Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2010. Curtea de Apel Galati
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 08 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, în prezent reținut în Arestul G, împotriva încheierii de ședință din 05.01.2010 pronunțată de Tribunalul Galați.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de av. și av., apărători aleși.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurentul inculpat, întrebat fiind, precizează că își menține recursul declarat de avocații aleși în numele său.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat, av., solicită admiterea recursului, în sensul respingerii propunerii de prelungire a arestării preventive a acestuia cu încă 30 de zile, urmând a se avea în vedere că la instanța de fond a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Consideră că prelungirea arestării preventive a inculpatului nu este legală și nici temeinică pentru următoarele argumente:
Arată că fapta s-a petrecut în iunie și că inculpatul a fost arestat preventiv abia după șase luni de zile, deci timp de șase luni inculpatul nu a prezentat pericol pentru societate Într-adevăr este vorba de o infracțiune gravă - tentativă de omor calificat - deși încadrarea juridică ar putea fi alta.
Susține că inculpatul este infractor primar, este căsătorit și are copii.
Infracțiunea din prezenta cauză a fost săvârșită pe fondul unei altercații între două grupări de romi - unii căldărari, alții fierari. Conflictul a pornit de la un, proprietatea părții vătămate, care a fost străpuns cu o furcă și a murit. Inițial, s-a bănuit că inculpatul nu a fost implicat, că soțul surorii lui ar fi provocat acest incident, dar nu s-a dovedit acest lucru. Romii din gruparea adversă au intrat în curtea locuinței surorii inculpatului, care se afla la munca. La întoarcere, apropiindu-se acasă și văzând curtea plină, sora inculpatului s-a interesat despre ce este vorba și fiindu-i teamă a plecat. . s-a urcat în căruța inculpatului, s-au dus și au anunțat poliția, după care s-au întors acasă. Pe drum s-au intersectat cu cei din grupul advers și atunci a început conflictul. Inițial, sora inculpatului a prezentat o anumită versiune, în sensul că ea ar fi lovit cu furca, însă organele de anchetă au stabilit că acest lucru nu corespunde realității.
În final, s-a stabilit că inculpatul este cel care a lovit cu furca. Solicită să se aibă în vedere că a fost o lovitură singulară, într-adevăr într-o zonă vitală, dar mai mult razant capului.
Consideră că dacă inculpatul a fost cercetat timp de șase luni în stare de libertate și nu a prezentat un pericol pentru societate, și în continuare poate să fie cercetat și judecat în stare de libertate, urmând să-și să primească sancțiunea prevăzută de lege, dacă va fi găsit vinovat.
Susține că inculpatul nu a intenționat să influențeze martorii, că ceea ce a făcut sora inculpatului a fost din proprie inițiativă, că cei doi fiind frați, pot fi înțeleși, existând o anumită subiectivitate între rude foarte apropiate.
Consideră că, chiar dacă este o faptă gravă, prelungirea măsurii arestării preventive, nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege sub aspectul pericolului social demonstrat de situația din prezenta cauză.
În contextul în care regula principală este că fiecare cetățean care a săvârșit o infracțiune trebuie să fie cercetat în libertate, să aibă posibilitatea să-și facă apărările, să-și poată ajuta familia muncind, consideră că instanța de recurs poate să admită recursul declarat de inculpat și să dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, urmând ca, în situația în care se va stabili că acesta a săvârșit fapta, să suporte consecințele legii.
Apărătorul recurentului inculpat, av., solicită casarea încheierii de ședință prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de.
În motivarea încheierii de ședință recurate, instanța reține că se impune prelungirea arestării preventive a inculpatului făcând trimitere la condițiile prevăzute de art. 155-159 Cod procedură penală. Din punctul său de vedere, condițiile prevăzute de acest text, respectiv: subzistența temeiurilor pentru care a fost luată această măsură și existența unor motive noi, trebuie îndeplinite cumulativ.
