Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 12195/2/2009
3052/2009
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 06.01.2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 2: Luciana Mera
JUDECĂTOR 3: Viorica Costiniu
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTEA D E CASAȚIE SI JUSTITIE - DIRECTIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpații si împotriva încheierii de ședința din 22.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședința publică răspunde recurentul inculpat in stare de arest si asistat de avocat ales si recurentul inculpat in stare de arest si asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședința, după care,
In temeiul art.140/3 alin.3 Cpp Curtea procedează la audierea recurenților inculpați si, la solicitarea expresă a acestora, declarațiile fiind consemnate si atașate la dosarul cauzei.
Constatând ca nu sunt excepții de invocat sau cereri de formulat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită admiterea recursului, apreciind ca încheierea de ședința este nelegala deoarece a fost data cu incalcarea flagranta a prevederilor art. 155 pr.pen care prevede in mod expres ca încheierea de prelungire a măsurii arestării preventive trebuie sa fie motivata. de conținutul dispozițiilor procedurale arătate motivarea trebuie sa fie concreta si efectiva. Aceasta înseamnă ca, in cauzele in care sunt mai mulți inculpați, având in vedere caracterul personal al măsurii arestării preventive este necesar ca motivarea sa se realizeze distinct cu privire la fiecare inculpat. Deși instanța retine ca măsura arestării preventive are caracter personal, contrar acestei susțineri, atunci când examinează temeiurile de fapt si de drept care stau la baza măsurii arestării preventive face o referire globala, cu caracter general, fara nici o indicare concreta a acestora distinct, in raport de flecare inculpații de care a fost dispusa menținerea măsurii arestării preventive. De asemenea motivarea trebuie sa privească atât condițiile prev de art. 143 pr.pen cat si cazurile prev de art. 148 pr.pen.
In speța, se constata ca instanța a făcut doar o referire generala cu privire la subsemnatul si la inculpatul, mulțumindu-se sa facă o referire generica la faptul ca temeiurile care au determinat arestarea inițiala impun in continuare privarea de libertate, fara sa indice in mod concret care sunt faptele sau imprej urările de fapt care sa demonstreze pericolul pentru ordinea publica ( temeiul juridic prev de art. 148 lit f pr.pen ). Sub acest aspect instanța, in ceea ce ma privește arata ca pericolul concret pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta lăsarea mea in libertate rezulta din circumstanțele reale in care faptele au fost săvârșite, ( număr mare de inculpați, 169 parti vătămate, prejudiciul de aproximativ 3.000.000 euro ), cat si din circumstanțele personale ale fiecărui inculpat, subsemnatul fiind cunoscut cu antecedente penale
In primul rând, in mod inadmisibil, judecătorul admite cererea de arestare preventiva pe temeiul ca subsemnatul sunt cunoscut cu antecedente penale, in condițiile in care temeiul de arestare constând in starea de recidiva a fost abrogat din anul 2006.
Din considerentele încheierii atacate cu recurs prima instanța confunda pericolul pentru ordinea publica cu pericolul social si se limitează la afirmații generale privind existenta unui pericol general abstract, neridicandu-se la nivelul exigentelor art. 148 lit.f pr.pen. Pericolul concret pentru ordinea publica, invocat de către instanța nu poate rezulta in niciun caz din cele reținute de judecător ( circumstanțele reale in care s-ar fi săvârșit faptele si circumstanțele mele persoanle ). Legea procesual penala impune pentru menținerea măsurii arestării preventive ca pericolul pentru ordinea publica care justifica arestarea si implicit menținerea acestei masuri sa fie concret si sa rezulte fara echivoc din probele aflate la dosarul cauzei si ca a raționa altfel, in sensul ca punerea in pericol a colectivității prin lăsarea in libertate a inculpaților sau rezonanta faptei in aceeași colectivitate pot fi deduse exclusiv din împrejurările in care s-a comis fapta, natura si gravitatea acesteia, elemente ce caracterizează persoana făptuitorilor sau ca pericolul social concret nu trebuie sa rezulte neapărat din probe aflate la dosar ar însemna ca instanța competenta sa se pronunțe cu neobservarea condițiilor expres stabilite de textul art 148 lit. f cod procedura penala, ceea ce apare ca inadmisibil in luarea unei hotărâri in ceea ce privește libertatea persoanei, prezumata nevinovata. Sub acest aspect face referire si la practica extrem de recenta a Curții Europene a Drepturilot Omului, care in cauza IRINEL si alții c/ ROMÂNIA din 1.12.2009 si Calmanovici contra Romania ( publicata in Of nr.283/30.04.2009 ), a reținut, chiar referitor la practica acestei instanțe ca referitor la "pericol pentru ordinea publica", Curtea de APEL BUCUREȘTIa statuat, intr-o decizie din data de 9 aprilie 2004, ca simpla reproducere a prevederilor art. 148 lit. h) referitoare la luarea măsurii arestării preventive a unui inculpat, fara sa se motiveze in mod concret, asa cum prevede art. 137 din același cod, faptele sau cauzele pentru care lăsarea in libertate a acelei persoane ar constitui un pericol pentru ordinea publica, este in măsura sa lase loc arbitrarului. Curtea de APEL BUCUREȘTIa statuat in aceasta decizie, precum si in deciziile sale din 18 februarie si 2 aprilie 2002 si din 18 februarie 2003, ca pericolul pentru ordinea publica la care se face referire nu este prezumat, ci trebuie dovedit, in special daca este vorba de riscul ca inculpatul sa comită o noua infracțiune sau de reacția publica declanșata de faptele comise. in opinia publica, o anumita stare de nesiguranța generata de faptele comise sau aspectele referitoare la persoana acuzatului au fost evidențiate ca elemente constitutive ale pericolului pentru ordinea publica, noțiune care nu trebuie confundata cu cea de "pericol social al faptelor" comise (deciziile din 28 februarie 1997 si 16 noiembrie 2005 ale curților de apel Brașov si, respectiv, O si Decizia din 16 august 1990 Curții Supreme de Justiție)." In aceasta speța ( Calmanovici c/Romania ) CEDO a arătat "ca trebuie sa analizeze daca luarea măsurii arestării preventive a reclamantului prin Ordonanța procurorului din data de 2 august 2002 in baza art. 148 lit. h) din CPP a fost efectuata "conform cailor legale". Curtea reamintește ca a constatat deja o încalcare a art. 5 & 1 intr-o cauza in care Guvernul a admis ca, la luarea măsurii arestării preventive in baza art. 148 lit. h) din CPP, procurorul nu enunțase motivele pentru care el considera ca lăsarea in libertate a pârtii interesate ar fi prezentat un pericol pentru ordinea publica, asa cum impuneau prevederile relevante in materie (vezi, citata anterior,&& 222 si 223, si paragrafele 40-42 de mai sus). Desigur, o perioada de detenție este, in principiu, legala daca se bazează pe o hotărâre judecătoreasca. Totuși, făcând trimitere la cauza citata anterior, Curtea apreciază ca are datoria sa verifice respectarea de către procuror a condiției citate mai sus care permitea punerea reclamantului sub arest preventiv in temeiul art. 148 lit. h) din CPP.
Curtea observa ca in Decizia sa din 20 august 2002 Curtea Militară de APEL BUCUREȘTIa admis recursul parchetului împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Militar la data de 12 august 2002, care constata lipsa de pericol pentru ordinea publica, cu motivarea ca procurorul ce dispusese luarea măsurii arestării preventive a reclamantului la data de 2 august 2002 avusese in vedere posibilitatea ca acesta ar putea sa obstrucționeze desfășurarea anchetei si, prin urmare, aflarea adevărului. Totuși, Curtea observa ca Ordonanța din data de 2 august 2002, ce reproducea textul art. 148 lit. h) din CPP, nu făcea nici o mențiune a posibilității, pentru partea interesata, de a împiedica aflarea adevărului in timpul urmăririi penale desfășurate împotriva sa, motiv care ar fi putut conduce la luarea măsurii arestării preventive in temeiul art. 148 lit. d) din CPP. Pe de alta parte, presupunând ca aceeași C Militară de Apel ar fi inteles sa modifice temeiul legal al luării măsurii arestării preventive a reclamantului pentru a face referire la art. 148 lit. d) din CPP, trebuie menționat ca aceasta nu a oferit nici un fapt sau motiv concret in sprijinul afirmației sale (, a contrario, impotriva Lituaniei (dec), nr. 49.098/99, 16 ianuarie 2001). In fine, Curtea nu poate accepta argumentul Guvernului care considera ca pericolul pentru ordinea publica pe care l-ar fi prezentat lăsarea in libertate a reclamantului reieșea "in mod indubitabil" din modul in care partea interesata a comis infracțiunea de luare de, in măsura in care nici procurorul, nici instanțele interne nu au prezentat un astfel de motiv la data evenimentelor.
