Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 30 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mița Mârza judecător
JUDECĂTOR 2: Petruș Dumitru
JUDECĂTOR 3: Maria Tacea
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, în prezent reținut în Arestul G, împotriva încheierii de ședință din data de 23.07.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale 100/30.07.2009.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurentul inculpat, întrebat fiind, precizează că își menține recursul declarat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat susține că acesta a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 23.07.2009, prin care Tribunalul Galația admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile.
Prin recursul declarat, inculpatul apreciază că la acest moment nu se mai impune prelungirea măsurii arestării preventive și că se poate înlocui această măsură cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Consideră că această măsură este suficientă și educativă pentru inculpat.
Pentru a admite cererea de prelungire, Tribunalul Galația avut în vedere motivele pe care Parchetul le-a invocat.
Astfel, s-a solicitat prelungirea în vederea extinderii cercetărilor față penale de pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 al. 2 Cod penal și audierea acestuia. Precizează că numitul apare în dosar în calitate de martor și că, într-adevăr, se pare că se vor extinde cercetările. Consideră, însă, că această extindere se putea face de la data luării măsurii arestării preventive față de inculpatul și până la data expirării celor 29 de zile. Apreciază că acest motiv nu este suficient de temeinic pentru a fi admisă cererea de prelungire a măsurii arestării.
Nici motivul privind verificarea apărărilor inculpatului nu este întemeiat. Susține că aceste apărări s-au făcut la momentul când inculpatul, însoțit de avocatul ales, s-a prezentat la procuror, a dat declarație și în aceeași zi și-a făcut și apărările, în sensul că au fost audiați martorii pe care i-a propus atunci, aceștia fiind aduși până la finalul zilei.
S-a mai solicitat prelungirea pentru reaudierea inculpatului și prezentarea materialului de urmărire penală. Consideră că și aceste activități puteau fi realizate de la momentul arestării inculpatului - 2.07.2009 până la data formulării prezentei cereri de prelungire.
Apreciază că motivele invocate de Parchet, și care au fost reținute de instanța de fond atunci când a admis propunerea de prelungire, nu sunt niște motive temeinicie și nu sunt justificate pentru prelungirea măsurii arestării, chiar dacă inculpatul este cercetat pentru o infracțiune gravă, aceea de tentativă de omor.
Solicită ca instanța de recurs să aibă în vedere împrejurările concrete în care s-a săvârșit infracțiunea, faptul că inculpatul, deși după 4 zile de la săvârșirea acesteia a părăsit țara având biletul de avion deja cumpărat, în momentul în care a A de la părinți că este căutat de poliție și că trebuie să vină să lămurească problema, s-a întors în țară și nu s-a sustras de la cercetări. Toate aceste elemente sunt reale și suficiente, sunt de natură să convingă instanța că inculpatul poate fi cercetat și judecat în stare de libertate, prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Arată că inculpatul se va prezenta ori de câte ori va fi chemat și nu va împiedica desfășurarea procesului penal în bune condiții.
Consideră că nu corespunde realității afirmația Parchetului și a instanței de fond, la momentul luării măsurii arestării preventive, legat de declarația pe care inculpatul a dat-o în prezența sa, în sensul că nerecunoașterea faptei este o recunoaștere indirectă.
Susține că martorul urmează să fie cercetat în prezenta cauză pentru o faptă care nu are nicio legătură cu fapta inculpatului.
Consideră că inculpatul nu avea ce altceva să facă atunci când, ieșind din discotecă împreună cu și prietenele lor, s-au trezit înconjurați de un grup format din 6-7-8-10 persoane. și fetele au reușit să fugă, iar inculpatul a rămas singur în mijlocul acelor persoane care erau înarmate cu topoare, săbii, răngi. În această situație, inculpatul a luat de la unul din agresori acel obiect și a început să lovească deasupra capului pentru a-și putea face un culoar să fugă. În aceste împrejurări este posibil să fi lovit victima, dar fără a avea vreo intenție să omoare pe aceasta sau vreo altă persoană din grupul respectiv.
Susține că acestea sunt niște împrejurări concrete, care rezultă clar din dosar și care trebuie avute în vedere atunci când instanța va analiza dacă aceste împrejurări, coroborate cu declarațiile martorilor și ale inculpatului, și dacă fapta inculpatului, de tentativă la omor, prezintă un pericol atât de grav încât dacă inculpatul ar fi lăsat în libertate ar exista pericolul să mai săvârșească o astfel de faptă sau ar exista un alt pericol pentru societate.
Apreciază că la acest moment nu se mai impune prelungirea măsurii arestării preventive, motiv pentru care solicită admiterea recursului și în rejudecare să se dispună înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara până la definitivarea dosarului.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursul declarat de inculpat este nefondat.
Toate argumentele invocate de către Parchet, și însușite de către instanță cu privire la motivarea prelungirii măsurii arestării preventive, sunt justificate în prezenta cauză.
procesului penal privind pe este justificată și are legătură cu prezenta cauză, astfel că susținerea făcută în apărare în acest sens nu este fundamentată, în condițiile în care era împreună cu inculpatul la momentul la care s-a comis fapta.
La acest moment, în cauză sunt două variante: o variantă a inculpatului, în care spune că au fost atacați de un grup de 20 de persoane - de fapt, inculpatul spune 10 persoane, martorii spun 20. În schimb, partea vătămată spune că ea și prietena sa au fost atacați de un alt grup de 20 de persoane.
Ca atare, în prezenta cauză, existența unor leziuni pe corpul părții vătămate justifică cel puțin la acest moment extinderea cercetărilor față de, acesta fiind prezent în momentul săvârșirii faptei și făcând parte din grupul care au lovit-o pe partea vătămată, conform acuzațiilor care se aduc.
Referitor la verificarea apărărilor inculpatului și reaudierea altor persoane nu înseamnă epuizarea verificărilor apărărilor. Nu se verifică numai dacă inculpatul a spus adevărul, ci se verifică și dacă a mințit. Acest lucru se poate stabili și prin audierea martorilor și a altor persoane care au fost de față la incident.
Partea vătămată a susținut în mod constant că l-a văzut pe inculpat la acea discotecă, dar a considerat că nu va avea tupeul să vină și să o lovească în prezența atâtor persoane.
Faptul că partea vătămată a susținut timp de 2 luni de zile că nu știe cine l-a lovit, consideră că este un aspect care poate fi lămurit foarte simplu. Probabil partea vătămată aștepta să-i plătească inculpatului cu aceeași monedă și intenționa ca împreună cu grupul care îl însoțea să îl lovească pe inculpat fără mai sesiza organele de urmărire penală. Inculpatul și partea vătămată au mai avut un conflict de aceeași natură în anul 2006. Și atunci partea vătămată s-a comportat de aceeași manieră, în sensul că s-a adresat organelor de poliție după mai mult timp de la data incidentului.
Susține că așa se procedează în rândul celor care fac parte din găștile de cartier, care se bat permanent pe străzi, respectiv aceștia nu așteaptă ca organele competente să aplice legea, ci își rezolvă singuri problemele, unde se întâlnesc își aplică câte o corecție. partea vătămată nu a reușit acest lucru. În altă ordine de idei, chiar dacă partea vătămată voia sau nu voia să se adreseze organelor de poliție, oricum s-ar fi întâmplat acest lucru, pentru că existau date pentru sesizarea din oficiu, având în vedere că a necesitat efectuarea unei operații, iar spitalul era obligat să sesizeze organele judiciare.
În aceste condiții, apreciază că argumentele invocate de către Parchet sunt pe deplin justificate, raportat și la ultimele activități ce urmează a fi efectuate: finalizarea urmării penale, reaudierea inculpatului, prezentarea materialului de urmărire penală.
Cu privire la situația de fapt, dorește să facă următoarea precizare: inculpatul susține că a fost singur înconjurat de o gașcă și a lovit cu bâta. Pe lângă faptul că sunt mai multe lovituri, se pare că, deși s-a apărat de mai multe persoane din grupul părții vătămate, acțiunea inculpatului s-a îndreptat în mod preponderent împotriva victimei. În condițiile în care inculpatul era singur și ceilalți erau 10-20, este greu de crezut că prietenii părții vătămate i-au aplicat acesteia loviturile care i-au pus viața în primejdie și au necesitat intervenția chirurgicală. Ca atare, loviturile au venit cu certitudine din partea inculpatului și în aceste împrejurări consideră că este pe deplin justificată la acest moment prelungirea măsurii arestării preventive.
Apărătorul recurentului inculpat consideră că este foarte importantă poziția părții vătămate care în trei declarații, foarte apropiate momentului săvârșirii faptei, a spus că nu cunoaște cine l-a lovit. La a treia declarație, după aproape o lună de zile, și-a adus aminte.
Având în vedere acest aspect, se pune întrebarea ce se va întâmpla dacă partea vătămată va veni în fața instanței și va spune că nu inculpatul este autorul faptei, că l-a confundat.
Familia inculpatului a informat-o că partea vătămată a intenționat să meargă în fața procurorului să dea o altă declarație și nu a fost primită. Nu poate confirma acest aspect, dar consideră că trebuie avut în vedere faptul că toate probele trebuie coroborate cu declarațiile părții vătămate și că există posibilitatea ca aceasta să vină în instanță și spună că nu inculpatul este autorul faptei și că este o confuzie.
