării în cadrul procesului, dar nu în forma arestării preventive, de acea a formulat recurs și împotriva încheierii de respingere a cererii de liberare provizorie și crede că soluția cea mai bună ar fi ca inculpatul să fie cercetat în libertate sub forma liberării provizorie sub control judiciar
Reprezentanta Ministerului Public arată că încheierea de ședință din 22.04.2009 a Tribunalului Galați este legală și temeinică. Astfel,prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, având în vedere că în cauză urmează a se efectua mai multe activități specifice fazei de urmărire penală, activitățile precizate în referatul cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, precum și gravitatea faptei ce se reține în sarcina inculpaților și faptul că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au încetat să subziste.
grave de vinovăție ale inculpaților nu se bazează doar pe declarațiile celorlalți coinculpați, ci acestea rezultă din coroborarea întregului material probator administrat în cauză până la acest moment, respectiv: procesul-verbal de constare a infracțiunii flagrante, perchezițiile domiciliare efectuate în cauză, declarațiile martorilor, rapoartele de constatare tehnico-științifică și declarațiile inculpaților.
Față de toate aceste considerente și pentru buna desfășurare a urmăririi penale, respectiv pentru preîntâmpinarea sau înlăturarea situațiilor de pericol ce vin să împiedice aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, apreciază că sunt îndeplinite condițiile art.155 Cod pr.penală și se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților, Pentru aceste motive urmează a se constata că încheierea recurată este legală și temeinică și a se respinge recursurile declarate de inculpați împotriva acesteia.
Inculpatul recurent menține concluziile apărătorului și lasă la aprecierea instanței.
Inculpatul recurent arată că îi pare foarte rău de ceea ce a făcut, nu a fost ceea ce vroia să facă cu adevărat, că a greșit.
Inculpatul recurent arată că a fost inconștient în momentul respectiv și vrea să se acorde o șansă.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
În dosarul nr. 16/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Galați, sunt cercetați, în stare de arest preventiv, inculpații, și.
În sarcina inculpatului se reține săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 în referire la art. 41 alin.2 pen. cu aplicarea art.75 alin.1 lit. a și c pen. constând în aceea că în perioada martie-aprilie 2009, procurat, deținut și distribuit în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, inclusiv împreună cu alte persoane din care un minor, diverse cantități de produse cannabice ( marijuana și hașiș)- droguri de risc.
În sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 în referire la art. 41 alin.2 pen. cu aplicarea art.75 alin.1 lit. a și c pen. constând în aceea că în perioada martie-aprilie 2009, procurat, deținut și distribuit în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, inclusiv împreună cu alte persoane din care un minor, diverse cantități de produse cannabice ( marijuana și hașiș)- droguri de risc.
În sarcina inculpatului minor s-a reținut săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.75 alin.1 lit.a pen. și art.99 și urm.pen. constând în aceea că în data de 09.04.2009, acționând împreună cu alte persoane, a deținut o cantitate de hașiș-drog de risc, ajutând la distribuirea acesteia.
Prin încheierea de ședință nr- din 22.04.2009 a Tribunalului Galațis -a dmis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -DIICOT- Serviciul Teritorial Galați și în baza art. 155 și art. 159 Cod proc. penală s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, și până la data de 18.05.2009.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că sunt întrunite condițiile impuse de art. 155 și art. 159 Cod proc. penală, deoarece.
Din actele de urmărire penală efectuate în cauză și anume: proces-verbal de sesizare din oficiu, declarație martor cu identitate protejată, procese-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, rapoarte de constatare tehnico-științifică, proces-verbal din 09.04.2009 și planșe foto, proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și planșă foto, proces-verbal de efectuare a percheziției domiciliare din 09.04.2009 efectuate la domiciliul lui, fratele inculpatului, în apartamentul căruia s-au găsit două pliculețe cu substanță de culoare brună, declarația martorului, din care rezultă că la momentul efectuării percheziției la domiciliul său, inculpatul a sărit pe fereastra de la bucătărie, fiind ulterior prins de organele de poliție și adus în apartament, proces-verbal de efectuare a percheziției la locuința numitului, unde a fost găsit un plic conținând o substanță brun-verzuie și un rest de țigară confecționată artizanal, proces-verbal de efectuare a percheziției a autoturismului marca Mercedes, nr. VT -- aparținând numitului ius, autoturism condus de inculpatul, în care a fost găsit, într-o foiță de țigară, un amestec de substanță vegetală de culoare maro și o substanță vegetală de culoare -oliv și chiar din declarațiile inculpaților rezultă indicii temeinice, în sensul art.681pr.pen. de natură a crea presupunerea că cei trei inculpați au comis faptele pentru care sunt cercetați, fiind îndeplinite astfel condițiile prev. de art.143 și 148 lit. f pr.pen.
Aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 75 lit a și c Cod penal pentru inculpații și și a infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit și art. 99 Cod penal pentru inculpatul, infracțiuni pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de patru ani.
Datorită gradului ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, natura și importanța valorilor sociale lezate ( relații sociale referitoare la sănătatea publică), pericolul social ridicat al acestora, caracterul de fenomen dobândit de acest tip de infracțiuni în ultima perioadă de timp, acest tip de infracțiuni reprezentând una din cele mai grave forme ale criminalității organizate, faptul că între persoanele implicate se află și un inculpat minor, atitudinea inculpatului care, la efectuarea percheziției acesta a încercat să fugă și, fiind audiat a negat participarea sa la comiterea faptelor, dar și persoana acestuia care nu se află la primul impact cu legea penală, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.321 alin. 2 Cod penal și cercetat în dosarul nr.956/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați pentru infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art.12 alin.1 și 2 lit. a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 pen, s-a reținut că, în cauză sunt probe certe că lăsarea în libertate a celor trei inculpați ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Susținerile inculpaților cu privire la gradul de participație la săvârșirea faptei, și atitudinea sinceră a inculpaților și nu sunt de natură a dovedi că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 143 și art. 148 lit. f Cod proc. penală.
Apărarea inculpatului, în sensul că nu a participat la săvârșirea faptei a fost înlăturată, fiind contrazisă de celelalte probe administrate în cauză.
S-a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut și nici nu s-au schimbat și că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune în continuare privarea de libertate.
Împotriva încheierii de ședință nr- din 22.04.2009 a Tribunalului Galați au declarat recurs, în termen legal, inculpații, și, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul a susținut că hotărârea instanței de fond sete nelegală deoarece, în cauză, nu sunt probe certe din care să rezulte că a săvârșit faptele pentru care este cercetat, singurele probe fiind declarațiile celorlalți inculpați, și că la domiciliul său nu au fost găsite droguri, nu a fost indicat de martorul cu identitate protejată și de investigatorul sub acoperire.
A susținut că, după luarea măsurii arestării preventive au fost audiați martorii, și și nici unul dintre acești martori nu l-au indicat pe el ca fiind autorul infracțiunii, ba mai mult, unii dintre acești martori au fost întrebați de și nu de.
În ceea ce o privește pe martora, arată că aceasta a făcut doar afirmații în sensul că inculpatul "," s-ar ocupa cu traficul de droguri, fără să-l implice pe el în vreun fel.
A susținut că a fugit din locuință,deoarece știa că este cercetat într-un dosar pentru trafic de persoane și nu pentru că ar fi săvârșit infracțiunea din prezenta cauză.
Inculpatul, în susținerea recursului, a invocat că lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, deoarece, are doar 17 ani, a avut o contribuție minoră la săvârșirea faptelor, participând doar la actul material din 09.04.2009, când a fost rugat de inculpatul să țină drogurile și că a deținut acele droguri doar o perioadă de aproximativ cinci minute.
Inculpatul a susținut că avut o comportare sinceră, este căsătorit, în cauză este vorba de droguri de risc și nu droguri de mare risc, cantitatea de droguri traficată este mică, el doar lua drogurile de la inculpatul și le vindea, profitul său fiind mic, situație în care nu se justifica luarea măsurii arestării preventive.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând hotărârea penală recurată, prin prisma motivelor invocate de inculpați, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 3856alin. 3 Cod proc. penală, se constată că, în mod corect, prima instanță a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 155 și art. 159 Cod proc. penală și a dispus prelungirea măsurii arestarea preventive a celor trei inculpați.
Astfel, din procesul - verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesele - verbale și rapoartele de constatare tehnico - științifică privind substanțele provenind de la inculpați, procesele - verbale întocmite cu ocazia efectuării perchezițiilor domiciliare, declarația martorului cu identitate protejată, procesele - verbale întocmite de investigatorul sub acoperire și chiar din declarațiile inculpaților, rezultă indicii temeinice că, în perioada martie - aprilie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpații și au deținut și distribuit în mod repetat droguri de risc, implicându - l în această activitate și pe inculpatul minor.
