Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 08 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mița Mârza
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul - Biroul Teritorial Galați
La ordine fiind judecarea recursurilor formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - - Serviciul Teritorial Galați și inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 2 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Galați.
La apelul nominal au răspuns recurenții inculpați, în stare de arest și asistat de avocat - apărător ales, în stare de arest și asistat de avocat - apărător ales, în stare de arest și asistat de avocat - apărător ales, în stare de arest și asistat de avocat - apărător ales, în stare de arest și asistat de avocat - apărător ales, în stare de arest și asistat de avocat - apărător ales, în stare de arest și asistat de avocat - apărător ales și, în stare de arest și asistat de avocat - apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Curtea aduce la cunoștință recurenților inculpați că potrivit art. 1403alin.3 Cod pr.penală au dreptul de a fi ascultați în fața instanței de recurs:
Recurenții inculpați, și, având cuvântul pe rând, precizează că nu doresc să mai dea alte declarații.
Nemaifiind cereri de formulat și acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, susținând oral motivele scrise de recurs depuse la dosar, apreciază că încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Galați este netemeinică.
Arată că în mod greșit instanța de judecată a apreciat că se impune prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpați doar pentru 15 zile motivat numai de faptul că actele de urmărire penală arătate în referatul cu propunere de prelungire au fost prezentate și la propunerea anterioară de prelungire a măsurii și consideră că pentru realizarea actelor de urmărire precizate este necesară prelungirea măsurii arestării preventive pentru o perioadă de 30 zile.
Precizează că ulterior ultimei prelungiri a măsurii arestării preventive, deși organele de urmărire penală nu s-au aflat în posesia dosarului care a fost pe rolul Tribunalului Galați pentru soluționarea diverselor cereri formulate de inculpați, în cauză s-au efectuat mai multe activități, deci activitatea de urmărire penală a fost desfășurată fără perioade de inactivitate. Nefinalizarea urmăririi penale până în act moment s-a datorat complexității dosarului prin numărul mare al persoanelor implicate și al faptelor cercetate și comportamentului inculpaților.
Referitor la împrejurarea că instanța a considerat că o perioadă de 15 zile este suficientă pentru efectuarea activităților menționate în referat, menționează că reaudierea și prezentarea materialului de urmărire penală inculpaților, în număr de nouă, implică o perioadă mai mare de timp.
Ținând cont de gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina inculpaților și de numărul mare de acte de urmărire penală ce au fost și trebuie efectuate în cauză, apreciază că durata arestării preventive, respectiv 2 luni, nu încalcă dispozițiile art. 5 paragraful 3 din CEDO privind termenul rezonabil.
Solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii de ședință din 2.02.2010 pronunțată de Tribunalul Galați și în conformitate cu disp.art. 38515pct. 2 lit. d Cod pr.penală să se dispună casarea încheierii și în rejudecare să se dispună prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpați pe o durată de încă 30 de zile, respectiv de la data de 9.02.2010 și până la data de 10.03.2010.
Avocat, apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul în recursul inculpatului, arată că potrivit art. 155 Cod pr.penală prelungirea arestării preventive a inculpatului pe parcursul urmăririi penale poate fi făcută numai atunci când sunt îndeplinite cele două condiții. Instanța de fond atunci când a fost sesizată cu o cerere de prelungire trebuia să verifice dacă se impune și dacă sunt îndeplinite cele două condiții. Apreciază că din analiza actelor de urmărire penală efectuate în ultimul timp se poate constata că nu au apărut elemente noi din care să rezulte că există cele două condiții și în atare situație, motivele care au fost invocate de Parchet nu au prioritate atâta timp cât condițiile prevăzute de art. 155 alin.1 Cod pr.penală nu sunt întrunite.
Invederează instanței că nu există text de lege care să precizeze că urmărirea penală se poate efectua numai cu inculpații în stare de arest, instanța putând să aprecieze dacă urmărirea penală poate sau nu poate fi efectuată fără ca inculpații să fie în stare de arest.