Procedând la menținerea prelungirea arestării preventive in cursul urmăririi penale, prima instanța nu a ținut seama de prevederile art. 155 pr.pen care stabilește arestarea inculpatului dispusa de instanța poate fi prelungita doar daca temeiurile care au determinat arestarea preventiva impun in continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate. Or, sub acest aspect este de observat ca, fara sa se invoce temeiuri noi, se invoca aceleași fapte sau împrejurări de fapt, avute in vedere la luarea măsurii făcându-se abstracție de împrejurarea urmărirea penala este aproape completa, ca am fost deja audiat, ca mare parte a probatoriului a fost administrat, astfel incat trebuia invocat interesul urmăririi penale. Sub acest aspect se observa ca instanța nu s-a pronunțat in nici un fel cu privire la cerința prevăzuta de art. 136 alin.l Cpp arătând doar ca " având in vedere complexitatea cauzei si necesitatea de a stabili in mod cert gradul de contribuție al fiecărui inculpat la săvârșirea faptei, este nevoie de trecerea unei perioade mai mari de timp, in condițiile in care de la ultima prelungire acordata de instanța, Parchetul a efectuat anumite acte de urmărire". De asemenea, referitor la subsemnatul judecătorul apreciază ca ar exista un risc de influențare a martorilor, care nu s-a atenuat, deși singurul temei juridic de arestare preventiva il constituie doar cel prevăzut de art. 148 lit.f CPP.
Chiar si in absenta unei jurisprudente naționale care sa fie in mod constant coerenta in materie, instanțele interne au definit de-a lungul timpului criterii si elemente care trebuie avute in vedere in analiza existentei pericolului pentru ordinea public, printre care reacția publica declanșata din cauza faptelor comise, starea de nesiguranța ce ar putea fi generata prin lăsarea sau punerea in libertate a acuzatului, precum si profilul personal al acestuia. Or, trebuie menționat ca, in speța, hotărârile instanțelor interne care l-au menținut pe reclamant in stare de detenție in perioada in discuție nu au oferit motive concrete pentru a susține acest argument al "pericolului pentru ordinea publica" si pentru a justifica, pe baza art. 148 lit. h) din CPP, necesitatea de a menține inculpatul in detenție. Aceste hotărâri s-au limitat, in esența, la a reproduce textul acestui articol intr-un mod stereotip si la a adaugă, in mod abstract, si motivul care ținea de buna desfășurare a urmăririi penale (vezi, mutatis mutandis, citata anterior, & 71), precizând ca aceleași motive care determinaseră luarea măsurii arestării preventive de reclamant, cele vizate la art. 148 lit. h) din CPP, rămâneau valabile.
Curtea observa ca noțiunea de "împiedicare a bunei desfășurări a urmăririi penale" este diferita de cea de "pericol pentru ordinea publica", deoarece ea este enunțata la art. 148 lit. d) din CPP, si nu la art. 148 lit. h) din CPP, care a constituit temeiul legal al menținerii pârtii interesate in arest preventiv. Pe de alta parte, Curtea constata ca instanțele interne nu au precizat niciodată modul concret in care s-ar aplica aceste prevederi in cazul reclamantului si nu au analizat motivele invocate de partea interesata imediat după punerea sa in detenție referitor la profilul sau personal si la situația sa familiala, in timp ce art. 136 din CPP prevedea ca astfel de motive trebuie luate in considerare, printre altele, in alegerea celei mai potrivite masuri provizorii.
Având in vedere considerentele de mai sus, Curtea apreciază ca, prin aceea ca nu au prezentat fapte concrete in ceea ce privește riscurile antrenate in caz de punere in libertate a pârtii interesate si prin faptul ca nu au ținut cont de masurile alternative, precum si prin faptul ca au ales sa se sprijine in principal pe gravitatea faptelor comise si sa nu analizeze individual situația inculpatuluii, autoritățile nu au oferit motive "relevante si suficiente" pentru a justifica necesitatea de a-1 menține in arest preventiv in perioada in discuție, in aceste circumstanțe, nu mai este necesar sa se mai cerceteze si daca autoritățile naționale competente au manifestat o "diligenta speciala" in continuarea procedurii (, citata anterior, & 50 in fine)."
In ceea ce privește actele de urmărire penala ce urmează a fi efectuate in cauza, acestea se pot efectua cu subsemnatul in stare de libertate nici procurorul nici judecătorul nemotivând, in mod concret, cu privire chiar la actele indicate de către procuror, cum as putea influenta buna desfășurare a procesului penal odată lăsat in libertate, in condițiile in care ori de cate ori a fost chemat in organelor de urmărire penala in cei aproape patru in care s-au desfășurat activității de cercetare penala inculpatul s-a prezentat. Acesta nu ar avea cum sa influențeze aflarea adevărului, nu se i poate imputa neprezentarea pârtilor vătămate legal citate la audieri si nici nu se poate susține ca valorificarea din punct de vedere probatoriu a unor inscrisuri depuse de martori, cercetări ce se efectuează de inculpatul, prezentarea materialului de urmărire penala si întocmirea rechizitoriului trebuie sa se efectueze inculpatul in stare de arest preventiv.
Pentru aceste considerente, in conformitate cu prevederile art. 385/15 pct.2 lit.d solicita admiterea recursului, casarea deciziei si, in rejudecare respingerea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive.
Aparatorul ales al recurentului inculpat solicita, ca si colegul sau, admiterea recursului, casarea deciziei si, in rejudecare respingerea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive. Precizează ca încheierea este motivata in graba, s-au expus actele de urmărire penala efectuate anterior, care nu au legătura cu necesitatea prelungirii stării de arest, indicându-se audiere altor părți vătămate, fără a se indica in mod concret care sunt acestea, verificarea unor societăți din Cipru, la dosar neexistând nici un fel de act de procedură cu privire la acestea, iar actele nu îl privesc în mod direct pe acest inculpat. Precizează că nu înțelege de ce s-a declinat soluționarea acestui dosar, instrumentat inițial de către Parchetul Precizează că inițial s-a dat soluția de scoatere de sub urmărire penală, apoi s-a infirmat aceasta soluție, iar în volumul 51 se revine cu niște plângeri ale părții vătămate, care a dat declarații în dosarul nr.20/P/2009, în care s-a dat soluția de neîncepere a urmăririi penale, iar acum se ă prelungirea stării de arest pentru audierea acestei părți vătămate. Arata ca implicarea emoționala in acest dosar este mare, ca in cauza este vorba de un litigiu comercial. Precizează ca nu s-a dovedit existenta art.148 lit.b si f Cpp, iar starea de arest împiedica prezenta inculpatului la Judecătoria Resita, unde are un dosar pe rol. Cu privire la art.148 lit.d Cpp, in tot dosarul nu exista temei de fapt pentru a se retine acest text de lege. Ca date ce caracterizează persoana inculpatului, declara ca nu este cunoscut cu antecedente penale, a lucrat in SUA, a avut o buna conduita in societate, și nu există dovezi că a încercat sa insele pe nimeni.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursurilor, ca neîntemeiate, încheierea de ședința fiind legala si temeinica, in mod corect fiind admisa propunerea de prelungire a duratei măsurii arestării preventive, subzistând temeiurile au fost avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive. S-a reținut că în perioada 31.05.2005 - 15.12.2007, inculpatul împreună cu coinculpatul și învinuitul a încheiat, în numele RL, 48 de contracte lucrări în antrepriză și promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare, încheiate cu părțile vătămate evidențiate la filele 13-20 din raportul de constatare, de la care au încasat avansuri în sumă totală de 1.359.149,47 euro,n condițiile în care primul contract a fost încheiat la 31.05.2005, societatea nu avea la această dată în obiectul de activitate domeniul care reprezenta construcția de apartamente, adăugarea acestui domeniu fiind menționată în evidențele abia la 20.09.2005.Terenul din- este compus din două loturi de teren, dintre care unul în suprafață de 110 mp înscris în cartea funciară nr. -, iar cel de-al doilea în suprafață de 2041mp, înscris în cartea funciară 10708. La data de 11.05.2005, a fost menționată în cele două cărți funciare anterior menționate, promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare încheiată între martorii, și, în calitate de promitenți vânzători și RL. în calitate de promitent cumpărător, cu privire la ambele loturi de teren, prețul transferului de proprietate fiind stabilit la suma de 450.000 euro.C RL. a devenit proprietară asupra terenului în suprafață de 110 mp la data de 02.08.2005, prețul vânzării fiind de 100.000 lei iar asupra terenului în suprafață de 2041 mp, la 09.02.2006, prin contractul de vânzare cumpărare stabilindu-se ca prețul total de 437.700 euro să fie achitat de cumpărător în rate. Această societate comercială a obținut autorizația de construire nr. 1587/04.07.2006, pentru edificarea unui bloc de locuințe în regim de înălțime, cu trei scări și 33 apartamente, dispuse astfel: 12 apartamente pe scara A, 9 apartamente pe scara B și 12 apartamente pe scara Până la sfârșitul anului 2007, construcția a fost ridicată până la nivelul etajului 2, stadiul realizării acesteia fiind "la ", urmând a fi realizat acoperișul, instalațiile de alimentare cu apă, sanitare, electrice și finisajele menționate în contractele de antrepriză lucrări. La data de 11.04.2008, terenul din- și construcția aflată în curs de edificare au fost adjudecate de RL. ca urmare a executării silite desfășurată față de RL. de către creditorul, pentru creanța rezultată din neîndeplinirea de către această societate a obligației de restituire a sumei totale de 688.000 euro contractată cu titlu de împrumut, la 22.05.2007 și 03.07.2007.
