Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 19 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Aurel
Judecător: - - președinte secție
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
- din cadrul DIRECȚIEI DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR
DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM
- BIROUL TERITORIAL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpații ( fiul lui și -, ns. la 07.05.1977 în G, județul G, domiciliat în Banca, sat, județul V și în G,-, -.4,.20, județul G, CNP -, în prezent deținut în Arestul G), ( fiica lui și, ns. la 14.04.1952 în Focșani, județul V, domiciliată în G,-, -.2,.2,.24, județul G, CNP -, în prezent deținută în Arestul G) și - ( fiica lui - și, ns. la 10.04.1980 în G, județul G, domiciliată în G,-, -.7,. I,.2, județul G, CNP -, în prezent deținută în Arestul G), împotriva încheierii de ședință din 12.02.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Se constată că dezbaterea recursurilor a avut loc la data de 18.02.2009, când s-au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea în cauză în data de 19.02.2009, după care:
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Inculpații, -, și - sunt cercetați, în stare de arest preventiv, în dosarul nr. 246/D/P/2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul TERITORIAL GALAȚI pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 Din Legea nr. 39/2003, a infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 din legea nr. 678/2001 și a infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2007.
Prin încheierea de ședință nr- din 12.02.2009 a Tribunalului Galațis -a admis propunerea formulată de Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate organizată și Terorism - Biroul TERITORIAL GALAȚI și în temeiul art. 155 și art. 159 Cod proc. penală s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, -, și - pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 15.02.2009 până la data de 16.03.2009.
Pentru a dispune prelungirea măsurii arestării preventive a celor patru inculpați, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile impuse de art.155 și art. 159 Cod proc. penală, deoarece din cuprinsul actelor de urmărire penală rezultă probe și indicii temeinice că inculpații au săvârșit următoarele infracțiuni:
- inculpatul - infracțiunile de: constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane în formă continuată și tentativă la trafic de minori, prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și art.20 Cod penal rap.la art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.33 lit.a pen. constând în aceea că începând cu anul 2002 și până în prezent, a constituit un grup infracțional organizat împreună cu ceilalți inculpați și a racolat și cazat în România, transportat și cazat în Spania un număr de nouă tinere majore - victimele, Bezele, -, - -, și, în vederea exploatării acestora prin obligarea la practicarea prostituției, iar în cursul anului 2004 încercat să o racoleze, în același scop, pe victima minoră.
- inculpata - - infracțiunile de: constituire a unui grup infracțional organizat și de trafic de persoane în formă continuată, prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 pen, cu aplicarea art.33 lit.a pen. constând în aceea că, începând cu anul 2002, constituit un grup infracțional organizat împreună cu ceilalți inculpați, a racolat și cazat în România și a transportat în Spania un număr de șapte tinere, respectiv, - -, și, în vederea exploatării acestora prin obligarea la practicarea prostituției.
- inculpata - infracțiunile de: constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane în formă continuată și tentativă la trafic de minori, prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și art.20 pen. raportat la art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.33 lit.a pen. constând în aceea că, începând cu anul 2002, constituit un grup infracțional organizat împreună cu ceilalți inculpați, a racolat și cazat în România un număr de cinci tinere, respectiv -, Bezele și - - în vederea exploatării acestora prin obligarea la practicarea prostituției, iar în cursul anului 2004 încercat să o racoleze, în același scop, pe victima minoră.
- inculpata - - infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane în formă continuată și tentativă la trafic de minori, prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și art.20 pen. raportat la art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.33 lit.a pen. constând în aceea că, începând cu anul 2002, constituit un grup infracțional organizat împreună cu ceilalți inculpați, a racolat și cazat în România un număr de patru tinere, respectiv -, și, în vederea exploatării acestora prin obligarea la practicarea prostituției, iar în cursul anului 2004 încercat să o racoleze, în același scop, pe victima minoră.
