Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 04 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, în prezent reținut în Arestul G, împotriva încheierii de ședință din 27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de av., substituind pe av., în baza delegației din 04.05.2009.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul recurentului inculpat precizează că acesta l-a angajat pe dl. av. pentru a-i asigura apărarea în cauză, sens în care depune împuternicirea avocațială nr. 547/04.05.2009. Totodată, depune la dosar o cerere prin care dl. av. solicită acordarea unui termen scurt, motivat de faptul că se află la Înalta Curte de Casație și Justiție unde apără interesele inculpatului, dar și pentru faptul că astăzi a fost angajat în cauză și nu cunoaște dosarul.
Întrebat fiind, dl. av. precizează că nu poate asigura substituirea, însă solicită să se aibă în vedere că termenul poate fi acordat și astăzi întrucât a luat legătura cu dl. av., care i-a comunicat că este pe drum și în jurul orei 1500va fi prezent în instanță.
CURTEA acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public cu privire la susținerile apărătorului recurentului inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu cererea de amânare formulată în cauză în condițiile în care termenul va fi acordat astăzi. În situația în care nu se va fixa astăzi, urmează să se aibă în vedere că dl. av. avea cunoștință de acest termen, că avea posibilitatea să studieze dosarul și să-și asigure substituirea.
CURTEA, având în vedere aspectele învederate de dl. av., precum și faptul că dl. av. a făcut dovada că astăzi are dosar la Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul, va acorda termen astăzi, 04.05.2009, ora 1500, având în vedere obiectul cauzei, respectiv recurs împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive, disp. art. 159 alin. 8 Cod procedură penală și decizia pronunțată în recurs în interesul legii din data de 02.06.2008, potrivit cărora recursul se soluționează înainte de data expirării duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate.
La apelul nominal, făcut la a doua strigare a cauzei, a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de av. și av., apărători aleși.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat, av., susține că acesta a declarat recurs împotriva încheierii din 27.04.2009 a Tribunalului Galați, prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 25 de zile, întrucât o consideră netemeinică și nelegală.
Solicită să se observe că la data de 08.04.2009, Tribunalul Galați, printr-o încheiere rămasă definitivă prin respingerea recursului declarat de Parchet, a dispus prelungirea măsurii arestării preventive cu doar 20 de zile, apreciind în mod implicit că termenul rezonabil despre care fac vorbire dispozițiile legale în materie, respectiv disp. art. 149 alineat ultim Cod procedură penală, ar fi depășit dacă măsura arestării preventive s-ar prelungi cu o perioadă mai mare decât 20 de zile. Această încheiere a intrat în puterea lucrului judecat. Având în vedere că, deseori, atunci când avocații încearcă să formuleze discuții la momente ulterioare arestării preventive, reprezentanții Parchetului solicită și invocă autoritatea de lucru judecat cu privire la aprecierea existenței unor temeiuri, la fel, astăzi face apel, folosind același raționament, la autoritatea de lucru judecat privind termenul rezonabil.
Judecătorul, la momentul respectiv, a considerat că pe data de 04.05.2009 se împlinește acest termen. O eventuală rediscutare a acestui termen rezonabil, potrivit dispozițiilor legale, ar fi posibilă doar dacă se invocă temeiuri noi. Or, în speță, a parcurs referatul cu propunerea de prelungire întocmit de DIICOT - Biroul Teritorial Galați și a observat că nu se invocă niciun fel de temeiuri noi. Se solicită prelungirea pe baza acelorași temeiuri prev. de art. 143 cu ref. la art. 146 Cod procedură penală și 148 lit. f Cod procedură penală. Susține că instanța de fond a încurcat puțin lucrurile și instituțiile codului d e procedură penală, atunci când apreciază ca fiind temeiuri noi activitățile care urmează a fi efectuate, invocate în cererea de prelungire. Consideră că este o folosire nefericită a unui termen și că temeiurile sunt aceleași.
Arată că, potrivit art. 155 alin. 1 Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi prelungită dacă subzistă temeiurile, dacă e necesară pentru buna desfășurare urmăririi penale și, neapărat motivat. Este o cerință explicită a textului de lege.
Motivarea presupune, în primul rând, justificarea perioadei prelungirii perioadei de arest anterioare și invocarea unor activități care sunt necesare pentru a fi efectuate în perioada următoare.
