Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 204/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1405/2009)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 204
Ședința publică de la 16 iunie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 2: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 3: Moroșanu Raluca
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București fost reprezentat de procuror -.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a-II a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu - avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citarea este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Pentru recurentul inculpat, apărătorul din oficiu solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, cercetarea în stare de libertate a inculpatului. În susținerea motivelor de recurs, solicită a se avea în vedere că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să impună privarea de libertate a inculpatului, sens în care arată că probele administrate în cauză până la acest moment procesual nu dovedesc că inculpatul se face vinovat de faptele ce-i sunt imputabile, poziția procesuală manifestată de acesta fiind una constantă de nerecunoaștere a faptelor, astfel încât este aplicabil principiulin dubio pro reo, iar pe de altă parte, lăsat în libertate inculpatul ar avea posibilitatea de a-și formula apărării în dovedirea nevinovăției, fără a fi împiedicat bunul mers al procesului penal și fără să prezinte pericol social concret pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public arată că instanța de fond a pronunțat o încheiere legală și temeinică, întrucât lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura, gravitatea și modalitatea de comitere a infracțiunii si anume infracțiunea de tâlhărie săvârșită prin pătrunderea pe timp de noapte în locuința părții vătămate, exercitarea de acte de violență și punerea în primejdia a vieții acesteia, astfel că susținerea inculpatului, în sensul că nu se face vinovat de fapta ce i se impută, este nefondată, sens în care solicită a se avea în vedere declarațiile părții vătămate, ale martorilor audiați în cauză, astfel că în cauză sunt îndeplinite atât cerințele art. 143 Cod de procedură penală, cât și cele ale art.148 lit. f Cod pr penală.
În consecință, solicită a se dispune respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea încheierii atacate, ca fiind legală și temeinică.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate pentru a i se da posibilitatea de a-și dovedi nevinovăția.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din camera de consiliu din data de 10 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și, în baza art.156 și urm. din Codul d e procedură penală, a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților "SISTEM" (fiul lui și, născut la data de 09 martie 1985 în mun. B, CNP -, arestat în baza nr.54/15 05 2009 emis de Judecătoria C) și " " (fiul lui și, născut la data de 30 martie 1965 în mun. B, CNP -, arestat în baza nr.53/15 05 2009 emis de Judecătoria C) pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 13 iunie 2009 până la data de 12 iulie 2009, inclusiv, cu cheltuielile judiciare lăsate în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de la Tribunal a reținut că temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea preventivă a inculpaților și, respectiv art.143 și 148 lit.f Cod de procedură penală, se mențin și justifică în continuare privarea de libertate a acestora, neexistând împrejurări noi care să determine schimbarea acestora.
Astfel, a constatat judecătorul de la instanța de fond că probele administrate până în prezent în faza de urmărire penală relevă indicii temeinice precum și probe în sensul art. 681și art.143 alin.1 din Codul d e procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, avându-se în vedere în acest sens următoarele mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice, plângerea și declarațiile părților vătămate și, declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor G, și, procesul verbal de efectuare a percheziției domiciliare și procesul verbal de conducere în teren însoțite de planșe foto și suport video, din care reies împrejurările în care faptele au fost comise și modalitatea de săvârșire.
De asemenea a constatat Tribunalul că sunt îndeplinite și condițiile impuse de art.148 lit.f Cod de procedură penală, atât în ceea ce privește pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, care este mai mare de 4 ani, cât și sub aspectul existenței probelor că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, la aprecierea acestei din urmă condiții, avându-se în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor presupus a fi fost comise de inculpați, modalitatea concretă de săvârșire a acestora (împreună, pe timpul nopții), urmările grave produse (punerea în primejdie a vieții unei persoane), precum și faptul că inculpații nu se află la primul conflict cu legea penală, aspecte ce denotă periculozitate și conduc la concluzia că inculpații prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, cercetarea acestora în stare de libertate fiind de natură să creeze un sentiment de insecuritate și teamă în rândul societății civile.
Totodată, a apreciat că necesitatea prelungirii măsurii arestării preventive luată față de inculpați este justificată și de actele de urmărire penală ce urmează a mai fi efectuate în cauză, pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea aflării adevărului.
Împotriva acestei încheieri, în dosarul de față,a declarat recurs în termenul legal(la data de 11 iunie 2009)inculpatul.
Recursul, nemotivat în scris a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția I Penală la data de 12 iunie 2009.
Cu ocazia dezbaterilor orale desfășurate în ședința publică din data de 16 iunie 2009, apărătorul din oficiu ce a asigurat asistența juridică a acestui recurent inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, cercetarea inculpatului în stare de libertate.