Din probațiunea administrată, a reieșit că inculpații și au justificat contractarea acestui împrumut, prin aceea că aveau nevoie de resurse financiare pentru achitarea către soții și a ultimei tranșe de 250.000 euro, din prețul total de 435.700 euro de vânzare-cumpărare a celor două loturi de teren din-.
Potrivit concluziilor raportului de constatare, corelate cu declarația învinuitului, contractarea împrumutului de la de către inculpații și, în numele, nu era necesară, în raport cu situația încasărilor realizate din avansurile achitate de persoanele care au încheiat contracte de vânzare-cumpărare de apartamente în- și față de cheltuielile efectuate pentru edificarea până în acel moment a blocului de locuințe. Pe de altă parte, justificarea în acest sens a inculpaților este neverosimilă, întrucât, la data de 22.05.2007, au primit în numerar, ca urmare a unui prim contract de împrumut încheiat cu, suma de 578.000 euro, din care au achitat soților 250.000 euro, ca ultimă tranșă din prețul de vânzare cumpărare a terenului, iar diferența de 328.000 euro a fost însușită de și.
Mai mult, la 23.05.2007, în condițiile în care, așa cum rezultă din raportul de constatare, au continuat să crească încasările societății realizate din
avansurile plătite de persoanele care au cumpărat apartamente în-,
cei doi inculpați au contractat un nou împrumut, în sumă de 110.000 euro, de la același om de afaceri.
În realitate, inculpații și, folosindu-se de numele firmei și de publicitatea prin care se promova ideea că sunt dezvoltători imobiliari, au indus și menținut în eroare părțile vătămate cu prilejul încheierii și, respectiv, executării contractelor de vânzare-cumpărare de apartamente în discuție, principalele argumente în acest sens fiind următoarele: au fost vândute părților vătămate locuri de parcare supraterane, în condițiile în care autorizația de construire nr. 1587/04.07.2006 nu le conferea dreptul de a le construi, iar ulterior nu au solicitat o nouă autorizație în acest sens; au fost vândute apartamente cu o cameră, cu toate că în proiectul de execuție existau doar apartamente cu două camere, motivația inculpaților fiind aceea că se va realiza o recompartimentare.
In legătură cu săvârșirea de către inculpații și a infracțiunii de înșelăciune în convenții, în formă continuată (56 acte materiale), prevăzute de art. 215 alin. 2,3 și 5 Cp. cu aplic, art. 41 alin. 2 Cp. referitoare la construirea unui bloc de locuințe, prin intermediul C MENT, în T,-, arată că nculpații și au fost asociați ai societății până la data de 27.10.2006, au cesionat părțile sociale învinuitului. Pe întreaga durată de desfășurare a societății, calitatea de administrator a fost deținută de inculpatul, iar, din data de 21.12.2006, această calitate a fost deținută și de învinuitul.
Prin utilizarea acelorași manopere de inducere în eroare ca și în cazul și, inculpații și s-au folosit de o intensă campanie publicitară pentru a promova oferta MENT cu privire la construirea unui bloc de locuințe în-)130. Astfel, în perioada 13.06.2006 - 22.01.2008, cei doi inculpați și învinuitul au încheiat, în numele MENT RL. 56 de contracte lucrări în antrepriză și promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare, încheiate cu părțile vătămate evidențiate la filele 63-70 din raportul de constatare, de la care au încasat avansuri în sumă totală de 1.471.885,56 euro. In urma examinării actelor care au stat la baza încheierii contractelor de vânzare-cumpărare anterior menționate, s-a constatat că apartamentul nr. 3, compus dintr-o cameră, situat la parter, pe scara Cab locului pe care societatea urma să-1 construiască în-, a fost vândut de trei ori, respectiv părților vătămate (conform contractului nr. 84/04.09.2007,
De asemenea, apartamentul nr. 1, compus din două camere, situat la parter, pe scara Aaa celuiași bloc de locuințe, a fost vândut de două ori, respectiv părților vătămate și (conform contractului nr. 77/16.07.2007, nereziliat, în baza căruia inculpații au încasat un avans de 28.000 euro) și (potrivit contractului nr. 97/08.11.2007, în baza căruia inculpații au încasat un avans de 21.063 euro).
Probațiunea aflată la dosar a mai evidențiat că inculpații au vândut, o dată cu apartamentele ce urmau să fie construite în-, locuri de parcare supraterane, pentru care au încasat avansuri din prețul de înstrăinare, fără să dețină autorizație de construire în acest sens.
9 9
Săvârșirea de către inculpații și, precum și de învinuitul a infracțiunilor reținute ca învinuire în sarcina acestora, rezultă din următoarele probe: declarații părți vătămate - volumele nr. 19 și nr. 20, declarații martori - volumul nr. 21, raport de constatare întocmit în cauză de specialistul desemnat din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - volumul nr. 1, înscrisuri puse la dispoziție de Oficiul Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș privind societățile C, MENT, și - volumele nr. 2 și nr. 3, declarații depuse la Oficiul Registrul Comerțului T și autentificate la notar, de către învinuitul - volumul nr. 4, înscrisuri puse la dispoziție de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară T (extrase de carte funciară, caiete de sarcini, încheieri, cereri de înscriere) - volumele nr. 2 și nr. 27, înscrisuri emise de Primăria T - Direcția Urbanism (adeverințe, autorizații de construire, autorizații de desființare, certificate de urbanism, memorii justificative în arhitectură etc.) - volumul nr. 2, înscrisuri emise de Primăria comunei, județul T, serviciul de impozite și taxe locale - volumul nr.2, înscrisuri reprezentând contracte de vânzare-cumpărare și de garanții imobiliare privind achiziționarea terenurilor din -,- și- din municipiul T - volumele nr.2 și nr.4, contract de împrumut cu garanție imobiliară dintre
și - volumul nr.2, contract de garanție imobiliară dintre și
MENT - volumul nr.2, documente financiar-contabile ridicate de către T și Garda Financiară T de la și MENT (balanțe de verificare, bilanțuri contabile, registru de casă, jurnal pentru vânzări și cumpărări, facturi, chitanțe, etc.) -volumele nr.2 și nr. 3, note de constatare și alte verificări efectuate de organele financiare și fiscale locale ale județului T - volumul nr.3, promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare și contracte pentru execuția lucrărilor în antrepriză încheiate de, și MENT cu părțile vătămate în cauză, împreună cu facturile și chitanțele aferente care atestă achiziționarea unor apartamente în T și plata acestor imobile precum și actele adiționale la aceste contracte - volumele nr. 5, 6, 7, 8, 11, 17, 18, documente ridicate de la lichidatorul judiciar - T al - volumele nr. 22 și nr. 24, documente ridicate de la societate civilă profesională de executori judecătorești - volumele nr. 22 și nr. 27, documente ridicate de la lichidatorii judiciari MANAGEMENT și EXPERT A - volumul nr. 23, documente ridicate de la diverse bănci ( BANK, BANCA ROMÂNEASCĂ, ROMÂNIA, BANK ROMÂNIA, BANK, BANCA TRANSILVANIA etc.) privind rulajul conturilor ale, MENT, înscrisuri (contracte de prestări servicii, schițe, proiecte de arhitectură, planuri de situație și de amplasament, planul urbanistic general, planul urbanistic zonal, planul urbanistic de detaliu etc.) puse la dispoziție de STUDIO 3 D și STATIC 5 T - volumele nr. 26 și nr. 43, documente puse la dispoziție de Inspectoratul de Stat în Construcții (cereri, autorizații de desființare, autorizații de construire, procese-verbale de control, procese-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, procese-verbale de control al calității lucrărilor în faze determinante, procese-verbale de recepție la terminarea lucrărilor) declarațiile învinuitului aflate in volumul nr. 1.