Sub aspectul existenței motivelor noi, învederează că nu este de acord cu motivarea încheierii de ședință recurată în care se arată că motivele noi rezultă din necesitatea finalizării urmăririi penale. Consideră că aceste motive noi ar trebui să fie imputabile învinuitului, or în cauză faptul că cercetările nu au fost finalizate, nu reprezintă un motiv nou care să fie imputabil inculpatului.
Referitor la actele de urmărire penală necesare pentru finalizarea cercetărilor, invocate în propunerea de prelungire, învederează următoarele:
Referitor la realizarea constatării tehnico-științifică biocriminalistică, prin care urmează să se stabilească dacă de sânge găsită la locul săvârșirii faptei este umană și în caz afirmativ, să se stabilească cărei grupe de sânge aparține, solicită să se aibă în vedere că fapta este săvârșită la data de 23.06.2009, acum aproape 7 luni de zile. Consideră că nu se poate prelungi starea de arest a învinuitului pentru că timp de 7 luni această probă de sânge nu a fost analizată biocriminalistic.
Consideră că reaudierea inculpatului și prezentarea materialului de urmărire penală nu reprezintă un motiv temeinic pentru a se dispune prelungirea măsurii arestării preventive. Aceste activități pot fi realizate cu învinuitul aflat în stare de libertate. Arată că timp de șase luni, de la momentul săvârșirii faptei și până la momentul când s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, învinuitul s-a prezentat de fiecare dată când a fost chemat în fața organelor penală fără să fie nevoie de vreo măsură specială. Dacă se va considera de organele de urmărire penală că este necesară reaudierea inculpatului, acesta se va prezenta așa cum s-a prezentat timp de 6 luni.
S-a mai invocat faptul că urmează a se efectua, citează: "orice acte necesare justei soluționări a cauzei". Nu sunt indicate care sunt aceste acte necesare justei soluționări a cauzei și nu poate face discuții pentru că nu este dat nici măcar un singur exemplu. Consideră că învinuitul nu poate fi menținut în stare de arest pentru că s-ar putea să fie necesar să se efectueze anumite acte pentru justa soluționare a cauzei.
În ceea ce privește întocmirea rechizitoriului, de asemenea, consideră că nu este un motiv de natură să convingă instanța că încheierea de ședință prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive este temeinică.
Totodată, apreciază că prin propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive s-a reținut în mod greșit că învinuitul ar fi aplicat părții vătămate mai multe lovituri în cap. Așa cum rezultă din declarațiile martorilor, și - soția părții vătămate, învinuitul a aplicat o singură lovitură părții vătămate, iar acest lucru este foarte important în ceea ce privește intenția. Susține că învinuitul a aplicat părții vătămate o singură lovitură pentru a-și apăra copilul care căzuse din căruță, situație în care indiciile sunt altele.
Învederează că practica Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat în mod constant că un criteriu foarte important în stabilirea limitei rezonabile a detenției preventive este reprezentat de modul în care a fost instrumentat cazul de către autoritățile judiciare. Aici, revine la faptul că proba de sânge s-a recoltat la data de 24.06.2009 și proba biocriminalistică nu a fost nici până acum efectuată.
Consideră că motivele pentru care cercetarea nu s-a finalizat, nu justifică temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în baza căruia s-a solicitat instanței prelungirea măsurii arestării preventive.
Față de cele susținute, solicită să se aprecieze că recursul este întemeiat, să se caseze încheierea de ședință pronunțată de instanța de fond, să se considere că nu mai sunt întrunite condițiile avute în vedere la luarea acestei măsuri și să se dispună față de învinuit măsura interzicerii de a părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea căii de atac promovată de inculpatul.
Apreciază că în mod corect în cauză s-au avut în vedere indiciile temeinice de săvârșire a infracțiunii de tentativă la omor pentru care s-a dispus arestarea preventivă și ulterior prelungirea acesteia.
S-au apreciat corect probele administrate, în special declarațiile părții vătămate coroborate cu declarațiile martorilor oculari, și, care relatează modul de comitere a infracțiunii.
