Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2010. Curtea de Apel Galati

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

RO M ÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA PENALĂ

ÎNCHEIERE

Ședința publică din data de 08 Ianuarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător

JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache

JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze cu

Minori și de Familie

Grefier -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Galați

.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-

La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și, în prezent reținuți în Arestul G, împotriva încheierii de ședință din 04.01.2010 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.

La apelul nominal au răspuns recurenții inculpați, în stare de arest, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 70/08.01.2010, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 4/07.01.2010, asistat de av., substituind pe av., apărător ales, asistat de av., apărător ales, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 08.01.2010, și asistați de av., apărător ales, substituind pe av., în baza împuternicirii avocațiale din 08.01.2010, și, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 2/06.01.2010.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care;

Recurenții inculpați, întrebați fiind, precizează că își însușesc recursurile declarate de avocații aleși în numele lor.

Apărătorul recurentului inculpat depune la dosar înscrisuri, în copie: un bilet de ieșire din spital și o adeverință de venit privind pe numita, o fișă de caracterizare psihopedagogică privind pe minorul.

Apărătorul recurentului inculpat depune la dosar înscrisuri, în copie: dispoziția nr. 19/30.01.2009 emisă de Primăria com. -, un referat de anchetă socială, certificatul de naștere a minorei, cartea de identitate a numitei a, cartea de identitate a numitei, un bilet de ieșire din spital.

Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul recurentului inculpat și av., precizează că aceștia au declarat recurs împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive, cerere formulată de

Așa cum a precizat și la instanța de fond, temeiul juridic pentru care s-a dispus măsura restrângerii libertății pentru inculpați este cel prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv pericolul de ordine publică pe care îl reprezintă inculpații față de societate și care face ca măsura punerii lor în libertate să fie potrivnică ordinii publice și stabilității sociale.

Din punctul său de vedere, prin cererea de prelungire formulată nu s-au depus alte dovezi, nu s-a făcut nici un fel de referire și nu se cunoaște până la acest moment în ce constă acest pericol de ordine publică și dacă față temeiurile și indiciile care au stat la baza luării măsurii, au survenit altele noi ori dacă acele temeiuri și indicii au fost în totalitate lămuritoare în faza de urmărire penală, astfel ca la acest moment acestea să mai subziste și să poată fi dispusă prelungirea măsurii arestării.

Solicită să se observe faptul că prin cererea formulată, Parchetul a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive întrucât mai sunt martori de audiat, pentru că trebuie reaudiați inculpații și pentru că trebuie prezentat materialul de urmărire penală.

Susține că inculpații au recunoscut săvârșirea faptei prin însăși modalitatea de constatare - prin flagrant, că probele care pot face dovada vinovăției acestora sunt deja administrate în cauză. În condițiile în care inculpații și-au recunoscut contribuția la săvârșirea faptei, consideră că lăsarea lor în libertate nu mai poate modifica nimic, că aceștia nu ar mai avea pe cine influența. Logica conduce la ideea că, după ce și-au recunoscut contribuția la săvârșirea faptei, niciunul dintre inculpați nu va face o declarație contrară dacă va fi lăsat în libertate, pentru că aceasta ar fi împotriva situației lor. Inculpații cunosc acest lucru și nu îl vor face.

Arată că practica judiciară, normele interne cât și normele internaționale, prevăd faptul că în timpul urmăririi penale orice persoană are dreptul să fie cercetată în stare de libertate, având în vedere împrejurarea că aceasta este starea de normalitate. Inclusiv prevederile CEDO sunt în acest sens. Atât prevederile constituționale, penale, cât și cele internaționale, prevăd măsura restrângerii stării de libertate doar ca pe o stare de excepție. Această măsură se ia numai justificat și, mai ales, pe timp limitat.

Solicită să se constate că din punct de vedere al modului în care s-a efectuat urmărirea penală probele administrate până în prezent fac dovada faptului că acest timp este deja justificat și a fost cuprinzător.

Față de motivele invocate în propunerea de prelungire, consideră că nu mai există acea stare de pericol și că nu mai sunt probleme majore de soluționat în timpul urmăririi penale - prezentarea materialului de urmărire penală poate fi făcută cu inculpații în stare de libertate.

Reiterează cererea formulată în fața instanței de fond, în sensul că, temeiul art. 136 Cod procedură penală, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura interzicerii de a părăsi țara, măsură suficientă în acest moment pentru situația de fapt și starea inculpaților.

