Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 04 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Burlacu Președinte Secția pentru - cu
Minori și de Familie
JUDECĂTOR 2: Cauze
JUDECĂTOR 3: Daniela Liliana Constantinescu
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel alați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, în prezent reținut în Arestul G, împotriva încheierii de ședință din 29.01.2010 a pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de av., apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 543/03.02.2010.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurentul inculpat, întrebat fiind, precizează că își menține recursul declarat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat susține că din studiul încheierii de arestare din 08.01.2010 și a încheierii din 29.01.2010, se constată că la dosarul de urmărire penală nu se află toate probele care să conducă la ideea că inculpatul a săvârșit infracțiunile de tâlhărie și de omor deosebit de grav.
În declarațiile pe care le-a dat până la acest moment în faza de urmărire penală, inculpatul nu recunoaște săvârșirea infracțiunii, susținând că la data de 06.01.2010 nu se afla la locul faptei, ci se afla în localitatea.
Consideră că probele prelevate de la locul faptei, din locuința victimei, nu sunt îndestulătoare și nu sunt temeinice pentru a convinge instanța că se impune prelungirea arestării preventive a inculpatului la acest moment.
Apreciază că finalizarea urmăririi penale este tergiversată prin faptul că nu s-a depus până acum raportul de expertiză privind victima. Proba dactiloscopică efectuată, din care rezultă că s-au găsit urme papilare doar pe geamul locuinței victimei, creează un dubiu puternic în ceea ce privește vinovăția inculpatului. Față de aceste aspecte, apreciază că nu se impune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 29.01.2010 a Tribunalului Vrancea și punerea în libertate a inculpatului, având în vedere că probele administrate până la acest moment nu dovedesc că acesta a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, iar prezumția de nevinovăție subzistă pe parcursul derulării cercetărilor. Cu plata onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că încheierea prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică.
Pe de o parte, în mod corect s-a apreciat că măsura arestării preventive este legală și temeinică, întrucât sunt indicii din care rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit două infracțiuni deosebit de grave, de natură să aducă atingere unor valori sociale supreme: viața și patrimoniul persoanei, și față de impactul produs asupra comunității, subzistă temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Pe de altă parte, așa cum s-a motivat, prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului este necesară pentru a se stabili corect situația de fapt prin audierea de martori, pentru a se întocmi raportul de constatare medico-legală și a se finaliza urmărirea penală.
În concluzie, apreciază că în mod corect s-a prelungit măsura arestării preventive, cu o singură mențiune în ceea ce privește perioada, respectiv, consideră că măsura arestării ar trebui prelungită de la data de 5.02.2010 până la data de 06.03.2010. Consideră că ar trebui casată în parte încheierea instanței de fond, doar pentru acest aspect.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să se respingă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventiv și să fie judecat în stare de libertate.
Susține că fapta nu este a sa, că la dosar nu sunt probe din care să rezulte că a fost la locul faptei, că nu știe nimic în legătură cu această faptă.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 29.01.2010 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul - s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 de zile, de la 05.02.2010 până la 07.03.2010.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Vrancea, Parchetul de lângă Tribunalul Vrancea a solicitat în temeiul art. 155 și C.P.P. urm. prelungirea arestării preventive a inculpatului, pentru 30 zile, deoarece temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri impun în continuare, privarea de libertate a autorului, iar urmărirea penală nu s-a terminat.
În sarcina inculpatului se reține că în perioada 05-06.01.2010 a pătruns în locuința numitului din comuna Garoafa, județul V, împrejurare în care a agresat-o pe numita în vîrstă de 72 de ani, folosindu-se de o secure, cauzându-i leziuni traumatice craniene care au dus la decesul victimei, faptă pe care a comis-o pentru a ascunde săvârșirea unei tâlhării, care constituie infracțiunea de tâlhărie și omor deosebit de grav, prev. de art. 211 al.2/1 lit.c) și 174,176 lit.d) Cod penal.
Organul de urmărire penală și-a motivat cererea prin faptul că pentru stabilirea corectă a situației de fapt și a vinovăției inculpatului, organele de urmărire penală au dispus prin rezoluția din 07.01.2010, efectuarea unei constatări medico-legale asupra victimei, iar până în prezent Serviciul Județean de Medicină Legală V nu a înaintat raportul, astfel că urmărirea penală nu este finalizată.
Deliberând asupra propunerii, Tribunalul a constatat că prin ordonanța din 08.01.2010 Parchetul de pe lângă Tribunalul Vranceaa pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul, cercetat pentru comiterea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia în perioada 05-06.01.2010 a pătruns în locuința numitului din comuna Garoafa, județul V, împrejurare în care a agresat-o pe numita în vîrstă de 72 de ani, folosindu-se de o secure, cauzându-i leziuni traumatice craniene care au dus la decesul victimei, faptă pe care a comis-o pentru a ascunde săvârșirea unei tâlhării. care constituie infracțiunea de tâlhărie și omor deosebit de grav, prev. de art. 211 al.2/1 lit.c) și 174,176 lit.d) Cod penal.
Prin încheierea din data de 08.01.2010 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul penal nr-, în baza art. 1491.pr.penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pentru o perioadă de 29 de zile, respectiv până la 06.02.2010, fiind incidente dispozițiile art. 136, 148, lit. f), 1491.pr. penală.
Cum din actele dosarului, rezultă că nu a fost efectuată constatarea medico- legală asupra victimei, iar până în prezent Serviciul Județean de Medicină Legală V nu a înaintat raportul, așa încât urmărirea penală nu a fost finalizată și întrucât temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, impun în continuare privarea de libertate a autorului, instanța a apreciat îndeplinite disp. art.155 și C.P.P. respectiv art.136,148 lit.f),1491.pr.penală, sens în care a admis propunerea și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive pentru 30 zile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul criticând-o pe motive de nelegalitate.
În susținerea recursului, inculpatul a arătat că este nevinovat, iar probele administrate până în prezent nu sunt temeinice și nu pot sta la baza prelungirii măsurii arestării preventive.
Prin recursul promovat, inculpatul a solicitat cercetarea sa în stare de libertate.
Recursul este fondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că în mod corect instanța de fond a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Contrar susținerilor inculpatului, considerăm că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se mențin și în prezent, în speță fiind incidente dispozițiile art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel:
- probatoriile administrate în cauză, respectiv, declarațiile martorilor, raportul de constatare tehnico-științifică, procesul-verbal de examinare criminalistică, conduc la presupunerea că inculpatul a comis o faptă prevăzută de legea penală (art. 143 Cod procedură penală);
- infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat, respectiv tâlhărie și omor deosebit de grav, sunt prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (art. 148 lit. f teza I Cod procedură penală);
- probatoriile arătate mai sus, administrate până în prezent în faza urmăririi penale, conduc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică (art. 148 lit. f teza II Cod procedură penală).
Această din urmă condiție rezultă și din gravitatea deosebită a infracțiunilor presupus a fi comise de inculpat, din modalitățile și împrejurările săvârșirii, din urmarea produsă și atingerea adusă relațiilor sociale ce apără viața persoanei.
Împrejurarea că inculpatul comiterea faptei, susținând că la data comiterii faptei se afla în altă localitate, fără a demonstra cu certitudine această susținere, nu poate conduce la revocarea măsurii arestării preventive.
Având în vedere și dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, considerăm că menținerea inculpatului în stare de arest este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Considerăm că recursul inculpatului este fondat sub aspectul duratei prelungirii arestării preventive.
În speță, instanța a dispus prelungirea măsurii arestării preventive pe o durată de 30 de zile, de la 05.02.2010 până la 07.03.2010.
Se constată că perioada indicată de instanța de fond echivalează cu o durată de 31 zile, situație ce conduce la încălcarea dispozițiilor art. 159 alin. 6 Cod procedură penală.
Conform prevederilor arătate mai sus "în cazul în care judecătorul acordă prelungirea, aceasta nu va putea depăși 30 de zile".
Față de cele de mai sus, se va admite recursul declarat de inculpatul.
Se va casa în parte încheierea de ședință recurată și în rejudecare se va dispune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 de zile, de la 05.02.2010 până la 06.03.2010.
Se vor menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 02.03.1973 în, județul V, CNP -, domiciliat în orașul, str. -, -. 9, județul V, în prezent reținut în Arestul V) și în consecință:
Casează în parte încheierea de ședință nr- din 29.01.2010 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare:
Înlătură din încheierea de ședință recurată dispoziția potrivit căreia s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 05.02.2010 și până la data de 07.03.2010.
În temeiul art. 159 Cod proc. penală, prelungește măsura arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 de zile cu începere de la data de 05.02.2010 și până la data de 06.03.2010.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii de ședință recurate.
Conform art. 192 alin. 3 Cod proc. penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs rămân în sarcina statului.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs - avocat, va fi virată în contul Baroului G din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
Grefier,
Red. -/08.02.2010
Tehnored. /2 ex./02.03.2010
Fond:
Președinte:Aurel BurlacuJudecători:Aurel Burlacu, Cauze, Daniela Liliana Constantinescu