Faptul că martorii audiați după luarea măsurii arestării preventive nu l-au indicat pe inculpatul ca fiind autorul infracțiunii nu înseamnă că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive au dispărut. Sub acest aspect avem în vedere că inculpatul nu vindea drogurile direct ci prin intermediul inculpaților și.
Aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 75 lit a și c Cod penal pentru inculpații și și a infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit și art. 99 Cod penal pentru inculpatul, infracțiuni pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de patru ani.
Având în vedere modul și împrejurările concrete în care inculpații au săvârșit faptele și aici avem în vedere că inițial pe data de 29.03.2009, au vândut aproximativ un gram de cannabis, pe data de 03.04.2009 au vândut 4.grame rezină de cannabis, iar în data de 09.04.2009 au vândut cantitatea de 95 grame de cannabis, a gradului ridicat de pericol social al săvârșite, natura și importanța valorilor sociale lezate (relații sociale referitoare la sănătatea publică), pericolul social ridicat al acestora, caracterul de fenomen dobândit de acest tip de infracțiuni în ultima perioadă de timp, acest tip de infracțiuni reprezentând una din cele mai grave forme ale criminalității organizate, faptul că între persoanele implicate se află și un inculpat minor, atitudinea inculpatului care, la efectuarea percheziției acesta a încercat să fugă și, fiind audiat a negat participarea sa la comiterea faptelor, dar și persoana acestuia care nu se află la primul impact cu legea penală, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.321 alin. 2 Cod penal și cercetat în dosarul nr.956/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați pentru infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art.12 alin.1 și 2 lit. a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 pen, în mod corect s-a reținut că, în cauză, sunt probe certe că lăsarea în libertate a celor trei inculpați ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Apărarea inculpatului, în sensul că nu a săvârșit faptele este cercetat este infirmată de declarațiile inculpaților și, cât și de procesul - verbal, existent la fila 77 din dosarul de urmărire penală, din care rezultă că în autoturismul condus de inculpat s-au găsit droguri.
În cauză nu se poate reține că a fost vorba de o cantitate mică de droguri în condițiile în care, așa cum am arătat mai sus, cantitate de cannabis vândută depășește 100 de grame și cu ocazia efectuării perchezițiilor domiciliare au fost găsite și alte cantități de droguri.
Susținerile inculpaților referitoare la gradul de participație al fiecăruia la săvârșirea faptei, la atitudinea sinceră a celor doi inculpați - și, la faptul că inculpatul este minor, nu sunt de natură a conduce la concluzia că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.143 pr.pen. și art.148 lit.f și art. 159 Cod proc. penală.
Susținerile inculpaților în sensul că, în cauză este vorba de droguri de risc pentru care consumul în anumite țări este permis și nu de droguri de mare risc, nu are relevanță deoarece inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de deținere și vindere de droguri de risc și nu pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri pentru consum propriu.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpaților, urmează ca acestea să fie avute în vedere la individualizarea pedepselor în situația în care inculpații vor găsiți vinovat și nu justifică înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură preventivă.
Prelungirea măsurii arestării preventive este necesară deoarece pentru finalizarea urmăririi penale se impun a fi efectuate următoarele activități:
- atașarea la dosar a raportului de constatare tehnico - științifică fizico -chimică, privind analiza fragmentului vegetal ridicat cu ocazia percheziției efectuate la locuința martorei;
- reaudierea inculpaților;
- prezentarea materialului de urmărire penală;
- întocmirea rechizitoriului, confirmarea acestuia de către procurorul ierarhic superior și sesizarea instanței în termen legal.
Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b și art. 192 Cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații ( fiul lui G și, ns. la 04.08.1968 în G, domiciliat în G,-, județul G, CNP -, în prezent deținut în Arestul G ), ( fiul lui G și, ns.la 03.07.1986 în G, domiciliat în G,-, -.2,.3,.41, județul G, CNP -, în prezent deținut în Arestul ) și ( fiul lui și, ns. la 26.04.1992 în G, domiciliat în G-, -.6,.111,jud. G, CNP -, în prezent deținut în Arestul G ), împotriva încheierii de ședință nr- din 22.04.2009 a Tribunalului Galați.
În temeiul art.192 alin.2 Cod pr.penală, obligă pe inculpați la plata câte 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 27.04.2009.
Președinte, Judecător Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.dec.jud./12.05.2009
Jud.fond
Tehnroed.CG/2 ex./12.05.2009
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Aurel