Totodată, solicită să se aibă în vedere și situația personală a fiecăruia dintre inculpați, situație pe care a invocat-o și la instanța de fond. Astăzi a depus pentru inculpatul o serie de înscrisuri cu care face dovada că din punct de vedere social, punerea în libertate este imperios necesară. Astfel, inculpatul, este persoană fizică autorizată, este singura persoană care aducea venituri în familie, se ocupa de familie. Astăzi a depus dovada că soția inculpatului a fost internată în spital de curând și că are nevoie de resurse materiale și de sprijinul moral și spiritual al acestuia. De asemenea, inculpatul are un copil minor în întreținere. Față de toate aceste aspecte, consideră că prezența lui în familie este imperios necesară.

Din punct de vedere social și fiscal, solicită să se constate că inculpatul are societate asociație familială, că trebuie să închidă anul din punct de vedere fiscal și financiar și să redeschidă anul fiscal 2010, activități pe care nu le poate face decât personal.

Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive și punerea în libertate a inculpaților, cu aplicarea măsurii solicitate anterior.

Apărătorul recurentului inculpat, av., susține că atunci când a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive, Parchetul a invocat o serie de situații de fapt, preluate de judecătorul fondului în motivarea încheierii recurate - se referă la art. 148 lit. f Cod procedură penală.

Instanța motivează pericolul social prin gravitatea ridicată a infracțiunilor, prin caracterul premeditat a activității infracționale, prin frecvența ridicată a acestor fapte în ultima perioadă de timp pe raza județului G, implicarea unor polițiști și starea de insecuritate socială care s-ar crea dacă inculpații ar fi puși în libertate.

Cu excepția ultimelor două situații, ceea ce se invocă se referă strict la gradul de pericol social pe care l-ar reprezenta inculpații dacă față de ei s-ar dispune punerea în libertate.

Susține că practica CEDO este constantă și că în hotărârile date chiar se face referire expresă la faptul că atunci când se dispune măsura arestării preventive nu trebuie să se țină cont exclusiv de gravitatea faptei, așa cum este menționată în art. 3 lit. f din CEDO, ci și la alte situații de fapt, care țin efectiv de săvârșirea faptelor și de persoana făptuitorului.

În legătură cu implicarea unor polițiști, arată că inculpatul a îndeplinit funcția de agent în cadrul Biroului de Poliție. Această calitate îl convinge că în măsura în care instanța ar dispune punerea sa în libertate, acest lucru nu ar influența în nici un fel desfășurarea urmăririi penale de către procurorul DIICOT, pentru că nu se poate susține că un inculpat, chiar și polițist fiind, ar putea influența în vreun fel ancheta în măsura în care aceasta se desfășoară efectiv de către procuror.

Acea stare de insecuritate socială, la care se referă instanța de fond, preluată de altfel din concluziile procurorului, consideră că este o chestiune care se folosește în mod generic. Dacă lucrurile ar sta așa, din punctul său de vedere, din lege ar trebui excluse modalitățile de liberare provizorie a inculpaților arestați pentru că și acele liberări, atât în opinia procurorului, cât și în opinia judecătorului de fond, ar crea acea insecuritate în ceea ce privește opinia publică.

Se mai reține că se impune prelungirea măsurii arestării preventive pentru că urmează ca Parchetul să audieze martori, să reaudieze inculpații și să întocmească rechizitoriul.

Consideră că audierea martorilor se poate face indiferent de condiția inculpatului: dacă este arestat sau nu este arestat.

Când s-a referit la reaudiere, probabil, procurorul s-a referit la prezentarea materialului de urmărire penală, pentru că din punctul său de vedere nu se mai impune nici un fel de audiere în măsura în care toți inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor pentru care sunt cercetați și pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive.

Referitor la întocmirea rechizitoriului, arată că nu importă în ceea ce privește finalizarea urmăririi penale vis-a-vis de procuror dacă inculpatul este arestat sau este în stare de libertate, pentru că nu împietează în nici un fel întocmirea rechizitoriului ca și act de finalizare a urmăririi penale.

În ceea ce privește persoana inculpatului, menționează că acesta este singurul întreținător al familiei, că mama sa nu are niciun fel de venituri, aceasta locuiește în T, inculpatul locuia în și singurele venituri erau acelea obținute de fiul său din activitatea pe care o desfășura ca polițist.

Consideră că în cauză subzistă doar temeiul prev. de art. 148 lit. f teza I Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa este mai mare de 4 ani. Cea de a doua teză, referitoare la pericolul public, nu subzistă pentru că Parchetul nu a făcut nici un fel de probe pentru a demonstra această situație de fapt.

Solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de Tribunalul Galați și respingerea cererii Parchetului, în sensul de a se dispune prelungirea măsurii arestării preventive.