In cauza s-a mai acordat o prelungire a duratei măsurii arestării preventive întrucât in cauza subzista temeiurile avute in vedere la luarea acesteia, există temei pentru prelungirea stării de arest, indicat in referatul procurorului, in care se arata și probele ce urmează a se efectua, față de complexitatea cauzei, numărul mare de părți vătămate, la 15 decembrie 2009 fiind extinse cercetările, fiind descoperite alte fapte in sarcina inculpaților.
Considera ca judecarea in stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura infracțiunii, urmările produse, prejudiciul cauzat, atitudinea inculpaților care nu recunosc faptele.
In ultimul cuvânt, recurentul inculpat susține ca nu sunt probe împotriva sa, că a încercat sa apere interesele clienților prin declanșarea procedurii insolvenței. Apreciază că arestarea sa nu mai este oportună, ca s-a prelungit deja de doua ori starea de arest, ca actele din dosar nu sunt probe de vinovație, ca firma sa nu a fost favorizata, din contra, la fiecare control s-au aplicat amenzi. Apreciază ca fată de complexitatea cauzei, a cărei soluționare va fi de durata, nu este un motiv pentru arestarea sa, iar îndeplinirea actelor de procedura indicate in referatul procurorului se poate face cu el în stare de libertate.
In ultimul cuvânt, recurentul inculpat declară că este de acord cu concluziile apărătorului ales, este nevinovat, nu s-a sustras urmăririi penale, nu va influenta desfășurarea cercetărilor odată pus in libertate, are trei copii si dorește să fie înlocuita măsura arestării preventive.
CURTEA
În temeiul disp.art.306 Cpp, avand nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE
Amâna pronunțarea la data de 07.01.2010.
Data in ședința publică, azi, 06.01.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
ÎNCHEIERE
ȘEDINTA PUBLICĂ DE LA 07.01.2010
CURTEA
In aceeași compunere, având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE
Amâna pronunțarea la data de 08.01.2010.
Data in ședința publică, azi, 07.01.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 12195/2/2009
3052/2009
ÎNCHEIERE NR.16/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 08.01.2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTEA D E CASAȚIE SI JUSTITIE - DIRECTIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpații si împotriva încheierii de ședința din 22.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc in ședința publică de la 06.01.2010, au fost consemnate in încheierea de ședința de la acea dată, încheiere care face parte integranta din prezenta decizie penala, dată la care Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la 07.01.2010, si, respectiv 08.01.2010, când a decis următoarele:
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea de ședință din 22.12.2009 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalul București - Secția a II-a Penală s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - și în baza art. 155 și urm. Cod procedură penală s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților și pe o perioadă de 30 zile de la 4.01.2010 la 2.02.2010 inclusiv și s-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că la data de 21.12.2009 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului București -Secția a II-a penala propunerea Parchetului de pe lângă ÎCCJ-DNA de prelungire a duratei arestării preventive a inculpaților, și G, pe o perioadă de câte 30 de zile, arătându-se ca aceasta prelungire este necesara pentru completarea probatoriului necesar în raport cu noile învinuiri reținute în sarcina inculpaților și a învinuiților, prin ordonanța de extindere din 12.11.2009 și rezoluția de începere a urmăririi penale din 11.11.2009; verificarea realității faptice a relațiilor comerciale evidențiate în raportul de constatare ca fiind derulate de către firmele cu alți agenți economici; audierea și a altor părți vătămate care au depus plângeri și nu au putut fi audiate până în prezent, deoarece nu s-au prezentat în urma procedurilor de citare derulate anterior; administrarea actelor de urmărire penală necesare clarificării circumstanțelor de fapt referitoare la săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, fals intelectual în contabilitate și emiterea unei file cec fără drept și fără a exista provizia sau acoperirea necesară, aceste fapte făcând obiectul învinuirii formulate deja în cauză; audierea în calitate de martori a numiților și, comisari din cadrul Gărzii Financiare - Secția T și a numiților,; reaudierea martorilor G, în raport cu rezultatele rapoartelor de constatare tehnico-științifice nr. 288.416 și 288.417, ambele din data de 18.11.2009 întocmite de către Direcția Generală de Poliție a Municipiului B () - Serviciul Criminalistic, constând în testarea la poligraf a susnumiților; luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatului G și învinuitului, în limita valorică a foloaselor care au făcut obiectul infracțiunilor de luare de mită reținute în sarcina acestora; valorificarea, din punct de vedere probatoriu, a înscrisurilor puse la dispoziția organelor de urmărire penală de către partea vătămată, în legătură cu activitatea infracțională desfășurată de inculpatul; efectuarea unei percheziții informatice privind mediile și suporturile de stocare a datelor din sistemele informatice puse la dispoziție de partea vătămată; prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului.
In cauza s-a atașat Dosarul nr. 29/P/2009 al Secției de combatere a corupției.
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța de judecata retine ca, in fapt, prezenta cauza are ca obiect plângerile formulate, în perioada 2006 - 2008, de către peste 100 părți vătămate, prin care au sesizat, în esență, ca au fost induse în eroare cu prilejul încheierii și derulării unor contracte încheiate cu reprezentanții firmelor, și MENT, pentru construirea unor apartamente în ansambluri rezidențiale situate în municipiul T, zona Parcul,- și în-.
Cauza a fost înregistrată inițial, sub numărul 5987/P/2005, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, care, prin rezoluția din 22.09.2005 a confirmat începerea urmăririi penale dispusă de organele de poliție față de, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991 și la art. 289.
Cod PenalPentru formularea acestei învinuiri, s-a avut în vedere că susnumitul, în calitate de asociat și administrator la, a încasat în numele acestei societăți comerciale suma de 31.300 euro pentru efectuarea unor lucrări de construcții, pentru care nu a emis documente justificative, cauzând, în acest mod, bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 20.117,35 lei (RON).
În perioada aprilie - decembrie 2006, când prezenta cauză s-a aflat în instrumentarea organelor de cercetare penală din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului T, sub supravegherea unității de parchet anterior menționate, s-a dispus succesiv, la datele de 12.04.2006, 10.05.2006, 22.06.2006, 10.11.2006 și 27.12.2006, începerea urmăririi penale față de (care, ulterior, și-a schimbat numele în ), sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în convenții, prev. de art. 215alin. 1 și 3.
Cod PenalS-a reținut, în fapt, că învinuitul, în calitate de administrator la, a indus în eroare părțile vătămate, și, A, și -, cu prilejul încheierii unor contracte de vânzare-cumpărare a unor apartamente ce urmau să fie construite în T, zona Parcul, încasând de la părțile vătămate diferite sume de bani cu titlu de avans din prețul de vânzare a respectivelor locuințe, fără ca societatea comercială să dețină în proprietate terenul în cauză și fără ca reprezentanții acestuia să fi făcut demersuri pentru obținerea autorizației de construire.
La 20.03.2007, cauza a fost preluată spre instrumentare de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, unde dosarul a primit nr. 156/P/2007, iar, la data de 20.02.2008, a fost confirmată începerea urmăririi penale dispusă de organele de poliție față de, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în convenții, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. 2,3 și 5.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.
Cod PenalÎn fapt, s-a reținut că învinuitul, în calitate de asociat și administrator la., și MENT, a încheiat 15 contracte pentru execuția lucrărilor în antrepriză, încasând de la părțile vătămate peste 1.400.000 lei (RON), fără să execute lucrările de construcții asumate prin contractele încheiate, respectiv, edificarea unor apartamente cu una sau două camere.