Cu privire la modul în care justifică procurorul cele 20 de zile, arată că se explică în referat că: s-a dispus prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi țara față de - activitate care durează 5 minute; că s-au dispus măsuri cu privire la unele bunuri ridicate - probabil, se referă la faptul că s-au restituit două telefoane și două înscrisuri care au fost ridicate cu ocazia perchiziției domiciliare, activitate care putea fi efectuată prin delegare, de către lucrători de poliție. De asemenea, s-a mai arătat că s-a luat măsura sechestrului asupra bunurilor ridicate de la inculpatul. Consideră că toate aceste activități nu au putut ocupa din timpul procurorului mai mult de 2-3 ore și nu pot justifica 20 de zile de arest preventiv prin înfrângerea unui drept fundamental prevăzut de Constituție și de convențiile europene privind protecția drepturilor omului. Susține că nu se poate înfrânge un drept fundamental invocând chestiuni care justifică doar o mică parte din măsura preventivă dispusă anterior. Apreciază că este o inactivitate care îl pune pe procuror în imposibilitate de a mai primi o nouă prelungire.
S-a mai solicitat prelungirea pentru a fi reaudiați inculpații, învinuitul, după finalizarea cercetărilor. Consideră că și acest motiv este nejustificat, pentru că cercetările sunt finalizate.
Referitor la prezentarea materialului de urmărire penală, întocmirea rechizitoriului și sesizarea instanței, se pune întrebarea de ce nu au fost efectuate aceste activități în cele 20 de zile pe care judecătorul magistrat le-a apreciat suficiente la momentul prelungirii anterioare.
Practica judiciară și literatura de specialitate au statuat în mod constant că termenul rezonabil se apreciază în raport de trei criterii: pe de o parte, complexitatea cauzei, pe de altă parte, atitudinea procesuală a inculpatului și, nu în ultimul rând, comportamentul autorităților.
Cu privire la complexitatea cauzei nu poate face aprecierii pertinente întrucât nu a participat la soluționarea acesteia de la început. Se observă că sunt multe persoane cercetate, dar trebuie avut în vedere că acesta este doar unul dintre criterii.
Cu privire la atitudinea inculpatului care poate contribui la tergiversarea soluționării cauzei, solicită să se constate că practica judiciară și literatura de specialitate au statuat că exercitarea drepturilor și garanțiilor procesuale nu reprezintă o atitudine obstrucționistă și menită a tergiversa soluționarea cauzei. Doar alte acte și acțiuni ale inculpatului recurent pot fi interpretate în sensul acesta, nu exercitarea căii de atac. În unele motivări a observat se invocă inclusiv faptul că persoana arestată a declarat recurs și din cauza asta s-a întârziat soluționarea cauzei. Susține că acesta este un drept, o garanție procesuală și exercitarea acestui drept nu poate fi interpretat ca și un gest de rea-credință, menit a tergiversa soluționarea cauzei.
Referitor la comportamentul autorităților, din această perspectivă, consideră că termenul rezonabil nu putea fi apreciat mai mult de 3 luni în prezenta cauză, întrucât a observat că de la termen la termen nu s-au efectuat acte de urmărire penală în mod constant, nu s-a manifestat diligență pentru a se soluționa cauza cu maxim de operativitate, tot timpul s-a mizat pe faptul că judecătorul magistrat va accepta solicitarea de prelungire a măsurii arestării preventive, chiar și în condițiile în care nu sunt îndeplinite exigențele prev. de art. 155 alin. 1 Cod procedură penală, așa cum a făcut vorbire anterior.
Cu privire la motivarea încheierii din 27.04.2009 a Tribunalului Galați, solicită să se observe că procurorul solicită 25 de zile, judecătorul spune în motivare că acordă 30 de zile, dar când spune în dispozitiv de la până larezultă că se prelungește măsura pentru 25 de zile.
Susține că i s-a dat procurorului mai mult decât a cerut, lucru care nu s-a mai întâmplat, și nu crede că judecătorul magistrat ar putea dispune mai mult decât solicită procurorul prin cererea ce reprezintă actul de sesizare a instanței în baza disp. art. 155 Cod procedură penală.
Judecătorul instanței de fond apreciază că temeiurile inițiale subzistă, că sunt temeiuri noi, și anume, că sunt de efectuat niște activități și trage concluzia că termenul rezonabil nu a fost depășit, dar nu argumentează în niciun fel acest lucru. Consideră că aceasta este chintesența derutei existente în cauză și a faptului că se rotesc cuvintele, se folosesc instituțiile doar ca să se justifice și să se acopere o eroare.