Dacă se va aprecia că față de inculpatul s-ar impune totuși luarea unei măsuri preventive, față de toate împrejurările pe care le-a invocat, din punctul său de vedere, măsura obligării de a nu părăsi țara, date fiind condițiile concrete de săvârșire a faptei, este suficientă ca și măsură preventivă.

Apărătorul recurentului inculpat, av., susține că acesta a declarat recurs împotriva încheierii prin care instanța de fond a dispus prelungirea măsurii arestării preventive, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate, arată că în calitate de apărător ales al inculpatului a depus la instanța de fond o cerere de amânare motivată, care a fost respinsă și s-a acordat cuvântul pe fond. S-au pus concluzii pentru trei inculpați în aceeași modalitate, deși poziția lor procesuală oarecum diferită.

Într-adevăr, toți trei inculpații au recunoscut faptele, dar modalitatea de săvârșire a fost diferită. În aceste condiții, apreciază că încheierea din 04.01.2010 a Tribunalului Galați este lovită de nulitate absolută, prevăzută de art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, motiv pentru care solicită casarea acesteia și să se constate că prelungirea măsurii arestării preventive s-a făcut în mod nelegal, cu încălcarea dreptului la apărare al inculpatului.

încheierii recurate constă în faptul că îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală nu este corespunzătoare probelor existente la dosar.

Încadrarea juridică dată faptelor este o încadrare juridică cu prevederi ale pedepselor în mod abstract prevăzute de către legiuitor. Măsura arestării preventive și prelungirea trebuie luată în condițiile modalității concrete în care a fost săvârșită fapta.

Inculpatul a fost solicitat de către lucrătorul de poliție pe care îl cunoștea din localitatea de domiciliu, pentru a efectua o cursă și a- transporta pe el și pe alte persoane. Mențiunea din declarație, în sensul că este vorba de săvârșirea unei infracțiuni de contrabandă este și nu corespunde adevărului, deoarece inculpatul nu cunoștea persoanele pe care le transporta și nu avea reprezentarea noțiunii de aderare la un grup organizat, despre care nu s-a discutat nici un moment, și nici cu privire la asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 Cod penal.

Din câte știe, nu este posibil ca un lucrător de poliție să ceară unui conducător auto efectuarea unui serviciu, care la prima vedere nu este nelegal, nu este abuziv, și să fie refuzat.

Consideră că și luarea măsurii arestării preventive și prelungirea acesteia este netemeinică deoarece nu există ceea ce legiuitorul cere în mod expres: un pericol social concret al infracțiunii. Se cunosc modalități diferite în societate despre grupuri, clase care săvârșesc infracțiuni, dar aceasta nu înseamnă că există un pericol social pentru fiecare în parte prin neintervenția sau neluarea unei poziții concrete în cauză.

Consideră că nu este întemeiat motivul invocat de Parchet, în sensul că există în județul G sau la granița cu Ucraina și Republica o frecvență a infracțiunilor în acest domeniu. Într-adevăr, la dosar s-a depus o copie de pe rechizitoriul întocmit în dosarul, rechizitoriu din care rezultă că s-a săvârșit o infracțiune de contrabandă de proporții mai mari, în raport de micul trafic de frontieră care există cam în toate punctele de trecere a frontierei.

În aceste condiții, consideră că prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpatul este netemeinică și nelegală, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare, respingerea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Apărătorul recurenților inculpați, și, av., susține că prin încheierea din 04.01.2010, Tribunalul Galația constatat că cererea G este motivată, respectiv, că subzistă temeiurile avute în vedere la arestare și că acestea impun în continuare privarea de libertate a celor trei inculpați, aspecte cu care nu este de acord la acest moment.

Consideră că temeiurile avute în vedere la arestare nu mai subzistă la acest moment pentru următoarele considerente:

Cei trei inculpați au fost arestați preventiv sub bănuiala rezonabilă că ar fi comis două infracțiuni: contrabandă cu țigări în forma coautoratului și infracțiunea prev. de art. 8 din Legea 39/2003.

De la momentul arestării până astăzi Parchetul nu a făcut nimic care să întărească acea bănuială rezonabilă, nu a adus alte argumente, probe în plus față de cele existente la momentul arestării.

Activitățile pentru care se solicită prelungirea măsurii preventive cu încă 30 de zile, cu excepția prezentării materialului de urmărire penală și a reaudierii, nu se referă la inculpații pe care îi apără, sunt chestiuni tehnice.

De asemenea, nici activitățile efectuate în perioada pentru care s-a solicitat prelungirea anterioară nu îi privesc pe inculpații pe care îi apără, sunt de ordin tehnic.