Potrivit aceluiași act de punere sub acuzare, învinuitul s-a folosit, pentru desfășurarea activităților infracționale de inducere în eroare, de publicitatea în presa scrisă și prin panouri de reclamă amplasate în zona Parcul și str. - din T, pentru a le determina pe părțile vătămate să încheie contracte de vânzare-cumpărare a unor locuințe, susținând, contrar realității, că este proprietarul terenurilor din zonele anterior menționate și a celui din-, în condițiile în care susnumitul era, în realitate, beneficiarul unor promisiuni de vânzare-cumpărare a respectivelor terenuri.
Totodată, s-a mai avut în vedere că activitatea învinuitului de inducere în eroare a părților vătămate a continuat și în perioada executării contractelor în discuție, prin aceea că învinuitul, deși cunoștea că nu mai este beneficiarul promisiunilor de vânzare-cumpărare a terenurilor sau imobilelor, a continuat să promită îndeplinirea obligației asumate, constând în construirea apartamentelor vândute.
De asemenea, prin ordonanța din 27.06.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, s-a dispus extinderea cercetărilor penale în cauză față de învinuitul, cu privire la comiterea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. 2, 3,4 și 5, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal, art. 4 și art. 6 din Legea nr. 241/2005, precum și confirmarea începerii urmăririi penale față de susnumit, sub aspectul săvârșirii acelorași infracțiuni.
În acest sens, s-a reținut că învinuitul, în calitate de administrator la și MENT, a încheiat, în perioada 2005-2008, alte 15 contracte pentru execuția lucrărilor în antrepriză și a perfectat promisiuni de vânzare-cumpărare a unor locuințe, încasând de la părțile vătămate suma de aproximativ 490.626,5 euro, fără să-și îndeplinească obligațiile contractuale asumate, și anume construirea unor apartamente cu una, două sau trei camere în T, pe- și-.
Referitor la modul de săvârșire a faptelor, s-a avut în vedere că învinuitul a lansat, atât prin intermediul ziarelor de publicitate, gen "", cât și pe internet ori cu ajutorul posturilor de televiziune, oferte publice de construcții locuințe în T,- și-, aceste împrejurări fiind de natură să le determine pe părțile vătămate să ia legătura cu învinuitul, care le-a indus în eroare cu privire la posibilitatea societăților sale comerciale de a construi respectivele apartamente.
Totodată, s-a apreciat ca fiind relevant, în legătură cu fapta de înșelăciune reținută, și faptul că, în timpul termenelor de executare a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu părțile vătămate, terenurile deținute de cele două firme administrate de învinuit au ieșit din patrimoniul acestora, în urma unor proceduri de executare silită.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 215 alin. 4.Cod Penal menționată ca învinuire în cuprinsul aceluiași act procesual, organele de urmărire penală au învederat că, la 15.05.2008, învinuitul a emis o filă cec în valoare de 128.373 lei (RON) și a înmânat-o părții vătămate, susținând că astfel îi restituie acestuia echivalentul sumei de 35.000 euro plătită cu titlu de avans pentru cumpărarea unui apartament, în temeiul unui contract încheiat la 29.08.2006 cu MENT, reziliat ulterior, instrumentul de plată fiind refuzat de către bancă, la data de 19.05.2008, pentru "lipsă totală disponibil și lipsa mandat a semnatarului".
Pentru formularea învinuirilor referitoare la săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 4 și art. 6 din Legea nr. 241/2005 de către același învinuit, s-a reținut că acesta, în calitate de administrator la, a înregistrat un debit total de 15.255 lei (RON), reprezentând impozite/contribuții cu stopaj la sursă către bugetul consolidat al statului și, totodată, a refuzat în mod nejustificat să prezinte documentele legale și bunurile din patrimoniul firmei, împiedicând astfel executorii fiscali, în trei rânduri, să efectueze verificări fiscale și financiare la societatea mai sus arătată.
La 27.08.2008, cauza a fost declinată la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, unde a fost înregistrată sub nr. 69/P/2008.
Prin ordonanța din 12.01.2009, structura de parchet anterior menționată a dispus, în temeiul art. 249 rap. la art. 10 lit. b și C.P.P. art. 228 rap. la art. 10 lit. b și d C.P.P. scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și neînceperea urmăririi penale față de, și, pentru aceeași infracțiune, precum și față de, și pentru infracțiunea prev. de art. 254 alin. 2.Cod Penal rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 și, respectiv, pentru infracțiunea prev. de art. 255.Cod Penal rap. la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000.
Prin aceeași ordonanță s-a mai dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare a acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, pentru efectuarea cercetărilor față de, și, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 4, art. 5, art. 6 și art. 9 lit. a, b, c, f din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal, art. 215 alin. 1, 2, 3, 5.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal, art. 215 alin. 4.Cod Penal, art. 292.Cod Penal, art. 8 din Legea nr. 241/2005 și art. 272 din Legea nr. 31/1990.
Ulterior, prin ordonanța nr. 69/II-2/2009 din 10.02.2009, procurorul șef al Secției de combatere a corupției a dispus, în temeiul art. 278.C.P.P. admiterea plângerii formulate de, infirmarea ordonanței emise la 12.01.2009 de către Serviciul Teritorial Timișoara și reluarea urmăririi penale în cauză de către Secția de combatere a corupției, unde s-a înregistrat, la aceeași dată, dosarul nr. 29/P/2009.
După reluarea urmăririi penale, în legătură cu activitatea infracțională desfășurată de asociații și administratorii, și MENT, au fost formulate alte 81 plângeri penale (pe lângă cele 30 sesizări avute în vedere la formularea învinuirilor din 20.02.2008 și 26.06.2008), care au fost conexate la prezentul dosar.
Pe întreg parcursul desfășurării urmăririi penale în acest dosar, reprezentanții și MENT au refuzat, în mod constant, să pună la dispoziția organelor de control fiscal, organelor de poliție și procurorilor evidențele contabile ale celor două societăți, astfel că nici până în prezent situațiile financiar contabile nu au putut fi obținute.
Drept urmare, după reluarea urmăririi penale în dosarul nr. 29/P/2009, în vederea clarificării modului de utilizare de către cele trei societăți anterior menționate a sumelor de bani încasate în temeiul contractelor având ca obiect construirea unor blocuri de locuințe în T, zona Parcul,- și-, au fost solicitate relații și înscrisuri de la instituții bancare la care inculpații, și învinuitul au avut deschise conturi bancare, de la societățile comerciale cu care, și MENT au derulat, în perioada de referință, relații comerciale, de la organele fiscale locale și centrale, de la lichidatorii judiciari desemnați în cadrul procedurilor de insolvență declanșate față de aceleași trei societăți comerciale, de la Primăria T, de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară T, precum și de la birourile notariale la care au fost autentificate înscrisuri referitoare la obiectul acestei cauze.
De asemenea, au fost audiate părțile vătămate care au formulat plângeri în acest dosar și au fost ridicate de la acestea înscrisuri doveditoare (facturi, contracte, chitanțe etc.) sub aspectul raporturilor contractuale la care se refereau în sesizări, fiind, totodată, audiați martori, pentru clarificarea împrejurărilor în care societățile comerciale vizate și-au desfășurat activitatea privitoare la construirea apartamentelor ce au făcut obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare.
În baza materialului a rezultat în urma efectuării acestor demersuri judiciare, specialistul desemnat din cadrul Direcției Naționale Anticorupție a întocmit, la data de 22.09.2009, raportul de constatare prin care a formulat răspunsuri la următoarele obiective:
- stabilirea sumelor totale de bani încasate, în scopul construirii unor apartamente situate în ansambluri rezidențiale ce urmau să fie edificate în T, Parcul - -,- și-, de către reprezentanții, și MENT, cu evidențierea distinctă a sumelor pe fiecare dintre aceste societăți;
- stabilirea împrejurării, pe baza documentelor financiar contabile aflate la dosarul cauzei, înregistrării sumelor de bani, la care s-a făcut referire mai sus, în evidențele contabile ale fiecăreia dintre cele trei societăți;
- stabilirea, în temeiul înscrisurilor financiar contabile aflate la dosar, a modului de utilizare a respectivelor sume de bani și dacă acesta a corespuns obiectului contractelor încheiate cu părțile vătămate.
Ca urmare a concluziilor formulate în raportul de constatare și a probatoriului administrat în cauză, prin ordonanța din 30.09.2009, ora 14:00, s-a dispus, în temeiul art. 238.C.P.P. extinderea cercetării penale față de învinuitul pentru săvârșirea unor alte acte materiale de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 2, 3 și 5.Cod Penal, precum și față de și, sub aspectul comiterii aceleiași infracțiuni, în formă continuată, iar față de și în legătură cu săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, în formă continuată, prev. de art. 292.Cod Penal, urmând a se face aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b Cod Penal, privind recidiva postexecutorie.
