Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp.
| Comentarii |
|
Dosar nr. 8786/2/2009
2214/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
NCHEIERE NR. 333
Ședința publică din data de 21 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 3: Niculae
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de către recurenți-inculpați G și - împotriva Încheieri de ședință din data de 08.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat G, personal, în stare de arest și asistat de către apărătorul ales, în baza delegației nr. -/21.09.2009 și apărătorul ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 437/21.09.2009 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul ales al recurentului-inculpat G solicită admiterea recursului formulat împotriva încheieri de ședință din data de 08.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-, casarea încheierii având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod de Procedură penală, iar temeiurile care au stat la baza arestări preventive nu subzistă. Nu există probe la dosar că inculpatul ar putea influența martori, sau că ar putea prejudicia în vreun fel bunul mers al procesului penal.
Să se aibă în vedere că din declarațiile părții vătămate nu rezultă că inculpatul a luat vreo sumă de bani, respectiv în declarația părții-vătămate se arată că nu i-a dat bani inculpatului, care a fost doar șofer și a condus mașina.
Să se aibă în vedere și atitudinea sinceră a inculpatului și faptul că a colaborat cu organele de urmărire penală.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat G solicită a se avea în vedere că inculpatul se află la prima abatere, nu est cunoscut cu antecedente penale, are un domiciliu stabil, are o familie. Singura sa ocupație fiind intermedierea de mașini, fără să cunoască faptul că aceste autoturisme proveneau din urma unor infracțiuni, având în vedere că acesta le vindea cunoscuților. De asemenea să se aibă în vedere că prețurile cu care se vindeau mașinile erau prețuri obișnuite nefiind nimic ieșit din comun.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului București, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii Tribunalului București având în vedere că în cauză există suficiente probe și indicii temeinice, respectiv declarațiile părții-vătămate, declarațiile martorilor, convorbirile telefonice, din care rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei, inculpatul a participat la realizarea tranzacțiilor, având posibilitatea să sesizeze neregulile când a intrat în posesia actelor. Totodată, având în vedere gravitatea faptei pentru care este cercetat și faptul că activitatea infracțională s-a desfășurat pe o perioadă lungă de timp rezultă că inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fiind îndeplinite condițiile prev de art. 148 lit. f Cod de Procedură penală.
Pentru aceste considerente solicită respingerea recursului formulat de către recurentul-inculpat ca nefondat.
Recurentul-inculpat G, personal solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate, având în vedere că nu are antecedente penale, singura sa participație este că a intermediat vânzarea de mașini și nu a știut că aceste mașini proveneau din săvârșirea unor infracțiuni.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față reține următoarele:
Prin încheierea din 08.09.2009 Tribunalul București - Secția I-a Penală în ședința din camerei de consiliu a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților și G pe o durată de 30 zile, de la 11.09.2009 la 10.10.2009 inclusiv, reținând că aceștia sunt cercetați penal pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că în perioada octombrie 2007 - decembrie 2008, persoane neidentificate au sustras, indus în eroare - cetățeni străini ori au abuzat de încrederea unor persoane juridice specializate în servicii de rent-a car din Spania, Franța, Italia si Elveția, intrând pe nedrept în posesia unui număr de aproximativ 200 de autoturisme care s-au găsit apoi pe teritoriul României înmatriculate sub numele autohtone și având serii de modificate.
Înmatricularea autovehiculelor s-a realizat utilizându-se documente false din care rezulta că persoane fizice sau persoane juridice române sunt proprietare ale bunurilor în litigiu, au fost întocmite false certificate de autenticitate, facturi ori contracte de achiziție, astfel încât cetățeni ori societăți comerciale au apărut ca deținând legal aceste autoturisme, deși aceștia nu aveau cunoștință de existența bunurilor.
Astfel, în perioada 18.10.2007 - iulie 2008, inculpatul, singur sau împreună cu inculpatul G, a indus în eroare pe părțile vătămate a,., și, și, prin folosirea de nume mincinoase, în vederea unor contracte de vânzare-cumpărare pentru mai multe autoturisme de lux, care figurau reclamate ca furate din străinătate și erau înmatriculate cu documente falsificate, creându-se prin aceasta un prejudiciu total de 230.250 Euro si 177.300 lei.
