Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 3 iulie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă Președintele Secției penale
JUDECĂTOR 2: Mița Mârza
JUDECĂTOR 3: Maria Tacea
Grefier - I -
MINISTERUL PUBLIC a fost reprezentat de
PROCUROR -
din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind judecarearecursurilor formulate deinculpații: -, -, -, și, toți deținuți în Arestul IPJ G, împotriva Încheierii din 1.07.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive.
La apelul nominal au răspuns în stare de arest inculpații, asistați de avocați aleși: -, - și asistați de avocat, - asistat de avocat -, asistat de avocat și asistat de avocat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Se constată că a fost adus la instanță și inculpatul, care nu a declarat recurs în cauză și care susține că nu i-a fost comunicată încheierea prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive. A aflat în mod neoficial despre soluția dată, ieri 2 iulie 2009, la ora 1500.
Curtea aduce la cunoștință inculpatului că prin încheierea din 1 iulie 2009 Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-, s-a dispus prelungirea arestării preventive începând cu data de 3 iulie 2009, până la data de 1 august 2009. Încheiere este supusă recursului timp de 24 ore din momentul comunicării.
Inculpatul, după ce a luat legătura cu avocatul său, avocat, susține că nu declară recurs la acest moment, având termen pentru declararea recursului timp de 24 ore.
Apărătorul inculpatului, avocat, susține că va exercita calea de atac în timp de 24 de ore.
Curtea aduce la cunoștință celorlalți inculpaților că recursurile au fost declarate de avocații aleși și sunt întrebați aceștia dacă înțeleg să-și însușească recursurile declarate.
Pe rând, inculpații -, -, -, declară că își însușesc recursurile declarate de apărătorii lor.
Curtea aduce la cunoștință inculpaților că, potrivit dispozițiilor legale, pot da declarații și în fața Curții de APEL GALAȚI. Sunt întrebați inculpații dacă doresc să fie audiați.
Pe rând, inculpații -, -, -, declară că nu doresc să mai dea declarații în fața Curții de APEL GALAȚI, că își mențin declarațiile date la urmărirea penală și în fața Tribunalului Galați și că nu mai au nimic de adăugat.
Apărătorul inculpaților -, - și, avocat invocă o excepție care poate fi asimilată unui motiv de recurs, respectiv faptul că minuta încheierii din 1 iulie 2009, aflată la fila 37, este olografă și nu respectă cerințele disp.art.309 Cod procedură penală, nu este semnată de membrii completului de judecată. Această minută nu are semnătura președintelui completului de judecată. Există doar o semnătură mică, în colțul dreapta jos, care este probabil al grefierului de ședință. Semnătura președintelui poate fi analizată prin comparație cu semnătura de pe dispozitivul hotărârii. Nu există identitate de semnături.
Curtea, privitor la această excepție, constată că minuta este semnată, fiind asemănătoare cu cea de pe dispozitiv. În cazul în care se consideră că semnătura nu aparține judecătorului respectiv se poate uza de căile legale. În cazul în care excepția invocată este considerată ca un motiv de recurs, instanța se va pronunța prin hotărâre.
Se constată cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpaților -, și -, avocat, reiterează ca prim motiv de recurs faptul că minuta nu este semnată de președintele completului de judecată, că prima instanță a tratat cu superficialitate în modul de redactate a hotărârii, care este o copie a celei date de instanța care a dispus arestarea preventivă, precum și a instanței de recurs. Nemotivarea hotărârii și nesemnarea minutei atrage nulitatea hotărârii pronunțate, acest lucru referindu-se și la măsura arestării preventive. Art.3859pct.3 Cod procedură penală, care tratează cazurile când se poate face recurs, arată că hotărârile sunt supuse casării atunci când instanța nu a fost compusă potrivit legii, ori când s-au încălcat disp.art.292 alin.2 Cod procedură penală sau există un caz de incompatibilitate. Potrivit art.292 alin.2 Cod procedură penală, completul de judecată trebuie să rămână același pe tot timpul judecării cauzei. În speță, nu se poate stabili dacă semnătura de pe minută aparține președintelui completului de judecată. Aceasta poate să nu-și fi asumat dispoziția, să nu știe cui i-a prelungit arestarea preventivă, situație care a dus poate și la necomunicarea hotărârii unuia dintre inculpați. Aceste situații coroborate duc la nulitatea absolută a hotărârii, impunându-se casarea hotărârii în întregul ei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Nu poate prezenta practică judiciară din spețe asemănătoare, dat fiind timpul scurt de la primirea dosarului.
