Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp.
| Comentarii |
|
RO MÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 12107/2/2009
3034/2009
Î N CH EIEREA NR. 1
Ședința publică din data de 4 IANUARIE 2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan
JUDECĂTOR 3: Vasile
GREFIER -
* * * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * * *
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul inculpat împotrivaÎncheierii de ședință din data de 11 decembrie 2009,pronunțată de Tribunalul București - Secția a - II - a Penală în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, în stare de arest, asistat juridic de avocatul, apărător substituent al apărătorului desemnat din oficiu de către Baroul București, în baza delegațiilor depuse la dosar, filele 19 și 20.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul desemnat din oficiu critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică. În susținerea motivelor de recurs, solicită a se avea în vedere faptul că nu sunt probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului, reprezintă un pericolul concret pentru ordinea publică astfel că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice prelungirea prevenției.
Solicită să se constate, în baza probatoriului administrat, că nu s-a putut stabili, fără echivoc, faptul că inculpatul este autor al infracțiunii reținute în sarcina sa, dubiul ivit profitându-i acestuia. Inculpatul este și beneficiar al prezumției de nevinovăție.
Concluzionând, solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond să se dispună continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat, ca nefondat, și de menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Din natura, gravitatea și modalitatea de săvârșirea a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, rezultă că lăsarea în libertate a acestuia ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat, având cuvântul, aderă la solicitările formulate de apărătorul desemnat din oficiu și, personal, solicită să fie judecat în stare de libertate
CURTEA
Asupra cauzei penale de față reține următoarele:
Prin încheierea din 11.12.2009 Tribunalul București Secția a II-a Penală, în ședința camerei de consiliu a dispus în temeiul art.156 alin.1 rap. la art.159 alin.7 Cod procedură penală prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților, pe o perioadă de 30 zile, de la 18.12.2009 la 16.01.2010 inclusiv; iar pentru inculpatul pe o perioadă de 20 de zile, de la 28.12.2009 la 16.01.2010 inclusiv.
Instanța a reținut că inculpații sunt cercetați penal sub aspectul comiterii infracțiunilor de omor calificat prev.de art.174-175 alin. lit.i Cod penal, lipsire de libertate în mod ilegal prev.de art. 189 alin.1 și 2 Cod penal și tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit. b și 21lit Cod penal cu aplic art. 33 alin.1 lit. a Cod penal, constând în aceea că în seara zilei de 29.03.2009 (urmare a faptului că victima era bănuită că și-ar fi însușit o sumă de bani) între orele 2210-2340,inculpatul zis "" împreună cu inculpații și zis "" cu un autoturism au luat pe victima - zis "" de la adresa din B-, - sector 3, ajungând la Km 12 pe Autostrada A2(Autostrada ) unde pe drumul ce face legătura cu Satul, jud. I, au agresat-o, lovindu-o cu pumnii și picioarele precum și cu obiecte contondente (bâte), după care au introdus-o în autoturism împotriva voinței acestuia, și utilizând în continuare violența au lipsit-o de libertate pe timpul deplasării până la locul în care a fost găsit cadavrul victimei.
Pe timpul deplasării cu autoturismul pe Șos. de Centură la intrarea în. jud. I, victima - a fost deposedată prin violență de cei trei de telefonul mobil care a fost găsit în locul respectiv și recuperat. Inculpatul zis "", împreună cu inculpații și zis "" au dus victima pe un drum agricol paralel cu DN 4 B-Oltenița Km 18,700, pe care se intră de pe drumul stradal ce permite accesul în Comuna, sat pe direcția dinspre Sat. către Popești, la o distanță de aprox. 800 metri de sat și la o distanță de aprox. 700 metri de DN 4 în județul I, unde cei trei i-au aplicat din nou lovituri cu pumnii, picioarele și cu obiectele contondente (bâte) provocându-i grave leziuni traumatice ce au determinat decesul.
În cauză, există probe care justifică presupunerea rezonabilă conform căreia inculpații ar fi participat la comiterea actelor pentru care sunt în prezent cercetați, iar față de modul extrem de violent în care ar fi acționat, decelabil în baza mențiunilor actelor cu caracter medico-legal, finalizarea raportului medico-legal și efectuarea de expertize medico-legale psihiatrice, reprezintă probe inerente pentru justa soluționare a cauzei penale. În esență este obligatoriu ca organul de urmărire penală să dispună de probe certe care să demonstreze modul în care viața victimei a fost suprimată, astfel încât faptele să primească o corectă încadrare juridică. Prin raportare la modul efectiv în care autorii ar fi acționat este necesară și efectuarea expertizelor medico-legale psihiatrice, o asemenea faptă ridicând inclusiv problema discernământului.
Cu privire la inculpatul, pericolul pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă pentru ordinea publică, fiind dat de gravitatea faptei pe care, potrivit indiciilor temeinice, a săvârșit-o inculpatul. Astfel, potrivit indiciilor temeinice existente în cauză, sprijinul acordat de acesta a fost în scopul îngreunării sau zădărnicirii urmăririi penale începute față de inculpații, și, sub aspectul unei infracțiuni de o gravitate, atât abstractă cât și concretă, deosebit de ridicată. inculpatului este dată și de faptul săvârșirii infracțiunii în pofida calității deținute, aceea de polițist, calitate care presupune, înainte de a veghea la respectarea legii de către ceilalți (și tocmai pentru a avea autoritatea morală de a impune altora respectarea legii), respectarea acesteia de către el însuși. Contrar acestei obligații inculpatul și-a oferit ajutorul, inclusiv prin apelarea la cunoștințele dobândite în virtutea funcției exercitate, unor persoane despre care, avea, potrivit indiciilor temeinice, cunoștință că săvârșiseră o faptă prevăzută de legea penală deosebit de gravă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul prelungirii stării de arest.
Recurentul inculpat susține că în cauză nu există dovezi în sensul că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive.
Curtea examinând potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală recursului inculpatului, constată că acesta nu este întemeiat.
Instanța fondului a făcut o corectă aplicare a disp.art.155 Cod procedură penală constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În operațiunea de verificare a legalității și temeiniciei prelungirii arestării preventive nu se poate face abstracție art.143, art.148 lit.f, art.1403alin.7 Cod procedură penală privind regăsirea indiciilor temeinice, a pericolului concret pentru ordinea publică și a justificării măsurii dispuse.
Faptele reținute prezintă un pericol social deosebit de ridicat prin natura lor, având drept urmare suprimarea vieții victimei, iar prezervarea ordinei de drept, înlăturarea sentimentului de tulburare apărut în rândul opiniei publice, o bună desfășurare a procesului penal conform art.136 alin.1 Cod procedură penală și efectuarea actelor procedurale menționate în referatul Parchetului sunt elemente care consfințesc legalitatea și temeinicia măsurii prelungirii arestării preventive, nefiind depășite nici limitele termenului rezonabil prevăzut de disp.art.159 alin. final Cod procedură penală.
Așa fiind urmează a respinge ca nefundat recursul inculpatului potrivit disp.art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Urmează a face aplicarea art. 192 alin. 2 Cod procedură penală și art.69 din Legea nr.51/1995.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 11.12.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțară în ședință publică, azi 4 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.SN
Dact.IE/2 ex./14.01.2009
2 -
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Niculae Stan, Vasile