De asemenea, solicită să se aibă în vedere și faptul că la momentul respectiv raportul de probe ale inculpatului față de cele ale părții vătămate înclină în favoarea inculpatului: partea vătămată are doi martori, iar inculpatul are trei martori în favoarea lui, iar alți martori nu au mai fost audiați în cauză.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 23.07.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 23.07.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Galați, în conformitate cu disp.art.156 proc.penală, a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului - pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 30.07.2009 și până la data de 28.08.2009, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev.de art. 20 Cod penal în referire la art.174 al.1 pen. raportat la art.175 al.1 lit.i Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Galația reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 02.07.2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați în baza art.149 ind.1 alin. 9 și 10 proc.pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului - pentru o durată de 29 de zile, cu începere de la data de 02.07.2009 și până la data de 30.07.2009, dispunându-se emiterea mandatului de arestare preventivă pe numele inculpatului.
Încheierea a fost motivată și s-a apreciat ca fiind întrunite condițiile generale prev.de art.143 proc.pen. și art.148 lit. f proc.penală, în sensul că inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar din împrejurările și condițiile concrete în care a fost comisă fapta, rezultă date certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Din conținutul materialului probator administrat în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de fixare a locului faptei cu planșa fotografică aferentă, certificatul medico-legal nr. 756/15.05.2009 evidențiind leziunile constatate la persoana părții vătămate, declarațiile martorilor și S ce l-au indicat de inculpat ca fiind agresorul, rezultând indicii temeinice că inculpatul a comis o faptă penală contra vieții și coroborând cu elementele care circumstanțiază pericolul pentru ordinea publică pe care îl reprezintă cercetarea în libertate a inculpatului, instanța apreciază ca întemeiată cererea de prelungire a măsurii arestării preventive, având în vedere și faptul că în cauză urmează a fi extinse cercetările și față de pentru infracțiunea de lovire și alte violențe, iar inculpatul, fiind liber, ar putea influența numai depoziția acestuia, cât și celelalte probe ce urmează a fi administrate în cauză.
Împotriva încheierii de ședință din data de 23.07.2009, dată în dosarul nr- a formulat recurs inculpatul -, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Solicită admiterea recursului formulat și, în rejudecare, respingerea cererii Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați de prelungire a măsurii arestării preventive.
Arată că, în noaptea de 25/26/04.2009, aflându-se în parcarea clubului, a fost înconjurat de un grup de 8-10 indivizi care l-au atacat cu săbii, topoare și bâte.
Printre aceștia, se afla și partea vătămată, zis "" și care, împreună cu ceilalți indivizi au început să-l lovească pe inculpat, care căzuse jos.
În acest timp, inculpatul, reușind să smulgă din mâna unui agresor o, a lovit la întâmplare, de mai multe ori, pentru a se apăra.
Susține, în motivarea recursului declarat, că nu a avut intenția de a suprima viața cuiva, ci doar s-a apărat și că, nu este sigur că leziunile provocate părții vătămate ar fi fost produse de el.
Recursul este nefondat.
Analizând încheierea de ședință, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei și a motivelor de recurs, prin prisma prevederilor art. 3859al.3 proc.penală, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
În mod corect, Tribunalul Galația apreciat că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că în cauză, sunt indicii temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul - a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, indicii ce se desprind, din declarațiile părții vătămate, a martorilor și S, precum și ale inculpatului, apreciind, de asemenea, că, față de cererea organelor de urmărire penală, activitățile ce urmează a fi efectuate în continuare, impun prezența inculpatului în stare de arest preventiv.
Nu poate fi reținută apărarea inculpatului -, privind circumstanțierea împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta, respectiv în legitimă apărare, precum și indicarea relativ tardivă de către partea vătămată a agresorului, întrucât aceste aspecte țin de fondul cauzei, urmând a fi probate și apreciate corespunzător în respectiva fază procesuală.
La acest moment procesual, instanța verificând condițiile cerute de disp.art. 155 și următoarele din proc.penală, coroborat cu disp. art.141 proc.penală, constată că prima instanță a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului - în mod legal și temeinic, motiv pentru care va respinge recursul inculpatului formulat împotriva încheierii de ședință din data de 23.07.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, ca nefondat, și îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform disp.art.192 al.2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat (fiul lui și, născut la data de 03.10.1989 în G, CNP -, domiciliat în G,-, - 2,. 39, în prezent deținut în Arestul G) împotriva încheierii de ședință din data de 23.07.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata către stat a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, ptr. JUDECĂTOR,
- - - - - -
A în,
Cf. art. 312 al. 2 Cp.
p.PREȘEDINTE,
Grefier,
Red. -/31.07.2009
Tehnored. /2 ex./03.08.2009
Fond;
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Petruș Dumitru, Maria Tacea