Pe fondul cauzei, susține că s-a dispus prelungirea arestării preventive a tuturor inculpaților fără a se face o analiză a argumentelor aduse de apărare, acestea nu se regăsesc în considerentele hotărârii, care este o copie a celorlalte hotărâri pronunțate în cauză.
În sarcina inculpaților s-a reținut, în general, aceleași infracțiuni de fraudă informatică, transmiterea de date obținute în mod fraudulos și retragerea de sume de bani. În sarcina inculpatului se rețin și două infracțiuni de falsificare de carduri, clonarea și deținerea de echipament hardware și software în vederea falsificării.
S-a cerut prelungirea arestării preventive pentru unele argumente care nu justifică prelungirea arestării preventive, cum ar fi să se facă percheziții informatice la toate calculatoarele și componentele acestora care aparțin inculpaților arestați, să se ceară relații cu privire la transferurile monetare, pentru a se stabili individual, pentru fiecare inculpat, ce sume de bani ar fi putut obține prin eventualele accesări și retrageri frauduloase sau să se stabilească care sunt unitățile bancare păgubite.
În speță, pentru inculpații, și, perchezițiile informatice nu au fost efectuate, evident nu din culpa lor. Această activitate poate fi efectuată și cu inculpații în stare de libertate, pentru că acele calculatoare sunt indisponibilizate, sunt în detenția organelor de urmărire penală. De asemenea, pentru a se solicitarea relațiilor privind transferurile monetare, nu pot fi influențate de inculpați, fiind vorba despre înscrisuri ce trebuie comunicate de diferite instituții.
Urmărirea penală a fost începută in rem, în luna februarie 2009, apoi in personam. De la acea dată și până în prezent ar fi trebuit cunoscute unitățile bancare implicate. Consideră că nu se putea începe urmărirea penală fără aceste date, pentru că este posibil ca nicio unitate bancară să nu fi suferit vreo pagubă sau să se constate că retragerile respectiv nu au fost săvârșite de inculpați. Unele unități bancare nu se află în România. Aceste activități se pot efectua și fără ca inculpații să fie arestați. De asemenea, și alte activități cum ar fi reaudierea inculpaților la finalizarea cercetărilor și prezentarea materialului de urmărire penală nu justifică prelungirea arestării preventive. În hotărârea instanței nu se regăsesc analizate aceste apărări.
Un alt argument se referă la cuantumul pedepselor ce ar putea fi aplicate inculpaților, iar pe cale de consecință periculozitatea acestora. Infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt pedepsite cu pedepse cuprinse între 1-12 ani, pedepse cu nivel mediu, iar în noul cod penal ce va intra în vigoare, aceste fapte sunt considerate delicte, pentru care regula nu este arestarea.
Inculpații sunt persoane tinere, care nu au antecedente penale și care au recunoscut faptele reținute. Prin prisma acestor argumente nu se justifică prelungirea arestării preventive, ținerea lor în izolați de societate, alături de alți infractori care au comis infracțiuni contra vieții, omoruri, vătămări grave, contra patrimoniului - tâlhării, escrocherii, înșelăciuni cu consecințe grave.
este dată de caracterul infracțiunilor comise, a unor infracțiuni comise în fața unui calculator, nu sunt infracțiuni de violență sau prin coruperea unor funcționari bancari, distrugerea unor bancomate. De asemenea, periculozitatea este dată și de perceperea lor de către societate, care nu le percepe ca infracțiuni pentru care să se impună arestarea, ele sunt asimilate unor infracțiuni de furt. Inculpații au profitat de modul naiv și nepăsător al titularilor de cont. Este cel mai ușor și puțin periculos mod de deposedare a unei persoane în comparație cu alte infracțiuni contra patrimoniului.