De asemenea, are în vedere faptul că au fost respectate prevederile art. 155 Cod procedură penală, care prevede două teze care justifică și permit prelungirea măsurii arestării preventive. Consideră că s-a avut în vedere prima teză, și anume, aceea că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate.
Apreciază că în cauză este incident art. 148 lit. f Cod procedură penală. Modul concret în care inculpatul a acționat în comiterea infracțiunii de tentativă la omor, gravitatea acestei infracțiuni, consecințele pe care le-a produs asupra părții vătămate - așa cum rezultă din actul medical întocmit, acesteia i-a fost cauzat un traumatism cranio-cerebral cu fractură parietală, leziuni care au fost de natură a-i pune în primejdie viața - sunt elemente de natură a justifica pericolul concret pentru ordinea publică. Din această perspectivă, comiterea unei astfel de infracțiuni și lăsarea în libertate a inculpatului, în cadrul comunității rurale, nu ar face altceva decât să stârnească un sentiment de nemulțumire în ceea ce privește luarea unei astfel de măsuri.
În aceste condiții, consideră că este justificată prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului.
De altfel, pe lângă menținerea acestui temei, în propunerea de prelungire au fost enumerate și activități de finalizare a urmăririi penale, care sunt de natură să justifice prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului.
În concluzie, solicită respingerea recursului promovat de inculpat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate, considerând că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 05.01.2010 a Tribunalului Galați, s-a dispus, în conformitate cu disp. art. 159 Cod procedură penală, prelungirea stării de arest a inculpatului, de la data de 09.01.2010 până la data de 07.02.2010.
S-a respins ca nefondată cererea formulată de inculpat, privind înlocuirea măsurii arestării preventive.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 155-159.p Cod Penal, în faza de urmărire penală se poate prelungi starea de arest unei persoane arestate, dacă se mențin condițiile care au determinat arestarea preventivă si dacă există motive noi care să justifice necesitatea de prelungire a stării de arest.
S-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite ambele condiții arătate mai sus deoarece se mențin condițiile legale care au determinat arestarea preventivă a inculpatului .
Inculpatul este arestat preventiv de la data de 11.12.2009, sub aspectul comiterii tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20.p in ref. la art. 174-175.p, constând in aceea că în ziua de 23.06.2009, lovit cu o furcă metalică partea vătămată, in zona capului, punându-i viața in primejdie.
Inculpatul a recunoscut că a lovit victima in zona capului cu o furcă, dar a precizat că ar fi fost provocat de atitudinea necivilizată victimei.
S-a mai arătat că elementele de vinovăție a inculpatului rezultă și din celelalte probe administrate în cauză, ca: declarații de martori, declarația părții vătămate, proces-verbal de constatare, coroborate cu raportul medico-legal și celelalte probe administrate în cauză în faza de urmărire penală.
Raportul medico-legal aflat la dosar (fila 19) relevă faptul că leziunile produse prin lovire in zona capului au fost foarte grave, au produs printre altele fractură de cutie craniană si au pus in primejdie viața părții vătămate.
În continuare s- apreciat că sunt motive noi care justifică necesitatea de prelungire a stării de arest a inculpatului, aceste motive rezultând in principal din necesitatea de finalizare a urmăririi penale, dar și din pericolul social deosebit al faptei comise.
Astfel, s-a arătat că în cauză se impune administrarea unor probe ca audieri de martori, inclusiv în favoarea inculpatului, constatare tehnico-științifică biocriminalistică, reaudierea în detaliu a inculpatului cu luarea în considerare și apărărilor acestuia, finalizarea urmăririi penale și eventual sesizarea instanței de judecată.
S-a mai arătat că fapta comisă de inculpatul este foarte gravă, este pedepsită de lege cu închisoarea în cuantum mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate inculpatului ar putea prezenta un pericol social.