Prin același act procesual, s-a mai dispus, în temeiul art. 228 alin. 1.C.P.P. începerea urmăririi penale, după cum urmează:
- față de, sub aspectul săvârșirii a trei infracțiuni de înșelăciune în convenții, cu consecințe deosebit de grave, fiecare faptă fiind comisă în formă continuată, prev. de art. 215 alin. 2, 3 și 5.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal(7 acte materiale prezentate la pct. 1 din ordonanța anterior menționată),art. 215 alin. 2, 3 și 5.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal(48 acte materiale prezentate la pct. 2 din aceeași ordonanță )și art. 215 alin. 2, 3 și 5.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal(56 acte materiale prezentate la pct. 3 din ordonanța la care ne referim),toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod Penal;
- față de, sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de înșelăciune în convenții, cu consecințe deosebit de grave, ambele fapte fiind comise în formă continuată și infracțiunea de fals în declarații, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. 2, 3 și 5.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal(48 acte materiale prezentate la pct. 2 din ordonanța anterior menționată)și art. 37 lit. b Cod Penal, art. 215 alin. 2, 3 și 5.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal(56 acte materiale prezentate la pct. 3 din aceeași ordonanță)și art. 37 lit. b și Cod Penal art. 292.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal (4 acte materiale prezentate la pct. 4 din ordonanța la care ne referim)și art. 37 lit. b Cod Penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod Penal;
- față de, sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de înșelăciune în convenții, cu consecințe deosebit de grave, ambele fapte fiind comise în formă continuată, prev. de art. 215 alin. 2, 3 și 5.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal(8 acte materiale prezentate la pct. 2 din aceeași ordonanță)și art. 215 alin. 2, 3 și 5.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal (39 acte materiale prezentate la pct. 3 din ordonanța la care ne referim) ambele cu aplic. art. 33 lit. a.
Cod PenalPentru formularea acestor învinuiri, s-a reținut că, în perioada 17.02.2005 - 20.07.2005, învinuitul (fost ), în calitate de asociat și administrator la, a indus și menținut în eroare părțile vătămate și, și, precum și A, cu prilejul încheierii și, respectiv, executării a șapte contracte având ca obiect construcția unor apartamente în T, zona Parcul, pe terenul intabulat în cartea funciară nr. -.
Ca urmare a exercitării acestor acte materiale, învinuitul a cauzat părților vătămate un prejudiciu de 3.937.055.099 lei (ROL), reprezentând echivalentul a 109.700 euro și care materializează sumele de bani încasate de susnumit cu titlu de plată integrală sau avans din prețul de vânzare-cumpărare a locuințelor contractate.
De asemenea, s-a mai reținut că, în perioada 31.05.2005 - 15.12.2007, învinuiții și, în calitate de asociați la (fostă ), cel din urmă fiind și administrator al aceleiași societăți comerciale, au indus și menținut în eroare părțile vătămate și, (fostă ), și, și, și, și, T și T, și, A, și -, și A, și, -, și, și, și, PRIAN, și, A, G, prin reprezentant legal - A, G și, și, și, cu prilejul încheierii și, respectiv, executării a 48 contracte având ca obiect construcția și vânzarea unor apartamente în T,-, pe terenurile intabulate în cărțile funciare nr. - și nr. 10708.
Ca urmare a actelor materiale exercitate, învinuiții și au cauzat părților vătămate un prejudiciu de 4.634.709,44 lei (RON), echivalentul a 1.359.149,47 euro, reprezentând sumele de bani încasate de susnumiți cu titlu de plată integrală sau avans din prețul de vânzare-cumpărare a locuințelor contractate, pentru opt dintre contractele încheiate în perioada 11.04.2007 - 15.12.2007, fiind reținută și participația penală, în forma coautoratului, a învinuitului, la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 2, 3 și 5.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.
Cod PenalTotodată, s-a avut în vedere că, în perioada 13.06.2006 - 22.01.2008, învinuiții și, în calitate de asociați la MENT, cel din urmă fiind și administrator al aceleiași societăți comerciale, au indus și menținut în eroare părțile vătămate, (fostă ) -, și, și, INA, și, și, VOITA, și, A, COLAR, și A, (fostă ), - și - și G, și, și, și, și, și, și G, și, și, G și, A și, cu prilejul încheierii și, respectiv, executării a 56 contracte având ca obiect construirea și vânzarea unor apartamente în T,- (în prezent G-ral ), pe terenul intabulat în cartea funciară nr. 4989.
Ca urmare a actelor materiale exercitate, învinuiții și au cauzat părților vătămate un prejudiciu de 4.870.958,03 lei (RON), echivalentul a 1.471.885,56 euro, reprezentând sumele de bani încasate de susnumiți cu titlu de plată integrală sau avans din prețul de vânzare-cumpărare a locuințelor contractate, pentru 39 dintre contractele încheiate în perioada 02.11.2006 - 22.01.2008, fiind reținută și participația penală, în forma coautoratului, a învinuitului, la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 2, 3 și 5.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.
Cod PenalDe asemenea, s-a reținut că, în datele de 07.03.2005, 23.06.3005 și 20.10.2005, învinuitul, în vederea dobândirii calității de asociat la, MENT și, a declarat necorespunzător adevărului, în cuprinsul înscrisurilor autentificate sub nr. 562/07.03.2005, nr. 565/07.03.2005, nr. 1527/23.06.2005 și nr. 2585/20.10.2005, că nu are antecedente penale și că nu a fost condamnat pentru săvârșirea vreunei infracțiuni, aceste înscrisuri fiind folosite ulterior de către susnumit la. în scopul anterior menționat, deși susnumitul a fost condamnat definitiv prin sentințele penale nr. 58 din 01.02.2000 a Tribunalului Cluj și nr. 61 din 17.01.2002 a Judecătoriei Cluj -
Prin ordonanța nr. 8 din 06.10.2009, s-a dispus luarea măsurii preventive a reținerii față de învinuitul, pe o durată de 24 ore, începând cu data de 06.10.2009, ora 17:00, până la 07.10.2009, ora 17:00, iar prin ordonanța din 06.10.2009 a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva aceluiași învinuit, sub aspectul săvârșirii a trei infracțiuni de înșelăciune în convenții, cu consecințe deosebit de grave, fiecare faptă fiind comisă în formă continuată, prev. de art. 215 alin. 2, 3 și 5.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal (7 acte materiale), art. 215 alin. 2, 3 și 5.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal(48 acte materiale)și art. 215 alin. 2, 3 și 5.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal (56 acte materiale), toate cu aplic. art. 33 lit. a.
Cod PenalPrin ordonanța nr. 9 din 06.10.2009, s-a dispus luarea măsurii preventive a reținerii față de învinuitul, pe o durată de 24 ore, începând cu data de 06.10.2009, ora 23:50, până la 07.10.2009, ora 23:50, iar prin ordonanța din 07.10.2009 a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva aceluiași învinuit, sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de înșelăciune în convenții, cu consecințe deosebit de grave, ambele fapte fiind comise în formă continuată și infracțiunea de fals în declarații, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. 2, 3 și 5.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal (48 acte materiale) și art. 37 lit. b Cod Penal, art. 215 alin. 2, 3 și 5.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal(56 acte materiale)și art. 37 lit. b și Cod Penal art. 292.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal (4 acte materiale)și art. 37 lit. b Cod Penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a
Cod PenalPrin încheierea de ședință din data de 07.10.2009, în baza art. 149/1 alin. 9.C.P.P. tribunalul a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție privind arestarea preventivă a inculpaților și și în baza art. 149/1 alin. 10-12.C.P.P. a dispus arestarea preventivă a inculpaților (fost ), fiul lui și -, născut la 21.01.1967 în municipiul T, județul T, domiciliat în municipiul T,-,. A,. 1,. 3, județul T, -, cetățean român, și, fiul lui și, născut la 26.10.1979 în municipiul C-N, județul C, domiciliat în municipiul C-N,-,. 18, județul C și reședința în orașul Otopeni, Drumul, nr. 13E, județul I, -, cetățean român, pe o perioadă de 29 de zile, de la 07.10.2009 la 04.11.2009, inclusiv.
