Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 08 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Aurel Burlacu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Mariana
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
rol fiind judecarea recursului declarat de inculpata ( fiica lui și, născută la data de 01.08.1984, în prezent deținută la Arestul. G ), împotriva încheierii de ședință nr- din 03.09.2009 a Tribunalului Galați.
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns inculpata recurentă, în stare de arest și asistată de av., în baza împuternicirii avocațiale nr.17/08.09.2009 eliberată de Baroul Galați și av.,în baza împuternicirii avocațiale nr.17/08.09.2009 eliberată de Baroul Vrancea.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebată fiind, inculpata arată că își însușește recursul formulat în numele său de apărătorul ales.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Av. arată că a formulat recurs împotriva sentinței prin care s-a admis cererea de prelungire a măsurii arestării preventive, deoarece, așa cum a susținut și în fața Tribunalului Galați cu ocazia judecării prelungirii măsurii arestării, nu sunt întrunite dispozițiile artr.155 și urm.Cod pr.penală întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială nu impun în continuare privarea de libertate a inculpatei.
Precizează că se va referi în mod concret la aceste temeiuri, respectiv: primul temei al arestării preventive este prev. de art.148 lit.b Cod pr.penală,în sensul că sunt date că inculpata a încercat să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului, prin influențarea unei părți, martori
Solicită a se reține că a solicitat organelor de urmărire penală, respectiv procurorului anchetator să efectueze probe din care să rezulte că așa-zisă martoră na - despre care se spune că ar fi fost influențată să nu spună adevărul - și care a dat declarații în sensul că nu a fost de față când i-ar fi spus inculpatei că a făcut instalația electrică improvizată și că a convins-o pe aceasta că nu este periculoasă pentru viața nimănui - a dat declarații care a solicitat să fie înlăturate ca mincinoase, deoarece ele nu corespund adevărului, iar inculpata, atunci când a aflat, cu ocazia declarației sale, de declarația mincinoasă a acestei martore care a fost vânzătoare în magazinul ei, s-a deplasat în comuna Pechea, a certat-o că nu spune adevărul și a sfătuit-o să spună adevărul care este cel care l-a susținut și pe care îl susține și ea în continuare. Acest adevăr a fost chiar consemnat pe o bucată de carton, în sensul că și această martoră a fost de față atunci când a făcut instalația aceea din proprie inițiativă și a făcut proba în prezența ambelor persoane, adică a inculpatei și a martorei na. Această martoră are interes personal să nu spună adevărul, iar inculpata doar a încercat să o determine pe aceasta să spună adevărul - ceea ce nu corespunde temeiului prev. de art.148 lit.b Cod pr.penală, care presupune să se încerce zădărnicirea în mod direct aflării adevărului prin influențarea martorilor.
Inculpata a încercat să o determine pe martoră să spună adevărul, nu de-a îndoaselea și a propus probe în acest sens, probe care nu au fost administrate până în prezent de către procuror,pentru că acesta este plecat în concediu. Deci, timp de 29-30 de zile,mai mult, pentru că între timp au expirat cele 29 de zile, nu s-a făcut în acest dosar nici o activitate de urmărire penală, deși de la bun început au cerut probe, a depus și plângere la primul-procuror prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice, a solicitat probe cu care să dovedească faptul că nu s-a încercat de către inculpată, influențarea martorei na ca să nu spună adevărul. Toate aceste probe solicitate și plângerile făcute nu au fost soluționate din cauză că procurorul anchetator se află în concediu.
Solicită a se reține că probele solicitate sunt esențiale pentru cauză deoarece pentru susținerea acestei idei sunt decât două afirmații: declarația martorei na care spune că nu a fost de față atunci când a făcut instalația și nici nu a știut de ea și declarația inculpatei care arată că din proprie inițiativă a făcut acea instalație, i-a spus despre ea și ea a acceptat acea instalație numai după ce a convins-o că el este profesionist, că instalația respectivă nu prezintă nici un pericol pentru nimeni pentru că a băgat în ea curent de intensitate minimă, că a făcut proba punând mâna el pe gratii și după care a pus-o și pe ea să pună mâna pe gratii și în acest fel a convins-o că nu este nici un pericol.
să spună câteva cuvinte și despre așa-zisa martoră na care ar fi fost influențată să nu spună adevărul: a afirmat că această martoră are interes personal ca să ascundă adevărul și din dosar rezultă cu certitudine faptul că această martoră a știut exact despre instalația făcută de, ea fiind cea care a manipulat zi de zi această instalație pentru că în seara în care s-a dat în primire instalația inculpatei, fiind prezentă și na - vânzătoarea, i s-a explicat așa - zisei martore de unde să pornească instalația, de unde să o oprească printr-un comutator special montat de către electricianul, după care inculpata a plecat comuna în, județul V, apoi a doua zi a plecat în Italia. În momentul întâmplării nenorocirii cu victima, inculpata se afla în Italia.Cea care a pornit în fiecare zi instalația - seara pornea și dimineața o, a fost așa-zisă martoră na. Când inculpata a aflat că această martoră care a pornit instalația, inclusiv cu o seară înainte când s-a întâmplat nenorocirea cu acel băiat - nu recunoaște că ea știa despre această instalație, că a luat-o în primire, s-a dus la ea în comuna Pechea și certat-o, așa cum a mai spus, pentru a spune adevărul.Acesta este adevărul. De ce ascunde această martoră adevărul pe care l-a spus în mod constant inculpata: pentru că a fost acuzată în mod constant de opinia publică, respectiv că ea este cea care a determinat moartea băiatului, ceea ce este real, pentru că inculpata nu a avut nici o legătură cu aceasta.
