Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 15 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Constantin Cârcotă președinte secție penală
Grefier
-.-.-.-.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul
-Serviciul Teritorial Galați
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, G, și, în prezent aflați în Arestul IJP G împotriva încheierii de ședință din 11.02.2010, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal, au răspuns personal și în stare de arest: inculpatul asistat de avocat, inculpatul personal și asistat de avocat (), inculpații, și asistați de avocat și inculpații, G și asistați de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Întrebați fiind, inculpații au arătat că își mențin recursurile declarate.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor declarate.
Pentru inculpatul, av.consideră că încheierea de ședință din 11.02.2010 pronunțată de Tribunalul Galați este nelegală și netemeinică. Tribunalul a motivat că pentru faptele presupus a fi comise de toți inculpații legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, gravitatea faptelor reținute în sarcina acestora, numărul mare de persoane implicate, perioada de timp în care s-a reținut că au desfășurat activitatea infracțional, motive s-ar impune prelungirea măsurii arestării preventive și pentru faptul că procesul penal nu poate fi efectuat decât cu inculpații în stare de arest urmând a fi efectuate o serie de activități indicate de procuror.
Mai mult, instanța de fond a arătat că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive - temeiul prev. de art. 148 lit. f
C.P.P.Faptul că urmărirea penală nu a fost finalizată nu implică în opinia sa necesitatea prelungirii măsurii arestării preventive. Potrivit art. 155.C.P.P. arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale motivat de faptul că temeiurile care au determinat arestarea inițială ar impune în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice această privare de libertate.
Consideră că finalizarea sau nu a urmăririi penale nu apare ca fiind o condiție necesară pentru a fi prelungită măsura arestării preventive. Mai mult, toate actele indicate de procuror ca fiind necesar a fi efectuate în cauză consideră că țin exclusiv de gestionarea urmăririi penale de către organele judiciare nefiind condiționată de atitudinea inculpatului. Este de menționat că după luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, apreciază ca fiind oportună la acel moment în raport de gravitatea acuzațiilor aduse, în cauză a fost audiat martorul - fiind identificați și audiați alți învinuiți care din punctul său de vedere nu au furnizat elemente noi în sprijinul învinuirilor aduse recurentului.
În acest cadru procesual consideră că trebuie aflat dacă subzistă temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv temeiurile prev. de disp. art. 148 lit. f C.P.P. dacă au apărut elemente noi care să convingă instanța că în libertate recurentul inculpat prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Mai mult decât atât, arată că nu există probe din care să rezulte că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta n pericol public iar în lipsa acestor probe solicită instanței a constata că nu se poate dispune prelungirea măsurii arestării preventive.
În ceea ce privește infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, deși organul de urmărire penală trebuia să facă acest lucru, nu a dovedit cu probe participația fiecărui inculpat în parte, ce atribuții îi revenea fiecăruia în acea grupare. Legea 39/2003 definește grupul infracțional organizat ca fiind un grup structurat format din trei sau mai multe persoane care acționează în mod coordonat, iar inculpatul a fost indicat doar de către anchetatori ca făcând parte din acest grup. În mod corect trebuia să se stabilească ce atribuții avea recurentul în cadrul grupului și de unde a rezultat acest fapt.
Cât timp nu s-a stabilit acest lucru, consideră că nu se poate reține că sunt indicii în sensul prevăzut de disp.art. 68 ind.1 Analizând C.P.P. situația recurentului inculpat, trebuia să se aibă în vedere în concret participația acestuia și nu trebuie analizat în întregul grup. Inculpatul din 2005 nu a prezentat un pericol concret pentru ordinea publică iar după atâta vreme la acest moment nu ar prezenta un pericol cum a arătat instanța de fond.
Toate aceste aspecte și cele ce țin de persoana inculpatului care este lipsit de antecedente penale pot forma convingerea instanței că ținerea acestuia în stare de arest preventiv nu mai este justificată.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 11 februarie 2010 Tribunalului Galați și în rejudecare respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive.
Avocat (), pentru inculpatulapreciază că la acest moment nu sunt probe concrete care să conducă la concluzia instanței că inculpatul s-ar face vinovat pentru săvârșirea infracțiunii de constituire în grup organizat, că ar face parte din acest grup. Solicită instanței a observa filele 81 și 92 dosar unde se arată că anumite părți vătămate - și au arătat că inculpații și au avut închiriat un apartament în T vis-a-vis de unitatea de jandarmi și la finele anului 2007 s-a întâlnit cu. Alte aspecte nu rezultă din aceste probe. Solicită instanței a fi avute în vedere și declarațiile lui care au fost sincere în toate fazele, a relatat foarte clar că a făcut un credit bancar, era șofer la o societate comercială, angajat cu carte de muncă și fost nevoit să facă un credit de nevoi cu concubina sa pentru a-și lua un imobil, credit care a fost achitat doar vreme de 1 an și 7 luni. Datorită situației crizei financiare prin care trece la acest moment întreaga națiune, nu a mai putut plăti. Nu este o persoană violentă, nu a avut nici măcar o amendă administrativă, penală și nu s-a dovedit că acesta a făcut vreodată parte din acest grup. Faptul că este fratele lui asta nu înseamnă nimic. au încurajat aceste împrumuturi obținute cu adeverințe personale. Acea bancă la care s-a făcut creditul nu s-a interesat dacă acea societate la care lucra inculpatul este o societate cu profit și nu o societate "fantomă". Inculpatul a lucrat cu forme legale de muncă, plătea efectiv toate dările la stat. Nu d-a pus niciodată problema că ar fi lucrat la negru.