Prin încheierea de ședință din data de 30.10.2009, tribunalul a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților (fost ) - fiul lui și -, născut la data de 21.01.1967 în municipiul T, județul T, domiciliat în municipiul T,-,. A,. 1,. 3, județul T, CNP - -, arestat în baza nr. 205/UP/07.10.2009, emis de Tribunalul București Secția I Penală în dosarul nr- ) și - fiul lui și, născut la data de 26.10.1979 în municipiul C-N, județul C, domiciliat în municipiul C-N,-,. 18, județul C și reședința în orașul Otopeni, Drumul, nr.13E, județul, CNP - -, arestat în baza nr. 206/UP/07.10.2009, emis de Tribunalul București Secția I Penală în dosarul nr-) pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 05.11.2009 și până la data de 04.12.2009, inclusiv.
În ceea ce-i privește pe inculpații (fost ) și, instanța a apreciat că în cauza, temeiurile care au determinat arestarea inițiala impun in continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, instanța de judecata a avut in vedere împrejurarea ca in cauza sunt indicii temeinice pentru a presupune, in mod rezonabil ca inculpații au săvârșit o fapta prevăzută de legea penala ( declarații ale părților vătămate - volumele nr. 19 și nr. 20; declarații martori - volumul nr. 21, raport de constatare întocmit în cauză de specialistul desemnat din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - volumul nr. 1; înscrisuri puse la dispoziție de Oficiul Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș privind societățile, MENT, și - volumele nr. 2 și nr. 3; declarații depuse la Oficiul Registrul Comerțului T și autentificate la notar de către învinuitul - volumul nr. 4; înscrisuri puse la dispoziție de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară T (extrase de carte funciară, caiete de sarcini, încheieri, cereri de înscriere) - volumele nr. 2 și nr. 27; înscrisuri emise de Primăria T - Direcția Urbanism (adeverințe, autorizații de construire, autorizații de desființare, certificate de urbanism, memorii justificative în arhitectură etc.) - volumul nr. 2; înscrisuri emise de Primăria comunei, județul T, serviciul de impozite și taxe locale - volumul nr.2; înscrisuri reprezentând contracte de vânzare-cumpărare și de garanții imobiliare privind achiziționarea terenurilor din -,- și- din municipiul T - volumele nr.2 și nr.4; contract de împrumut cu garanție imobiliară dintre și - volumul nr.2; contract de garanție imobiliară dintre și MENT - volumul nr. 2; documente financiar-contabile ridicate de către T și Garda Financiară T de la și MENT (balanțe de verificare, bilanțuri contabile, registru de casă, jurnal pentru vânzări și cumpărări, facturi, chitanțe, etc.) - volumele nr.2 și nr. 3; note de constatare și alte verificări efectuate de organele financiare și fiscale locale ale județului T - volumul nr.3; promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare și contracte pentru execuția lucrărilor în antrepriză încheiate de, și MENT cu părțile vătămate în cauză, împreună cu facturile și chitanțele aferente care atestă achiziționarea unor apartamente în T și plata acestor imobile, precum și actele adiționale la aceste contracte - volumele nr. 5, 6, 7, 8, 11, 17, 18; documente ridicate de la lichidatorul judiciar - T al - volumele nr. 22 și nr. 24; documente ridicate de la societatea civilă profesională de executori judecătorești - volumele nr. 22 și nr. 27; documente ridicate de la lichidatorii judiciari MANAGEMENT și EXPERT A - volumul nr. 23; documente ridicate de la diverse bănci ( BANK, BANCA ROMÂNEASCĂ, ROMANIA, BANK ROMANIA, BANK, BANCA TRANSILVANIA etc.) privind rulajul conturilor ale, MENT, precum și ale inculpaților și și ale învinuitului și a altor persoane fizice care și-au desfășurat activitatea în cadrul acestor societăți comerciale - volumele nr. 34, 35, 36, 37, 38; documente (facturi, chitanțe etc.) ridicate de la T - volumul nr. 13; documente (facturi, chitanțe, bilete de avion, contracte de comercializare a pachetelor de servicii turistice, adrese de prelungiri rezervări etc.) ridicate de la INTERNAȚIONAL, - volumele nr. 40, 41, 42, 43; înscrisuri (contracte de prestări servicii, schițe, proiecte de arhitectură, planuri de situație și de amplasament, planul urbanistic general, planul urbanistic zonal, planul urbanistic de detaliu etc.) puse la dispoziție de STUDIO 3 D și STATIC 5 T - volumele nr. 26 și nr. 43; documente puse la dispoziție de Inspectoratul de Stat în Construcții (cereri, autorizații de desființare, autorizații de construire, procese-verbale de control, procese-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, procese-verbale de control al calității lucrărilor în faze determinante, procese-verbale de recepție la terminarea lucrărilor etc.) - volumul nr. 27, înscrisuri ridicate de la GENERAL BETON ROMANIA (facturi fiscale, avize de însoțire a mărfurilor, fișe analitice partener)` - volumul nr. 12; înscrisuri aparținând mai multor societăți de leasing ( LEASING, LEASING, LEASING, C LEASING ) cu care inculpații și aveau încheiate contracte pentru achiziționarea unor autovehicule - volumul nr. 39; declarațiile învinuitului - volumul nr. 1.); declarații martori, G,; denunțul formulat de; deciziile nr. 61/2005, 157/2005 și 26/2006 ale Gărzii Financiare referitoare la normele de lucru pentru comisarii din cadrul Gărzii Financiare.
Pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea acestora in libertate, rezulta atât din circumstanțele reale in care faptele au fost săvârșite (număr mare de inculpați, 169 parți vătămate, prejudiciul de aproximativ 3.000.000 Euro) cat si din circumstanțele personale ale fiecărui inculpat ( cunoscut cu antecedente penale pentru săvârșirea unor infracțiuni de același tip).
De asemenea, instanța de judecata a apreciat ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva a inculpaților se mențin, activitatea de urmărire penala ce urmează a fi întocmite, putându-se desfășura in condiții mai optime cu inculpații in stare de libertate.
Afirmațiile inculpaților in sensul ca majoritatea motivelor invocate in referatul cu propunere de prelungire a măsurii preventive sunt dintre cele arătate intr-un referat anterior, nemai justificând astfel o noua prelungire, nu poate fi primita de către instanța de judecata, deoarece, deși, din analiza celor doua referate rezulta ca anumite motive coincid, totuși, având in vedere complexitatea cauzei si necesitatea de a stabili in mod cert gradul de contribuție al fiecărui inculpat la săvârșirea faptei, este nevoie de trecerea unei perioade mai mari de timp, in condițiile in care, de la ultima prelungire acordata de către instanța, Parchetul a efectuat anumite acte de urmărire.
De asemenea, împrejurarea ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, nu poate fi reținută ca si circumstanța in evaluarea oportunității prelungirii măsurii arestării preventive, fără raportare la circumstanțele reale in care faptele au fost săvârșite, putând fi valorificate ulterior ca element de circumstanțiere, daca se va dispune trimiterea sa in judecata.
Cu privire la perioada de timp trecută de la emiterea mandatelor de arestare preventivă, instanța de judecata a apreciat ca nu s-a depășit un termen rezonabil in accepțiune CEDO, cu atât mai mult cu cat se are in vedere complexitatea cauzei.
De asemenea, a apreciat instanța de judecata, riscul de influențare a martorilor nu s-a atenuat încă, susținerile inculpaților în sensul că ar fi putut influența martorii până la acest moment - dacă ar fi vrut - neputând fi reținute ca fiind pertinente, în condițiile în care pentru inculpatul s-au reținut în mandatul de arestare preventivă și cazurile prevăzute de art.148 lit.b și Cpp; mai mult, pentru ambii inculpați deși s-a dispus la începutul acestui an scoaterea de sub urmărire penală soluția a fost infirmată ulterior,
În ce privește cererile formulate de inculpați de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, având în vedere buna desfășurare și finalizare a urmăririi penale, precum și scopul măsurilor preventive, gradul de pericol social al infracțiunilor de care sunt acuzați inculpații, precum si împrejurarea ca temeiurile care au determinat luarea măsurii nu s-au schimbat, instanța de judecata constată că măsura obligării de a nu părăsi țara nu este suficientă să-și atingă scopul în acest stadiu al urmăririi penale.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs cei doi inculpați, criticând încheierea ca netemeinică și nelegală și solicitând punerea în libertate întrucât nu sunt vinovați de faptele ce li se rețin în sarcină.
Curtea, analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform art. 3856Cod procedură penală apreciază că recursul este nefondat.