Pentru aceste motive, apreciază că se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca instanța de fond să procedeze conform legii, să facă o analiză a apărărilor inculpaților, să facă propria motivare, să semneze hotărârile.
Hotărârea este nelegală netemeinică și se impune admiterea recursului.
În subsidiar, solicită reținerea cauzei spre rejudecare, casarea hotărârii și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea. În cauză s-au luat măsuri asigurătorii și în cazul în care se va găsi un prejudiciu, există posibilitatea de a fi acoperit.
Apărătorul inculpatului -, avocat -, susține că s-a declarat recurs împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Galați, prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive, pentru netemeinicia motivelor invocate de procuror. Motivele invocate care ar putea justifica prelungirea măsurii arestării preventive ar putea consta în temeiuri noi.
Instanța de judecată trebuie să ia una din măsurile preventive funcție de antecedentele personale ale inculpatului. Nu s-a ținut cont de prevederile art.136 alin.1 și art.138 Cod procedură penală, privind scopul și categoriile măsurilor preventive.
Inculpatul nu s-a sustras, nu a obstrucționat ancheta și a colaborat la data efectuării percheziției. Din procesul-verbal din 23.06.2009, se poate observa că inculpatul a pus la dispoziție toate componentele necesare, astfel că nu se justifică acest argument pentru prelungirea arestării preventive.
Nu s-a dovedit în niciun fel încălcare a regulilor de securitate, de prelevare a datelor. Infracțiunile pentru care este acuzat inculpatul - nu sunt infracțiuni de violență și nu se justifică prelungirea arestării preventive.
De asemenea, nu sunt îndeplinite condițiile disp.art.148 Cod procedură penală.
Motivele pentru care procurorul a cerut prelungirea arestării preventive sunt durata mare de timp necesar pentru efectuarea perchezițiilor informatice și faptul că nu au fost obținute datele financiar-contabile de la bănci, de la instituțiile de transfer de bani. Aceste activități însă nu presupun și nu impun privarea de libertate a inculpatului, cu atât mai mult cu cât toate dispozitivele au fost sigilate și se află în custodia organelor de urmărire penală.
Inculpatul nu poate influența martorii în cauză, unul este cu identitate protejată, iar ceilalți au fost ascultați.
Cu privire la periculozitatea publică invocă decizia penală nr.650/R/9.04.2003 a Curții de Apel București, care se referă la obligativitatea instanței de a motiva acest pericol.
Invocă practică judiciară CEDO, incidentă în cauză: Hotărârea din 28.03.1990 Hotărârea din 27.06.1998, Hotărârea din 26.06.1999, Hotărârea din 21.05.2005, cauza Neumeister vs. Austriei, cauza Letellier vs. Franța, cauza Dumont-Maliverg vs.Franța.
Inculpatul nu are antecedente penale, nu a împiedicat aflarea adevărului și a colaborat cu organele de urmărire penală.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și respingerea prelungirii măsurii arestării preventive.
Apărătorul inculpatului, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât hotărârea nu este motivată, instanța a copiat considerentele hotărârii de arestare preventivă a celei din recurs. Potrivit art.6 din CEDO, pentru un proces echitabil, magistratul trebuie să motiveze hotărârea conform propriei convingeri. - se observe că motivarea este structurată pe două planuri, se face vorbire despre propunerea de prelungire, copiindu-se ceea ce a susținut procurorul, iar ulterior estepreluat ad literamdin hotărârea de arestare.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că deși în propunerea de arestare preventivă, procurorul nu spune nimic de temeiuri noi, instanța spre finalul hotărârii, consideră că se impune prelungirea arestării preventive, pentru că există riscul ca inculpații să se sustragă de la urmărirea penală, să influențeze aflarea adevărului și de a comite noi infracțiuni. Acestea sunt temeiuri noi potrivit art.148 lit.a, b și c Cod procedură penală, Parchetul însă nu solicită prelungirea arestării preventive pe alte temeiuri. Dacă instanța aprecia, din oficiu, că există temeiuri noi, ele trebuiau puse în discuția participanților, pentru a se punea face apărări. Și pentru acest motiv, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
Un al treilea motiv de recurs se referă la pericolul concret pentru ordinea publică prevăzut de art.148 lit.h Cod procedură penală, temei invocat de Parchet. În cuprinsul hotărârii pronunțate, instanța nu analizează acest aspect. Solicită să se analizeze acest aspect, pentru că instanța de recurs poate suplini această omisiune.