În perioada martie-decembrie 2008 inculpatul G, singur sau împreună cu inculpatul, a indus în eroare pe părțile vătămate, și, prin folosirea de nume mincinoase, în vederea unor contracte de vânzare-cumpărare pentru mai multe autoturisme de lux, care figurau reclamate ca furate din străinătate și erau înmatriculate cu documente falsificate, creându-se prin aceasta un prejudiciu total de 63.000 Euro si 76.500 lei.
Examinând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, instanța a constatat că în cauză există indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art.68/1 C.P.P. care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, și pe de altă parte se află în situația prev. de art. 148 lit. f C.P.P. întrucât faptele pentru care sunt cercetați sunt pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în plus, temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate.
Tribunalul a constatat că există probe certe, în sensul disp. art. 143.C.P.P. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
Astfel, situația de fapt reținută cu ocazia propunerii de arestării preventive nu s-a schimbat, relevante în acest sens fiind declarațiile părților vătămate, si care au arătat că au cumpărat de la inculpatul diferite autoturisme, procesele-verbale de recunoaștere după planșe foto a inculpatului de către părțile vătămate, procesele-verbale de percheziție domiciliară efectuate la locuința inculpatului si a martorului ocazie cu care s-au ridicat actele de proveniențe ale mai multor autoturisme, certificate de înmatriculare și ștampile, declarațiile martorului care a precizat că în cursul anului 2009 inculpatul i-a solicitat să-l ajute cu înmatricularea unor mașini, i-a dat buletinul pentru ca acesta să înmatriculeze pe numele său mai multe autoturisme marca BMW și Mercedes, iar în urmă cu câteva zile i-a predat o mapă cu înscrisuri privind actele unor autoturisme precum și două ștampile cerându-i să le păstreze pentru el și declarația inculpatului care a recunoscut că se ocupa cu intermedierea vânzării de autoturisme fără a putea da nicio explicație pertinentă cu privire la proveniența acestora, declarând că după ce îi contacta pe proprietarii autovehiculelor în Târgul, îi punea în legătură cu cei care doreau să le achiziționeze.
În ceea ce-l privește pe inculpatul G din materialul probator administrat în cauză rezultă presupunerea că și acesta a participat la activitatea infracțională desfășurată de către coinculpatul, în acest sens fiind chiar declarațiile acestuia în care a arătat că i-a înstrăinat părții vătămate un autoturism marca BMW X5, pe care-l achiziționase de la inculpatul, contra sumei de 25.000 euro, fără însă să cunoască proveniența autovehiculului, precum și ca în anul 2008 l-a ajutat pe inculpatul la vânzarea unor autoturisme de lux procurându-i acestuia cumpărători.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor pentru care sunt inculpații cercetați, în sensul că nu se poate reține alin. 5 al art. 215 Cp. privind existența consecințelor deosebit de grave (aspect care atrage de altfel competența Tribunalului în soluționarea propunerii), se constată că la acest moment procesual sunt suficiente indicii care să justifice reținerea acestei agravante., revine organului de urmărire penală obligația ca, pe parcursul urmăririi penale, să administreze probe în vederea stabilirii exacte a cuantumului prejudiciului, însă, la acest moment procesual, astfel cum a apreciat și judecătorul care a emis mandatul de arestare preventivă, sunt suficiente indicii în acest sens.
Aceleași considerente urmează a se reține și în ceea ce privește critica apărătorului inculpatului, în sensul că nu există probe care să conducă la reținerea alin. 2 al art. 215 Cp. - încadrarea juridică se poate schimba în cursul procesului penal, în funcție de probele administrate, iar la acest moment procesual există suficiente indicii în sensul încadrării juridice reținute de Parchet.
Cât privește condiția referitoare la existența în cauză a probelor din care să rezulte - că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, se constată că și aceasta este îndeplinită.