Se reține în sarcina celor doi inculpați că în perioada 31.05.2005 - 15.12.2007 în calitate de asociați la SC au indus și menținut în eroare mai multe părți vătămate cu prilejul încheierii și executării a 48 de contracte, având ca obiect construcția și vânzarea unor apartamente din T,-, pe terenurile intabulate în cărțile funciare nr. - și 10708 cauzând părților vătămate un prejudiciu în valoare de 4.636.709,44 lei echivalentul a 1.359.149,47 Euro, reprezentând sume de bani încasate cu titlu de plată integrală sau avans din prețul de vânzare a locuințelor contractate.
Se mai reține în sarcina acestora că în perioada 13.06.2006- 22.01.2008 au indus în eroare alte părți vătămate, cu prilejul încheierii și executării a 56 contracte având ca obiect construirea și vânzarea unor apartamente în T str. - 130 pe terenul intabulat în cartea funciară nr. 4989 cauzând părților vătămate un prejudiciu de 4.870.958,03 lei echivalentul a 1.471.885,56 euro.
În sarcina inculpatului s-a reținut de asemenea că în datele de 7.03.2005 - 23.06.2005 și 20.10.2005, în vederea dobândirii calității de asociat la SC SRL, SC SRL, SC MENT SRL și SC SRL a declarat necorespunzător adevărului, că nu are antecedente penale, aceste înscrisuri fiind folosite ulterior de inculpat, la. deși acesta fusese condamnat în mod definitiv, prin sentințele penale nr. 58/1.02.2000 a Tribunalului Cluj și 61/17.01.2002 a Judecătoriei Cluj -
Curtea constată analizând materialul probator efectuat în cauză până la acest moment procesual că sunt îndeplinite cond. prev. de art. 143 raportat la art. 148 lit. f Cod procedură penală.
În cauză există indicii temeinice ce conturează presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele ce li se rețin în sarcină.
Aceste indicii rezultă din declarațiile părților vătămate, ale inc., din înscrisurile emise de Oficiu de Cadastru și Publicitate Mobiliară, de Primăria T și Oficiul Registrului Comerțului, coroborate cu copiile contractelor întocmite de părțile vătămate, cu firmele la care cei doi inculpați erau asociați, cu contractele de împrumut cu garanție imobiliară, cu actele de vânzare-cumpărare a terenurilor pe care trebuiau ridicate construcțiile, cu documentele bancare, cu actele de control financiar și cu actele puse la dispoziție de societățile de leasing, agenția de turism și societatea de materiale de construcții.
Aceste probe relevă intenția celor doi inculpați de a induce în eroare pe părțile vătămate la momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărarea a apartamentelor, cât și la momentul ulterior de executare a acestor contracte.
Astfel, deși firmele SC SRL și SC SRL nu aveau ca obiect de activitate construcția de apartamente, au fost încheiate de către cele două firme contracte de antrepriză începând cu data de 31.05.2005, Deși la momentul încheierii contractelor cu SC SRL, inc. nu era asociat, din declarațiile părților vătămate rezultă că acesta se ocupa în fapt de administrarea acestor firme și aveau un rol important în convingerea clienților să încheie contracte de cumpărare a locuințelor construite de aceste firme.
contracte de antrepriză și promisiuni de vânzare au fost întocmite înainte ca societățile comerciale să fie proprietarele terenurilor pe care urmau să se ridice construcțiile.
Terenul din- și construcția în curs de edificare a ieșit din patrimoniul SC SRL ca urmare a încheierii unui contract de împrumut cu garanție imobiliară, a cărui încheiere apare ca nejustificată în raport de situația financiară a firmei, cu atât mai mult cu cât banii împrumutați nu au fost utilizați în totalitate pentru interesele firmei.
De asemenea, unele contracte de vânzare-cumpărare a locuințelor au fost încheiate deși firmele nu posedau autorizație de construcție.
Unele locuințe prevăzute în proiect au fost vândute de mai multe ori, iar alte spații locative vândute nu figurau în proiect.
Se constată de asemenea că inculpatul a ridicat din conturile societăților comerciale sume importante de bani, pe care le-a folosit în interes personal, fără legătură cu contractele de antrepriză încheiate.
Cei doi inculpați au criticat faptul că s-au făcut cercetări în acest dosar pe o perioadă de circa 4, că s-a dat o soluție de neîncepere a urmăririi penale și după o perioadă atât de mare de timp, s-a dispus începerea urmăririi penale, și s-a luat măsura arestării preventive.
Curtea constată că arestarea inculpaților nu s-a dispus pe baza materialului probator avut în vedere la momentul în care s-a dat soluția de neîncepere a urmăririi penale, dosarul suferind disjungeri, iar inculpații fiind cercetați între timp și pentru alte fapte penale decât cele reținute inițial.
Inculpații au mai criticat raportul de constatare tehnico-științifică întocmit în cauză, afirmând că acesta nu poate fi considerat o probă, deoarece în cauză ar fi trebuit întocmită o expertiză contabilă care să le permită desemnarea unor experți parte.
Curtea constată că din probele administrate în cauză, rezultă că cei doi inculpați nu au pus la dispoziția organelor de anchetă, toate actele contabile, astfel încât să se poată întocmi o expertiză contabilă.
Complexitatea cauzei a impus întocmirea unui astfel de raport de constatare prin care s-a stabilit că deși au fost încasate sume considerabile de la părțile vătămate, suficiente pentru edificarea construcțiilor, aceste sume nu au fost utilizate în scopul pentru care au fost plătite.
Acest raport de constatare se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, și la acest moment procesual instanța investită cu soluționarea propunerii de arest preventiv, nu poate dezbate legalitatea unei asemenea probe. Însă un asemenea raport poate fi considerat drept indiciu în înțelesul art. 681Cod procedură penală și poate servi instanței pentru conturarea situației de fapt.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, pe care și-a întemeiat soluția prima instanță, Curtea constată următoarele:
Gravitatea concretă a faptelor ce se rețin în sarcina celor doi inculpați și anume aspectul că au indus în eroare mai multe persoane vătămată, de la care au obținut sume mari de bani, și-au continuat această activitate de inducere în eroare cu alte persoane chiar și după formularea unor plângeri penale, și după ce firmele de a căror administrare se ocupau au intrat în procedura insolvenței, justifică aprecierea că inculpații prezintă pericol pentru ordinea publică.
Trebuie menționat că în cazul inc. sunt reținute mai multe fapte penale, pe lângă cea de înșelăciune existând și indicii temeinice cu privire la săvârșirea unor infracțiuni de fals.
De asemenea, periculozitatea acestuia este conturată și de aspectul că se reține săvârșirea acestor infracțiuni în stare de recidivă, inculpatul fiind anterior condamnat pentru infracțiunea de trafic de influență și pentru infracțiunea de înșelăciune.
În ceea ce-l privește pe inc., deși acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, aprecierea că prezintă pericol pentru ordinea publică este justificată prin valoarea mare a prejudiciului produs prin presupusa săvârșire a faptelor, prin impactul negativ creat în cadrul comunității unde au fost încheiate respectivele contracte, de considerente ce țin de reacția societății față de lăsarea în libertate a unei persoane cu privire la care există presupunerea rezonabilă că a comis infracțiuni privind patrimoniul de o asemenea gravitate.
Cu privire la inculpatul există indicii în cauză că a încercat să influențeze declarația unui martor din cauză astfel încât temeiurile prevăzute la lit. b și d, din art. 148 Cod procedură penală, reținute la momentul emiterii mandatului de arestare, subzistă în continuare, alături de cel reglementat la lit.
În cauză prelungirea arestării preventive este necesară și pentru justa soluționare a cauzei având în vedere că Parchetul are nevoie de timp pentru administrarea altor probe într-o cauză atât de complexă.
Ca atare temeiurile ce au fost avute în vedere la arestarea celor doi inculpați subzistă și impun în continuare privarea de libertate, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 139 alin. 1 și 2 Cod procedură penală pentru a se putea dispune înlocuirea sau revocarea acestei măsuri.
Față de aceste motive, constatând că încheierea recurată este legală și temeinică, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați, iar în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală îi va obliga pe recurenți la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate recursurile inculpaților și împotriva încheierii de ședință din 22.12.2009 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
Onorariu apărător oficiu pentru inculpatul de 50 lei va fi suportat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Obligă pe fiecare inculpat la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
a
GREFIER,
a
Red.
Dact.
2 ex.-10.02.2010
Președinte:Cristina RotaruJudecători:Cristina Rotaru, Luciana Mera, Viorica Costiniu