Limitele de pedeapsă pentru cea mai gravă infracțiune reținută în sarcina inculpatului este de la 3-10 ani. Toate faptele reținute s-au făcut într-un spațiu virtual, de la calculator la calculator, au fost accesate sistemele în punctele lor vulnerabile. Prezintă o speță din Franța în care un director de bancă, pentru o fraudă de 4 miliarde de lei, după cea fost arestat, a fost pus în libertate pentru că nu prezenta pericol public. Acesta a speculat greșeli ale sistemelor informatice și a folosit banii obținuți.
Inculpatul a scanat site-urile băncilor și a emis mesaje către presupuși posesori de carduri, care în naivitatea lor au accesat mesajele. au fost foarte simple. În cauza de față nu există victime și nici nu vor fi, pentru că sumele presupus a fi sustrase sunt în cuantum foarte mic, asigurate de bănci, care la rândul lor nu vor cere restituirea lor. Nu există părți vătămate, astfel că infracțiunea esențială că a produs o pagubă nu există. Față de această situație nu se impune prelungirea arestării preventive.
Dacă se analizează infracțiunea presupus a fi săvârșită de inculpatul, se poate constata că acesta a descărcat de pe internet ID și PIN-urile și le-a transmis altor două persoane, care s-au deplasat în și au descărcat cu cardurile clonate, de la bancomate, sumele respective. Aceste persoane nu sunt arestate, deși ele au finalizat activitatea infracțională. Apreciază că activitatea lor este mult mai periculoasă decât a inculpatului. - se analizeze această situație. Din sumele obținute, inculpatul nu a beneficiat de nicio sumă cât de mică.
Cu privire la grupul organizat sau aderarea la un astfel de grup, susține că inculpatul nu a cunoscut decât pe inculpatul. Pericolul concret nu a fost analizat, iar instanța de control trebuie să observe că nu sunt îndeplinite criteriile prevăzute de legiuitor.
Pentru aceste motive solicită, în principal, admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivarea hotărârii sun aspectul pericolului pentru ordinea publică, iar în subsidiar, reținând cauza spre rejudecare să se admită recursul inculpatului și să se respingă propunerea pentru prelungirea arestării preventive.
Apărătorul inculpatului, avocat, în completarea primului motiv de recurs, invocat și în apărarea celorlalți inculpați, la care achiesează, face referire la disp.art.309 Cod procedură penală și la Decizia nr.17/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată într-un recurs în interesul legii, publicată MO nr.119/8.02.2006, în cazul în care judecătorul sau instanța se pronunță, este obligatorie întocmirea minutei, sub sancțiunea nulității absolute cu consecința casării și trimiterii spre rejudecare. Există suspiciuni că semnătura de pe minuta aflată la dosar este a judecătorului pentru că nu seamănă cu niciuna din celelalte semnături, presupus a fi ale sale.
Invocă și un al doilea motiv de recurs cu consecința casării cu trimitere spre rejudecare, prevăzut de disp.art.3859pct.9 și 10 Cod procedură penală, pentru că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar cea existentă contrazice dispozitivul încheierii. Instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale formulate de inculpați de natură a le garanta drepturile.
Arestarea inculpaților s-a întemeiat pe disp.art.148 lit.f Cod procedură penală, propunerea de prelungire formulată de procuror și argumentată se întemeiază pe același temei, însă în motivarea hotărârii nu se face referire la niciun element sau argument în susținerea tezei că acest temei subzistă și justifică în continuare menținerea arestării preventive.
Dimpotrivă, în motivare după arătarea prevederilor art.143 Cod procedură penală, se mai arată că prin lăsarea în libertate a inculpaților există pericolul ca aceștia să se sustragă urmăririi penale, să comită și alte infracțiuni sau vor influența martorii și vor împiedica aflarea adevărului în prezenta cauză, temeiuri prevăzute de art.148 lit.a, b, c Cod procedură penală, altele decât cele indicate de procuror. Dispozitivul însă are ca temei art.148 lit.f Cod procedură penală. Contradicția este evidentă.
Contra argumentelor aduse de procuror, apărarea a arătat că nu sunt îndeplinite cerințele art.155 Cod procedură penală, că nu s-au valorificat cele 30 zile și nu a manifestat operativitatea necesare în astfel de cauze. Nu s-a răspuns la aceste apărări.
În baza disp.art.38515pct.2 lit.c Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
O ultimă critică adusă hotărârii atacate se referă la netemeinicia acesteia. Inculpatul este arestat preventiv pentru săvârșirea a 4 infracțiuni, pentru aderarea la grup infracțional organizat prev.de Legea nr.39/2003 și pentru cele prev.de art.42 și art.49 din Legea nr. 161/2003 și art.27 alin.1 și 3 din Legea nr.365/2002, săvârșite încă din anul 2006 până în prezent. Nu face discuții cu privire la prevederile art.143 Cod procedură penală, având în vedere poziția sinceră a inculpatului, însă apreciază că faptele reținute în sarcina inculpatului sunt de gravitate medie, având în vedere și limitele de pedeapsă.
Inculpații au recunoscut faptele reținute, au conștientizat gravitatea lor și au avut o anumită conduită procesuală. - se aibă în vedere la soluția ce se va adopta.
Măsura arestării preventive este o măsură de excepție. S-a invocat faptul că această cauză este complexă, se impune efectuarea de alte activității și din acest motiv trebuie prelungită măsura arestării preventive. Art.155 alin.1 Cod procedură penală se referă la împrejurarea că organul de cercetare a manifestat o preocupare deosebită de a se finaliza urmărirea penală în 30 zile și nereușind acest lucru, în cazuri excepționale, se poate prelungi măsura luată. În speță cercetarea s-a făcut sporadic. Faptul că nu s-au terminat perchezițiile informatice, că trebuie pus sechestru asigurător pe anumite bunuri mobile, care de fapt au fost ridicate înainte de emiterea mandatelor de arestare preventivă, nu acoperă necesitarea prelungirii arestării preventive. Este o încălcare flagrantă a dispozițiilor legale și a scopului pentru care s-a luat măsura aretării preventive. La acest moment nu subzistă temeiurile prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală.
În baza art.1403alin.7, art.139 alin.1 și art.145 Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea, obligațiile prev.de art.145 alin.21Cod procedură penală pot asigura buna desfășurare a procesului penal.
Procurorulsusține că încheierea de ședință din 1 iulie 2009 Tribunalului Galați este legală și temeinică. În cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și impun și în prezent privarea de libertate a inculpaților, pentru buna desfășurare a procesului, având în vedere că în cauză urmărirea penală nu a putut fi finalizată datorită complexității acesteia. Urmează a se efectua activitățile precizate în referat, specifice fazei de urmărire penală
Încheierea de ședință este bine motivată, nu este o copie a hotărârii prin care s-a dispus arestarea preventivă, se arată clar motivele pentru care se impune prelungirea arestării preventive, pentru a se preîntâmpina acele situații de pericol care ar împiedica aflarea adevărului.
Pericolul pentru ordinea publică nu este potențat numai de limitele de pedeapsă sau de metodele folosite de inculpați, ci printre altele de orice manifestare care afectează starea de normalitate, drepturile cetățenilor. Rezultă din materialul probator administrat până la acest moment, existența unui grup infracțional organizat, că inculpații se cunoșteau între ei, fiecare avea un rol bine determinat, cunoscut de fiecare. Fiind vorba despre infracțiuni informatice, desfășurate pe sisteme informatice, între inculpați nu era necesar să existe niște relații directe, nemijlocite pentru a comite faptele.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și să se constate că încheierea de ședință este legală și temeinică.
Inculpatul -, având cuvântul, solicită să se aibă în vedere concluziile apărătorului său și să fie judecat în libertate pentru că nu reprezintă pericol public.