S-a solicitat a se face probe în acest sens și prin plângerea adresată Parchetului, pentru a se constata că acea-zisă instigare la mărturia mincinoasă nu este dovedită cu nimic. Inculpata a declarat constant că l-a rugat pe - electrician - să-i schimbe becul de la intrarea în magazin și să-i pună un în pomul din fața magazinului, lucrare pentru care i-a plătit suma de 50 de lei și că din proprie inițiativă acesta i-a făcut instalația suplimentară pe care a acceptat- susține că a făcut această instalație improvizată la rugămințile repetate ale inculpatei, ori această afirmație nu este dovedită cu nimic, este doar declarația coinculpatului - electricianul - care spune că a făcut-o la rugămintea ei și este declarația inculpatei care spune că nu este adevărat. Atunci, cu ce se probează instigarea, care este o infracțiune care se săvârșește numai cu intenție directă, nu cu intenție indirectă sau din culpă?Cum se poate demonstra în acest dosar existența intenției directe în determinarea inculpatului să facă acea instalație improvizată? Cu nimic. Nici acum și nici în final nu se va putea stabili acest lucru.
Celălalt temei este legat de încadrarea juridică - art.148 lit.f Cod pr.penală. Acest temei al arestării reținut în mandatul de arestare presupune existența a două părți: că există probe din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Are rugămintea de a se înțelege poziția apărării, în sensul că așa-zisul pericol concret nu este dovedit cu nimic. Solicită a se analiza toate circumstanțele referitoare la faptă și la făptuitor și a se constata că lăsarea în libertate a inculpatei nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Solicită a se reține că, chiar teoretic discutând, pericolul social concret la care se referă art.148 lit.f Cod pr.penală nu privește pericolul social al infracțiunii la care fapta este încadrată, ci la pericolul social concret al inculpatei care, lăsată în libertate, ar prezenta pericol pentru ordinea publică. De asemenea, solicită a se reține că instalația nu mai există, a fost desființată, cum de altfel este și magazinul, care a fost închis.
Referitor la persoana inculpatei, solicită a se reține, așa cum rezultă din probele de la dosar, că aceasta a avut o atitudine corectă, bună în cursul urmăririi penale și că, fiind în Italia,când a aflat despre nenorocirea care s-a întâmplat, din proprie inițiativă, fără să fie chemată de nimeni, și-a lichidat afacerea acolo și a venit în țară și s-a prezentat la procurorul anchetator pentru lămurirea situației. Nu s-a sustras o clipă, nu a încercat nimic - așa cum spunea și în prima parte a pledoariei -, să zădărnicească adevărul, ci ea a propus probe cu care să demonstreze acest adevăr, dar până în prezent organele de urmărire penală nu au administrat încă aceste probe.
Pentru toate aceste motive, cât și pentru cele ce vor fi expuse de celălalt apărător ales al inculpatei, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați.
Av. arată că nu va insista pe situația de fapt relevată de celălalt apărător, ci va prezenta unele situații relevante în judecarea recursului și anume că în această fază procesuală se discută despre menținerea ori schimbarea unor temeiuri care justifică menținerea stării de arestare sau prelungirea stării de arestare preventivă, ori revocarea acesteia. Desigur, nu ne aflăm în faza trecută când s-a cerut schimbarea măsurii de arestare preventivă cu o altă măsură, respectiv cu interdicția de a părăsi localitatea, situație în care efectiv se cere schimbarea temeiurilor juridice, ne găsim în judecarea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive care, de asemenea, presupune analiza situației concrete a menținerii ori a schimbării temeiurilor.
De ce acest lucru: pentru că evident nu se poate revoca măsura dacă nu s-au schimbat temeiurile, pentru că, deși textul de lege nu o spune concret și această afirmație ar putea întrucâtva a fi defavorabilă apărării, instanța nu poate gândi altfel și, pentru identitate de gândire, deși există un alt complet, ar trebui automat să prelungească măsura. A pus problema la acest mod pentru a arăta că, deși sub aspectul conținutului dosarului de cercetare penală lucrurile nu s-au schimbat față de instituirea măsurii arestării preventive, lucrul acesta nu se datorează inculpatei. Și poate la instanța de fond a fost foarte categoric, dar fără nici un rezultat, arătând că în perioada primei măsuri de arestare preventivă de 29 de zile care se împlinește mâine, nu s-a întreprins nimic de către Parchet și desigur acest lucru este nescuzabil pentru că, pe de o parte paralizează orice tendință, orice inițiativă, orice dorință a inculpatei de a-și dovedi nevinovăția, paralizează orice tendință de judecare cu celeritate a unui astfel de proces și aduce importante argumente în favoarea inculpatei cu privire la depășirea termenului rezonabil, despre care va spune câteva cuvinte, pentru că s-a reținut și la instanța de fond.
Așa cum a prezentat și a depus la dosar o hotărâre semnificativă în speță - decizia penală a ÎCCJ nr.1730/12.05.2009, prin care, preluând jurisprudența CEDO, se apreciază că termenul rezonabil al arestării preventive poate fi un termen consistent -pentru că în speță este vorba de 2 ani, 7 luni și câteva zile -, iar sub aspectul autorităților, al analizării activității autorităților, termenul rezonabil poate fi și mai scurt - cum este și în cauza de față, în situația în care aceste autorități nu au întreprins nimic care să ducă la judecată cu celeritate, la respectarea dreptului la apărare, la aflarea adevărului
Termenul rezonabil, așa cum rezultă din hotărârea pe care a depus-o se analizează prin prisma a trei factori, și anume: cu privire la complexitatea cauzei, la atitudinea comportamentului inculpatului și al autorităților. Prin raportare la speța despre care se face vorbire în decizia depusă, apreciază că această cauză este o cauză simplă pentru că este vorba despre doi inculpați, o victimă și despre o situație de fapt foarte simplă.