În ceea ce privește temeiurile prevăzute de art. 143 în ref. la art. 136 Cod procedură penală, arată că în sarcina celor trei inculpați se reține săvârșirea a două infracțiuni. Dacă în ceea ce privește infracțiunea de contrabandă urmează să se discute pentru a se vedea în ce măsură aceștia au săvârșit această faptă, care este efectiv contribuția materială a fiecărui inculpat, în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 8 din Legea 39/2003, consideră că este mai mult decât evident că nu se poate reține în sarcina niciunuia din cei trei inculpați această infracțiune.

Astfel, inculpatul a fost solicitat de cumnatul său să îl ajute în ziua de 10.12.2009, în jurul orelor 18⁰⁰, acesta s-a dus și pe drum a aflat despre ce este vorba.

Inculpatul a primit un telefon de la un prieten care i s-a solicitat să se ducă să facă acel transport în locul lui.

Deci, nu a existat o înțelege prealabilă nici nici în ceea ce îl privește pe inculpatul și nici în ceea ce îl privește pe inculpatul.

Referitor la inculpatul, solicită să se observe că acesta are convorbiri telefonice care îl plasează în cu totul alte locuri decât acela al comiterii infracțiunii.

infracțiunii prev. de art. 8 din Legea 39/2003, aceea a grupului infracțional, presupune o durată în timp, un plan, o organizare, nu se poate discuta doar despre ceea ce îi plasează pe inculpați la locul respectiv. În prezenta cauză, ceea ce îi plasează în contextul faptei pe cei trei inculpați este doar întâmplarea.

Solicită să se aibă în vedere că art. 136 alineat ultim Cod procedură penală, atunci când vorbește de alegerea măsurii ce urmează a fi luată, stabilește foarte clarcă trebuie să se aibă în vedere: gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele penale și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. Niciunul din cei trei inculpați nu are antecedente penale, sunt întreținători de familie, au referințe foarte bune, care au fost prezentate pe larg la instanța de fond. Referitor la inculpatul, solicită să se aibă în vedere că are trei copii, că nu a avut niciodată probleme cu legea penală, de asemenea, solicită să se aibă în vedere caracterizările pe care le va depune dosar.

Consideră că temeiurile prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală nu subzistă în ceea ce îi privește cei trei inculpați, aceștia nu prezintă pericol social pentru ordinea publică.

Solicită ca instanța de recurs să dispună înlocuirea măsurii arestării preventive, în ceea ce îi privește pe cei trei inculpați, în temeiul art. 145¹Cod procedură penală, cu măsura obligării de a nu părăsi țara, cu obligațiile prevăzute în art. 145 alin. 1¹Cod procedură penală.

Depune la dosar pentru inculpatul înscrisurile despre care a făcut vorbire.

Apărătorul recurentului inculpat, av., consideră că nu există indicii că acesta ar fi săvârșit vreuna din faptele reținute în sarcina sa, nici la momentul luării măsurii arestării preventive și nici la momentul la care această măsură a fost prelungită.

Solicită să se observe că inculpatul nu a fost prins în flagrant. La data de 14.12.2009, inculpatul a fost citat la organul de urmărire penală, s-a prezentat, a avut o atitudine sinceră și a înțeles să dea declarație în cauză.

Totodată, solicită să se aibă în vedere că motivul pe care Parchetul și-a întemeiat cererea de prelungire a măsurii arestării preventive, în sensul că pedeapsa pentru fapta reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani, nu este de natură să convingă instanța că se impune menținerea măsurii. Consideră că inculpatul ar trebui să prezinte și un grad de pericol social concret pentru ordinea publică.

Față de disp. art. 136 alin. 8 Cod procedură penală, solicită să se observe că inculpatul are 53 de ani, nu are antecedente penale, are în întreținere pe nepoata sa minoră, pentru care este instituită curatelă, sens în care a depus astăzi acte la dosar, că nepoata prezintă un grad sever de handicap și în condițiile în care s-ar menține starea de arest nu ar avea cine să se ocupe de minoră. La acest moment minora se află în îngrijirea bunicii paterne, care are 72 de ani, are probele de sănătate și nu se poate ocupa de aceasta.

Față de aspectele învederate, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 04.01.2010, iar în rejudecare, să se respingă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive. Totodată, solicită ca față de inculpat să se dispună o măsură mai puțin restrictivă, știut fiind că măsura arestului preventiv este o măsură de excepție. Consideră că se impune a se da eficiență disp. art. 145¹rap. la art. 139 Cod procedură penală, respectiv, să se înlocuiască măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că hotărârea Tribunalului Galați, din data de 04.01.2010 este temeinică și legală, este bine motivată. În cuprinsul încheierii s-a precizat care au fost criteriile avute în vedere de instanță în momentul în care a dat curs cererii de prelungire a măsurii arestării preventive.