Inculpatuleste de acord cu concluziile avocatului său și dorește să fie judecat în stare de libertate pentru să este student, este în sesiune și nu prezintă pericol public.
Inculpatuleste de acord cu concluziile avocatului său.
Inculpatul -este de acord cu susținerile apărătorului său și solicită să fie cercetat în stare de libertate pentru că nu are cum să influențeze ancheta.
Inculpatuleste de acord cu apărarea făcută de avocatul său și nu are nimic de adăugat.
Inculpatul -, având ultimul cuvânt este de acord cu concluziile avocatului său și dorește să fie judecat în stare de libertate.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Din examinarea actelor și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 1.07.2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art.155 Cod procedură penală raportat la art.159 Cod procedură penală, prelungirea stării de arest a inculpaților, și pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 3.07.2009 și până la data de 1.08.2009 inclusiv.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și, susținând fiecare prin apărător, motivele arătate pe larg în practicaua prezentei încheieri.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și cercetarea în stare de libertate.
Analizând încheierea atacată, conform dispozițiilor art.3856Cod procedură penală raportat la art.1403Cod procedură penală,Curtea va respinge ca nefondate recursurile pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.155 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Existența indiciilor din care rezultă bănuiala plauzibilă că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor, a fost analizată în concret la luarea efectivă a măsurii preventive, temeiurile avute in vedere subzistând și în prezent, neimpunându-se deci revocarea ori înlocuirea acestei măsuri pe considerentul că lăsarea în libertate inculpații nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, ori că, raportat la probatoriile administrate până la acest moment, s-ar impune aplicarea dispozițiilor art.139 Cod procedură penală, atât timp cât existența unor motive verosimile cu privire la săvârșirea faptelor nu a fost pusă la îndoială până în prezent.
sintagma "motive verosimile", Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (cauza Fox, și Hartley contra Marii Britanii- hotărârea din 30.08.1990) că acestea se bazează pe fapte care trebuie să fie nu doar sincere și autentice, ci ele trebuie să poată convinge un observator independent că persoana față de care s-a luat măsura este posibil să fi comis respectiva infracțiune.
Cum posibilitatea ca inculpații să fi săvârșit faptele penale în discuție nu a fost exclusă, nici măcar pusă la îndoială, rămâne de analizat dacă acestea (chiar dacă nu sunt comise prin violență), sau persoana făptuitorilor, prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Prin definiție, conform jurisprudenței în materie, pericolul concret pentru ordinea publică este înțeles ca o "reacție colectivă față de infracțiunea săvârșită care, prin rezonanța ei, afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare, de dezaprobare, de temere și insecuritate socială, stimulează temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social și poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare".
Datele care caracterizează persoana inculpaților (tineri, necunoscuți cu antecedente penale,manifestând o conduită procesuală relativ sinceră) ar putea conduce la concluzia că lăsarea lor în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și că deci ar putea fi cercetați în stare de libertate.
Dar datele care caracterizează faptele reținute în sarcina fiecăruia, astfel cum au fost expuse de prima instanță, pun în evidență aspecte concrete care demonstrează că lăsarea în libertate a inculpaților creează o stare de pericol, de insecuritate pentru cetățeni, ordinea publică fiind periclitată și prin posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de alte persoane, în lipsa unor reacții ferme față de cei bănuiți ca autori, complici ori instigatori ai unor astfel de fapte, pericolul regăsindu-se în însăși natura și gravitatea faptelor sancționate de legiuitor cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, cu atât mai mult cu cât asemenea fapte au căpătat o recrudescența fără precedent, mai ales în rândul tinerilor care înțeleg să-și folosească în mod distructiv inteligența, din teribilism sau din dorința de a obține surse de venit pe căi obscure, fără muncă.
În acest context, Curtea constată că prelungirea măsurii arestării preventive dispusă de Tribunal este pe deplin justificată, fiind întrunite condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit. Cod procedură penală în referire la art.143 Cod procedură penală și art.136 Cod procedură penală, în sensul că privarea de libertate se impunea pentru buna desfășurare a procesului, inculpații au fost ascultați în prezența apărătorilor lor, există probe temeinice de natură a crea presupunerea că inculpații ar fi comis faptele penale reținute în sarcina lor, fapte care sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, nefiind nicicum îndeplinite condițiile prevăzute de art.139 Cod procedură penală, privind revocarea sau înlocuirea măsurii preventive.
De asemenea, analizând măsura preventivă din perspectiva art.5 paragr.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum a fost reflectată în jurisprudența CEDO, Curtea apreciază că protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor și desfășurarea în bune condiții a procesului (cauza Tomasi împotriva Franței), astfel că, administrarea unor probe noi și efectuarea altor activități (astfel cum au fost arătate de procuror) în vederea finalizării urmăririi penale, impun privarea de libertate în continuare a inculpaților.
Se constată, așadar, că în mod corect Tribunalul a prelungit măsura arestării preventive raportându-se atât la datele care circumstanțiază infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, cât și la pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea lor în libertate.
Faptul că, din motive obiective procurorul nu a fost în măsură să finalizeze urmărirea penală, nu constituie o cauză care să conducă la cercetarea în libertate a inculpaților având în vedere că prelungirea duratei stării de arest preventiv s-a solicitat în scopul asigurării unei bune desfășurări a procesului penal și nu în scopul restrictiv al efectuării unor anume acte de urmărire, eventuala pasivitate a procurorului fiind sancționată cu încetarea de drept a măsurii preventive, conform dispozițiilor art.140 alin.1 lit.b Cod procedură penală.
Este adevărat că în motivarea încheierii atacate prima instanță a invocat nejustificat și alte cazuri dintre cele prevăzute de art.148 Cod procedură penală și nu s-a pronunțat explicit asupra cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulate de inculpații, și, dar aceste împrejurări nu sunt de natură să atragă incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 3859alin.1 pct.9 și 10 Cod procedură penală, raportat la conținutul sesizării formulată în condițiile art.156 Cod procedură penală, astfel că aceste motive de recurs apar ca nefondate.
În egală măsură nu pot fi primite susținerile potrivit cărora minuta întocmită olograf nu ar fi semnată de judecătorul fondului, Curtea constatând că semnătura aplicată pe minută este asemănătoare cu cea de pe dispozitiv. În plus, suspiciunea apărării ar putea fi clarificată urmându-se căile prevăzute de legea penală.
Pentru toate aceste considerente recursurile de față vor fi respinse ca nefondate conform dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală raportat la art.1403Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate deinculpații:- ( fiul lui si, născut la data de 05.12.1984 in G, județul G, domiciliat in G,-, -. 15, județul G, CNP:-, posesor al CI seria - nr. -, în prezent deținut în Arestul J G), ( fiul lui și, născut la data de 11.08.1985 in C, județul C, domiciliat in, str. -, -. 24, județul C, CNP:-, posesor al CI seria - nr.-, în prezent deținut în Arestul J G), ( fiul lui si, născut la data de 23.05.1987 in C, județul C, domiciliat in,-, -.20, județul C, CNP:-, posesor al CI seria - nr. -, în prezent deținut în Arestul J G), - ( fiul lui si, născut la data de 08.09.1986 in G, județul G, domiciliat in G, str. - nr.39, -.2, județul G, CNP:-, posesor al CI seria - nr.-, în prezent deținut în Arestul J G), (fiul lui G și, născut la data de 01.06.1984 in G, județul G, domiciliat in G,. Dunărea nr. 48, -. 35, județul G, CNP:-, posesor al CI seria - nr. -, în prezent deținut în Arestul J G), (fiul lui și, născut la data de 30.03.1987 in B, județul B, domiciliat in B,-,. 7,. 26, județul B, CNP:-, posesor al CI seria - nr. -, în prezent deținut în Arestul J ), împotriva Încheierii de ședință din 1.07.2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosar nr-.
Obligă pe fiecare dintre recurenții-inculpați la plata a câte 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
I
Red. - 8.07.2009
Tehnored. - 8.07.2009
2 ex
Fond:
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Mița Mârza, Maria Tacea
