Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 28 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Tacea
JUDECĂTOR 2: Petruș Dumitru
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind judecarea recursurilor declarate de inculpații G și împotriva încheierii de ședință din data de 25.09.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila.
La apelul nominal au răspuns recurenții inculpați G, în stare de arest și asistat de avocat - apărător ales și -, în stare de arest și asistat de avocat -apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Întrebați fiind, pe rând, recurenții inculpați precizează că își mențin recursurile formulate.
Nemaifiind alte cereri de formulat și acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Avocat având cuvântul pentru recurentul - inculpat G, solicită să se observe că din materialul probator reiese că nu există probe din care să rezulte că inculpatul Gas ăvârșit infracțiunea de tentativă la omor.
În încheierea recurată s-a motivat că există concordanță între declarațiile părții vătămate și martori dar martorii oculari audiați în cauză au arătat că nu l-au văzut pe inculpat lovind pe partea vătămată.
Este adevărat că mai sunt de făcut confruntări dar lăsarea în libertate a inculpatului nu ar influența desfășurarea urmăririi penale.
Având în vedere și vârsta inculpatului, faptul că este la primul impact cu legea penală, a recunoscut faptele așa cum le-a comis, solicită admiterea recursului și a se dispune ca acesta să fie cercetat în stare de libertate.
În subsidiar, solicită să se observe că cel de-al treilea făptuitor a fost pus în libertate și solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul -, arată că magistratul care a luat măsura arestării preventive, respectiv dl. judecător, s-a pronunțat și cu privire la prelungirea măsurii arestării preventive și apreciază că în cauză ar putea fi un caz de incompatibilitate.
Cu privire la recursul formulat arată că acesta este fondat, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au modificat. Din probe, respectiv declarațiile martorilor, confruntări, audieri ale părții vătămate și învinuit, rezultă că nu există probe certe cu privire la vinovăția inculpatului. Nu era posibil ca inculpatul să fie recunoscut după fotografii în luna februarie întrucât acestea au apărut la dosar în luna iulie, fapta fiind săvârșită în decembrie.
Apreciază că declarațiile martorilor prezenți în mașină sunt adevărate întrucât aceștia au auzit toate discuțiile purtate și consideră că probele din dosar au fost făcute doar împotriva inculpaților.
Avându-se în vedere și perioada lungă de 10 luni de când inculpatul este arestat, depășindu-se deci termenul rezonabil, solicită admiterea recursului și a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, apreciază că în cauză nu poate fi reținut nici unul din cazurile de incompatibilitate ale judecătorului, avându-se în vedere și recursul în interesul legii cu privire la această situație.
Referindu-se la recursul formulat arată că probele de la dosar rezultă că nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, în cauză există indicii temeinice din care rezultă că inculpații au comis fapta reținută în sarcina lor. De asemenea și față de modalitatea de comitere a faptei, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege,solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate, cu obligarea recurenților inculpați la cheltuieli judiciare către stat.
Recurentul - inculpat G, în ultimul cuvânt, arată că din declarațiile rezultă că el nu a avut vreun par sau vreo și nu a lovit pe partea vătămată.Solicită a fi cercetat în stare de libertate.
Recurentul inculpat -, de asemenea solicită a fi cercetat în stare de libertate pentru a-și putea face apărări întrucât se consideră nevinovat.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 25 2009, Tribunalul Brăilaa dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților G și -.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
În fapt, în sesizarea Parchetului s-a reținut că în noaptea de 26/27.12.2008 orele 4.00, pe strada principală din localitatea, jud. B, inculpații în conflict spontan cu partea vătămată, au aplicat acesteia în mod repetat lovituri cu corpuri dure și corpuri contondente de formă alungită (, de fier și picior), producântu-i leziuni traumatice craniene ce au pus în primejdie viața victimei și care necesită pentru vindecare 55-60 zile îngrijiri medicale.
Prin încheierea din 03.07.2009 s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților G și - pe o perioadă de 29 zile, respectiv de la 03.07.2009 până la 31.07.2009, fiind emise mandatele nr.17 și 18/03.07.2009 (dosar nr-).
Măsura arestării a fost prelungită prin încheierea din 26.08.2009 și urma să expira la data de 28.09.2009.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăilaa solicitat prelungirea arestării preventive a inculpaților întrucât nu a fost finalizată urmărirea penală și se impune a se desfășura activități precum:
- efectuarea activităților solicitate de apărătorul ales al inculpatului - la data de 21.09.2009 respectiv reaudierea martorului și efectuarea testului poligraf pentru inculpat.
- efectuarea activităților solicitate de apărătorul ales al inculpatului G potrivit notei de probe anexată la dosar după cum, urmează:
- reaudierea martorului având în vedere precizările făcute de acesta privitor la prezența lui la locul faptei
- confruntarea părții vătămate cu inculpații G, - și cu învinuitul
- confruntarea martorului cu inculpații G, - și cu învinuitul fiind neconcordante în declarațiile acestora;
- confruntarea martorilor și cu învinuitul pentru elucidarea întâlnirii dintre inculpați și învinuit în casă la inculpatul G și apoi întâlnirea acestora la barul " ", pentru a dovedi prezența lui acasă la inculpatul G la circa o lună și ceva după data săvârșirii faptei;
- prezentarea materialului de urmărire penală;
- întocmirea rechizitoriului și sesizarea instanței de judecată.