Solicită a se reanaliza probele existente la dosar și în raport de prevederile legale să se dispună admiterea recursului declarat de inculpat și respingerea cererii formulată de Parchet cu consecința punerii inculpatului în libertate.
Cu privire la recursul declarat de Parchet, pentru motivele invocate, apreciază că este neîntemeiat.
Avocat, apărătorul recurenților - inculpați și, având cuvântul, solicită admiterea recursurilor declarate de cei doi inculpați și respingerea recursului declarat de
Apreciază că, chiar și măsura de prelungire a arestării preventive a inculpaților cu 15 zile nu se justifică avându-se în vedere faptul că în celelalte etape ale prelungirii măsurii arestării preventive au fost invocate aceleași motive și în susținerea lor nu s-a venit cu dovezi că erau temeinice și că duceau într-adevăr la concluzia că măsura era absolut necesară. Faptul că la acest moment dosarul și urmărirea penală nu este terminată cu justificarea că la această împrejurare s-a ajuns și prin atitudinea inculpaților, contrazice toate prevederile legale legate de protecția omului. Nu se poate aprecia că datorită inculpaților nu s-a finalizat dosarul de urmărire penală avându-se în vedere că este o activitate procesuală care nu depinde de activitatea lor și care nu le poate fi reproșată. Nu se poate totodată să se lege starea de arest a inculpaților cu faptul că aceștia sunt în număr mare și că activitatea a fost laborioasă înainte de prinderea lor în flagrant.
Raportându-se la prevederile art. 155, 148 lit. f Cod pr.penală care au stat la baza formulării cererilor de prelungire a măsurii arestării preventive apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste texte de lege întrucât nu se poate aprecia existența pericolului social. Dacă pentru prima parte a arestului preventiv s-au folosit ca dovezi înregistrarea convorbirilor telefonice, apreciază că nu se justificau aceste două luni de arest preventiv pentru că inculpații nu puteau să mai influențeze existența acestor convorbiri telefonice care erau conservate.
Din punct de vedere personal solicită a se avea în vedere că fiecare dintre cei doi inculpați pe care îi apără are de rezolvat probleme personale, au recunoscut faptele, sunt singurii susținători ale familiilor lor, nu au antecedente penale.
Solicită admiterea recursurile formulate de inculpați și respingerea recursului formulat de
Avocat, apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, referindu-se la recursul declarat de Parchet, solicită a se observa că toate motivele invocate nu au legătură cu situația procesuală a inculpatului. Arată că inculpatul nu a formulat nicio cerere și acuzarea nu face decât să-și invoce propria culpă întrucât dispozițiile art. 205 alin.2 Cod pr.penală arată că în cazul în care procurorul înaintează dosarul cauzei instanței în vederea soluționării propunerilor ori cererilor formulate în cursul urmăririi penale, organul de cercetare penală păstrează copii de pe toate actele dosarului în vederea continuării urmăririi penale.
Cu privire la susținerea că termenul de 15 zile acordat de instanța de fond nu ar fi suficient pentru terminarea urmăririi penale solicită a se observa că și această critică este nefondată în măsura în care toți inculpații au fost audiați, clientul său a recunoscut săvârșirea faptei, iar pentru întocmirea rechizitoriului și reaudierea inculpaților nu sunt necesare foarte multe zile. De altfel motivele invocate la prelungirea de față sunt identice cu cele anterioare.
Solicită respingerea recursului declarat de Parchet.
Cu privire la recursul declarat de inculpat, apreciază că încheierea pronunțată de instanța de fond este nelegală prin prisma faptului că în mod greșit s-a reținut că inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În esență se reține că acesta ar fi ajutat pe alți inculpați, printre care și autorii infracțiunii de contrabandă, în acest fel fiind vinovat de săvârșirea infracțiunii de complicitate la contrabandă. Pentru a verifica dacă inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică solicită a se observa că acestuia i se impută că ar fi ajutat, în calitate de complice, pe alți complici întrucât în momentul în care acesta a ajuns pe malul țigările erau deja descărcate și el ajutând doar la încărcarea țigărilor în autospecială.