Solicită instanței să aibă în vedere că acest inculpat nu a făcut parte din nicio grupare infracțională în condițiile în care contractul de credit a fost contractat pentru satisfacerea nevoilor personale. Inculpatul nu s-a folosit nici un moment de acte false, avea carte de muncă înregistrată la ITM.
Cu privire la propunerea Parchetului ca până la definitivarea urmăririi penale inculpatul să se facă cu acesta în stare de arest, apreciază că nu rezultă de nicăieri că acesta ar fi un pericol. Această infracțiune despre care s-a făcut vorbire a fost începută în 2007 luna decembrie. Din 2007 și până în prezent inculpatul nu a fost o persoană violentă și nu s-a dovedit că opinia publică, acolo unde locuiește acesta, ar fi o persoana non grata sau o persoană care, dacă ar ieși în comunitate ar fi blamată - acest lucru nu s-a dovedit.
Consideră că lăsarea inculpatului în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică - lucru dovedit cu acte concrete și certe. Trebuia în opinia sa, să se dovedească pentru fiecare inculpat în parte că prezintă pericol pentru ordinea publică, că inculpatul dacă ar fi lăsat în libertate ar fi contractat alte credite sau ar fi o persoană violentă.
Totodată, a mai arătat că probele nu au valoare dinainte stabilite potrivit art. 63C.p p. ci, instanța este cea care își formează convingerea asupra probelor. Arată că măsura arestării preventive este o măsură facultativă dar după cum s-a observat, această măsură a devenit de notorietate.
Consideră că la acest moment nu mai subzistă nici un temei pentru ca inculpatul să rămână arestat iar lăsarea lui în libertate nu ar prezenta nici un fel de pericol. Nu este vorba despre o infracțiune cu violență cum ar fi tâlhăria, sau alte infracțiuni. Inculpatul este tânăr, a făcut un credit bancar și nu a mai putut plăti datorită situației prin care a trecut.
De asemenea, în situația în care instanța va considera că inculpatul ar prezenta pericol sau că mai există temei al arestării, în subsidiar solicită ca măsura arestării să fie înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi țara, inculpatul domiciliind în localitatea - măsură care în opinia sa este destul de drastică. A mai arătat că în cauză nu rezultă un prejudiciu, totul este în ansamblu, nu există o expertiză. Atâta vreme cât băncile încurajează pe bază de adeverință de venituri ca anumiți cetățeni să contracteze un credit, consideră că și banca ar trebui să-și asume responsabilități. Fiecare bancă este la rândul ei reasigurată. Nu s-au dovedit acele prejudicii sau că acele bănci au făcut într-un fel sau altul obiectul vreunui dosar civil de executare, de somație prin care inculpatul să fi fost notificat sau somat să se prezinte la banca respectivă pentru a-și achita creditul.
Avocat, pentru inculpații, și,arată că acest dosar, în opinia sa a fost făcut de DIICOT la momentul la care procurorii nu au mai avut alte cazuri cu grupuri de carne vie, trafic de droguri Instanța de fond a oferit o motivare care poate fi regăsită în toate cazurile care se referă la Lg. 39/2003 și anume despre gravitatea faptelor, despre numărul mare de persoane implicate. Într-adevăr, în această cauză este implicat un număr foarte mare de persoane dar numai unele din ele sunt arestate. Corect, în opinia sa, ar fi, dacă există un număr mare de persoane implicate ar trebui să fie în instanță pentru a se vedea cât de implicate sunt unele și altele, pentru a se compara și a se justifica arestarea acestor inculpați.
S-a spus despre perioada mare de timp în care s-a reținut că s-a săvârșit fapta din 2005 și până în prezent. Dacă se dorea să se stopeze această faptă, în 2007 se luau măsuri preventive. Se știe cine s-a dus la bancă, cine a luat credite -, se știa cine a semnat contractele de muncă și a dat adeverințe de salarizare ca aceste persoane să meargă la bancă - -,. Aceste chestiuni în 2007 se cunoșteau. La ITM fuseseră depuse acele dosare cu adeverințe de salarizare eliberate. S-a lăsat de către Parchet să se ajungă la un asemenea prejudiciu. Nu poate crede că Parchetul a favorizat săvârșirea acestei fapte. În fond, cei de la poliție erau cei care ar fi trebuit să sesizeze Parchetul în 2007 cu aceste chestiuni.
Instanța a arătat despre pericolul social ridicat, despre faptul că aceste infracțiuni au fost comise într-un mod special de săvârșire. Administratorii societăților comerciale au mințit că au fost forțați de către unii din aceste persoane din grup, că au fost rugați să încheie contracte de muncă fictive. Dar patronii care sunt liberi nici măcar nu sunt învinuiți. Întrebarea este dacă acești patroni au făcut aceste lucruri degeaba. Nu, și nici măcar care are o casă de paiantă, au întocmit aceste contracte. Cei care au ridicat banii, o parte din ei i-au împărțit cu administratorii - patroni de societăți comerciale. Se pune întrebarea dacă există vreo instanță obiectivă și nepărtinitoare care ar crede minciunile lui, a lui sau care au spus că au fost presați, forțați să facă aceste lucruri. Dacă lucrurile stăteau așa, atunci se puteau duce să facă denunț, plângere, să sesizeze organele de poliție începând cu 2007. Dar aceștia au refuzat să facă aceste lucruri.
Dreptul, după cum se știe, este măsura binelui și a echității. Dreptul vine să pună lucrurile în făgașul lor echitabil - aceasta înseamnă dreptatea. Aici nu e vorba despre dreptate. Dacă inculpații sunt periculoși, că au comis unele neregularități doar în ceea ce-i privește pe ei - și nu o chestiune de ansamblu de grup (pentru că nici nu știe cum arată francii elvețieni) - dacă ei au comis aceste fapte, vor răspunde pentru ele, dacă sunt periculoși să rămână arestați. Dar cum rămâne cu ceilalți? Cum poate fi convins unul dintre cei prezenți în boxă și familia acestora dacă sunt mai periculoși decât cei care sunt liberi?
Totodată, a mai precizat că instanța de fond a arătat că măsura arestării este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal. Procesul penal a început în 2007 când s-a declanșat urmărirea penală "in rem" - atunci era prima parte a procesului penal. Dacă era necesară arestarea preventivă ca procesul penal să se desfășoare bine, atunci întrebarea este de ce aceștia nu au fost aduși în fața justiției în 2007. S-a continuat să fie lăsați și, într-o zi din ianuarie s-a mers selectiv la locuința unora dintre ei care probabil nu erau bine văzuți de către cei de la poliție și aduși în fața justiției, iar când unul dintre ei - care nu a fost prezent, a venit personal și s-a prezentat. În felul acesta s-a apreciat în legătură cu pericolul pentru ordinea publică. Nu se poate aprecia în opinia sa cu jumătăți de măsură. Pentru unii legea este blândă și bună, ia pentru alții legea pare ca un fel de instrument de coerciție, de presiune. Nu insistă asupra celor care s-au dus și au încheiat ei înșiși ca și salariați contracte fictive fiindcă față de ei măcar s-a început urmărirea penală. Există perspectiva ca într-o zi, și ei să răspundă pentru propriile lor fapte. Cei din boxă sunt cei mai amărâți, dar cei care sunt patroni de societăți comerciale sunt martori în dosar, folosiți împotriva celor arestați și din punctul său de vedere aceștia prezintă același pericol pentru ordinea publică. Nu trebuie lăsați în libertate, sau dacă nu prezintă pericol pentru ordinea publică, dacă cercetarea se poate face cu patronii respectivi liberi, în egală măsură și cei din boxă sunt la fel de puțin periculoși.
Consideră că în cauză au intervenit elemente care după 30 de zile pun în evidență această nedreptate. La momentul luării măsurii arestării preventive, instanțele nu știau, nu aveau o imagine cât de cât de ansamblu a situației de fapt, nu se știa ce se va întâmpla cu, cu și c și se considera că într-adevăr pentru anihilarea grupului se impunea arestarea lor. Dar atâta vreme cât aceștia sunt liberi nu se justifică în raport cu menținerea arestării preventive și prelungirea măsurii a inculpaților prezenți.
S-a spus că s-a produs un prejudiciu - prejudiciu la care au contribuit foarte multe persoane. Nu este corect în opinia sa și nici legal ca întreg prejudiciul să fie pus în sarcina unora dintre ei, a celor care sunt arestați. Normal era ca organul de urmărire penală să defalce contribuția fiecărui inculpa în legătură cu producerea prejudiciului pentru ca menținerea acestei stări, a stării în care s-a apreciat că există un pericol foarte mare comis de toți inculpații arestați, la comun, este greșit. Nu se poate discuta la acest moment despre gradul de vinovăție al fiecăruia dintre ei la săvârșirea faptelor - infracțiuni care sunt de prejudiciu, sunt infracțiuni la care rezultatul produs poate fi acoperit. Există posibilitatea ca cei care au contractat aceste credite, amărâții, cei necăjiți, "săgețile" cum le spune procurorul, ca și domnii angajatori, patroni care au scos bani frumoși de pe urma eliberării adeverințelor, ca și unii dintre inculpații prezenți, dacă au contribuit la producerea prejudiciului să despăgubească, să acopere acest prejudiciu. Nu există această posibilitate.
Învederează instanței că la acest moment nu se justifică prelungirea măsurii arestării preventive în legătură cu niște fapte despre care se presupune că au început să fie comise cu aproape 5 ani în urmă. În tot acest interval de timp nu s-a făcut dovada că inculpații prezenți, pe care îi reprezintă, ar prezenta pericol pentru ordinea publică pe mai departe la fel cum s-a apreciat în urmă cu 30 de zile când magistrații nu aveau reprezentarea întregii activități infracționale și a tuturor persoanelor implicate.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Galați și în rejudecare să se creeze o stare măcar pe J de echitate în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu orice altă măsură preventivă de natură a asigura buna desfășurare a procesului penal, respectiv cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea până la sfârșitul acestui proces.
Av., pentru inculpații, G și,apreciază că încheierea instanței de fond este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente: o primă condiție - potrivit art. 155 alin. 1 - instanța trebuie să constate îndeplinirea mai multor condiții pentru a putea dispune prelungirea măsurii arestării preventive. Aceste lucruri au fost lămurite de doctrină, de practica judiciară - în sensul de a se constata subzistența temeiurilor care au stat la baza luării măsurii care ar impune în continuare privarea de libertate pe de o parte iar pe de altă parte că cererea procurorului este motivată pentru a se impune privarea de libertate pentru buna desfășurare a procesului penal în continuare. Această ultimă condiție se referă la faptul că procurorul, organul de urmărire penală a manifestat diligență maximă pentru soluționarea cu operativitate a cauzei pentru administrarea probatoriilor necesare soluționării. S-a argumentat în fața instanței de fond că activitățile menționate de procuror în referat și anume - aplicarea unor sechestre asupra unor bunuri imobile, identificarea, începerea urmăririi penale, audierea a cinci învinuiși, audierea unui martori - -- nu se încadrează în condițiile impuse de lege. Nu se pot concluziona ca prezentând activități ce pot fi efectuate într-o singură zi pentru a justifica cele 30 de zile. Acestea nu pot fi argumente. Aceste lucruri, aceste activități din perspectiva legii nu reprezintă o motivare. Activitățile pe care și le propune pentru soluționarea cărora se solicită prelungirea măsurii arestării preventive nu sunt chestiuni concrete care să demonstreze și să învedereze instanței că este neapărat necesar ca inculpații să fie arestați pentru ca acele activități să fie desfășurate în bune condiții referindu-se la "identificarea și punerea sub învinuire a altor persoane". Se știe că urmărirea penală e nepublică dar nu secretă - dar măcar niște elemente ca instanța să poată aprecia dacă e necesar să se prelungească măsura arestării preventive ar trebui să se spună exact cum s-a precizat înainte - învinuiți care au contractat credite sau au emis contracte de muncă în mod fictiv cam atâtea la număr Cu privire la audierea în calitate de martori ce au cunoscut despre fapte - acest lucru trebuie lămurit, câți martori10, 20, pentru ca instanța să poată să-și facă o idee vis-a-vis de activitatea acestora.
Cu privire la obținerea de relații concrete din partea unor instituții bancare, reaudierea inculpaților - acestea sunt activități care se pot efectua nu neapărat cu inculpații în stare de arest preventiv. Aceste lucruri le-a spus instanța de fond. La acest moment nu se poate spune dacă este dau nu vorba de art. 7 din Lg 39.
Solicită instanței de control a verifica și a analiza pentru a constata că, nu se mai impune admiterea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive.
Cât privește subzistența temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, cel prev. de art. 143.C.P.P. și cel prev. de art. 148 lit. f C.P.P. la momentul la care s-a propus arestarea au fost mai multe infracțiuni dar instanța a înlăturat o parte din ele pentru că nu îndeplineau criteriul prev. de tz.I art.148 lit. f, rămânând astfel două infracțiuni - înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și constituire de grup infracțional organizat. Această concluzie s-a bazat pe existența unor indicii temeinice privind săvârșirea acestor infracțiuni pe o multitudine de acte de urmărire penală, a căror legalitate nu o solicită a fi verificată decât prin a supune atenției fila 1 din vol. 1 și fila 23 dosar, unde se poate constata că este vorba despre un proces verbal de sesizare din oficiu din 22.02.2007 în care se menționează că pe raza mun. T s-a constituit o grupare infracțională -cum a definit-o procurorul - alcătuită din, G Cu o săptămână mai târziu, a fost începută urmărirea penală "in rem" și s-a efectuat urmărirea penală până în 2010 când inculpații au fost ridicați de la domiciliu aducându-li-se la cunoștință învinuirile și au fost prezentați la arestare preventivă.
Din perspectiva drepturilor și garanțiilor procesuale pe care le are orice persoană față de care s-a început urmărirea penală și se desfășoară cercetări sub acest aspect, s-a solicitat să se aprecieze dacă actele de urmărire penală pot justifica teza potrivit căreia la dosar exista indicii temeinice de vinovăție. Art. 148 lit. f se rezumă la ceea ce se cheamă pericol social al faptei - generic este dat de legiuitor prin analiza care poate fi făcută asupra sancțiunii. Nu se poate argumenta în fața instanței că infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave pedepsită cu închisoare de la 10-20 ani este un pericol social generic mediu, dar trebuie să se verifice și să se analizeze și pericolul social concret pe care le prezintă faptele săvârșite de fiecare inculpat în parte. Totalitatea sumelor creditelor, contractelor, în modalitatea descrisă în referat, prin adeverințe false, o reprezintă valoarea dată de procuror - 811.000 lei, ceva Euro și ceva zeci de mii de franci elvețieni. Suma creditelor contractate ( nu la obținerea tuturor creditelor s-a reținut contribuția tuturor inculpaților), faptul că aceștia ar face parte dintr-o grupare infracțională și faptul că se încadrează în exigențele textului art. 7 din Lg. 39/2003 nu-i transformă în opinia sa în persoane care răspund obiectiv de tot ceea ce s-a întâmplat ca și credite contractate. Nu pot răspunde la nivelul de înșelăciune decât acolo unde procurorul - fără a pune în discuție dacă este sau nu justificată proba, ca o ipoteză, procurorul nu a reținut contribuția fiecărui inculpat la contractarea tuturor creditelor.
Contractarea acestor credite s-a realizat prin participare diferită a persoanelor care sunt prezente în fața instanței și atunci, o analiză a pericolului social în concret a faptelor săvârșite de fiecare în parte nu poate fi ocolită. Nu s-a stabilit câte credite are fiecare în parte pentru a se vedea ce prejudiciu s-a realizat. Consideră că, după o urmărire penală în desfășurare din februarie 2007 până în ianuarie 2010 procurorul avea obligația să se prezinte în fața instanței de judecată și să arate contribuția fiecăruia, după o anchetă desfășurată într-o perioadă mare de timp și nu să se vină cu chestiuni elementare. Nu se pot aștepta relații de la bănci după 3 ani de zile, această chestiune nu poate în opinia sa argumenta cererea de prelungire a măsurii arestării preventive.
O situație mai deosebită, o are inculpatul în sarcina căruia s-a reținut că a aderat la grupul infracțional organizat în 2007, după începerea urmăririi penale. Potrivit propriilor declarații s-a reținut că ar fi putut contribui doar la încheierea și executarea a trei contracte de credit, iar suma, valoarea totală a acestor contracte nu depășește pragul de 2 miliarde lei vechi - măsură reținută infracțiunii de înșelăciune în varianta agravantă a alin. 5. Solicită instanței a avea în vedere în mod deosebit situația obiectivă din dosar și situația personală a acestuia în sensul că are în întreținere un copil minor cu un handicap fizic deosebit, cu probleme deosebite de sănătate (la dosar fiind depuse acte în sensul afirmațiilor făcute).
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Galați și în baza art. 142 ind.3 alin. 7 cu ref. la art. 139 alin. 1 și 145 ind. 1.C.P.P. înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara - controlul judiciar instituit prin impunerea obligațiilor și restricțiilor prev. de art. 145 ind. 1 alin. 1.C.P.P. din punctul său de vedere ar fi suficient pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal în continuare până la finalizarea anchetei de către organele de urmărire penală.
Consideră că argumentul esențial în favoarea ideii că lucrurile stau așa, împrejurarea că în perioada februarie 2007 - ianuarie 2010 s-a desfășurat în condiții excelente cu inculpații în stare de libertate așa încât nu pot fi argumente care să infirme ceea ce a solicitat justificate de actele dosarului.
Reprezentantul Ministerului Public, apreciază că hotărârea Tribunalului Galați din 11 februarie 2010 de admitere a cererii DIICOT și de prelungire a măsurii arestării preventive este justificată și a avut în vedere aspectele pe care obligatoriu o instanță trebuia să le aibă la pronunțarea acesteia și anume temeiurile care au impus privarea de libertate și necesitatea arestării pentru o bună desfășurare a procesului penal.
Se poate observa că arestarea este proaspătă, reținerea făcându-se la 19 ianuarie iar primul lot de 7 inculpați a fost arestat pe 20 ianuarie. Cauza este complexă care a incumbat verificări și cercetări îndelungate iar doi din cei patru apărători care au formulat azi concluzii în fața instanței sunt foști procurori care cunosc foarte bine care sunt etapele procesului penal și ce incumbă aceste etape din punct de vedere al verificărilor în momentul în care se discută despre o cauză penală complexă cum este aceasta.
În anul 2007s-a început urmărirea penală "in rem" pentru că au fost niște informații care vorbeau despre activitate infracțională probată de procurorul DIICOT ulterior. Neavând informații cu privire la persoane, era normal să se înceapă "in rem" și nu "in persona". Perioada care incumbă cercetarea este relativă de la o cauză la alta și, cum este vorba despre o cauză complexă, cu multe persoane și despre o faptă la fel de complexă cu rădăcini și foarte multe "tentacule" care s-au infiltrat în sistemul bancar, atunci se înțelege cu foarte mare ușurință de ce a necesitat această perioadă de timp.
Consideră că până la acest moment asta s-a făcut și asta s-a obținut independent de apărarea și de interpretarea dată. Din alt punct de vedere solicită instanței a constatat că la momentul în care s-a dispus măsura arestării preventive cât și atunci când s-a dispus prelungirea, instanța a analizat cu obiectivitate situația de fapt. S-a stabilit până la acest moment într-un anumit procent care sunt persoanele care au săvârșit această faptă. Acest tip de infracțiuni au luat amploare și justifică anumite activități care trebuie să fie obligatorii pentru obținerea finalizării sau arestării unui număr de 7 persoane, ulterior a fost arestată a 8-a persoană - care este în lotul de azi, dar cercetarea s-a continuat și pe data 13 au mai fost arestate încă 2 persoane care încercau să părăsească țara pe 12 februarie fiind identificate la vama. Mai sunt încă 2 persoane care sunt cercetate și dacă vor fi identificate că au legături cu grupul infracțional vor fi prezentate în fața judecătorului cu propunere de arestare preventivă. Situația infracțională și persoanele sunt mult mai ample decât se poate vedea la prima vedere și de către apărare prin care încearcă o denaturare a realității prezumându-se că anumite situații de fapt redate de aceștia pot fi exploatate și pot determina schimbări radicale cu privire la situația de fapt a fiecărui inculpat și ar putea determina punerea în libertate a inculpaților.
Solicită instanței să constate că măsura arestării preventive în această cauză este mai mult decât justificată prin însăși fapta care a fost probată și prin maniera și modul în care a fost săvârșită, prin mijloacele prin care a fost săvârșită. S-a precizat de apărare că nu eoi nfracțiune violentă și că pentru infracțiuni de genul acesteia - înșelăciune - făcându-se abstracție de celelalte infracțiuni care nu sunt separate de înșelăciune ci au legătură - mai ales în maniera în care a fost săvârșită în contextul crimei organizate, în afară de infracțiuni cu violență sunt infracțiuni și de genul acesteia care prezintă pericol social concret, care au o anume influență negativă asupra societății și care produc anumite turbulențe chiar și în activitatea bancară care a fost afectată.
Este adevărat că se penetrează cu ușurință un sistem bancar dar acest lucru nu are legătură cu ingeniozitatea și cu dorința de a folosi această slăbiciune și de aoe xploata. Se încearcă stoparea prin atitudinea fermă prin care atât organele de urmărire penală cât și instanța trebuie să le aibă în fața unor astfel de activități ilicite care pot avea repercusiuni negative.
S-a menționat că nu sunt arestate persoanele care trebuie, cele care au ridicat banii. Se știe foarte bine ce rol au acele persoane care ridicau banii, de multe ori acele persoane nici nu știau despre situația de fapt. despre contextul crimei organizate, în care această cauză a fost săvârșită nu se poate trece cu vederea nici prejudiciul care s-a reproșat urmăririi penale că nu s-a reținut cum a trebuit. Nu se discută de asociere în vederea săvârșirii unei infracțiuni, ci despre crima organizată - asta însemnând că un grup de persoane a stabilit niște atribuții și toți au legătură cu activitatea lor fie că-și exprimă adeziunea tacită sau expresă în acest grup -deci, prejudiciu reținut în egală măsură la toți cu plus sau cu minus. Urmărirea penală nu este finalizată, arestările au început să se facă abia pe 20 ianuarie 2010 pentru că activitatea de cercetare a fost greoaie și probarea în egală măsură a fost greoaie și dificilă. Arestarea celorlalte persoane în data de 13 februarie a atras după sine și identificarea altor persoane martori care vin să probeze situația de fapt.
Solicită instanței a constata încă odată că hotărârea tribunalului este temeinică și legală, care a analizat din toate punctele de vedere atât a temeiurilor pe care le-a precizat, a subzistenței acestora și faptul că arestarea preventivă este justificată și importantă în această cauză cel puțin la acest moment, pentru buna desfășurare a procesului penal, având în vedere că din declarații rezultă anumite violențe care s-au exercitat de mai multe tipuri - verbale sau morale.
De asemenea s-a constatat că și celelalte condiții care se referă la pericolul social al faptelor, pericol concret pe care astfel de persoane le prezintă pentru ordinea publică, modul și împrejurările, maniera în care aceste fapte au fost săvârșite vin să completeze care susține și justifică opinia tribunalului conform căreia prelungirea admisă pentru că existau toate condițiile îndeplinite.
În atare situație, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați, menținerea hotărârii Tribunalului Galați apreciind-o ca fiind temeinică și legală în strictă concordanță cu situația de fapt a cauzei și cu probele administrate până la acest moment.
În ultimul cuvânt, inculpatul, având cuvântul, arată că arestarea sa este un abuz, nu face parte din nici un grup organizat, la vârsta sa nu prezintă pericol public. Până la data arestării a fost angajat, a lucrat la Primărie, la Combinatul iar singurul colectiv erau colegii de serviciu. Nu acceptă ideea că face parte dintr-un grup organizat
Inculpatul, având cuvântul, arată că nu are nimic de obiectat, nu se consideră vinovat, este vorba de ură și de răzbunare.
Inculpatul, arată că nu este vinovat, nu este pericol public, are familie, are trei copii, nu a bătut pe nimeni.
În 2007 mers personal la dl. și la domnul și a explicat și nu înțelege de ce se spune că face parte dintr-un grup organizat, pentru că este Ť. este reprezentant al Parlamentului, ales. El cu fratele său este administrator. A adus la cunoștință dlui. si s-a autodenunțat și a zis ce au făcut si ce au făcut pe firma sa. Dl. l-a trimis acasă și apoi a fost chemat și a declarat, i-a dat numele și CUI-ul firmei sale, i-a lăsat nr. de telefon și i-a spus că dacă nu va fi sunat o săptămână -două înseamna că nu sunt probleme. Solicită instanței a nu se lua după aparențe, are familie, are copii. Nu știe pentru ce este prezent aici. Este bolnav, iar cu o seară înainte a fost la spital pentru a face injecții pe sistem nervos și în starea în care stă în Arest - 12 inși unde se doarme câte doi în pat se poate sufoca să moară și nimeni nu va răspunde nimeni.
Are o fată de 16 ani. Este Ť. iar dacă fata-i va greși și va fi luată cu forța nu are cine răspunde. . că DIICOT-ul a făcut un grup infracțional și instanța aderă, pentru că altfel nu mai înțelege.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, nu înțelege de ce este arestat și alți administratori de la alte firme sunt liberi - martori în cauză. Aceștia colaborează cu cei de la judiciar și le propune diferite avantaje. De 5 ani nu i s-a adus nicio vină, nu a fost chemat să dea declarații făcându-se discriminare rasială. Martorii sunt forțați să spună că ei sunt țapii ispășitori. În stare de libertate ar putea să aducă probe la dosar să se verifice dacă sunt falsuri. Au fost înregistrați cu carte de muncă. A avut probleme cu soția în acea perioadă aceasta s-a îmbolnăvit și a rămas cu un copil care acum are vârsta de 4 ani - o altă traumă pentru minor. Acest copil este în îngrijirea sa și până la momentul arestării dormea cu el în pat dar acum stă cu mama paternă. Solicită judecarea sa în stare de libertate arătând că se va prezenta de câte ori va fi chemat.
Inculpatul, având cuvântul, arată că nu vedere motivul pentru care este arestat. are o înțelegere cu. Nu a participat la nici un grup infracțional. a fost într-o seară la el și au jucat jocuri de noroc la el acasă, altceva nu a făcut nimic.
Inculpatul, arată că se consideră nevinovat, are doi copii, soția sa este casnică și bolnavă.
Inculpatul, arată că a venit și a declarat. Împotriva sa a dat declarație și s-a spus că a amenințat cu pistolul. - l-a rugat să-l ajute să-și facă un credit, acesta a cheltuit banii cu sora sa și când a venit timpul să plătească ratele la bancă a aruncat vina pe el. Nu se consideră vinovat. Se cunoaște cu cei din grup pentru că sunt consăteni, vecini. Are o fată de 9 luni cu handicap.
Inculpatul, având cuvântul, arată că s-a prezentat la DIICOT dar nu pentru că se simțea vinovat. El era muzicant și pentru a-și crește copii. I s-a pus sechestru pe o casă de chirpici. Nu a luat nici un credit personal. Se cunoștea cu ceilalți pentru că sunt vecini.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, rezultă următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 11.02.2010 a Tribunalului Galați, s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI - DIICOT -Serviciul Teritorial Galați.
În baza art. 155.pr.pen. rap.la art. 159.pr.pen. s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, G, și pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 18.02.2010 până la 19.03.2010, iar pentru inculpatul pentru o perioadă de 19 zile începând cu data de 01.03.2010 până la 19.03.2010.
S-a respins ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpatul.
S-au respins de asemenea cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpații, și.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a fi dispus această măsură instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit referatului privind propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaților, rezultă că inculpații sunt urmăriți penal pentru fapte deosebit de grave (unii pentru constituire de grup infracțional, alții pentru aderare la acest grup, instigare la înșelăciune, fals în înscrisuri, uz de fals, participație improprii, complicitate la înșelăciune) și care urmare a activității infracționale desfășurată au cauzat mai multor unități bancare prejudicii în valoare totală de 811.150 lei, 51.200 Euro și 15.000 franci elvețieni.
De asemenea, instanța de fond a reținut studiind probele existente la dosar, în mod amănunțit și în detaliu, că din acestea rezultă indicii temeinice de natură a crea presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143.pr.pen.
A reținut deasemeni că arestarea celor opt inculpați a avut ca temei legal și dispozițiile art. 148 lit. f pr.pen. care subzistă și în prezent.
Astfel, tribunalul a constatat că pentru faptele presupus a fi comise de toți incul-
pații legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani și având în vedere gra-
vitatea faptelor reținute în sarcina acestora, numărul mare de persoane implicate,
perioada mare de timp în care se reține că s-a desfășurat activitatea infracțională (din
anul 2005 și până în prezent), natura și importanța valorilor sociale lezate, valoarea
mare a prejudiciului cauzat, pericolul social ridicat al infracțiunilor, pericol ce rezultă
din împrejurările și modalitatea concretă de săvârșire, urmarea produsă dar și perseve-
inculpaților în activitatea infracțională - s-a apreciat că sunt probe că lăsarea în
libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În aceeași ordine de idei, prelungirea măsurii arestării preventive este necesară
pentru buna desfășurare a procesului penal, având în vedere că în cauză urmează
a se efectuata mai multe activități specifice fazei de urmărire penală (identificarea
și punerea sub învinuire a celorlalte persoane implicate în activitatea infracțională,
audierea în calitate de martori a persoanelor care au cunoștință despre faptele ce fac
obiectul prezentei cauze; obținerea de relații complete din partea instituțiilor bancare
-părți vătămate; reaudierea inculpaților după finalizarea cercetărilor și prezentarea
materialului de urmărire penală; întocmirea rechizitoriului, confirmarea acestuia de
procurorul ierarhic superior și sesizarea în termen legal a instanței de judecată).
Cu privire la cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura
preventivă a obligării de a nu părăsi țara și respectiv localitatea, formulate de
inculpații și respectiv, și
prin apărători, tribunalul a reținut că, potrivit art.139 alin. 1 pr.pen, măsura
preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiu-
rile care au determinat luarea măsurii.
Au fost invocate și disp.art. 136.pr.pen. apreciindu-se că măsura arestării preventive a inculpaților este necesară.
Împotriva acestei soluții dispuse de instanța de fond în termenul prevăzut de lege, cei opt inculpați au declarat recurs.
Inculpatul prin apărătorul său susține prin motivele de recurs că soluția este nelegală și netemeinică arătând că arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale dacă temeiurile arestării ar impune în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice această privare de libertate.
Se mai arată că nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol public dar și faptul că nu s-a stabilit concret care este participația fiecărui inculpat.
Se solicită ca în rejudecare să se caseze încheierea dată de instanța de fond și să se respingă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive.
Inculpatul prin apărător susține că la data prezentă nu sunt probe concrete care să conducă la concluzia că inculpatul se face vinovat pentru faptele în care este urmărit.
Se invocă circumstanțele personale ale inculpatului în sensul că nu este o persoană violentă, că nu a mai fost sancționat în nici un fel, că a lucrat și și-a plătit toate dările la stat și că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpații, și prin apărătorul ales, susține în motivele de recurs că într-adevăr în cauză sunt implicate un număr mare de persoane, dar că numai unele dintre ele sunt arestate și că din acest punct de vedere legea ar fi inechitabilă.
Se susține de asemenea, că de la momentul arestării preventive au intervenit elemente noi întrucât pe ansamblu s-a format o imagine privind situația de fapt și că atâta timp cât unele persoane sunt libere și au legătură cu faptele inculpaților nu s-ar putea justifica menținerea stării de arest a inculpaților și prelungirea acestei măsuri.
Cu privire la prejudiciu se precizează că prejudiciul creat nu trebuie pus doar în sarcina celor arestați la comun.
Se solicită admiterea recursului și după casarea soluției în rejudecare, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Inculpații, G și prin apărătorul ales critică încheierea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
Se susține că motivele invocate de procuror în susținerea prelungirii măsurii arestării preventive nu sunt argumentate ca să demonstreze exigențele arestării inculpaților și prelungirea măsurii arestării preventive în ce-i privește pe inculpați, iar obținerea de relații la unitățile bancare se pot face și cu inculpații în stare de libertate.
Se precizează deasemeni că pericolul social concret trebuie analizat prin prisma faptelor săvârșite de fiecare inculpat în parte și că această obligație revine procurorului anchetator.
Pentru inculpatul s-au invocat și circumstanțele personale ale acestuia de care să se țină cont (are copil minor handicapat).
Se solicită ca urmărirea penală să se facă cu inculpatul în stare de libertate cum de altfel s-a făcut până la data arestării acestuia.
Recursurile declarate de inculpați prin apărătorii aleși sunt nefondate.
Din verificarea încheierii recurate și analiza ansamblului probator existent la dosar până la data prezentei, Curtea constată că soluția pronunțată, respectiv de prelungire a măsurii arestării preventive este temeinică și legală.
Măsura arestării preventive a fost dispusă de organul anchetator la momentul oportun, și anume atunci când din cumulul probelor adunate într-o perioadă relativ lungă de timp, datorită complexității cauzei au rezultat indicii temeinice că inculpații au comis faptele penale de o gravitate deosebită.
Avându-se în vedere modul de operare infracțional și numărul mare de persoane implicate, organul de anchetă pentru a avea un bun și eficient control asupra desfășurării anchetei a dispus arestarea inculpaților.
La data prezentei, din ansamblul probator existent la dosar și pe care instanța de fond le indică și le analizează, rezultă indicii temeinice că inculpații constituiți într-un grup infracțional bine organizat au săvârșit fapte penale de un grad de pericol social deosebit de ridicat.
Pe de altă parte se constată că prin modul și conceptul de a se organiza, la care se adaugă numărul mare de persoane implicate, fiecare cu contribuția sa bine definită, dar în obținerea unui scop final unic, gradul de pericol social ca și cel public se acutizează direct și proporțional.
Faptele inculpaților în viziunea legiuitorului fac parte din categoria infracțiunilor care sunt sancționate, pedepsele fiind mai mari de 4 ani la care concurează și situațiile după caz, a unor agravante.
Susținerea inculpaților că nu sunt probe concrete, din care să rezulte vinovăția sau gradul de implicare sunt contrazise de probele și actele existente la dosar, a rezultatului final al activităților infracționale, concretizat în prejudiciul creat mai multor unități bancare, prejudicii mari care nu s-au recuperat.
Faptul că până la data prezentei organul de anchetă nu a reținut în detaliu contribuția fiecărui inculpat în săvârșirea faptelor nu este un argument care să justifice ca fiind un element nou ce nu a fost avut în vedere la arestarea inculpaților, atât timp cât din probe rezultă indicii temeinice că la activitatea infracțională au avut contribuție fiecare dintre inculpați, ceea ce a condus în final la rezultatul activității infracționale - respectiv crearea unui prejudiciu important.
S-a susținut deasemeni că ar exista și alte persoane implicate în cauză și care nu sunt alături de inculpați. Această susținere la data prezentei, rămâne doar de "afirmație" nesusținută de probele existente la dosar, dar care pentru anchetator poate constitui un semnal ce s-ar putea complini cu atitudinea și comportamentul sincer al fiecărui inculpat ce ar avea știința despre un adevăr pe care îl ascunde față de anchetator,
Curtea, constată de asemenea că prezenta cauză care aflată în cursul derulării anchetei, este una din categoria celor cu un grad de complexitate ridicat ceea ce atrage după sine, pentru o bună și eficientă administrare a actelor de urmărire penală și anchetă, menținerea stării de arest cu prelungirea acesteia potrivit dispozițiilor legale.
Faptul că inculpații au contribuții mai mari sau mai mici de implicare în activitatea infracțională ce a avut ca scop unic prejudicierea unor unități bancare, că se pot bucura de unele circumstanțe personale favorabile rămâne o problemă ce ține de dozarea și individualizarea eventualelor sancțiuni penale.
Întrucât la data prezentei nu au intervenit elemente noi care să fi modificat fie situația de fapt fie încadrarea juridică a faptelor, în contextul când din probe rezultă indicii temeinice că s-au comis fapte penale cu un grad de pericol social deosebit de ridicat, și că temeiurile avute în vedere la arestarea inculpaților subzistă, cererile inculpaților de schimbare a stării de arest cu o altă modalitate coercitivă mai ușoară nu se impune.
Față de aceste considerente și având în vedere disp.art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. urmează să se respingă ca nefondat recursul declarat de inculpați.
În baza art. 192 alin. 2.pr.pen. vor fi obligați inculpații, G, și la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații - CNP -, fiul lui G și, născut la data de 07.04.1959, comuna, județul G, domiciliat în comuna, județul G, în prezent aflat în Arestul IJP G, - CNP -, fiul lui și, născut la data de 22.01.1976, municipiul T, județul G, domiciliat în comuna, județul G, în prezent aflat în Arestul IJP, G - CNP -, fiul lui și, născut la data de 10.05.1968, municipiul S, județul S, domiciliat în comuna, județul, în prezent aflat în Arestul IJP, - CNP -, fiul lui și, născut la data de 19.08.1965, în comuna, județul G, domiciliat în comuna, județul, în prezent aflat în Arestul IJP G, - CNP -, fiul lui și, născut la data de 06.06.1979, municipiul T, județul G, domiciliat în comuna, județul G, în prezent aflat în Arestul IJP, - CNP -, fiul lui și, născut la data de 02.05.1969 în comuna, județul G, domiciliat în comuna, județul G, în prezent aflat în Arestul IJP G, - CNP -, fiul lui și, născut la data de 06.02.1983, în mun. T, județul G, domiciliat în com, sat Noi, județul G, în prezent aflat în Arestul IJP G și - fiul lui și, născut la data de 01.09.1965 în sat Ciușlea, com. Garoafa, jud. V, CNP -, domiciliat în sat, com., jud, în prezent aflat în Arestul IJP G împotriva încheierii de ședință din 11.02.2010, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă pe inculpații-recurenți la plata sumelor de câte 30 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
CT/ 2 ex./24.02.2010.
Fond:
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Ion Avram, Constantin Cârcotă