Analizând propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, de prelungirea arestării preventive a inculpaților G și -, prin prisma concluziilor puse de reprezentantul Ministerului Public și de apărătorii inculpaților și a dispozițiilor legale în materie, instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 155 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Instanța a reținut că pe lângă condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală pentru a se dispune arestarea preventivă trebuie ca "inculpatul să fi săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică".
În ceea ce privește condiția pedepsei s-a reținut ca îndeplinită întrucât în cazul tentativei la infracțiunea de omor calificat pedeapsa este potrivit art. 21 al. 2 Cod penal între jumătatea minimului și jumătatea maximului pentru infracțiunea fapt consumat, deci între 7 ani și 6 luni și 12 ani și 6 luni.
Cu privire la cea de a doua condiție prevăzută de cazul de arestare invocat, respectiv existența pericolului concret pentru ordinea publică, instanța a reținut că această condiție rezultă din modul de comitere a acesteia, respectiv prin violență extremă, lovituri aplicate în mod repetat în zone vitale ale corpului, inculpații au lăsat victima căzută la pământ și au plecat riscând ca în cauză să intervină decesul.
La aproximativ două-trei săptămâni după comiterea faptei, respectiv după externarea victimei din spital, la propunerea acesteia, inculpații au încercat o înțelegere cu partea vătămată, nereușită de altfel, după care amândoi au părăsit țara.
Deși inculpații recunosc că s-au întâlnit cu partea vătămată, că acesta le-a propus ca în schimbul sumei de 10.000 Euro să nu depună plângere, atitudinea lor a fost de nerecunoaștere a faptei, ceea ce creează convingerea instanței că aceștia nu își asumă fapta comisă, nu conștientizează pericolul acesteia și pot comite alte fapte atât împotriva aceleiași părți vătămate cât și împotriva altei persoane.
Cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, respectiv existența unor probe sau indicii temeinice că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, s-a reținut că și această condiție este îndeplinită întrucât în cauză sunt declarațiile părții vătămate, care se coroborează cu declarațiile martorilor audiați până la această fază procesuală, cu actul medico-legal din care rezultă că fapta reținută s-a săvârșit și a produs urmările specifice infracțiunii reținute și rămasă în faza de tentativă.
Susținerile apărătorilor că temeiurile care au condus la luarea măsurii arestului preventiv au dispărut, nu au putut fi primite, acestea subzistând în continuare.
În cauza de față s-au dispus în continuare cercetări, nefiind concretizată vinovăția unei alte persoane în comiterea faptei pentru care cei doi au fost cercetați.
Față de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei, instanța a apreciat că temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestului preventiv se mențin în sensul că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică rezultata din împrejurarea că s-au sustras cercetărilor și au avut în mod constant o atitudine de nerecunoaștere a faptei pentru care sunt cercetați; au dat declarații contradictorii si oscilante pe parcursul urmăririi penale cu privire la participarea cei de-a treia persoane.
Instanța a apreciat că pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal se impune ca inculpații să fie privați de libertate și să se afle la dispoziția organului de urmărire penală pentru efectuarea cu celeritate și în condiții optime a activităților din planul de urmărire penală.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, inculpații G și - care apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică din următoarele considerente:
Nu sunt probe din care să rezulte că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt arestați preventiv iar durata arestării preventive a depășit termenul rezonabil.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Prin hotărârea rămasă definitivă instanța de judecată s-a pronunțat cu privire la faptul că în cauză există indicii temeinice că inculpații au săvârșit fapta pentru care s-a dispus arestarea lor preventivă. La acest moment aceste indicii respectiv, declarațiile părții vătămate care se coroborează cu declarațiile unor martori audiați în această fază procesuală se mențin chiar dacă inculpații susțin că nu sunt probe din care să rezulte vinovăția lor. Un indiciu în acest sens este inclusiv conduita inculpaților care au încercat o înțelegere cu partea vătămată nereușită după care amândoi au părăsit țara.
În acest context, cererea formulată de Parchet care solicită prelungirea arestării preventive a inculpaților pentru a efectua activități solicitate de apărătorii aleși ai celor doi inculpați este pe deplin justificată pentru o bună soluționare a cauzei și aflarea adevărului.
Este justificată cererea de prelungire a arestării preventive și în raport de gradul de pericol social al faptelor reținute în sarcina inculpaților, aceea de tentativă la omor calificat care impune prelungirea arestării preventive.
În raport de complexitatea cauzei și de multitudinea de acte de urmărire penală ce au fost efectuate și urmează a fi efectuate în cauză, durata arestării preventive a inculpaților de 3 luni de zile nu este o durată exagerată, aceasta fiind rezonabilă și în limitele prevăzute de lege.
În consecință, hotărârea recurată fiind legală și temeinică urmează a se respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații G și -.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G (zis " ", fiul lui și, născut la data de 02.11.1964 în comuna, județul V, cu domiciliul în B,-, - 52, apartament 29, județul B, CNP:-, în prezent deținut în Arestul J B) și (zis "- ", fiul lui și -, născut la data de 30.06.1986 în B, județul B, cu domiciliul în comuna, județul B, și reședința în B, cartier, -, - 1, apartament 25, județul B, CNP:-, în prezent deținut în Arestul J B) împotriva încheierii de ședință din 25.09.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
În baza disp.art. 192 alin. 2 Cod pr.penală, obligă pe fiecare inculpat la plata a câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Ptr. grefier aflat în
Grefier șef,
Red./5 octombrie 2009,
Tehnored.
2 ex./5 octombrie 2009
Fond:
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea, Petruș Dumitru, Marcian Marius