S-a reținut că, ulterior ultimei prelungiri a măsurii arestării preventive luate față de inculpați, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT - Biroul TERITORIAL GALAȚIa efectuat următoarele activități:
- au fost restituite către învinuiți o parte din bunurile ridicate cu ocazia efectuării perchezițiilor domiciliare;
- a fost efectuată o analiză comparativă între sumele de bani existente în conturile bancare și în seiful inculpatului și înscrisurile ridicate din locuința acestuia;
- a fost efectuată percheziția informatică asupra mediilor de stocare a datelor informatice ridicate de la locuința inculpatului;
- a fost întocmit raportul En Case ca urmare a efectuării percheziției informatice în care au fost consemnate aspectele relevante rezultate ca urmare a percheziției informatice;
- au fost identificate victimele traficului de persoane ca urmare a analizei vizionării înregistrărilor video pornografice găsite ca urmare a efectuării percheziției informatice;
- au fost efectuate capturi de ecran după înregistrările video și fotografiile cu caracter pornografic găsite ca urmare a efectuării percheziției informatice;
- a fost depus raportul de expertiză tehnico-științifică grafoscopică din care rezultă că înscrisurile olografe ridicate din locuința inculpatului referitoare la sumele de bani câștigate zilnic de trei tinere (, și ), precum și înscrisul reprezentând parte dintr-un jurnal au fost executate de învinuita;
- a fost identificat și audiat în calitate de martor, care a fost contactat telefonic de inculpatul în timp ce se afla în Arestul IPJ G, fiind instruit cu privire la posibilele apărări ce ar fi trebuit urmate în cauză;
- a fost efectuată o analiză a transmisiunilor monetare realizate prin serviciile de transfer monetar de către membrii grupării și însemnările învinuitei;
- au fost întocmite planșe ce conțin fotografiile ridicate de la locuința inculpatului și de la locuința învinuitei;
- au fost obținute relații suplimentare cu privire la transferurile monetare realizate de membrii grupului infracțional organizat.
Instanța de fond a reținut că prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților este necesară deoarece pentru finalizarea urmăririi penale se impune a fi efectuate următoarele activități:
- efectuarea de verificări în legătură cu ceilalți membri ai grupării infracționale;
- stabilirea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților în raport de probele administrate în cauză ulterior punerii în mișcare a acțiunii penale;
- reaudierea inculpaților după finalizarea cercetărilor și prezentarea materialului de urmărire penală față de aceștia;
- întocmirea rechizitoriului, confirmarea acestuia de către procurorul ierarhic superior și sesizarea în termen legal a instanței de judecată.
Împotriva încheierii de ședință nr- din 12.02.2009 a Tribunalului Galați au declarat recurs inculpații -, și -.
Recursurile declarate de inculpații și - sunt inadmisibile.
Potrivit art. 3852în ref. la art. 362 alin. 2 Cod proc. penală, pentru inculpat pot face recurs numai reprezentantul legal, apărătorul și soțul (soția).
În cauză, inculpații și - au declarat că personal nu au făcut recurs, iar inculpatul a declarat că recursurile au fost declarate de concubină la dictarea doamnei avocat. Concubina nu face parte din categoria persoanelor prevăzute de art. 362 alin. 2 Cod proc. penală, astfel că recursurile declarate de aceasta sunt inadmisibile.
Nu se poate reține că recursurile au fost declarate de către apărător deoarece nu sunt semnate de acesta.
Inculpata - a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
Sub un prim aspect a invocat că prin decizia nr. 25 din 2 iunie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, admițând recursul în interesul legii a stabilit că dispozițiile art. 159 alin. 8 fraza a II-a din Codul d e procedură penală se interpretează în sensul că:
Sintagma folosită de legiuitor "înainte de expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior încheierii atacate" are caracter imperativ și nu de recomandare.
2. Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive va fi soluționat întotdeauna înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate.
