Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 30 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Tacea judecător
JUDECĂTOR 2: Liviu Herghelegiu
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
GREFIER: - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat de PROCUROR: - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și, toți aflați în Arestul împotriva încheierii de ședință din data de 24 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns inculpații, asistați de av. - apărător ales, asistați de av. - apărător ales, asistat de av. - apărător ales și asistat de av. Didel - apărător ales în baza împuternicirii avocațială depusă la dosar, toți în stare de arest.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Întrebați fiind, toți recurenții inculpați precizează că își însușesc și mențin recursurile declarate.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată recursurile declarate și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. precizează că inculpații au fost arestați și li s-a prelungit arestarea preventivă în legătură cu săvârșirea infracțiunilor deduse judecății și printre motivele pentru care tribunalul a dispus prelungirea acestei măsuri sunt natura și importanța relațiilor sociale lezate de către activitatea infracțională a inculpaților, ori apreciază că dacă aceste relații sociale care au fost încălcate de către inculpați erau așa de importante și valorile sociale erau așa de corect și puternic protejate pedepsele pe care legiuitorul le prevede pentru săvârșirea infracțiunilor săvârșite de inculpați n-ar fi fost de gravitate medie deoarece exceptând infracțiunea de constituire a unui grup organizat care se pedepsește cu cea mai mare pedeapsă din infracțiunile componente, aceste infracțiuni componente se pedepsesc cu pedepse de gravitate medie. În legătura cu modalitatea și împrejurările săvârșirii faptelor sunt descrise ca fiind două metode: phishing și vishing, acestea nefiind modalități periculoase, accesarea unor sisteme informatice prin determinarea titularului de cont să comunice sistemele de protejare a datelor despre acele carduri consideră că nu sunt niște metode periculoase, ele nu relevă o stare de pericol care să creeze nesiguranță în ordinea și liniștea publică, fără violență și într-un mod care atentează la viața persoanei. Orice infracțiune ca faptă penală are o modalitate de săvârșire dar această infracțiune s-a realizat prin tastarea clapelor calculatorului.
Precizează că inculpații nu au pătruns în interiorul băncii cu cagule și cu bâte, nu au smuls -ul să fugă cu el folosind o metodă mai puțin periculoasă profitând de naivitatea sau nepăsarea titularului de cont, atunci când a comunicat datele cardului.
În legătură cu numărul mare de persoane prejudiciate precizează că la acest moment nu există nici o persoană prejudiciată în sensul constituirii de parte vătămată sau parte civilă, astfel că pe acest considerent nu se justifică menținerea măsurii arestării preventive.
În legătură cu valoarea însemnată a foloaselor obținute este o situație similară cu cea anterioară, întrucât dacă nu ai prejudiciu și persoană prejudiciată apreciază că este incorect să se spună că cel care a săvârșit acele fapte a obținut foloase însemnate.
argument pe care instanța de fond l-a folosit în motivare a fost caracterul transnațional al activității inculpaților, caracter care prejudiciază imaginea țării. Apreciază că aceasta este o motivare exagerată și artificială folosită de instanța de fond, această motivare nefiind susținută de dovezi.
În legătură cu proliferarea acestui gen de fapte este de acord cu această motivare întrucât aceste fapte se vor înmulți întrucât volumul activității de transmitere de informații prin poștă electronică a crescut dar ele sunt mai puțin periculoase decât alte infracțiuni. În plus, în legătură cu inculpatul s-a folosit o motivare pe care instanța de fond și-a însușit-o dintr-un proces-verbal întocmit de organele de urmărire penală pe 15 septembrie 2009 cu ocazia efectuării unui segment al percheziției informatice precum că inculpatul a lovit cu un obiect un hard disc și s-a considerat că inculpatul a dorit să distrugă mijloacele de probă. Nu s-a dovedit nimic în acest sens decât că inculpatul după numeroase zile în care a fost anchetat a avut această reacție transpusă ca o încercare de a distruge mijloacele de probă și expresia că "nu vreau să-i trag pe alții după mine" nu reprezintă o încercare de a împiedica organele de urmărire penală să afle conținutul acelor înregistrări.
Precizează că activitățile care urmează să fie efectuate nu impun în mod obligatoriu prezența inculpaților și apreciază că inculpații nu au făcut nici un demers să împiedice ancheta penală. Din acest punct de vedere nu consideră că se justifică o diferență de tratament juridic între inculpații care sunt arestați preventiv și ceilalți învinuiți din acest dosar care sunt cercetați pentru aceleași infracțiuni în stare de libertate. Mijloacele de probă cele mai importante se află în posesia organelor judiciare și inculpații nu pot influența continuarea anchetei penale și chiar ultimele verificări efectuate nu au adus elemente noi.
Având în vedere poziția sinceră a inculpaților, vârsta acestora, lipsa antecedentelor penale, atitudinea judiciară cooperantă solicită ca aceste elemente să fie avute în vedere când se va hotărî cu privire la recursurile declarate.
Solicită admiterea recursurilor declarate, casarea Tribunalului Galați și în rejudecare să se dispună respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Av. Didel pentru inculpatul solicită admiterea recursului, casarea încheierii prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive iar în rejudecare să se dispună înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv
Invocă dispozițiile art. 159 alin. 13 Cod procedură penală în teza sa finală referitor la termenul rezonabil care nu poate depăși 180 de zile. Apreciază că această măsură deja a împlinit acest termen rezonabil în cadrul urmăririi penale întrucât din 120 de zile de arest preventiv numai 30 de zile au fost motivate, celelalte probe administrate ulterior nu l-au mai privit pe inculpatul.
Precizează că inculpatul nu a folosit cardurile falsificate, nu retras nici o sumă de bani și nici nu a trimis vreo sumă de bani, el fiind învinuit că ar fi descărcat o parte din acele date de identificare a unor persoane și trimise altor doi învinuiți care au mers în Statele Unite și au ridicat prin intermediul unor carduri falsificate sume de bani dar aceștia sunt cercetați în stare de libertate iar pericolul public concret pentru ordinea public nu se mai pune în discuție pentru aceștia din urmă.
Apreciază că este corect ca instanța de recurs să verifice de ce din 24 de învinuiți cercetați în această cauză sunt cercetați în stare de arest preventiv numai 8.
În legătură cu valoarea mare a sumelor încasate precizează că inculpatul nu a încasat și nici nu a plătit nici o sumă de bani și acest inculpat nu se încadrează la acest subpunct al motivării instanței de fond. Mai mult decât atât, instanța de fond a motivat că nu are importanță că el a recunoscut săvârșirea faptei, nu are antecedente penale și că a colaborat cu organele de urmărire penală aceste elemente se vor avea în vedere la momentul judecării pe fond a cauzei.
Invocă dispozițiile art. 136 alin. 8 Cod procedură penală care sunt cuprinse în dispozițiile generale ale măsurilor preventive, norme juridice care trebuie avute în vedere de fiecare dată la luarea unei măsuri preventive.
Arată că după 120 zile de arest preventiv - termen pe care îl consideră rezonabil, timp în care nu s-a descoperit nici o persoană prejudiciată în această cauză și nu apreciază că măsura arestării preventive față de acest inculpat se mai impune.
Solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv
Av. apreciază că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 1403alin. 7 Cod procedură penală arestarea inculpaților nefiind justificată și solicită în baza aceluiași text de lege raportat la art. 139 - 145 Cod procedură penală înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților, cu obligarea de a nu părăsi localitatea. Din punctul său de vedere această măsură ar răspunde cerințelor unei bune desfășurări a procesului penal.
Apreciază că instanța de fond tratează cu foarte mult formalism prelungirea măsurii arestării preventive. Atunci când se apreciază existența temeiului prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală se concluzionează că inculpații pe care îi apără prezintă pericol pentru ordinea publică și printre altele s-au invocat importantele foloase materiale obținute de inculpați. Precizează că a solicitat să se individualizeze o situație pentru fiecare inculpat în parte, să se constate că inculpatul a trimis 1000 EURO prin, în luna martie 2009 atunci când a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată iar ceilalți inculpați, de asemenea, au sume de bani foarte mici, reduse. Solicită să se observe că este o contradicție flagrantă între motivarea instanței de fond și dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală și se referă la numărul mare de persoane prejudiciate - raportat la ceea ce a făcut fiecare, valoarea însemnată a foloaselor obținute de fiecare deși instanța de fond a refuzat să individualizeze această chestiune și gradul de pericol social al faptei care ar trebui raportat la ceea ce fiecare dintre inculpați a săvârșit, altfel s-ar putea vorbi despre un grad de pericol generic și nu concret.
Arată că inculpații pe care îi apără sunt arestați de 4 luni și față de aceștia nu s-au efectuat acte de urmărire penală iar în aceste condiții necesitatea privării de libertate pentru buna desfășurare a procesului penal nu mai poate fi justificată.
O condiție esențială pentru ca măsura arestării preventive să poată fi prelungită este aceea ca urmărirea penală să nu fi fost finalizată din motive obiective. Este adevărat că se invocă complexitatea cauzei cu mulți învinuiți, multe părți vătămate dar nu se cunoaște nici măcar una, acest lucru nefiind suficient pentru a se obține de fiecare dată prelungirea măsurii arestării preventive.
Apreciază că atunci când se raportează la termenul rezonabil trebuie să fie avute în vedere și atitudinea procesuală a inculpaților și conduita organului judiciar, că nefinalizarea anchetei presupune finalizarea la maxim a perioadei anterioare de arest preventiv și necesitatea efectuării unor probe în perioada imediat următoare.
Consideră că arestarea preventivă nu se mai justifică și să se constate contribuția foarte redusă a inculpatului la săvârșirea faptei.
Invocă aplicarea disp. art. 1403alin. 7 Cod procedură penală și solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, măsură care din punctul său de vedere nu ar împiedica în nici un fel buna desfășurare a procesului.
Av. precizează că inculpatul pe care îl apără este la primul impact cu legea penală și are o activitate care nu este individualizată în prezentul dosar.
Achiesează la cele învederate de colegii săi și solicită admiterea recursului declarat de inculpat și înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea având în vedere și starea sa de sănătate fiind suferind de epilepsie cu acte medicale depuse la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază încheierea pronunțată de Tribunalul Galați din data de 24 septembrie 2009 ca fiind legală și temeinică.
În cauză, temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive se mențin iar prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpați este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, având în vedere că datorită complexității cauzei urmărirea penală nu a fost finalizată fiind necesare efectuarea mai multor activități specifice fazei de urmărire penală.
Consideră că pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru a preîntâmpina zădărnicirea adevărului este necesară menținerea stării de arest a inculpaților și apreciază că sunt îndeplinite cerințele art. 155 Cod procedură penală.
Solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate.
Recurentul inculpat dă citire unui memoriu și precizează că este supus unei torturi psihice din partea anchetatorilor întrucât de-a lungul celor patru luni petrecute în arest a fost supus la nenumărate presiuni și când a avut nevoie de consult la un medic stomatolog a fost refuzat politicos sub pretextul că nu sunt oameni disponibili. Este amenințat de fiecare dată când este anchetat că mama sa va fi arestată pentru că ar face presiuni asupra unui martor, ceea ce este total neadevărat.
Consideră că nu trebuie să respecte pe cei care nu îl respectă și nu știe cât va mai putea rezista psihic.
Recurentul inculpat solicită să se judece în stare de libertate și este de acord cu cele învederate de apărătorul său ales.
Recurentul inculpat solicită să se judece în stare de libertate și este de acord cu cele învederate de apărătorul său ales.
Recurentul inculpat solicită să se judece în stare de libertate și este de acord cu cele învederate de apărătorul său ales.
Recurentul inculpat solicită să se judece în stare de libertate și este de acord cu cele învederate de apărătorul său ales.
Recurentul inculpat solicită să se judece în stare de libertate și este de acord cu cele învederate de apărătorul său ales.
Recurentul inculpat solicită să se judece în stare de libertate și este de acord cu cele învederate de apărătorul său ales.
Recurentul inculpat solicită să se judece în stare de libertate și este de acord cu cele învederate de apărătorul său ales.
CURTEA:
Prin încheierea de ședință din 24 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art.155 Cod procedură penală raportat la art.159 Cod procedură penală, prelungirea stării de arest a inculpaților, și pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 1 octombrie 2009 și până la data de 30 octombrie 2009 inclusiv.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și susținând fiecare prin apărător, motivele arătate pe larg în partea introductivă a prezentei încheieri.
S-a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și cercetarea fiecărui inculpat în stare de libertate prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea ori prin revocarea măsurii preventive.
Analizând încheierea atacată, conform dispozițiilor art.3856alin.3 Cod procedură penală raportat la art.1403Cod procedură penală,Curtea va respinge ca nefondate recursurile pentru următoarele considerente:
Potrivit art.136 alin.1 lit.d și alin.8 Cod procedură penală, arestarea preventivă se poate lua față de învinuit sau inculpat, în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiune pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, ținându-se cont de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Potrivit dispozițiilor art.155 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În fine, potrivit art.139 alin.2 teza a II a Cod procedură penală, atunci când nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere, dispunându-se, în cazul reținerii sau arestării preventive, punerea în libertate a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu este arestat în altă cauză
Din interpretarea acestor texte de lege rezultă că măsura arestării preventive, ca de altfel și celelalte măsuri preventive sunt subordonate unui scop bine definit și anume pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea făptuitorului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, măsuri care pot fi revocate dacă temeiurile pentru care au fost luate nu mai subzistă ori înlocuite dacă aceste temeiuri s-au schimbat.
În cazul măsurii arestării preventive, prelungirea, înlocuirea ori revocarea acesteia se examinează și în raport cu art.5 paragraful 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale care prevede că orice persoană arestată sau deținută are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii, termenul rezonabil fiind apreciat în funcție de circumstanțele cauzei avându-se în vedere următoarele criterii: complexitatea cauzei în fapt și în drept, comportamentul părților, comportamentul autorităților și importanța pentru cel interesat a obiectului procedurii (cauza "Allenet de Ribemont Franței" - hotărârea din 10 februarie 1995).
În contextul concret al prezentei cauze, Curtea constată că existența indiciilor din care rezultă bănuiala plauzibilă că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor, a fost analizată la luarea efectivă și a prelungirii ulterioare a măsurii preventive, temeiurile avute in vedere subzistând și în prezent, neimpunându-se deci revocarea ori înlocuirea acestei măsuri pe considerentul că lăsarea în libertate inculpații nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, ori că, raportat la probatoriile administrate până la acest moment, s-ar impune aplicarea dispozițiilor art.139 sau ale art. 1403alin. 7 Cod procedură penală, atât timp cât existența unor motive verosimile cu privire la săvârșirea faptelor nu a fost pusă la îndoială până în prezent, iar susținerile apărării privind tergiversarea urmăririi penale nu s-au confirmat, cauza fiind complexă atât în fapt cât și în drept.
sintagma "motive verosimile", Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (cauza Fox, și Hartley contra Marii Britanii- hotărârea din 30 august 1990) că acestea se bazează pe fapte care trebuie să fie nu doar sincere și autentice, ci ele trebuie să poată convinge un observator independent că persoana față de care s-a luat măsura este posibil să fi comis respectiva infracțiune.
Cum posibilitatea ca inculpații să fi săvârșit faptele penale în discuție nu a fost exclusă, nici măcar pusă la îndoială, rămâne de analizat dacă acestea (chiar dacă nu sunt comise prin violență), sau persoana făptuitorilor, prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Prin definiție, conform jurisprudenței în materie, pericolul concret pentru ordinea publică este înțeles ca o "reacție colectivă față de infracțiunea săvârșită care, prin rezonanța ei, afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare, de dezaprobare, de temere și insecuritate socială, stimulează temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social și poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare".
Datele care caracterizează persoana inculpaților (tineri, necunoscuți cu antecedente penale, manifestând o conduită procesuală relativ sinceră) ar putea conduce la concluzia că lăsarea lor în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și că deci ar putea fi cercetați în stare de libertate.
Dar datele care caracterizează faptele reținute în sarcina fiecăruia, astfel cum au fost expuse de prima instanță, pun în evidență aspecte concrete care demonstrează că lăsarea în libertate a inculpaților creează o stare de pericol, de insecuritate pentru cetățeni, ordinea publică fiind periclitată și prin posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de alte persoane, în lipsa unor reacții ferme față de cei bănuiți ca autori, complici ori instigatori ai unor astfel de fapte, pericolul regăsindu-se în însăși natura și gravitatea faptelor sancționate de legiuitor cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, cu atât mai mult cu cât asemenea fapte au căpătat o recrudescența fără precedent, mai ales în rândul tinerilor care înțeleg să-și folosească în mod distructiv inteligența, din teribilism sau din dorința de a obține surse de venit pe căi obscure, fără muncă.
În acest context, Curtea constată că prelungirea măsurii arestării preventive dispusă de Tribunal este pe deplin justificată, fiind întrunite condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit. Cod procedură penală în referire la art.143 Cod procedură penală și art.136 Cod procedură penală, în sensul că privarea de libertate se impunea pentru buna desfășurare a procesului, inculpații au fost ascultați în prezența apărătorilor lor, există probe temeinice de natură a crea presupunerea că inculpații ar fi comis faptele penale reținute în sarcina lor, fapte care sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, nefiind nicicum îndeplinite condițiile prevăzute de art.139 Cod procedură penală privind revocarea sau înlocuirea măsurii preventive.
De asemenea, analizând măsura preventivă din perspectiva art.5 paragr.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum a fost reflectată în jurisprudența CEDO, Curtea apreciază că protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor și desfășurarea în bune condiții a procesului (cauza Tomasi împotriva Franței), astfel că, administrarea unor probe noi și efectuarea altor activități (astfel cum au fost arătate de procuror) în vederea finalizării urmăririi penale, impun privarea de libertate în continuare a inculpaților.
Se constată, așadar, că în mod corect Tribunalul a prelungit măsura arestării preventive raportându-se atât la datele care circumstanțiază infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, cât și la pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea lor în libertate.
Faptul că, din motive obiective procurorul nu a fost în măsură să finalizeze urmărirea penală, nu constituie o cauză care să conducă la cercetarea în libertate a inculpaților având în vedere că prelungirea duratei stării de arest preventiv s-a solicitat în scopul asigurării unei bune desfășurări a procesului penal și nu în scopul restrictiv al efectuării unor anume acte de urmărire, eventuala pasivitate a procurorului fiind sancționată cu încetarea de drept a măsurii preventive, conform dispozițiilor art.140 alin.1 lit.b Cod procedură penală.
Pentru toate aceste considerente recursurile de față vor fi respinse ca nefondate conform dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală raportat la art.1403Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
RESPINGE, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații - fiul lui si, născut la data de 5 decembrie1984 în G, domiciliat in G,-, -. 15, CNP - -, posesor al CI seria - nr. -; - fiul lui și, născut la data de 11 august 1985 în C, domiciliat în, str. -, -. 24, jud. C, CNP- -, posesor al CI seria - nr.-; - fiul lui și, născut la data de 23 mai 1987 in C, domiciliat în,-, -.20, județul C, CNP- -, posesor al CI seria - nr. -; - fiul lui si, născut la data de 8 septembrie 1986 în G, domiciliat în G,-, - 10,. 2, CNP- -, posesor al CI seria - nr. -; - fiul lui G și, născut la data de 1 iunie 1984 în G, domiciliat în G,-, -. 35, CNP- -, posesor al CI seria - nr. -; - fiul lui și, născut la data de 30.03.1987 în B, domiciliat în B,-,. 7,. 26, CNP- -, posesor al CI seria - nr. -; - fiul lui și, născut la data de 29 martie 1987 în G, domiciliat în G, str. dr. C-tin nr. 6, -ufăr 3,. 37, CNP- -, posesor al CI seria - nr. - și - fiul lui și, născut la data de 20 august 1986 în G, domiciliat în G,-, -. 82, CNP- -, posesor al CI seria - nr. -, toți aflați în Arestul împotriva încheierii de ședință din data de 24 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare dintre recurenții inculpați la plata către stat a sumei de câte 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red./1 octombrie 2009,
Tehnored.
2 ex./2 octombrie 2009,
Fond:
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea, Liviu Herghelegiu, Petruș Dumitru