În susținerea motivelor de recurs, a invocat împrejurarea că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să impună privarea de libertate a inculpatului, sens în care arătă că pe de o parte, probele administrate în cauză până la acest moment procesual nu dovedesc că inculpatul s-ar face vinovat de faptele ce-i sunt imputabile, poziția procesuală manifestată de acesta, fiind una constantă, de nerecunoaștere a faptelor, astfel încât este aplicabil principiulin dubio pro reo, iar pe de altă parte, lăsat în libertate inculpatul ar avea posibilitatea de a-și formula apărării în dovedirea nevinovăției, fără a fi împiedicat bunul mers al procesului penal și fără să prezinte pericol social concret pentru ordinea publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 15 mai 2009, pe o durată de 29 de zile, până la data de 12 iunie 2009 inclusiv, în baza nr.54/UP emis de Judecătoria C, județul I, Secția Penală, pe temeiul dispozițiilor art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie în stare de recidivă postexecutorie (prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.b și alin.21lit. a și c Cod penal, cu aplic.art.37 lit.b Cod penal și pedepsită cu închisoare de la 7 ani până la 20 de ani), reținându-se în sarcina sa, că în noaptea de 07/08 mai 2009, împreună cu coinculpatul au pătruns în locuința părții vătămate, din Comuna 1, județul I, prin escaladarea gardului și în continuare, folosind o schelă artizanală confecționată din lemn au intrat prin mansardă în casă, au lovit pe partea vătămată de mai multe ori cu un levier în zona capului și a corpului, obligând-o să le dea bani, victima în aceste condiții predându-le suma de 1.500 Euro,
Ulterior, dat fiind faptul că pe baza probelor administrate ulterior în cauză, s-a stabilit că loviturile aplicate victimei de către cei doi inculpați, i-au pus acesteia viața în primejdie, prin Ordonanța nr.1640/P/2009 din data de 05.06.2009 s-a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracțiunile de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2, alin. 21lit. a Cod penal și tentativă de omor prev. de art.20 rap. la art. 174 - 176 lit.d Cod penal, ambele cu aplic. art.33 lit.a și 37 lit.b Cod penal, totodată declinându-se și competența materială în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Potrivit art.155 alin.1 Cod de procedură penală. în cursul urmării penale, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită motivat dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Raportându-se la exigențele dispozițiilor legale anterior menționate, Curtea constată că judecătorul de la instanța de fond a pronunțat o încheiere legală și temeinică, prelungind motivat cu încă 30 de zile durata arestării preventive a inculpatului, întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială, impun și în prezent privarea de libertate a acestuia pentru definitivarea în bune condiții a urmăririi penale.
Astfel, asemenea judecătorului de la prima instanță, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent în faza de urmărire penală relevă motive verosimile de a crede că inculpatul a săvârșit într-adevăr infracțiunile cu privire la care este cercetat penal, împrejurările de fapt pe care acestea se bazează fiind de natură a convinge un observator obiectiv de participarea sa directă, nemijlocită, la comiterea infracțiunilor respective.
În concret, deși în prezent inculpatul se pare că a abordat o poziție procesuală de negare a oricărei implicări din partea sa, în activitățile infracționale ce constituie obiectul acuzației, apărarea sa este infirmată de declarațiile părții vătămate și ale numitei din care rezultă că cel care a aplicat loviturile a fost, ambele declarații confirmând și prezența coinculpatului la săvârșirea faptei și la pătrunderea acestuia în locuință, de declarațiile martorilor G, și, care confirmă de asemenea prezența ambilor inculpați la săvârșirea faptelor, de procesul verbal de reconstituire din care rezultă modalitatea în care cei doi inculpați au acționat, precum și de însăși declarațiile sale inițiale, prin care a recunoscut săvârșirea faptei, încercând însă să își minimalizeze contribuția.
Totodată, Curtea găsește că este în afara oricărui dubiu, că lăsarea inculpatului în libertate prezintă în continuare un real pericol pentru ordinea publică, prin raportare la gravitatea deosebită a faptelor de care acesta este acuzat, la împrejurările și modalitatea concretă de comitere a acesteia (fiind vorba despre o înțelegere prealabilă între cei doi făptuitori, pe baza căreia, aceștia de comun acord, au pătruns la adăpostul întunericului, prin escaladare, în locuința părții, vătămate și în scopul de a obține foloase materiale, au exercitat asupra acesteia acte grave de violență, aplicându-i lovituri repetate într-o zonă vitală, cu un obiect să ducă la deces, în urma acestor agresiuni obținând de la victimă suma de 1500 euro), la urmările socialmente periculoase produse asupra victimei constând în cauzarea unor leziuni traumatice grave care i-ar fi putut primejdui însăși viața și nu în ultimul rând la datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Sub acest din urmă aspect, al referințelor personale ale inculpatului Curtea observă că prin modul concret în care a acționat, acesta a dovedit o îndrăzneală surprinzătoare și un comportament extrem de agresiv, fiind lipsit de orice repere morale, nu a făcut dovada că ar desfășura vreo activitate socialmente utilă, care să îi permită a-și asigura existența pe căi licite, și în plus a demonstrat perseverență în nesocotirea valorilor sociale proteguite de lege, fiind recidivist postexecutoriu, toate aceste elemente relevând periculozitatea sa socială crescută și generând în mod rezonabil temerea că, aflat în libertate, acesta prezintă un risc ridicat de reluare a acțiunilor infracționale, ordinea de drept fiind astfel în mod serios amenințată, pe lângă sentimentul de insecuritate, de indignare și de neîncredere în corecta înfăptuire a justiției, pe care membrii comunității l-ar încerca în situația când ar constata că persoane acuzate de fapte atât de grave sunt încă în mijlocul lor.
În sfârșit, raportându-se la scopul măsurii arestării preventive, astfel cum este definit în art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, Curtea apreciază că prelungirea acestei măsuri preventive este necesară și pentru a se asigura buna desfășurare a urmăririi penale, în scopul lămuririi corecte și complete a tuturor împrejurărilor cauzei.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a acestuia urmând a fi avansat din fondul ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod de procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 Cod de procedură penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
a escu
GREFIER,
a
Red.jud.
Ex.2
Jud.--II.
Președinte:Ciobanu CorinaJudecători:Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana, Moroșanu Raluca