Din punctul său de vedere, menținerea acestei încheieri reprezintă un act grav de nelegalitate și această poziție a instanței de fond trebuie corectată prin admiterea recursului declarat de inculpat, și potrivit disp. art. 159 alin. 10 rap. la disp. art. 1403alin. 7 Cod procedură penală, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, ca urmare a constatării faptului că nu este justificată o prelungire a acesteia, așa cum a apreciat în mod greșit instanța de fond.
Apărătorul recurentului inculpat, av., consideră că, într-adevăr, acest dosar este o mare derută.
Instanța, la penultima prelungire, a acordat Parchetului 20 de zile, întrucât a considerat că sunt suficiente pentru reaudierea inculpatului și prezentarea materialului de urmărire penală, aceste activități fiind menționate și prin celelalte cereri de prelungire.
, Parchetul a formulat o nouă cerere de prelungire, bazată pe aceleași activități pentru care s-au mai acordat o dată 20 de zile. Deci, nu s-au efectuat acele activități, iar instanța, oarecum, a sancționat Parchetul acordând doar 20 de zile.
, din nou se solicită prelungirea măsurii arestării preventive pentru reaudierea inculpaților și prezentarea materialului de urmărire penală și de data aceasta instanța acordă 25 de zile pentru efectuarea acelorași activități.
Învederează că aceste două activități au fost menționate încă din data de 25 ianuarie 2009, când s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților.
Referitor la complexitatea cauzei, apreciază că acesta nu este un dosar complex. Faptul că în cauză este implicat un număr mare de persoane, nu atrage sine qua non complexitatea dosarului.
Mai mult decât atât, inculpatul este arestat în această cauză din luna ianuarie 2009. Arată că din luna ianuarie și până acum, în luna mai, inculpatul nu a fost scos niciodată din Arestul G pentru a fi audiat, cu toate că prelungire consecutive date de către instanță au fost pentru efectuarea acestei activități. În schimb, Parchetul a efectuat alte activități care durează extrem de puțin timp ca și complexitate.
Se raliază opiniei d-lui av., în sensul că în această cauză termenul rezonabil este depășit. De fapt, acest termen a fost depășit din momentul în care instanța a trecut peste autoritatea de lucru judecat a prelungirii pentru 20 de zile și a dispus prelungirea pentru 25 de zile pentru efectuarea acelorași activități. În mod firesc, normal, consideră că cererea de prelungire trebuia să fie respinsă. Dacă se acordau mai puține zile, 10 zile de exemplu, acestea ar fi fost insuficiente pentru ca Parchetul să poată comunica dosarul instanței în numărul de zile prevăzut de lege.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea încheierii prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive pentru inculpatul și punerea de îndată a acestuia în libertate, întrucât termenul rezonabil a fost depășit, iar Parchetul nu a efectuat activitățile pentru care s-au acordat prelungirile anterioare.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Galați la data de 27.04.2009, prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpatul și ceilalți patru inculpați este legală și temeinică.
Astfel, în cauză continuă să subziste temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, iar față de gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului și față de împrejurarea că, datorită complexității cauzei, dar și atitudinii procesuale a inculpatului, care a formulat numeroase cereri, unele inadmisibile (recursuri inadmisibile), cercetarea penală nu a putut fi finalizată, fiind necesară efectuarea activităților menționate în referat, activități pentru care este necesar dosarul. Nu se poate prezenta inculpatului materialul de urmărire penală și nu se poate întocmi rechizitoriul în lipsa dosarului.
Pentru aceste motive, apreciază că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 155 Cod procedură penală și că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Referitor la termenul rezonabil al arestării preventive, apreciază că față de activitatea de urmărire penală complexă desfășurată în cauză, față de numărul mare al inculpaților - pe parcursul urmăririi penale fiind identificați și alți inculpați și învinuiți față de care s-a început urmărirea penală - caracterul rezonabil al măsurii preventive nu a fost încălcat.
Prelungirea duratei arestării preventive până la acest moment a fost cauzată și de comportamentul inculpatului recurent, cât și a celorlalți inculpați arestați în cauză care, deși nu au obligația de a coopera cu autoritățile, trebuie să suporte consecințele atitudinii pe care o au pe parcursul procesului penal.
Într-adevăr, este dreptul inculpatului de a formula cereri, dar nu inadmisibile, așa cum a fost recursul împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, cererea de liberare sub control judiciar, în condițiile în care pedeapsa este mai mare de 18 ani. De asemenea, inculpatul nu trebuie să dea dovadă de rea-credință. În prezenta cauză sunt cinci inculpați, în fiecare zi fiecare dintre inculpați a formulat câte o cerere, nu indică apărătorul, deși sunt reprezentați de fiecare dată de aceeași avocați, tocmai pentru ca dosarul să stea cât mai mult pe rolul instanței. Consideră că acest drept al inculpatului nu trebuie să prejudicieze eforturile procurorilor de a administra toate probele necesare lămurii cauzei sub toate aspectele și a finaliza urmărirea penală.
În această cauză, activitățile de urmărire penală au fost efectuate în mod constant și ritmic, nu au existat perioade de stagnare, au fost efectuate activități chiar și după ce s-a înaintat ultimul referat cu propunere de prelungire a măsurii arestării preventive și au fost atașate la dosar copii xerox ale ultimelor activități efectuate în cauză.
Pentru toate aceste considerente, solicită să se constate că încheierea de ședință recurată este legală și temeinică și să se respingă recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
Apărătorul recurentului inculpat, av., în replică, arată că într-adevăr s-au exercitat căi de atac de către inculpat, dar reprezentantul Parchetului a omis să spună și când.
Precizează că între 8.04.2009 și 4.05.2009 inculpatul nu a desfășurat vreo acțiune de acest gen și nu a obstrucționat în nici un fel dorința procurorului de a prezenta materialul de urmărire penală. Dacă exista această intenție, ar fi trebuit schițat măcar un gest, respectiv ar fi trebuit să se facă o convocare a părților, ori acest lucru nu s-a făcut.
O eventuală cerere de amânare a cauzei din partea unui avocat sau neprezentarea acestuia reprezintă într-adevăr o conduită imputabilă inculpatului, dar nu s-a întâmplat așa ceva în cauză.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că a făcut doar o singură cerere în prima lună de arestare, apoi nu a mai făcut nicio cerere.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
În dosarul nr. 63/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Galați sunt cercetați în stare de arest inculpații:
- pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, a infracțiunii de instigare la trecerea frauduloasă a frontierei de stat prev. de art. 25 Cod penal rap.la art. 70 alin. 1 din OUG nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal și a infracțiunii de instigare la contrabandă prev. de art. 25 cod penal, raportat la art. 270 în ref. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;
- pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, a infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat prev. Cod penal rap.la art. 70 alin. 1 din OUG nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal și a infracțiunii de contrabandă prev. de raportat la art. 270 în ref. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;
- pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, a infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat prev. Cod penal rap.la art. 70 alin. 1 din OUG nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal și a infracțiunii de contrabandă prev. de raportat la art. 270 în ref. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;
- inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, a infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat prev. Cod penal rap.la art. 70 alin. 1 din OUG nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal și a infracțiunii de contrabandă prev. de raportat la art. 270 în ref. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;
- inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la contrabandă prev. de art. 26 Cod penal rap la art. 270 în ref. la art. 274 din Legwea nr. 86/2006.
În sarcina inculpaților, și s-a reținut că, la sfârșitul anului 2008, au inițiat și constituit un grup infracțional organizat, iar în perioada decembrie 2008 - ianuarie 2009, au introdus în mod ilegal în România din Republica M, prin alte locuri decât cele de frontieră și prin trecerea ilegală a frontierei de stat, diverse cantități de țigări.
În sarcina inculpatului se reține că, în noaptea de 22/2301.2009, i-a ajutat pe inculpații, și să introducă ilegal în România din Republica M cantitate de 12.229 de pachete de țigări marca.
Prin încheierea de ședință din 27.04.2009 Tribunalul Galația admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism - Biroul Teritorial Galați și, în baza art. 159 cod proc. penală, a dispus prelungirea măsurii arestării preventive cu începere de la data de 30.04.2009 până la data de 29.05.2009 pentru inculpatul și cu începere de la data de 05.05.2009 până la data de 29.05.2009 pentru inculpații, și.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele: a reținut că în cauză sunt indicii că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, condițiile pentru care măsura arestării preventive se mențin.
S-a reținut că prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților este necesară deoarece pentru finalizarea urmăririi penale este necesar să se facă verificări pentru a se stabili valoarea reală a prejudiciului, se impune reaudierea inculpaților și verificarea probelor și apărărilor formulate de aceștia, prezentarea materialului de urmărire penal, întocmirea rechizitoriului și sesizarea instanței.
Împotriva încheierii de ședință nr- din 22.04.2009 a Tribunalului Galația declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
Sub un prim aspect a susținut că, prin încheierea din 08.04.2009 a Tribunalului Galați, încheiere rămasă definitivă ca urmare a respingerii recursului declarat de Parchet, măsura arestării preventive a fost prelungită doar pentru o durată de 20 de zile.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanțele au reținut că termenul de 20 zile este suficient pentru ca Parchetul să finalizeze urmărirea penală, situație în care o nouă prelungire a măsurii preventive poate fi acordată doar dacă Parchetul ar fi indicat motive noi care să justifice menținerea stării de arest, ori în cauză prelungirea a fost solicitată pentru aceleași motive pentru care prelungirea a fost solicitată anterior.
S-a susținut că vina în tergiversarea urmăririi penale aparține organelor de anchetă și că măsura arestării preventive a depășit un termen rezonabil.
De asemenea, s-a invocat că Parchetul a solicitat prelungirea doar pentru 25 de zile și instanța a prelungit măsura arestării pe o durată de 30 de zile.
Recursul este nefondat.
În mod corect, față de probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că măsura arestării preventive a inculpatului și a dispus prelungirea acestei măsuri.
Astfel din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 23.01.2009, procesul-verbal încheiat cu ocazia efectuării cercetării la fața locului, declarațiile martorului cu identitate protejată -, declarațiile inculpatului și procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice rezultă indicii certe că la sfârșitul anului 2008 inculpatul, împreună cu alte persoane a inițiat și constituit un grup infracțional organizat, iar în perioada decembrie 2008 - ianuarie 2009 i-a determinat pe inculpații, și să introducă ilegal în țară țigări aduse din Republica
Aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, a infracțiunii de instigare la trecerea frauduloasă a frontierei de stat prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 70 alin. 1 din OUG nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal și a infracțiunii de instigare la contrabandă prev. de art. 25 cod penal, raportat la art. 270 în ref. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, infracțiuni pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani.
Având în vedere modul și împrejurările concrete în care inculpații au săvârșit faptele, valoarea mare a prejudiciilor cauzate, gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, în mod corect s-a reținut că lăsarea inculpaților în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Datorită gradului ridicat de dificultate pe care administrarea probatoriilor îl implică în cauze cu infracțiuni de acest gen, a numărului de persoane, dar și a comportamentului procedural al inculpaților, care au atacat fiecare hotărâre prin care instanța a dispus asupra arestării preventive, nu se poate reține că durata măsurii arestării preventive.
Este adevărat că teoretic, orice act de urmărire penală poate fi efectuat cu inculpații în stare de libertate, respectiv reaudierea inculpaților, prezentarea materialului de urmărire penală, întocmirea rechizitoriului și confirmarea acestuia de către procurorul ierarhic superior, dar acest aspect nu trebuie văzut în mod izolat, ci într-un întreg context legal, prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Pericolul pentru ordinea publică nu constă numai în posibilitatea ca lăsați în libertate inculpații să comită noi infracțiuni, ci constă și în faptul că alți prezumtivi făptuitori ar putea săvârși nestingheriți asemenea fapte penale, fiind conștienți că nu ar putea fi trași la răspundere penală. În acest sens, măsura arestării preventive este o măsură legală prevăzută de legiuitor, care are un dublu scop, pe de o parte asigură buna desfășurare procesului penal, dar pe de altă parte, constituie un semnal de prevenție pentru alte persoane predispuse la săvârșirea de infracțiuni, că statul prin organele sale abilitate are capacitatea de ripostă, inclusiv prin luarea acestei măsuri extreme a arestării preventive, în scopul descurajării infracționalității.
În cauză nu se poate reține că prelungirea arestării preventive a fost solicitată pentru aceleași motive invocate la prelungirile anterioare, atâta timp cât între timp, s-a dispus arestarea preventivă și a inculpatului și se impunea administrarea de probe pentru a se stabili activitatea infracțională a acestuia.
Nu se poate reține că întârzierea în soluționarea cauzei aparține organelor de urmărire penală, în condițiile în care fiecare hotărâre prin care instanța s-a pronunțat cu privire la starea de arest a fost atacată cu recurs de către inculpați.
Evident că Parchetul nu avea cum să finalizeze urmărirea penală în cadrul celor 20 de zile acordate prin încheierea din 08.04.2009, în condițiile în care inculpații, de rea credință, au declarat recursuri împotriva acestei încheieri, recursuri soluționate prin încheierea de ședință nr- din 15.04.2009.
Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b și art. 192 alin. 2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 19.05.1965 în mun. G, CNP -, domiciliat în G,-, - 33,. 21, în prezent reținut în Arestul G) împotriva încheierii de ședință din 27.04.2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red./tehnored. motivare: /12.05.2009
Tehnored. horărâre /2 ex./13.05.2009
Fond: Al.
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Aurel