Arată că inculpatul a avut o atitudine sinceră, a recunoscut săvârșirea faptei, a dat declarații în așa fel încât organele de urmărire penală să poată stabili și participația altor persoane, este căsătorit, are un copil minor, nu are antecedente penale, era angajat și avea asigurate mijloacele de trai în mod onest.
Cu privire la prejudiciul cauzat apreciază că în mod greșit s-a reținut valoarea de 39.000 euro ca prejudiciu adus buletului de stat întrucât ele au fost identificate și confiscate de organele de urmărire penală. Potrivit art. 277 din Codul vamal se arată în mod expres că bunurile care au constituit obiectul contrabandei în măsura în care nu se găsesc atunci c/val. lor în lei trebuie confiscată de la inculpați dar în măsura în care a fost confiscată nu se mai poate duce la concluzia că ea ar constitui un element în plus pentru care trebuie dispusă prelungirea arestării preventive.
Solicită a se observa că măsurile de indisponibilizare a unor bunuri mobile și imobile a tuturor inculpaților depășesc cu mult valoarea acestui presupus prejudiciu adus bugetului de stat.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei pentru inculpat, solicită a se observa că acestuia nu i se reține contrabanda în forma autoratului, nu i se reține trecerea ilegală de frontieră.
Apreciază că hotărârea instanței de fond este nelegală prin prisma aprecierii greșite a pericolului concret pentru ordinea publică și solicită admiterea recursului, casarea încheierii iar în rejudecare admiterea cererii formulată de inculpat, instanța putând din oficiu conform art. 1451Cod pr.penală să ia măsura de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Avocat, apărătorul recurenților- inculpați și, referindu-se la recursul declarat de Parchet, arată că susținerile referitoare la conduita procesuală a inculpaților și complexitatea cauzei precizate în motivele de recurs ale Parchetului nu corespund cu realitatea. Solicită a se observa că dosarul nr- care are ca obiect cereri de liberare provizorie formulată de ambii inculpați pe care îi apără, conexate, pentru care instanța de fond a dat un termen de judecată pentru lipsa dosarului de la procuror și care s-a soluționat cu o zi înainte de soluționarea cererii de prelungire, deci inculpaților li se poate reproșa din partea procurorului lipsa dosarului de la organul de urmărire penală a unei zile în plus.
Apreciază că exercitarea unui drept procesual nu poate fi imputată inculpatului atâta timp cât nu depășește abuzul de drept. Cu privire la conduita organului judiciar arată că timp de 60 de zile a fost audiat un singur martor, persoana care de fapt trebuia să meargă la locul faptei cu un autovehicul și l-a sunat la 18,30 pe determinându-l să se ducă el. Consideră că nu poate fi folosită complexitatea cauzei ca un paravan atâta timp cât nu se respectă celelalte două criterii prevăzute de lege, nu este un argument credibil baza pe datele concrete ale dosarului pentru ca instanța să poată aprecia că sunt necesare 30 de zile de prelungire a arestului preventiv.
Referindu-se la recursul declarat de inculpați, apreciază că prin prelungirea cu 15 zile a măsurii de arest preventiv, instanța de fond a realizat un compromis inadmisibil. Arată că au solicitat instanței de fond să constate că potrivit disp.art. 155 alin.1 Cod pr.penală cererea procurorului este nemotivată dar instanța și-a însușit acest punct de vedere. Solcită a se observa că este contradicție între motivarea instanței și soluția dată întrucât instanța a acceptat ideea că cererea Parchetului nu este motivată dar acordă totuși 15 zile de arest preventiv, lucru inadmisibil întrucât soluția corectă ar fi fost de respingere a cererii de prelungire. Apreciază că subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu justificau în continuare privarea de libertate alături de argumentul nemotivării cererii de prelungire.
Cu privire la temeiurile prev. de art. 143 Cod pr.penală arată că nu se poate susține că nu subzistă dar nu s-a stabilit care faptă se reține în sarcina inculpaților dar cu privire la încadrarea reținută, respectiv art. 8 din Legea nr. 39/2003, solicită a se observa că cei doi clienți pe care îi asistă sunt cooptați în activitatea infracțională la ora 18,30, după ce țigările au trecut Dunărea, după ce s-a consumat infracțiunea de contrabandă și solicită a se analiza dacă această încadrare juridică poate fi susținută până la capăt. Arată că faptele sunt însușite de inculpați dar încadrarea juridică care implică o sancțiune din partea legiuitorului mult mai mare decât ceea ce de fapt au săvârșit, nu justifică din prisma pericolului concret teza la 148 lit. f Cod pr.penală. Pericolul social generic și concret al infracțiunilor pe care inculpații le-au săvârșit în realitate nu contrabalansează cu argumentele care țin de circumstanțele personale ale acestora în sensul că sunt la primul impact cu legea penală, au avut o atitudine procesuală corectă, au recunoscut și regretat fapta. Inculpatul este căsătorit și are un copil minor în întreținere, ambii inculpați au probleme mari de sănătate cu afecțiuni deosebit de grave, au fost depuse la dosar copii de pe dovezile medicale și chiar dacă erau bolnavi în momentul comiterii faptei modul în care poate fi aplicat tratamentul are în vedere condițiile stării de arest, această împrejurare fiind invocată ca o circumstanță atenuantă.
Solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați și a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, temeiul juridic reprezentându-l dispozițiile art. 1433al. 7 c Cod procedură penală cu referire la art. 139, 1451cu referire la art. 145 Cod pr.penală și respingerea recursului declarat de Parchet.
Avocat, apărătorul inculpatului- recurent, având cuvântul, apreciază că la acest moment nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 155 alin.1 și 156 alin.1 Cod pr.penală. Arată că de la momentul luării măsurii arestării preventive a inculpatului și până în prezent nici un act din materialul de urmărire penală nu vine să întărească această bănuială rezonabilă. În cele 60 de zile de arest preventiv Parchetul a îndeplinit doar aspecte tehnice, care, pe lângă faptul că sunt puține, nu îl privesc pe inculpatul și invocă termenul rezonabil. De asemenea invederează instanței că inculpatul a dat declarații ample, nu are nicio legătură cu această presupusă infracțiune de aderare, el a apărut în ziua respective solicitat fiind de către cumnatul său să-l ajute să descarce o mașină.
Este adevărat că subzistă temeiul prevăzut de art. 143 în referire la art. 146 cod pr.penală, dar nu este suficient ca în momentul de față să se prelungească măsura arestării preventive.
Cu privire la prevederile art. 143 lit. f Cod pr.penală, arată că odată cu trecerea timpului pericolul se estompează și apreciază că prin lăsarea inculpatului în libertate acesta nu poate reprezenta un pericol public, are o familie, trei copii, soția nu are venituri.
Solicită admiterea recursului declarat de inculpat și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Cu privire la recursul declarat de Parchet solicită respingerea acestuia ca fiind nefondat.
Avocat, apărătorul recurentului- inculpat, apreciază încheierea Tribunalului Galați ca fiind nelegală și netemeinică. Apreciază că dacă la momentul în care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului exista temerea pentru instanță că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un grad de pericol social concret pentru ordinea publică, consideră că la acest moment nu mai există această temere. În susținerea celor arătate că inculpatul are vârsta de 53 de ani, este la primul impact cu legea penală dar solicită a se avea în vedere și atitudinea procesuală a acestuia în fața organelor de urmărire penală și a instanței de judecată și faptul că inculpatul este curatorul nepoate sale de 6 ani care prezintă un grad sever de handicap.
Apreciază că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 155 și 148 lit. f Cod pr.penală.
Solicită admiterea recursului declarat de inculpatul, desființarea încheierii pronunțată de Tribunalul Galați și în rejudecare admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.