În cauză durata arestării preventive dispuse anterior încheierii de ședință recurate a expirat pe data de 15.02.2009, astfel că măsura arestării preventive a încetat de drept, conform art. 159 alin. 8 în ref. la art. 140 Cod proc. penală.
Pe fond a susținut că măsura arestării preventive este nelegală și netemeinică deoarece nu a săvârșit faptele pentru este cercetată, nu are antecedente penale, are un domiciliu stabil, situație în care lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Recursul declarat de inculpata - este nefondat.
Analizând încheierea de ședință recurată, prin prisma motivelor invocate de inculpata -, se constată că în mod corect prima instanță, față de probele administrate până în prezent în cauză, a reținut că măsura arestării preventive a inculpatei este legală și că se impune prelungirea acestei măsuri.
În ceea ce privește decizia nr. 25 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție se constată că, deși aceasta a fost pronunțată pe data de 02.06.2008, nici până în prezent nu a fost motivată și publicată în Monitorul Oficial, astfel că nu putem cunoaște motivele de fapt și de drept pe care aceasta s-a întemeiat.
Din punctul nostru de vedere, prin această decizie s-a urmărit să se evite tergiversarea judecării cauzei și determinarea instanțelor de judecată și a părților din proces să ia toate măsurile necesare pentru ca recursul să fie soluționat înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior, ori este evident că în prezenta cauză acest lucru nu a fost posibil datorită comportamentului procesual al inculpaților (nu au declarat recurs imediat după pronunțare, deși au fost prezenți, nu au declarat personal, recurs pe care să-l depună la administrația locului de deținere, au trimis recursurile prin poștă, deși acestea puteau fi trimise și prin fax).
Apreciem că termenul prevăzut de art. 159 alin. 8 Cod proc. penală este un termen orânduitoriu de natură a disciplina activitatea procesuală fără a atrage, în caz de nerespectare, sancțiuni procesuale și nu are consecințe asupra valabilității actului efectuat tardiv.
În susținerea acestui punct de vedere invocăm dispozițiile art. 159 alin. 7 Cod procedură penală, potrivit cărora "judecătorul soluționează propunerea și se pronunță asupra prelungirii arestării preventive, în termen de 24 de ore de la primirea dosarului". Aceasta înseamnă că în situația în care, din motive obiective apărătorul ales al inculpatului nu se poate prezenta (este plecat la o altă instanță, locuiește în altă localitate și datorită condițiilor meteo nu se poate prezenta, etc.), propunerea de prelungire a arestării preventive ar trebui soluționată în lipsa acestuia, situație în care evident că inculpatului i se încalcă dreptul la apărare.
Observăm că dispozițiile art. 197 alin. 2 Cod proc. penală sancționează cu nulitate absolută asistarea inculpatului de către apărător când este obligatorie și nu soluționarea recursului în cadrul termenului prevăzut de art. 159 alin. 8 Cod proc. penală.
În condițiile în care termenul de 24 de ore, prevăzut de art. 159 alin. 7 Cod proc. penală, este depășit, ar însemna ca propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive să nu mai poată fi soluționată, sau eventual să fie respinsă și să se constate că măsura arestării preventive a încetat de drept. De asemenea avem în vedere dispozițiile art. 159 alin. 9 Cod proc. penală, potrivit căruia, recursul, declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive, nu este suspensiv de executare. Aceasta înseamnă că, prin derogare de la principiul general, încheierea prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive este executorie și își produce efectele, imediat ce după ce durata arestării preventive dispuse anterior a expirat, chiar dacă nu este definitivă. În condițiile în care încheierea ar avea caracter executoriu doar până la expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior, alin. 7 din art. 159 Cod proc. penal nu și-ar mai justifica existența în Codul d e procedură penală.