Împotriva încheierii de ședință din 05.01.2010 a Tribunalului Galația declarat recurs, în termen legal, inculpatul criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a susținut că fapta a fost săvârșită în luna iunie și abia după 6 luni a fost arestat, că încadrarea juridică nu e cea corectă, că a aplicat doar o singură lovitură părții vătămate, și că fapta a fost săvârșită pe fondul unor altercații între două grupuri de rromi, pe fondul unui conflict. A mai invocat și faptul că e la primul impact cu legea penală, e căsătorit și are copii.
Totodată, s-a mai arătat că nu poate fi ținut inculpatul în stare de detenție pe motiv că cercetarea penală nu e finalizată și trebuie întocmit rechizitoriul.
Față de toate acestea, s-a solicitat admiterea recursului promovat, casarea încheierii de ședință și, în rejudecare, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Recursul e nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că hotărârea primei instanțe e legală și temeinică.
Pentru a se putea dispune prelungirea măsurii arestării preventive trebuie ca temeiurile carte au determinat arestarea inițială să impună în continuare privarea de libertate sau să existe temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
. punctul de vedere al instanței de fond, în sensul că față de inculpatul se mențin și în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel:
- fapta adusă ca învinuire inculpatului - respectiv infracțiunea prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 alin. 1 Cod penal în ref. la art. 175 alin. 1 lit. c Cod penal e pedepsită de legiuitor cu o pedeapsă mai mare de 4 ani;
- la dosarul de urmărire penală există probe certe administrate până în prezent din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Această din urmă condiție rezultă și din gravitatea faptei, modalitatea și împrejurările concrete în care se reține săvârșirea acesteia, natura și importanța valorii sociale lezate, urmarea produsă (traumatism cranio-cerebral cu plagă contuză parieto-temporală, fractură exhiloasă parietală complicat în evoluție cu hematom extradural parieto temporal stâng - leziuni ce i-au pus în primejdie viața părții vătămate).
Menționăm, totodată, că inițial, sora inculpatului - a depus o "plângere" în care indică faptul că aceasta ar fi lovit-o pe partea vătămată cu furca în cap, în condițiile în care partea vătămată -ar fi amenințat copilul cu un cuțit (filele 67-70 dosar urmărire penală), iar din declarațiile martorilor și rezultă că după săvârșirea faptei, le-a spus să declare că aceasta l-a lovit pe deoarece i-ar fi amenințat copilul cu un cuțit. Martorii au arătat că i-a amenințat că în cazul în care nu vor declara ce le-a spus ea, îi va; au declarat totodată că le-a fost frică, deoarece au mai fost bătuți de (inculpatul) de mai multe ori și de aceea, inițial au declarat că avea un cuțit asupra lui, lucru care nu este adevărat (declarații martori - filele 47-54 dosar urmărire penală).
Măsura arestării preventive a inculpatului e justificată și prin prisma dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală, fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Prelungirea măsurii arestării preventive e necesară deoarece pentru finalizarea urmăririi penale e necesară efectuarea mai multor activități reliefate în referatul de propunere a prelungirii arestării preventive.
Apreciem totodată că în cauză în mod corect a fost respinsă cererea formulată de inculpat, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cerere reiterată și în recurs, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 139 Cod procedură penală și se constată că nu au intervenit modificări în ceea ce privește împrejurările de fapt reținute inițial și nici date noi privind persoana inculpatului, iar temeiurile care au determinat arestarea subzistă.
Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, apreciem că e nefondat recursul inculpatului împotriva încheierii de ședință din 05.01.2010 pronunțată de Tribunalul Galați.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul - (fiul lui și, născut la data de 03.01.1986 în mun. T, jud. G, CNP -, domiciliat în comuna Vidra, județul V, în comuna, județul G, în prezent reținut în Arestul G) împotriva încheierii de ședință nr- din 05.01.2010 a Tribunalului Galați.
În temeiul art. 192 alin. 2 cod proc. penală, obligă pe inculpatul - la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR - - - - - -
Grefier,
Red. -/11.01.2010
Tehnored. /2 ex./22.02.2010
Fond: Al.
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Aurel