Cât privește comportamentul inculpatului, acesta a adoptat poziția pe care în mod real trebuia să o aibă, decurgând din activitatea și atitudinea sa, respectiv a arătat că, pusă în situația de fapt de a i se monta o instalație electrică - și va spune câteva cuvinte și din punct de vedere tehnic despre această instalație - inculpata a fost de acord cu această instalație pentru că, în aprecierea sa era un sistem de siguranță, lucru confirmat și de celălalt inculpat - și se știe ce înseamnă un sistem de siguranță - ar putea induce și un dubiu pentru cine - așa cum a reținut și instanța de fond - și acest lucru ar profita inculpatului. Deci, inculpata a acceptat în mod pasiv recepția unui sistem de siguranță la magazinul pe care îl avea în localitatea Pechea, ceea ce a însemnat aplicarea unei tensiuni în mod galvanic de 220 Deci, cu privire la atitudinea inculpatei, aceasta a fost sinceră și a relatat exact ceea ce s-a întâmplat.
Cu privire la atitudinea, comportamentul autorităților în ceea ce privește analiza termenului rezonabil, a apreciat și apreciază, referindu-se strict și exclusiv la Parchetul de pe lângă Curtea de G - că autoritățile au fost inactive cu consecințele pe care le - a arătat: lipsa posibilității de a-și formula apărarea, de a se desfășura un proces cu celeritate,
Deci, analizând termenul rezonabil cu referire la perioada această scurtă, prin prisma practicii CEDO și a hotărârilor ÎCCJ apreciate în spiritul jurisprudenței CEDO, apreciază că termenul rezonabil este depășit. Termenul rezonabil se apreciază dintr-un alt punct de vedere și cu privire la aducerea de noi probe. Este adevărat că la început orice arestare are niște temeiuri, dar autoritățile sunt obligate să aducă și alte motive care să justifice prelungirea măsurii arestării preventive. Ori, cel puțin din punctul de vedere al termenului rezonabil al arestării preventive suntem în situația în care se impune - și solicită lucrul acesta - revocarea măsurii arestării preventive, pentru că nu vede de ce este arestată preventiv din moment ce nu se întreprinde nimic - să avem o promisiune de viitor. Este evident că lucrurile se vor derula într-o manieră de acest gen, dar cel puțin la acest moment nu se justifică arestarea preventivă. A vorbit despre acest termen rezonabil pentru că inculpata este arestată, arestare care duce la privarea de libertate care este o stare de excepție și nu se întreprinde nimic pentru aflarea adevărului și, așa cum a arătat, adevărul este foarte simplu.
Cauza nu este foarte complexă. A arătat și la instanța de fond, cât și acum, că prezenta cauză trebuia să se afle la primul termen de judecată. S-a arătat prin încheierea din 3 2009 că mai este de audiat o martoră - și martorii propuși în apărare, reaudierea martorilor și evident, prezentarea materialului de urmărire penală - care se putea face în 21 sau 29 de zile, dar nu s-a făcut pentru că această cauză, din punctul de vedere al Parchetului este o cauză care nu trebuie soluționată și atunci, dacă nu trebuie soluționată foarte repede, de ce să fie ținut un om privat de libertate, când jurisprudența CEDO arată că numai în cazuri excepționale și pentru aflarea adevărului, pentru derularea tuturor procedurilor trebuie ținut inculpatul arestat și nu de dragul de a fi arestat când se putea foarte simplu să se găsească de către Parchet și o altă măsură neprivativă de libertate pe care să o propună instanței și care ar fi avut același efect, pentru că, în art.136 Cod pr.penală, chiar se face o subliniere, o apreciere că sunt mai multe măsuri care duc la același scop final, la acela de a avea inculpatul la îndemână și de a nu zădărnici acesta aflarea adevărului.
Deci, prin prisma jurisprudenței CEDO,apreciază că este situația în care se poate solicita cu temeiuri plauzibile și pertinente, lăsarea în libertate a inculpatei, cu desfășurarea procesului în ceea ce înseamnă continuarea acestuia în faza de urmărire penală.
Referitor la aprecierile cu privire la ceea ce a însemnat atitudinea inculpatei, deci a ceea ce a însemnat recepționarea sistemului de siguranță - pentru că ambii inculpați vorbesc, arată că, acesta a însemnat cuplarea tensiunii de 220 V la grilajul magazinului respectiv. Acea tensiune nu se închide sau nu formează, nu dă naștere la un curent electric decât dacă se împământează grilajul și atunci circulă în mod continuu un curent și oricine se racordează la acel curent, la acel conductor va fi electrocutat dacă curentul depășește 50 miliamperi, deci este vorba nu de tensiune, este vorba despre intensitatea curentului electric, lucru ce nu este cunoscut de toată lumea, dar pe care personal îl cunoaște deoarece are și o altă pregătire - un echivalent de subinginer în electronică, eletrotehnică, și știe acest lucru ca și profesionist, dar inculpata nu avea de unde să știe că un curent cu intensitatea de 50 miliamperi are efect omorâtor.
Nici nu exista măcar un curent materializat pentru că așa cum se poate deduce din expertiză și din declarația inginerului de la, este legat grilajul doar galvanic, ceea înseamnă un conductor care duce o tensiune de la o priză sau de la doză pe grilaj și suspendată acea tensiune - deci acolo aveam un de tensiune de 220 Nu este de mirare faptul că atunci când a recepționat lucrarea - și susține că recepționat-o pasiv și nu la comandă -, inculpata nu a comandat, pentru că nu este nici o probă care să ducă la concluzia că a comandat lucrarea și de aici ar rezulta intenția, dorința, acțiunea de instigare, deci când a recepționat lucrarea a fost pusă de electrician - pentru că i-a spus că vrea să fie ceva sigur, un sistem de siguranță, fără a dezvolta, dar Parchetul nu a cercetat ce este un sistem de siguranță - și aici este un dubiu care profită inculpatului - deci, când a recepționat sistemul a pus mâna cu palma - și un cunoscător știe că dacă la peste 50 miliamperi se lovește cu palma un conductor duce la contractare a pumnului și acolo rămâne înțepenit cu pumnul încleștat și poate muri, dacă nu are o scurgere bună la pământ dacă este mai mult pe partea decât pe partea partea, pentru că pe partea este inima - aceste lucruri inculpata nu le-a știut și dacă nu le-a știut înseamnă că nu poate fi acuzată că ar fi avut intenția de a săvârși fapta reținută până acum de organul de cercetare penală.
La instanța de fond, pentru că a "patinat" mai mult pe infracțiune decât pe faptă, i s-a reproșat - și într-adevăr și-a însușit și acum vine cu alte argumente - pentru că nu vorbim despre infracțiune, întrucât art.143 Cod pr.penală vorbește despre indicii temeinice cu privire la săvârșirea faptei: care faptă, de omor calificat? Este vorba de moartea unei singure persoane, este vorba despre pericolul de a muri mai multe persoane și din această cauză încadrarea s-a făcut pe omor calificat.
Revenind la intenție, dacă inculpata nu a avut intenția de a comanda, chiar dacă a comandat, a cerut un sistem de siguranță, dar nici o probă nu duce la concluzia că a comandat, înseamnă că nu există nici fapta de instigare și dacă nu există nici fapta de instigare, chiar lipsește indiciul temeinic care să ducă la credința instanței că este vorba despre posibilitatea legală a arestării preventive,deci cel mult atitudinea inculpatei este una de culpă de recepționarea unui sistem de siguranță - și acest lucru spune totul. Înțelege că persoana în cauză - inculpata a înțeles că este vorba despre un sistem de siguranță care să avertizeze, să atenționeze - este clar că nu putea fi vorba doar despre nimic, ci despre ceva care să "piște", așa cum s-au folosit verbele. A pișcat-o la mână, a furnicat-o și pe martora -martora și pe și pe.
Curtea, pune în vedere apărătorului inculpatei să concluzioneze.
Av., în continuare, arată că din punctul de vedere al temeiurilor, nu poate fi vorba despre menținerea temeiurilor, nu a fost vorba niciodată despre existența temeiurilor. că parchetul a preferat, din cauza rezonanței sociale, din cauză că este un mort - și este un lucru regretabil, pe care îl regretă inculpata și orice om normal l-ar regreta -, să ia această măsură, a propus-o instanței - și sub emoția a ceea ce s-a întâmplat, - pentru că avocații nu sunt de fier și tratează lucrurile la grămadă sau la kilogram, ci personal a fost mișcat când a văzut fotografiile din dosar și crede că și parchetul și instanța, deci și completele care s-au succedat la soluționarea măsurii arestării preventive nu pot rămâne indiferente față de ceea ce s-a întâmplat -, dar nici nu putem acum să ținem niște persoane - și se referă acum la inculpata, în stare de detenție, fără a se face nimic,dacă mai ales suntem impresionați de ceea ce s-a întâmplat. Și pentru ce să se țină? Pentru a vedea ce mai declară martora na? Dar ce poate să declare, pentru că o ține pe a dumneaei.
Celălalt apărător a arătat că este vorba despre o mărturie mincinoasă și cu siguranță este vorba despre o mărturie mincinoasă în cazul persoanei, pentru că a fost în magazin, exista un întrerupător care să cupleze sistemul de siguranță, era principala persoană care vindea acolo produsele respective, deci cu sau fără știință. Dar, ca să nu fie prezentă, să nu știe, e clar că nu se poate. Ce poate să declare? Își menține această linie, pentru că îi este frică să nu fie atrasă în această chestiune care este urâtă din punct de vedere al urmărilor, este regretabilă
Solicită a se analiza situația inculpatei care a primit un sistem de siguranță detașat de dosar și de violența imaginilor de acolo. De ce nu s-a făcut lămurirea asupra a ceea ce înseamnă un sistem de siguranță? Urgența cercetării în prezenta cauză, pentru că ducea și la lămurirea cauzei, era să fie audiat, care să fie întrebat din punct de vedere profesional ce a înțeles și dacă s-a interesat ce înseamnă sistem de siguranță,iar din punctul de vedere al inculpatei pe care au avut-o la dispoziție, aceasta trebuia să fie întrebată ce a înțeles prin sistemul de siguranță, iar acest dubiu foarte serios duce la inexistența temeiurilor pentru care a fost arestată și pentru care se prelungește arestarea preventivă.
Deci, față de toate aceste considerente și mai ales față de practica CEDO, solicită a se pronunța o hotărâre de casare a încheierii din 3 2009, care să ducă la revocarea măsurii arestării preventive și la respingerea evidentă a măsurii de arestare preventivă, pentru că lucrurile se pot lămuri și cu persoana în stare de libertate. Inculpata s-a prezentat în țară - ceea ce este încă un argument că nu a avut nici un moment - pentru că nu poate fi vorba de o indolență crasă, asta cu siguranță - reprezentarea a ceea ce urma să se întâmple și aceasta constă și în faptul că a plecat din țară, a muncit, a venit înapoi și după aceea s-a prezentat la organele de cercetare penală. Nu putea cineva normal să doarmă, știind că acolo este un curent, exista doar o tensiune - și a făcut o diferențiere dintre cele două - care să omoare persoanele.
Și încă un lucru: dacă se poate imputa cuiva fără să-l acuzi pe electrician - dar se pare că nici acesta nu a avut reprezentarea și asta înseamnă că este un prost profesionist - că trebuia să își dea seama că un de 200 închis printr-un conductor ud - cum a fost corpul uman, la ploaia respectivă, putea să ducă la un curent foarte mare, pentru că, cu cât rezistența conductorului sau al organismului, al mediului respectiv este mai mică, cu atât crește curentul - după formula lui: curentul este egal cu tensiunea supra rezistență. Deci, în prezenta cauză este vorba doar despre tensiune acolo și o persoană fără pregătire profesională de specialitate, cum este cazul inculpatei, nu putea nici un moment să aibă reprezentarea și din această cauză, nu putea să săvârșească fapta pentru care se analizează temeiurile care duc la arestarea preventivă.
Reprezentantul Ministerului Public arată că ar începe cu ultimele argumente - privitor la termenul rezonabil.Practica CEDO invocată nu are absolut nici o legătură cu prezenta cauză: poate că apărătorul inculpatei nu cunoaște,dar azi inculpata se află încă sub imperiul vechiului mandat, măsura arestării nu a expirat, deci nu înțelege care este situația legată de a invoca termenul rezonabil înainte de expirarea măsurii arestării preventive. În condițiile în care dosarul mai mult de 1/3 din perioada pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a stat la instanță, este ca urmare a atitudinii procurorului, care și - a făcut, sau a inculpatei care și-a exercitat în mod legal dreptul la recurs, care a solicitat instanței să i se revoce măsura?
Aceste intervale de timp nu sunt luate în considerare, este luat în considerare momentul în care după 1 procurorul a plecat în concediu. În aceste împrejurări, inculpata și-a formulat probatorii, vrea să i se audieze niște martori, dar aceasta nu înseamnă că martorii trebuie audiați exact când vrea inculpata, pentru că există o anumită ordine în care se fac actele de urmărire penală și conducătorul care coordonează această activitate este procurorul și nu i se poate imputa acestuia că într-un timp relativ scurt - iar dacă speța este privită cu ușurință și cu atâta simplitate - crede că nu este atât de simplă și nu este foarte simplă urmare a apărărilor pe care inculpata și le face.
Se monedă pe acel sistem: că a primit un sistem de siguranță, în condițiile în care este un fapt notoriu că inculpatul nu avea nici un interes să instaleze acel sistem și nu spune că acest sistem este de siguranță, ci este un sistem criminal care oricând putea să omoare pe cineva, iar faptul că s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat doar la 4 luni de când a fost instalat - este un caz fericit,până la urmă.
Acel sistem nu este în nici un caz unul de siguranță pentru că, la pregătirea pe care o are apărătorul inculpatei - nu o vede pe inculpată expunându-se toată ziua la curentul electric, știind că nu se poate întâmpla nimic. Nu a văzut-o niciodată să își cupleze și mașina la curent electric și să se urce în ea și să spună că, oricum nu se întâmplă nimic, de ce să nu se cupleze la curent electric, că numai o pișcă?
Ori, dacă nu era o situație periculoasă, în mod evident acest sistem nu mai era comandat pentru că inculpatul nu avea nici un interes să protejeze el din proprie inițiativă acea proprietate și interesele comerciale ale inculpatei. Acel sistem s-a născut la inițiativa inculpatei și aceasta știa foarte bine că este păriculos. Dacă întrebăm și un copil, încă de când se naște, acesta știe de indicația de a nu pune mâna în priză.
Că face sau nu face un de tensiune, că se face sau nu curent de intensitate, că este intensitate, este un lucru elementar care duce la concluzia că acel curent electric era periculos - și mai ales că se știa foarte bine că tensiunea era de 220 V, fiind cuplat direct din rețea, nu avea nici un transformator care să reducă din intensitate. Dar, să nu îi spună intensitate,pentru că, crede totuși că expertul care a efectuat expertiza știe mai mult și înclină să îi dea crezare: era doar tensiunea respectivă. Expertul arată în penultimul paragraf din expertiză că expunerea la o tensiune de acest gen pune viața în pericol oricui, iar expertul are pregătirea necesară mai mult decât inculpatul și decât inculpata și are reprezentarea a ceea ce spune
Pe de altă parte, vrea să facă o precizare legată de reluarea apărărilor și probatoriilor și discuțiilor legate de întrunirea sau neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii, de situația de fapt d: aceste probleme au fost lămurite pe data de 20.08.2009 în mod irevocabil, dar ulterior se puteau administra în continuare fără probleme anumite mijloace de probă care să conducă la concluzia că situația avută în vedere de către instanță când a dispus luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă. Dar, după data de 20 august, când s-a judecat recursul la Curtea de APEL GALAȚI nu au mai fost desfășurate alte activități care să infirme ceea ce instanța de fond a avut în vedere atunci când a luat măsura, iar la prelungirea măsurii arestării preventive nu se judecă din nou legalitatea măsurii. Nu se contestă această legalitate din moment ce a intrat în puterea lucrului judecat. Se poate reaprecia pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatei, dar nu probleme legate de vinovăție, că a recepționat sistem de siguranță, că nu era periculos d- care sunt aspecte care au fost avute în vedere și supuse judecății.
Pe de altă parte, nu are relevanță numărul autorilor sau al persoanelor care au contribuit la moartea acelui tânăr din prezenta cauză. Că avem doi inculpați arestați și unul care în opinia unuia dintre apărătorii inculpatei trebuia să aibă și calitatea de autor,coautor,complice - se referă la martora, că aceasta se urmărește a se face acum, respectiv a fi implicată într-o formă de participare în prezenta cauză - este absolut irelevant. Inculpata nu va răspunde penal și măsura arestării preventive nu se ia în funcție de numărul de inculpați sau de participanți în cauză, ci se ia în funcție de activitatea ilicită desfășurată de inculpată, care a fost aceea de a determina o persoană de a realiza un sistem și este de o notorietate ieșită din comun că supunerea unei persoane la o tensiune electrică de aceeași intensitate ca de la priză este periculos - și crede că atâta reprezentare putea să aibă inculpata, respectiv că este o situație periculoasă și poate conduce la decesul persoanei care intră în contact cu sistemul respectiv. Aceasta este activitatea ilicită ce i se impută inculpatei, la care se adaugă și cealaltă conduită, legat de martora. o declarație a unei martore care susține că s-a încercat - și cu probe se susține, pentru că există acel înscris care arată că inculpata a încercat să-și facă o altă apărare și care a încercat să arunce vina pe cel care în mod nemijlocit a realizat sistemul respectiv.
Pentru aceste considerente solicită a se reaprecia dacă temeiurile subzistă, nu dacă nu au existat niciodată Instanța a spus că o faptă penală există, a arătat cu caracter definitiv că această faptă are o anumită consistență, în ce constă ea și că ea prezintă pericol pentru ordinea publică. Din 20 august până în prezent nu s-a mai întâmplat nimic care să conducă la a contrazice această situație, iar la acest moment ceea ce trebuie analizat cu o mai mare atenție este cererea Parchetului de a prelungi măsura prin prisma motivelor, respectiv pentru audierea martorei, martora din lucrări, care ar putea oferi informații atât în favoarea, cât și în defavoarea inculpatei, care este iar irelevant din perspectiva prelungirii măsurii arestării preventive, audierea martorilor propuși de către inculpată - este un probatoriu care justifică pe deplin un interval mai mare de 30 de zile pentru a fi citați, pentru a fi audiați, pentru că martorii, cel puțin din punct de vedere procedural nu trebuie aduși de către inculpată sau de apărătorii acesteia la Parchet, pentru a fi audiați.
Pe de altă parte este vorba despre prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului. Dar, când se pot efectua aceste activități, în condițiile în care dosarul a stat în instanță atâta timp, mai mult la inițiativa inculpatei, care nu-i este imputabilă, dar în același timp nu i se poate imputa procurorului că nu a procedat la prezentarea materialului de urmărire penală, nu a finalizat urmărirea penală, față de exercitarea de către inculpată a unui drept legal.
Din acest punct de vedere apreciază că recursul inculpatei este nefondat și solicită a fi respins ca atare, cu obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În replică, av. arată că reprezentantul Ministerului Public se contrazice în susținerea motivelor Parchetului, atunci când solicită respingerea recursului. Pe de o parte se arată că din 20 august până în prezent nu s-a mai făcut nici o probă în dosar, nu s-a administrat nici o probă din care să rezulte că s-au schimbat temeiurile, așa cum s-a solicitat, iar pe de altă parte, se arată că această pasivitate din partea parchetului se datorează apărării inculpatei. Îi pare foarte rău pentru aceste susțineri prin care s-a adus un reproș apărării inculpatei. Atât ICCJ, cât și Parchetul General au lămurit această chestiune când s-a arătat că existența dosarului la instanțe pentru prelungiri, recursuri, nu este o justificare pentru organul de urmărire penală să nu continue activitățile de urmărire penală. Este foarte clar stabilit și îi pare foarte rău că în continuare se aduce acest subiect în discuție.
Inculpata recurentă arată că este de acord cu concluziile apărătorilor săi. Precizează că de la 14 ani este plecată din țară și regretă nespus ceea ce s-a întâmplat, nu a obligat pe nimeni, ea însăși a pus mâinile ude pe gratii, de putea să moară,deci dacă știa de pericol, nu mai punea mâna. Dacă obliga persoana respectivă să facă acel sistem, nu mai punea mâna, dar este un om în toată firea, poate să-i fie părinte. Ea nu l-a obligat, iar când s-a făcut lucrarea a fost plecată în sat, pentru că ea nu este din Pechea, este din Focșani, a fost plecată în sat pentru că înainte cu o zi i s-a spart magazinul, are și martori și încearcă să aducă martorii pentru a dovedi că nu este vinovată.
Mai arată că nu vrea să o învinovățească pe na, pentru că dacă dorea,putea să stea fugară în Italia și să-și facă acte false, cum se fac în toată lumea, pentru că are 25 de ani și vrea să fie liberă în continuare, dar a venit din proprie inițiativă și de bună credință, a crezut în organele de poliție. Este de acord să fie dusă la magazin cu escortă, să se monteze acea instalație și să își pună mâinile pe gratii. Este un suflet care a murit, dar și ea putea să moară când a pus mâna pe gratii. Susține în continuare că și na a pus mâna, nu poate să mintă că nu a știut și nu a pus mâna, pentru că a văzut-o atâta lume.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 03.09.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în baza disp. art. 155 în ref. la art. 156.pr.pen. rap. la art. 159.pr.pen. s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive inculpaților și pentru o perioadă de 30 de zile de la 09.09.2009 și până la data de 08.10.2009.
S-au respins cererile de revocare măsurii arestării preventive formulate de apărătorii celor doi inculpați.
Pentru hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin referatul nr.743/P/2009 din 02.09.2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galația solicitat prelungirea duratei măsurii arestării preventive față de inculpații și cu încă 30 de zile, începând de la data de 09.09.2009 și până la 08.10.2009.
În motivarea propunerii s-a arătat că prin ordonanțele nr. 743/P/2009 din 10.08 2009 și 11.08.2009 ale Parchetul de pe lângă Tribunalul Galațis -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații și pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev.de art. 174 alin 1.pen, rap. la art. 175 alin 1 lit i pen, respectiv de instigare la omor calificat, pre. de art. 25.pen în ref. la art. 174 alin. 1, rap. la art. 175 alin. 1 lit. i pen.
S-a reținut în sarcina inculpaților că în ziua de 13.04.2009, la îndemnul inculpatei, inculpatul a efectuat o instalație artizanală ce racorda gratiile antiefracție de la ferestrele magazinului PF din comuna Pechea, județul G (administrat de inculpata ), situat în loc public, la sistemul de alimentare cu energie electrică, fapt ce a dus la decesul prin electrocutare a victimei care, în ziua de 12.07.2009 a atins cu mâna una din gratiile magazinului.
S-a mai precizat că prin încheierea de ședință din data de 11.08.2009 (pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul -) s-a dispus arestarea preventivă a celor doi inculpați pe o durată de 29 zile.
S-a susținut că în cauză urmărirea penală nu a putut fi finalizată, prelungirea măsurii preventive luată față de inculpați fiind necesară, urmând a fi efectuate următoarele activități:
- audierea martorei, martor din lucrări;
- audierea martorilor, și, martori propuși în apărare de către inculpata;
- reaudierea inculpaților și prezentarea materialului de urmărire penală;
- orice alte acte necesare justei soluționări a cauzei;
- întocmirea actului de sesizare a instanței de judecată.
Pentru a se putea dispune prelungirea măsurii arestării preventive trebuie ca temeiurile care au determinat arestarea inițială să impună în continuarea privarea de libertate sau să existe temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând propunerea formulată, funcție de motivele invocate și de dispozițiile legale aplicabile în cauză, tribunalul a constatat că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, respectiv cele prev. de art. 148 lit.f pr.pen (pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică), în cazul inculpatei fiind incidente și prevederile art. 148 lit b pr.pen (a încercat să o influențeze pe martora na - să-și schimbe declarația dată la urmărirea penală).
Astfel, din actele de urmărire penală efectuate în cauză până la momentul sesizării instanței cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive inculpaților și anume: procesul-verbal de cercetare la fața locului; planșa foto aferentă, raportul de expertiză întocmit de inginerul - care atestă existența unei instalații electrice artizanale constând dintr-un conductor ce pleca din siguranța de fază a de distribuție situat în interiorul magazinului la un întrerupător și, de aici, alte două conductoare separate legate prin matisare la cele două grilaje metalice ale magazinului, orice persoană care atingea unul din grilajele magazinului era supusă la tensiune de fază a rețelei de 220 volți, care primejduia viața acelei persoane; raportul de constatare medico-legală din care rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței acute cardio-respiratorii consecutive acțiunii curentului electric industrial; declarațiile martorelor na - și și, în parte declarațiile inculpaților, rezultă indicii temeinice, în sensul art. 681.pr.pen, care conduc la concluzia că în ziua de 13.04.2009, la îndemnul inculpatei, inculpatul a efectuat o instalație artizanală ce racorda gratiile antiefracție de la ferestrele magazinului PF din comuna Pechea, județul G la sistemul de alimentare cu energie electrică, fapt ce a dus la decesul prin electrocutare a victimei care, în ziua de 12.07.2009 a atins cu mâna una din gratiile magazinului, inculpata plătindu-i inculpatului, pentru munca depusă, suma de 50 lei.
Având în vedere gravitatea ridicată a infracțiunii presupus a fi săvârșită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, natura și importanța deosebită a valorilor sociale cărora li se aduce atingere (fiind vorba despre o infracțiune contra vieții), modalitatea și împrejurările concrete în care se reține că ar fi săvârșită fapta, urmarea produsă și nu în ultimul rând rezonanța unei astfel de fapte și impactul social negativ în rândul comunității, instanța a apreciat că sunt întrunite cumulativ cerințele art. 148 lit. f pr.pen, lăsarea în libertate a inculpaților prezentând un pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, în cazul inculpatei sunt aplicabile și prevederile art. 148 lit b pr.pen, având în vedere că din declarația martorei na - rezultă că inculpata a încercat să o influențeze să-și schimbe declarația dată la urmărirea penală, fiind făcute unele mențiuni și pe o bucată de carton.
Pe de altă parte, prelungirea măsurii arestării preventive este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, în cauză urmând a fi efectuate mai multe activități specifice fazei de urmărire penală (audierea martorei, martor din lucrări; reaudierea inculpaților și prezentarea materialului de urmărire penală; întocmirea actului de sesizare a instanței de judecată), dar și audierea unor martori propuși în apărare de către inculpata (, și ).
Cu privire la susținerea apărătorului ales al inculpatei că în speță a fost depășit termenul rezonabil al arestării preventive, instanța a apreciat că la acest moment nu se poate vorbi despre rezonabilitatea unui astfel de termen, având în vedere că măsura preventivă a fost luată la data de 11.08.2009, recursul inculpaților împotriva încheierii de ședință prin care s-a dispus arestarea preventivă fiind soluționat la data de 20.08.2009, iar ulterior, la data de 28.08.2009, dosarul de urmărire penală a fost înaintat Tribunalului Galați în vederea soluționării cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpată.
În legătură cu cererile de revocare a măsurii arestării preventive (formulate de inculpați prin apărători) și respectiv de înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea (formulată de inculpatul ), tribunalul a reținut că potrivit art.139 alin. 1.pr.pen, măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Aliniatul 2 al aceluiași articol prevede că atunci când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere.
În speță s-a constatat că măsura preventivă a fost luată cu respectarea prevederilor legale în materie și că nu au intervenit modificări în ceea ce privește împrejurările de fapt reținute inițial și nici date noi privind persoana inculpaților, iar temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați subzistă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata.
În susținerea recursului inculpata a arătat că nu sunt întrunite dispozițiile art. 155.pr.pen. întrucât temeiurile care au determinat arestarea nu impun în continuare privarea de libertate.
A arătat inculpata că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. b pr.pen. întrucât nu a instigat- pe martora na la mărturie mincinoasă, ci i-a solicitat acesteia doar să declarare adevărul.
A mai susținut inculpata că în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 148 lit. pr.pen. întrucât pericolul pentru ordinea publică nu este dovedit cu nici o probă.
De asemenea, inculpata a invocat împlinirea termenului rezonabil al arestării preventive motivat de faptul că autoritățile nu au întreprins nimic care să ducă la judecarea cu celeritate, la respectarea drepturilor la apărare, la aflarea adevărului.
Cu privire la termenul rezonabil, inculpata a precizat că acesta se analizează prin prisma a trei factori și anume: complexitatea cauzei, atitudinea, comportamentul inculpatului și al autorităților.
Cu privire la comportamentul autorităților, inculpata a arătat că Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI fost inactiv, lipsind-o de posibilitatea de a-și formula apărarea.
Având în vedere termenul rezonabil, inculpata a solicitat revocarea măsurii arestării preventive.
În susținerea acestei cereri inculpata a mai solicitat să se aibă în vedere și împrejurarea că temeiurile în baza cărora a fost luată măsura nu au existat și nu a avut intenția comiterii faptei.
Cu privire la situația de fapt, inculpata precizat că ea comandat un sistem de siguranță, însă nici o probă nu conduce la existența infracțiunii de instigare la omor calificat.
RECURSUL ESTE NEFONDAT.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Inculpata fost arestată prin încheierea de ședință din 11.08.2009 Tribunalului Galați, pe o durată de 29 zile de la 21.08.2009 și până la 08.09.2009 pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25.pen. în ref. la art. 174 alin.1 rap. la art. 175 alin.1 lit.i pen.
Prin aceeași încheiere de ședință fost arestat și inculpatul .
La data de 02.09.2009 Parchetul de pe lângă Tribunalul Galația solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați.
Prin încheierea de ședință recurată, așa cum s-a arătat mai sus, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive inculpaților pe o durată de 30 de zile.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată că și la acest moment se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive inculpatei.
Astfel, așa cum reținut și instanța de fond, în cauză există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpata a comis o faptă prevăzută de legea penală, fiind îndeplinite dispozițiile art. 143.pr.pen.
în vedere în sensul celor arătate mai sus, următoarele probatorii: procesul verbal de cercetare la fața locului, raportul de expertiză întocmit de expertul, raportul de constatare medico-legală, declarațiile martorelor na - și.
Contrar susținerilor inculpatei, considerăm că în speță este incident temeiul prev. de art. 148 lit.b pr.pen. întrucât din probatoriile administrate până în prezent rezultă împrejurarea că aceasta încercat să o influențeze pe martora na -, în sensul modificării declarației date inițial.
De asemenea, sunt îndeplinite ambele condiții prevăzute la art.148 lit.f pr.pen. întrucât:
- fapta pentru care inculpata este cercetată - respectiv infracțiunea de instigare la omor calificat - este prevăzută de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani;
- la dosarul cauzei există probe, așa cum s- arătat mai sus, din care rezultă că lăsarea în libertate inculpatei prezintă pericol pentru ordinea publică.
Această din urmă condiție rezultă și din gravitatea ridicată infracțiunii presupus a fi comisă de inculpată, din modalitățile săvârșirii, din urmarea produsă și din atingerea adusă relațiilor sociale ce apără viața persoanei.
Nu pot fi primite apărările inculpatei vizând depășirea termenului rezonabil al măsurii arestării preventive.
Curtea Europeană Drepturilor Omului statuat cu valoare de principiu că în cursul desfășurării procedurii inculpatul trebuie să se afle în stare de libertate și numai în cazuri deosebite, când fapta sau persoana făptuitorului prezintă un pericol grav ( cum este cazul în speță - a se vedea cele arătate mai sus) acuzatul să se afle în stare de deținere, fără însă ca privarea de libertate să apară ca o anticipare pedepsei închisorii.
De asemenea, s-a mai statuat că bănuială puternică privind comiterea de către inculpat unor infracțiuni grave poate justifica inițial detenția.
În speță, inculpata fost arestată la data de 11.08.2009, pentru o perioadă de 29 de zile, respectiv până la data de 08.09.2009.
La data de 03.09.2009, prin încheierea de ședință recurată instanța de fond dispus prelungirea măsurii arestării preventive inculpatei pe o durată de 30 de zile de la data de 09.09.2009 până la 08.10.2009.
Se poate constata că durata arestării inculpatei din faza inițială și până la data judecării recursului atins 29 de zile, fiind astfel imposibil a se constata depășirea termenului rezonabil al arestării preventive.
Așa cum s-a arătat mai sus, practica constantă a Curții Europene Drepturilor Omului recunoaște posibilitatea autorităților naționale de menține în stare de arest persoanele asupra cărora planează suspiciunea comiterii unor infracțiuni grave.
Mai mult, se impune o precizare cu privire la invocarea temeiului de drept, reglementat în Convenția Europeană Drepturilor Omului - vizând rezonabilitatea, respectiv art. 5 ori art. 6, în funcție de faza procesuală actuală.
Prin motivele de recurs inculpata analizează condițiile stabilirii termenului rezonabil grefat pe prevederile art.6 din Convenție (complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului, comportamentul autorităților) dispoziții care însă se aplică procedurilor aflate în căile de atac, în care fost deja pronunțată o hotărâre de condamnare (nedefinitivă).
Or, prezenta cauză se află în faza de început urmăririi penale, situație ce impune analiza prevederilor art. 5 din Convenție, așa cum s- arătat mai sus.
Având în vedere dispozițiile legale interne, vizând instituția arestării preventive ( art. 136, art. 143, art. 148 lit.b și f, art. 155 și art. 156.pr.pen.) dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, situația de fapt așa cum rezultă din probatoriile administrate până în prezent, incidența temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive considerăm că în mod corect instanța de fond dispus prelungirea acestei măsuri.
Considerăm că menținerea inculpatei în stare de arest este necesară pentru buna desfășurare procesului penal, în sensul art. 136.pr.pen.
Față de cele de mai sus se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata.
Conf. art. 192 al.2 pr.pen. va fi obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata ( fiica lui și, născută la data de 01.08.1984 în mun. G, jud. G, studii 12 clase, administrator la PF Pechea, domiciliată în sat, comuna Tulnici, jud. V și fără forme legale în comuna Pechea, jud. G, CNP -, CI seria - nr.-, în prezent deținută la Arestul. G ), împotriva încheierii de ședință nr- din 03.09.2009 a Tribunalului Galați.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, obligă pe inculpata la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 08.09.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. /09.09.2009
Jud. fond.
Tehnored./2 ex./ 09 2009
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Aurel Burlacu, Mariana