Cu privire la recursul declarat de Parchet apreciază că acesta este nefondat, nu poate fi reținută culpa inculpatului
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
Prin încheierea de ședință din 02.02.2010 a Tribunalului Galațis -a dispus, în baza dispozițiilor art. 151-159 Cod pr. penală prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, și pentru o durată de 15 de zile, de la data de 09.02.2010 și până la data de 23.02.2010, inclusiv.
Prin aceeași încheiere s-a dispus respingerea cererilor inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut următoarele:
Prin referatul nr. 81/D/P/2009 din 01.02.2010, Parchetul de pe lângă - DIICOT - Serviciul Teritorial Galația propus prelungirea măsurii arestării preventive pe o durată de încă 30 zile față de inculpații:
1., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:
- art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 al. 1 și 2 Cod Penal;
- 26 Cod penal în referire la art. 270 al.1 raportat la art. 274 din Legea 86/2006,
cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
2., zis "", pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:
- art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 al. 1 și 2 Cod Penal;
- 26 Cod penal în referire la art. 270 al.1 raportat la art. 274 din Legea 86/2006,
cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
3., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:
- art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 al. 1 și 2 Cod Penal;
- 26 Cod penal în referire la art. 270 al.1 raportat la art. 274 din Legea 86/2006,
cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
4., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:
- art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 al. 1 și 2 Cod Penal;
- 26 Cod penal în referire la art. 270 al.1 raportat la art. 274 din Legea 86/2006,
cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
5., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:
- art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 al. 1 și 2 Cod Penal;
- 26 Cod penal în referire la art. 270 al.1 raportat la art. 274 din Legea 86/2006,
cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
6., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:
- art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 al. 1 și 2 Cod Penal;
- 26 Cod penal în referire la art. 270 al.1 raportat la art. 274 din Legea 86/2006,
cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
7., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de:
- art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 al. 1 și 2 Cod Penal;
- 26 Cod penal în referire la art. 270 al.1 raportat la art. 274 din Legea 86/2006,
cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
8., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de:
- art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 al. 1 și 2 Cod Penal;
- 26 Cod penal în referire la art. 270 al.1 raportat la art. 274 din Legea 86/2006,
cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
9., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:
- art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 al. 1 și 2 Cod Penal;
- art. 270 al.1 raportat la art. 274 din Legea 86/2006, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal;
cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
S-a reținut printre altele că mai sunt de efectuat unele activități de urmărire penală.
Analizând datele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat următoarele:
Din probele adminJ. în cauză rezultă presupunerea că inculpații au comis următoarele infracțiuni:
1. - infracțiunile prevăzute de:
- art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 al. 1 și 2 Cod Penal;
- 26 Cod penal în referire la art. 270 al.1 si 2 raportat la art. 274 din Legea 86/2006,
cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
2. - infracțiunile prevăzute de:
- art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 al. 1 și 2 Cod Penal;
- 26 Cod penal în referire la art. 270 al.1 si 2 raportat la art. 274 din Legea 86/2006,
cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
3. - infracțiunile prevăzute de:
- art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 al. 1 și 2 Cod Penal;
- 26 Cod penal în referire la art. 270 al.1 si 2 raportat la art. 274 din Legea 86/2006,
cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
4. - infracțiunile prevăzute de:
- art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 al. 1 și 2 Cod Penal;
- 26 Cod penal în referire la art. 270 al.1 si 2 raportat la art. 274 din Legea 86/2006,
cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
5. - infracțiunile prevăzute de:
- art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 al. 1 și 2 Cod Penal;
- 26 Cod penal în referire la art. 270 al.1 si 2 raportat la art. 274 din Legea 86/2006,
cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
6. - infracțiunile prevăzute de:
- art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 al. 1 și 2 Cod Penal;
- 26 Cod penal în referire la art. 270 al.1 si 2 raportat la art. 274 din Legea 86/2006,
cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
7. - infracțiunile prevăzute de:
- art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 al. 1 și 2 Cod Penal;
- 26 Cod penal în referire la art. 270 al.1 si 2 raportat la art. 274 din Legea 86/2006,
cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
8. - infracțiunile prevăzute de:
- art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 al. 1 și 2 Cod Penal;
- 26 Cod penal în referire la art. 270 al.1 si 2 raportat la art. 274 din Legea 86/2006,
cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
9. - infracțiunile prevăzute de:
- art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 al. 1 și 2 Cod Penal;
- art. 270 al.1 si 2 raportat la art. 274 din Lg 86/2006, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal;
- art. 70 al. 1 din OUG 105/2001 cu aplic art. 41 al. 2 Cod penal;
- cu aplic art. 33 lit a Cod penal.
Faptele reținute în sarcina acestora constau în acea că:
În sarcina inculpaților și s-a reținut că în luna decembrie 2009 au constituit împreună cu făptuitorul un grup infracțional în scopul obținerii de foloase materiale din contrabanda cu țigări și, acționând în cadrul grupului împreună cu membrii acestuia, au ajutat și înlesnit, prin primirea efectivă a țigărilor în România, la introducerea in mod ilegal pe teritoriul Romaniei, în seara de 10.12.2009, prin trecere peste frontiera de stat româno-ucrainiană, a unor cantități de țigări cu o valoare în vamă de 38.867,50 euro.
În sarcina inculpaților, și s-a reținut că în luna decembrie 2009 au aderat la un grup infracțional constituit în scopul obținerii de foloase materiale din contrabanda cu țigări și, acționând în cadrul grupului împreună cu membrii acestuia, a ajutat și înlesnit, prin primirea efectivă a țigărilor în România, la introducerea in mod ilegal pe teritoriul Romaniei, în seara de 10.12.2009, prin trecere peste frontiera de stat româno-ucrainiană, a unor cantități de țigări cu o valoare în vamă de 38.867,50 euro.
În sarcina inculpatului s-a reținut în luna decembrie 2009, a sprijinit un grup infracțional în scopul obținerii de foloase materiale din contrabanda cu țigări și, acționând în cadrul grupului împreună cu membrii acestuia, a ajutat și înlesnit, prin primirea efectivă a țigărilor în România, la introducerea in mod ilegal pe teritoriul României, în seara de 10.12.2009, prin trecere peste frontiera de stat româno-ucrainiană, a unor cantități de țigări cu o valoare în vamă de 38.867,50 euro.
În sarcina inculpatului s-a reținut că în luna decembrie 2009 constituit un grup infracțional împreună cu inculpații și, în scopul obținerii de foloase materiale din contrabanda cu țigări și, acționând în cadrul grupului împreună cu membrii acestuia, a introdus în mod ilegal pe teritoriul României, prin două acțiuni repetate desfășurate în baza aceleași rezoluții infracționale, în seara de 10.12.2009, prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat fluviale română ucrainene, a unor cantități de țigări în valoare în vamă de 38.867,50 euro.
Mijloacele de probă care se constituie în indicii temeinice de comitere a infracțiunilor sunt următoarele:
- procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 10.12.2009 si planșă fotografică aferentă in care sunt consemnate detalii referitoare la găsirea într-o autoutilitară a mai multor mii de pachete de țigări provenind din Ucraina si Republica M;
- dovezi de ridicare bunurilor din 11.12.2009;
- procese-verbale de redare a unor convorbiri telefonice in care sunt prezentate discuții care pun in lumină activitatea de contrabandă cu țigări si existența grupului format in vederea săvârșirii infracțiunii de contrabandă;
- declarațiile inculpaților, care recunosc practic implicarea fiecăruia dintre ei in activitatea de contrabandă cu țigări din Ucraina si Republica M care a culminat cu constatarea flagrantului din 10.12.2009, rezultând din aceleași declarații si existența grupului format in vederea săvârșirii infracțiunii de contrabandă;
- declaratiile martorului care prezintă și el unele aspecte care conturează situația de fapt reținută în cauză.
La acest moment procesual, tribunalul a constatat că se mențin în continuare temeiurile legale prevăzute de art. 148 lit. f Cod pr.penală pentru toți cei nouă inculpați, în sensul că pedepsele stabilite de lege pentru faptele reținute sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea ridicată a infracțiunilor, numărul mare de persoane implicate, caracterul premeditat și organizat al activităților, frecvența ridicată a acestor fapte în ultima perioadă de timp, împrejurările în care s-au desfășurat acțiunile din prezenta cauză, cu implicarea unor lucrători de poliție, care diminuează considerabil depistarea unor astfel de infracțiuni, starea de insecuritate socială care s-ar crea în rândul comunității dacă persoanele acuzate de asemenea fapte ar fi în libertate.
Având în vedere subzistența acestor temeiuri legale, instanța a apreciat că se impune în continuare privarea de libertate a celor nouă inculpați.
De asemenea, prelungirea măsurii arestării preventive se impune în cauză întrucât mai sunt de efectuat unele activități de urmărire penală arătate de Parchet:
- audierea în calitate de martori a persoanelor care din actele de urmărire penală a rezultat că au cunoștință despre faptele ce fac obiectul prezentei cauze;
- reaudierea inculpaților după finalizarea cercetărilor și prezentarea materialului de urmărire penală;
- întocmirea rechizitoriului, confirmarea acestuia de către procurorul ierarhic superior și sesizarea în termen legal a instanței de judecată, în vederea judecării cauzei.
S-a constatat că nu sunt fondate cererile inculpatului - de înlocuire a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv a inculpaților, de înlocuire a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, întrucât față de gravitatea ridicată a infracțiunilor și de specificul acestora, oportună în cauză este măsura arestării preventive, organele judiciare trebuind să acționeze cu fermitate în astfel de situații.
Apărătorii inculpaților au invocat aspecte care țin de situația personală a fiecărui inculpat și de durata rezonabilă a arestării, însă la acest moment toate împrejurările favorabile inculpaților nu sunt în măsură să modifice în vreun fel starea de pericol rezultată din activitățile ilicite pentru care sunt anchetați cei nouă inculpați, iar în raport de complexitatea cauzei și data arestării nu se poate considera că s-a atins perioada rezonabilă care să fie echivalentă cu o schimbare a temeiurilor legale inițiale ale arestării preventive.
Problemele de sănătate ale inculpaților și pot face aplicabile disp. art. 1391Cod pr.penală, care se referă la tratamentul medical sub pază permanentă în situația celor arestați preventiv.
Referitor la durata prelungirii arestării preventive, Parchetul a propus în acest sens un interval de 30 zile, însă având în vedere că activitățile de urmărire penală arătate în acest referat au fost prezentate și la propunerea anterioară de prelungire a măsurii, iar în cele 30 zile acordate anterior nu s-a efectuat ceea ce s-a menționat, fiind făcute niște acte care se puteau realiza într-o singură zi, instanța apreciază că prelungirea arestării preventive trebuie acordată doar pentru 15 zile, de la 09.02.2010 la 23.02.2010, durată de timp suficientă pentru efectuarea activităților precizate de organul de urmărire penală.
Față de cele arătate și de art. 136, 143, 148 lit. f, art. 155-159 Cod pr.penală, instanța a considerat fondată propunerea, o va admite și a dispus în baza art. 155 - 159 Cod pr.penală prelungirea măsurii arestării preventive cu încă 15 zile, de la data de 09.02.2010 la data de 23.02.2010, inclusiv, a inculpaților, -, și. Au fost respinse ca nefondate cererile inculpaților: - de înlocuire a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea;, de înlocuire a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Împotriva încheierii mai sus arătate, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Galați și inculpații, și.
În dezvoltarea motivelor de recurs procurorul a susținut că durata prelungirii acordată de instanța de fond este prea redusă raportat la complexitatea cauzei și la activitățile de urmărire penală ce trebuie efectuate în cauză în vreme ce inculpații au susținut că prelungirea măsurii arestării nu mai este necesară și că activitățile de cercetare penală se pot desfășura și cu ei în stare de libertate. De asemenea inculpații au susținut că lăsarea lor în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică invocând aspecte personale și familiale, atitudinea sinceră precum și implicarea mai redusă a unora dintre ei în comiterea faptelor.
Recursurile declarate sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare.
Analizând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs dar și din oficiu sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 385 indice 6 alin. 3 Cod pr. penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică și că în mod justificat s-a dispus în cauză prelungirea măsurii arestării preventive a tuturor inculpaților întrucât la dosar există dovezi în susținerea acuzațiilor ce li se aduc iar măsura arestării este necesară pentru definitivarea activității de urmărire penală.
Astfel inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni extrem de grave iar amploarea activității infracționale, numărul mare de persoane implicate și valoarea ridicată a bunurilor ce au făcut obiectul contrabandei cu țigări sunt motive ce justifică aprecierea că, în concret, lăsarea inculpaților în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică și care impun prin urmare ținerea în continuare a inculpaților în stare de detenție preventivă.
Totodată se constată că prelungirea măsurii arestării preventive este oportună și pentru continuarea cercetărilor în bune condiții întrucât în cauză urmează a se efectua mai multe acte de cercetare penală pentru definitivarea urmăririi penale.
Pe de altă parte inculpații sunt arestați preventiv din luna decembrie 2010 astfel că nu se poate reține că detenția preventivă a acestora a depășit un termen rezonabil cu atât mai mult cu cât cauza prezintă un oarecare grad de complexitate având în vedere numărul mare de persoane implicate, situație în care participația concretă a fiecăreia trebuie pe deplin lămurită.
În ceea ce privește susținerile inculpaților referitoare la încadrarea juridică, la participația mai redusă a unora dintre ei sau la problemele de sănătate ale altora, aceste aspecte urmează a fi avute în vedere la soluționarea fondului cauzei, ele neputând forma convingerea, la acest moment procesual, că lăsarea inculpaților în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la recursul procurorului, Curtea reține că acesta este neîntemeiat întrucât perioada de 15 zile acordată de instanța de fond apare ca fiind suficientă pentru definitivarea activității de urmărire penală, ținând seama că în propunerea de prelungire s-a indicat că aceasta este necesară pentru audierea unor martori, reaudierea inculpaților, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului.
Curtea apreciază, ca și instanța de fond, că aceste activități pot fi efectuate în perioada de 15 zile, cu atât mai mult cu cât și la anterioara cerere de prelungire a arestării preventive procurorul a invocat motive similare iar explicația neefectuării acestora pe considerentul că dosarul de urmărire penală a fost trimis la instanță pentru soluționarea altor cereri formulate de inculpați nu este suficientă având în vedere prevederile art. 205 al. 2 Cod pr. penală, ce impun ca în astfel de situații să fie păstrate copii de pe toate actele dosarului, în vederea continuării urmăririi penale.
Față de cele mai sus arătate, Curtea reține că în mod justificat a dispus instanța de fond prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpații recurenți doar pentru o durată de 15 zile, motiv pentru care, văzând și prevederile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondate recursurile formulate.
În baza prevederilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea va obliga pe fiecare dintre inculpații recurenți la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
RESPINGE, ca nefondate, recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - - Biroul Teritorial Galați și de inculpații ( fiul lui și, născut la data de 07.08.1963 în com., jud. T), ( fiul lui si, născut la data de 18.12.1971 în oraș, jud. T), ( fiul lui și născut la data de 25.02.1983 în mun. T, jud. T), - ( fiul lui și, născut la data de 20.05.1976 în oraș, jud. T), ( fiul lui G și, născut la data de 02.12.1973 în oraș, jud. T), ( fiul lui și, născut la data de 04.04.1979 în oraș, jud. T), ( fiul lui și -, născut la data de 20.03.1975 în mun. T, jud. T) și ( fiul lui și, născut la data de 20.01.1957 în com. S, jud. G), toți în prezent aflați în Arestul G, împotriva încheierii de ședință din 02.02.2010 pronunțată în dosarul nr. 808/- al Tribunalului Galați.
Obligă pe fiecare recurent - inculpat la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red./12.02.2010
Tehnored./2 ex./15.02.2010
Jud.fond:
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Maria Tacea, Marcian Marius