Nu putem să nu avem în vedere dispozițiile art. 187 Cod proc. penală, potrivit cărora recursul este considerat ca făcut în termen dacă a fost depus în termenul prevăzut de lege la poștă. Deși făcut în termen există posibilitatea ca din motive obiective sau subiective recursul să nu ajungă la instanță înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior.
Nici pe fond recursul declarat de inculpata - nu este fondat
Astfel, din actele de urmărire penală efectuate până la acest moment (procesul-verbal de constatare din 21.03.2005 - și - returnate din Spania în baza acordului de readmisie, declarații victime și, procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere și planșe foto, declarațiile victimei, situația intrărilor și ieșirilor din România ale victimei, procesul-verbal și declarația victimei dată în fața instanței din -Spania, declarația victimei, situația intrărilor și ieșirilor din țară ale victimei, procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere și planșe foto, declarația victimei, procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere și planșe foto, declarația victimei Bezele, procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere și planșe foto, declarația victimei, declarația victimei, declarația victimei minore, declarațiile victimelor - - și (), declarațiile martorilor, procesele-verbale referitoare la transferurile de bani efectuate de inculpați, situația intrărilor și ieșirilor din țară ale inculpaților și ale victimelor, situația transferurilor de bani, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul, declarațiile inculpatelor și -, declarațiile martorelor audiate sub identitate protejată de " " și " ", rezultă indicii temeinice în sensul art.681pr.pen, de natură a crea presupunerea că inculpata a săvârșit faptele pentru care este cercetată, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.143 pr.pen.
certe că inculpata a săvârșit faptele pentru care este cercetată rezultă și din probele administrate de Parchet, după data ultimei prelungiri. Astfel din actele și licrările dosarului de urmărire penală, rezultă că, ulterior ultimei prelungiri a măsurii arestării preventive luate față de inculpați, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT - Biroul TERITORIAL GALAȚIa efectuat următoarele activități:
- au fost restituite către învinuiți o parte din bunurile ridicate cu ocazia efectuării perchezițiilor domiciliare;
- a fost efectuată o analiză comparativă între sumele de bani existente în conturile bancare și în seiful inculpatului și înscrisurile ridicate din locuința acestuia;
- a fost efectuată percheziția informatică asupra mediilor de stocare a datelor informatice ridicate de la locuința inculpatului;
- a fost întocmit raportul En Case ca urmare a efectuării percheziției informatice în care au fost consemnate aspectele relevante rezultate ca urmare a percheziției informatice;
- au fost identificate victimele traficului de persoane ca urmare a analizei vizionării înregistrărilor video pornografice găsite ca urmare a efectuării percheziției informatice;
- au fost efectuate capturi de ecran după înregistrările video și fotografiile cu caracter pornografic găsite ca urmare a efectuării percheziției informatice;
- a fost depus raportul de expertiză tehnico-științifică grafoscopică din care rezultă că înscrisurile olografe ridicate din locuința inculpatului referitoare la sumele de bani câștigate zilnic de trei tinere (, și ), precum și înscrisul reprezentând parte dintr-un jurnal au fost executate de învinuita;
- a fost identificat și audiat în calitate de martor, care a fost contactat telefonic de inculpatul în timp ce se afla în Arestul IPJ G, fiind instruit cu privire la posibilele apărări ce ar fi trebuit urmate în cauză;
- a fost efectuată o analiză a transmisiunilor monetare realizate prin serviciile de transfer monetar de către membrii grupării și însemnările învinuitei;
- au fost întocmite planșe ce conțin fotografiile ridicate de la locuința inculpatului și de la locuința învinuitei;
- au fost obținute relații suplimentare cu privire la transferurile monetare realizate de membrii grupului infracțional organizat.
Faptele inculpatei - care, începând din anul 2002, împreună cu inculpații, - și au constituit un grup infracțional organizat a racolat și cazat pe victimele -, -, -, Bezele și - - pe care le-a exploatat prin obligare la practicarea prostituției, iar în cursul anului 2004, încercat să o racoleze, în același scop, pe minora, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, ale infracțiunii prev. de art. 12 alin. 1 și alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și ale infracțiunii prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, infracțiuni pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani.
Având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, numărul mare de persoane implicate (inculpați și victime), perioada mare de timp în care se reține că s-a desfășurat activitatea infracțională, natura și importanța valorilor sociale lezate, caracterul transnațional al faptelor, pericolul social ridicat al acestora, ce rezultă din împrejurările și modalitatea concretă de săvârșire (un grup infracțional organizat în familie prezentând un pericol social mai ridicat), urmarea produsă, dar și perseverența inculpatei în comiterea acestui gen de fapte - se constată că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Datorită gradului ridicat de complexitate a cauzei, a dificultății cu care probele sunt administrate în cazul infracțiunilor de acest gen și de poziția procesuală a inculpaților, nu se poate reține că durata arestării preventive a depășit durata unui termen rezonabil.
Prelungirea măsurii arestării preventive este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, având în vedere că pentru finalizarea urmăririi penale este necesar ca Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT - Biroul TERITORIAL GALAȚI să efectueze verificări în legătură cu ceilalți membri ai grupării infracționale, stabilirea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpați în raport de probele administrate ulterior punerii în mișcare a acțiunii penale, reaudierea inculpaților, prezentarea materialului de urmărire penală, întocmirea rechizitoriului, confirmarea acestuia de către procurorul ierarhic superior și sesizarea instanței de judecată.
Faptul că această inculpată nu are antecedente penale, că are un domiciliu stabil, nu sunt elemente de natură să ducă la revocarea măsurii arestării preventive.
Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 38515pct. 1 și art. 192 alin. 2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata - ( fiica lui - și, ns. la 10.04.1980 în G, județul G, domiciliată în G,-, -.7,. I,.2, județul G, CNP -, în prezent deținută în Arestul G), împotriva încheierii de ședință nr- din 12.02.2009 a Tribunalului Galați.
Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de inculpații ( fiul lui și -, ns. la 07.05.1977 în G, județul G, domiciliat în Banca, sat, județul V și în G,-, -.4,.20, județul G, CNP -, în prezent deținut în Arestul G) și ( fiica lui și, ns. la 14.04.1952 în Focșani, județul V, domiciliată în G,-, -.2,.2,.24, județul G, CNP -, în prezent deținută în Arestul G ) împotriva încheierii de ședință nr- din 12.02.2009 a Tribunalului Galați.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, obligă pe inculpații -, și - la câte 100 lei fiecare cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 19.02.2009.
Judecător, Judecător,
- - - -
Grefier,
Cu opinie separată
în sensul admiterii recursului inculpatei -, casării în parte a încheierii recurate, constatării încetării de drept a măsurii arestării preventive a acesteia conf. art.140 alin.1 lit a și art.159 alin.8 pr.pen cu consecința punerii de îndată în libertate și respingerea ca inadmisibile a recursurilor declarate de inculpații și -.
Președinte,
- -
OPINIE SEPARATĂ
Am opinat separat, în ceea ce privește recursul inculpatei, considerând că se impunea admiterea acestuia cu consecința constatării încetării de drept a măsurii arestării preventive.
Prin încheierea de ședință din 12.02.2009, prima instanță a dispus, printre altele, prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatei, pe o durată de 30 zile, de la 15.02.2009 până la 16.03.2009.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpata a declarat recurs la data de 13.02.2009 ( a se vedea declarația de recurs și data poștei înserată pe plic), recurs ce a fost înregistrat la Tribunalul Galați la data de 16.02.2009.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI la data de 16.02.2009.
Prin Decizia nr. 25 din 02.06.2008 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit:
,Dispozițiile art. 159 alin. 8 fraza a II-a din Codul d e procedură penală se interpretează în sensul că:
1.Sintagma folosită de legiuitor "înainte de expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior încheierii atacate" are caracter imperativ și nu de recomandare.
2. Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive va fi soluționat întotdeauna înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate,
Conform art. 4142alin.2 pr.pen. deciziile pronunțate în recurs în interesul legii se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, precum și pe pagina de Internet a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Acestea se aduc la cunoștință instanțelor și de Ministerul Justiției.
Conform art. 4142alin. 3.pr.pen., soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din proces. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Se constată astfel că soluțiile pronunțate în recursurile în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele judecătorești, iar legiuitorul nu a înțeles să instituie obligativitatea acestora doar după data publicării în Monitorul Oficial.
Analizând textul deciziei mai sus arătate, constatăm că recursurile pronunțate împotriva unei încheieri prin care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive trebuie soluționat întotdeauna înainte de expirarea duratei arestării dispuse anterior.
Tot în decizia amintită se face precizarea că sintagma "înainte de expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior încheierii atacate" are caracter imperativ și nu de recomandare.
În speță, față de textul deciziei 25 din 02.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatăm că recursul inculpatei trebuia soluționat până la data de 14.02.2009, indiferent de soluția pronunțată de instanța de fond.
Caracterul,imperativ, menționat în decizia mai sus arătată, este definit ca o,caracteristică a unei dispoziții legale care presupune obligația organelor judiciare de aoa plica în toate cazurile, (a se vedea de drept penal - autori ).
În textul deciziei pronunțate în recursul în interesul legii, în interpretarea art.159 alin.8 teza II pr.pen. se face o precizare clară în sensul caracterului imperativ și nu de recomandare, precum și sub aspectul faptului că recursul se va soluționa întotdeauna înainte de expirarea duratei arestări indiferent de soluția vizând admiterea sau respingerea propunerii de prelungire.
Fără a avea motivarea deciziei nr.25 din 02.06.2008, dar analizând și decizia nr.7 din 20.02.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial 475 din 01.06.2006, considerăm că, în speță, devin incidente dispozițiile art.140 alin.1 lit. a pr.pen, vizând încetarea de drept a măsurii arestării preventive a inculpatului, prin încălcarea dispozițiilor art.159 alin.8 teza II pr.pen. întrucât recursul promovat de acesta nu a fost soluționat înainte de expirarea duratei arestării dispuse anterior.
Conform art. 140 alin.1 lit. a pr.pen. măsurile preventive încetează de drept la expirarea termenelor prevăzute în lege sau stabilite de organele judiciare, iar în astfel de situații instanța de judecată are obligația ca în conformitate cu dispozițiile art.140 alin.3 pr.pen. să dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Dispozițiile art.23 alin.9 din Constituție stabilesc că,punerea în libertate a celui reținut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut, precum și în alte situații prevăzute de lege,
Aceste prevederi constituționale sunt conforme principiului înscris în art.5 paragraf 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, potrivit căruia, orice persoană arestată sau deținută.are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii,
Având în vedere dispozițiile constituționale, precum și reglementările internaționale, considerăm că dispozițiile prev. de art.159 alin.8 teza II pr.pen. nu pot avea decât un caracter imperativ, obligatoriu pentru instanțele de judecată. Considerăm astfel că se impune respectarea cu strictețe a termenului de soluționare a recursului, implicând indiscutabil verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, indiferent de soluția pronunțată de prima instanță, respectiv admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive.
Față de situația că dispozițiile care reglementează măsurile preventive, și implicit și dispozițiile art.159 alin.8 teza II pr.pen. așa cum am arătat mai sus, au un caracter imperativ, de ordine publică, considerăm că încălcarea acestora atrage sancțiunea nulității, devenind incidente disp. art.197 alin.1 și 4.pr.pen.
Conform art. 197 alin.1 pr.pen. încălcările dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
Dispozițiile art.197 alin.4 pr.pen. prevăd că încălcarea oricărei altei dispoziții legale decât cele prevăzute la alin.2 atrage nulitatea actului în condițiile alin.1, numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului. Instanța ia în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
În literatura de specialitate s-a stabilit că în dreptul procesual penal nulitatea este sancțiunea care decurge din neîndeplinirea actelor procedurale potrivit legii și are drept efect ineficiența acestora, iar actul lovit de nulitate nu produce efectele actului valid, fiind fără valoare juridică.
Față de cele arătate mai sus considerăm că judecarea recursului declarat împotriva încheierii de prelungire a măsurii arestării preventive, după expirarea duratei arestării inițiale, conduce la încălcarea dispozițiilor art.159 alin.8 teza II pr.pen. iar prin raportare la disp. art. 197 alin.1 pr.pen. măsura luată de prima instanță este lovită de nulitate.
Considerăm că respectarea strictă a termenelor privind luarea măsurii arestării preventive, precum și a prelungirii acestei măsuri este obligatorie întrucât orice aplicare a unei astfel de măsuri cu nerespectarea termenului prevăzut în mod expres duce la posibilitatea menținerii stării de arest preventiv peste termenul hotărât, ceea ce contravine prevederilor Constituției României, reglementărilor internaționale și dispozițiilor procedurale penale.
În speță, întrucât durata arestării preventive dispusă anterior a expirat la data de 14.02.2009, dată la care încheierea din 12.02.2002, vizând prelungirea măsurii arestării preventive nu avea caracter definitiv, considerăm ca fiind dovedită vătămarea adusă inculpatei și reglementată la disp. art.197 alin. 1.pr.pen. În acest sens, în literatura de specialitate s-a statuat ideea că încălcările aduse dispozițiilor legale ce reglementează măsura arestării preventive conduc indubitabil la producerea unei vătămări, respectiv privarea de libertate a unei persoane în condiții de nelegalitate.
Astfel, pentru garantarea dreptului fundamental la libertate și la siguranța persoanei, se impune să se considere că, într-o astfel de materie, nerespectarea cerințelor vizând termenul prevăzut de art.159 alin. 8 teza II pr.pen. constituie o încălcare a normelor procedurale ce asigură justa soluționare a cauzei de natura celei la care se face referire în art.197 alin.4 teza finală pr.pen. astfel că aceasta nu se poate îndrepta decât prin încetarea de drept a măsurii arestării preventive, ca efect al nerespectării termenului imperativ privind soluționarea recursului înainte de expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior încheierii atacate.
Împrejurarea că în conformitate cu disp. art.159 alin. 9.pr.pen. recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive nu este suspensiv de executare, nu este de natură să schimbe caracterul nulității actului încheiat cu încălcarea disp. art.159 alin.8 teza II pr.pen. în condițiile în care alin.9 se referă la o problemă de executare, neprezentând relevanță pentru stabilirea caracterului nulității actului încheiat cu nerespectarea dispozițiilor strict reglementate de lege.
Mai mult, în condițiile în care am avea în vedere în primul rând disp. art.159 alin.9 pr.pen. ar trebui să nesocotim caracterul imperativ al prevederilor art.159 alin.8 teza II pr.pen. și implicit să statuăm ideea conform căreia încălcarea unei dispoziții imperative nu atrage nicio sancțiune.
Față de cele de mai sus, având în vedere că recursul inculpatei nu a fost soluționat înainte de expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior, considerăm că se impune admiterea acestuia.
În ceea ce privește recursurile inculpaților și - împărtășim punctul de vedere din opinia majoritară în sensul că acestea sunt inadmisibile întrucât nu au fost declarate de nici una din persoanele prevăzute la art. 3852.pr. pen. în ref. la art. 362.pr.pen.
Președinte,
- -
Red.dec.jud. / 19 Februarie 2009
Red. jud. /20.02.2009
Jud.fond
Tehnored.CG/2 ex./23.02.2009
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Aurel