În speță, se constată ca inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, de urmarea produsă (prejudiciile extrem de ridicate) și de rezonanța socială negativă a infracțiunilor de acest gen și care generează o stare de neîncredere și insecuritate în rândul societății.
Pe de altă parte, chiar dacă inculpații ar prezenta anumite circumstanțe personale favorabile (niciunul nu este cunoscut cu antecedente penale, inculpatul era angajat și are un copil minor), perioada infracțională îndelungată creează convingerea că, în lipsa intervenției organelor de urmărire penală, activitatea infracțională a acestora ar fi continuat. În plus, declarațiile inculpaților sunt oscilante și nesincere, ceea ce denotă o lipsă profundă de neînțelegere de către inculpați a caracterului ilegal al activităților desfășurate.
Toate aceste împrejurări justifică susținerea că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta, în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică, as!fel că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații G și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul prelungirii duratei măsurii arestării preventive.
În ce privește pe inculpatul se constată că acesta a mai formulat o cerere de recurs împotriva aceleiași încheieri, formând-se un alt dosar și care a fost soluționat prin încheierea nr. 316/15.09.2009 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală, situație în care, recursul acestui inculpat existent în dosarul de față nu mai are obiect, inculpatul nemaisusținându-l, și asupra căruia, s-a dispus în acest sens prin încheierea pronunțată de instanța de recurs.
Inculpatul G susține că la dosar nu există probe în sensul perturbării bunei desfășurări a procesului penal prin influențarea martorilor, așa încât prin lăsarea sa în libertate nu se pune în pericol ordinea publică.
Mai arată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă, el vindea autoturisme cunoscuților și la prețuri obișnuite.
În susținerea solicitării de revocarea a măsurii arestării preventive mai invocă poziția cooperantă cu organele judiciare, lipsa antecedentelor penale, situația familială.
Curtea, examinând potrivit art. 3856alin. 3 Cod procedură penală recursul inculpatului G constată că acesta nu este întemeiat.
Din examinarea lucrărilor dosarului se constată că instanța fondului a făcut o temeinică aplicare a dispozițiilor art. 155 și urm. Cod procedură penală, art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, reținând existența indiciilor temeinice și a dovezilor care conduc la constatarea că inculpatul a participat la comiterea infracțiunilor reținute, în încheiere fiind menționate și mijloacele de probă administrate și care au fundamentat această constatare, acestea coroborându-se cu poziția procesuală a inculpatului care, deși nu recunoaște întocmai comiterea faptelor, relatează împrejurări dovedite în cauză.
Temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă se mențin, iar conținutul normativ al dispozițiilor art. 148 lit. f Cod procedură penală se regăsește în cauză.
Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute, împrejurările comiterii și modul de acțiune, pluralitatea de inculpați și modul organizat de acțiune, perioada îndelungată în care s-a desfășurat activitatea infracțională, valoarea prejudiciului reclamat, toate acestea constituind suficiente elemente ce conturează o periculozitate sporită a unor astfel de fapte penale, dar și a inculpatului (care nu a acționat singur) și conferă un pericol concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
O asemenea măsură nu ar fi de natură să asigure prezervare ordinei de drept, înlăturarea sentimentului de temere în rândul celor care tranzacționează autoturisme.
Circumstanțele personale invocate, deși reale nu pot conduce la revocarea măsurii preventive câtă vreme sunt îndeplinite cerințele art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, valorificarea acestor circumstanțe urmând a se efectua la individualizarea pedepsei.
Cum se constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive nu s-au schimbat, urmează a constata că măsura dispusă este legală și temeinică, aceasta fiind necesară și pentru efectuarea actelor de urmărire penală efectuate în referatul parchetului.
Așa fiind, potrivit art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală urmează a respinge ca nefondat recursul inculpatul.
Urmează a face aplicarea art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 08.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Constată că recursul declarat de inculpatul a fost soluționat prin încheierea nr. 316/15.09.2009 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. /09.10.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Vasile Băjan, Niculae