Apreciază că această hotărâre este conformă cu întregul probatoriu din dosar.

De asemenea, este în concordanță atât cu persoana inculpaților cât și cu faptele și împrejurările concrete în care faptele au fost săvârșite.

Pe de altă parte, solicită să se constate că de la momentul la care inculpații au fost arestați și până în prezent, neintervenind nicio situație favorabilă acestora sau situației de fapt, nu există motive pentru a se da curs cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară, cum este aceea a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. O astfel de înlocuire se poate realiza în momentul în care se constată că indiciile și probele pe care instanța le-a avut în vedere când a dispus arestarea preventivă nu mai sunt aceleași, că a intervenit pe parcursul cercetărilor o situație favorabilă inculpaților sau o împrejurare care schimbă situația de fapt și ușurează situația inculpaților, or o astfel de împrejurare nu este în prezenta cauză.

În concluzie, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați pe considerentul că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, este în deplină concordanță cu materialul probator și justifică pe deplin măsura arestării preventive dispusă față de toți inculpații, măsură care urmează să expire pe data de 10.01.2010.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.

Recurenții inculpați, având ultimul cuvânt, pe rând, regretă comiterea faptelor și solicită să fie cercetați în stare de libertate.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate având în vedere starea sănătății, care i se agravează în regim de detenție.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate.

CURTEA

Asupra recursurilor penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

În dosarul nr. 81/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT - Serviciul Teritorial Galați, sunt cercetați în stare de arest preventiv inculpații, -, și.

Prin încheierea de ședință nr- din 04.01.2010 a Tribunalului Galați, s-a admis propunerea formulată de Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT - Serviciul Teritorial Galați și, în temeiul art. 155 - 159 Cod proc. penală, s-a prelungit măsura arestării preventive a inculpaților, -, și pe o perioadă de 30 de zile cu începere de la data de 10.01.2010 până la data de 08.02.2010 și a inculpatului pe o durată de 27 de zile cu începere de la data de 13.01.2010 până la data de 08.02.2010.

Prin aceiași încheiere de ședință au fost respinse ca nefondate cererile prin care inculpații și au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că măsura arestării preventive a celor 9 inculpați a fost luată cu respectarea condițiilor impuse de art. 143 și art. 148 lit. f Cod proc. penală și că prelungirea acestei măsuri este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, din următoarele motive:

Din probele administrate până în prezent în cauză rezultă indicii temeinice că inculpații și, în luna decembrie 2009, au constituit împreună cu inculpatul un grup infracțional în scopul obținerii de foloase materiale din contrabanda cu țigări și, acționând în cadrul grupului împreună cu membrii acestuia, au ajutat și înlesnit, prin primirea efectivă a țigărilor în România, la introducerea in mod ilegal pe teritoriul României, în seara de 10.12.2009, prin trecere peste frontiera de stat româno-ucrainiană, a unor cantități de țigări cu o valoare în vamă de 38.867,50 euro.

Inculpații, și, în luna decembrie 2009, au aderat la un grup infracțional constituit în scopul obținerii de foloase materiale din contrabanda cu țigări și, acționând în cadrul grupului împreună cu membrii acestuia, a ajutat și înlesnit, prin primirea efectivă a țigărilor în România, la introducerea in mod ilegal pe teritoriul României, în seara de 10.12.2009, prin trecere peste frontiera de stat româno-ucrainiană, a unor cantități de țigări cu o valoare în vamă de 38.867,50 euro.

Inculpatul, în luna decembrie 2009, a sprijinit un grup infracțional în scopul obținerii de foloase materiale din contrabanda cu țigări și, acționând în cadrul grupului împreună cu membrii acestuia, a ajutat și înlesnit, prin primirea efectivă a țigărilor în România, la introducerea in mod ilegal pe teritoriul României, în seara de 10.12.2009, prin trecere peste frontiera de stat româno-ucrainiană, a unor cantități de țigări cu o valoare în vamă de 38.867,50 euro.

Inculpatului, în luna decembrie 2009 constituit un grup infracțional împreună cu inculpații și, în scopul obținerii de foloase materiale din contrabanda cu țigări și, acționând în cadrul grupului împreună cu membrii acestuia, a introdus în mod ilegal pe teritoriul României, prin două acțiuni repetate desfășurate în baza aceleași rezoluții infracționale, în seara de 10.12.2009, prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat fluviale română ucrainene, a unor cantități de țigări în valoare în vamă de 38.867,50 euro.

Aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni:

1. - infracțiunile prevăzute de: